Succesiune. Decizia nr. 611/2014. Tribunalul MARAMUREŞ

Decizia nr. 611/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 611/2014

cod operator 4204

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 611

Ședința publică din 17 Decembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE D. Ț.

Judecător D. W.

Judecător M. C.

Grefier M. H.

Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursului declarat de recurenta B. R., domiciliată în Mireșu M. nr. 359, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 9992/10.10.2013, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect succesiune.

Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 3.12.2014, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea la data de 10.12.2014, apoi pentru termenul de azi.

În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr. 9992/10.10.2013, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta B. R. în contradictoriu cu pârâții Ș. D. și Ș. R., C. L. Mireșu M. de A. a L. F. Funciar și C. Județeană Maramureș de A. a L. F. Funciar. S-a dispus constituirea dreptului de proprietate în favoarea defunctului B. V. asupra unei suprafețe de teren de 1852 m.p, înscris în CF 287, nr. top 420-422/1 și 423-425/2 și dispune înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului teren, în cartea funciară. S-a constatat că defunctul B. V. a dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra următoarelor construcții edificate pe acest teren: casă de locuit cu număr actual 359, cu suprafața construită de 90 m.p, grajd, cu suprafața construită de 127 m.p, garaj cu suprafața construită de 41 m.p. și dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit prin accesiune asupra acestor construcții.

Au fost respinse celelalte capete de cerere.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin cererea formulată la data de 26.02.2010, înregistrată pe rolul Judecătoriei Șomcuta M. sub nr._, reclamanta B. R., în contradictoriu cu pârâta Ș. R., a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat: să constatate deschisă succesiunea defunctei P. R. decedată la 13.02.1979; să constate că unica moștenitoare legală acceptantă a succesiunii acesteia este pârâta-fiică cu o cotă legală de 1/1; să constatate că masa succesorală este compusă din imobilul casă de locuit, anexe gospodărești situate în Mireșu-M. nr. 359, jud. Maramureș, înscrise în CF 287 Mireșu M., nr. top 420-422 și imobilul teren-grădină în suprafață de 1,5915 ha înscris în CF 287 Mireșu M., nr. top 423-425, inclus în titlul de proprietate_/33 eliberat pe numele pârâtei; să dispună atribuirea imobilelor succesorale pârâtei in calitate de unică moștenitoare; să pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic prin care să valideze antecontractul de vânzare-cumparare din 24.02.1969 privind imobilul casă de locuit, anexe gospodărești situate în Mireșu M. nr. 359, jud. Maramureș înscrise în CF 287 Mireșu M., nr. top 420-422 și imobilul teren-grădină în suprafață de 1, 5915 ha înscris în CF 287 Mireșu M., nr. top 423-425 inclus în titlul de proprietate_/33; să dispună întabularea dreptului de proprietate astfel dobândit.

În motivare, a arătat că, antecesorul reclamantei, B. V.-soț, decedat la data de 02.12.1998 a încheiat în data de 24.02.1969 cu antecesoarea pârâtei, P. R., decedată la data de 13.02.1979, un antecontract de vânzare-cumpărare privind imobilele-casă de locuit, șură, lemnărie, pivniță, fântână, bucătărie de vară și terenul aferent înscrise în CF 287 Mireșu-M., nr. top 420-422 și 423-425.

Promitentul-cumpărător și-a îndeplinit obligația principală contractuală de achitare a prețului imobilului, așa cum rezultă și din cuprinsul convenției sub semnătură privată și a intrat în posesia imobilelor sus-menționate împreuna cu reclamanta, încă de la acea dată.

Imobilele, obiect al promisiunii de vânzare au rămas în posesia reclamantei, încă de la încheierea promisiunii de vânzare, acestea fiind înscrise și în registrul agricol al comunei la poziția reclamantei, conform certificatului de atestare fiscală anexat.

După 1989, pârâta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după antecesoarea sa, P. R., obținând în acest sens titlul de proprietate nr._/83 conform procesului verbal de punere în posesie anexat.

Deși a încercat în nenumărate ocazii să finalizeze vânzarea prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, pârâta a refuzat acest lucrut în mod nejustificat. A menționat faptul că, pârâta și soțul acesteia, Ș. S. au participat la încheierea convenției de vânzare și au cunoștința despre cuprinsul ei și despre faptul achitării prețului vânzării.

În drept, s-a invocat art. 5 alin. 2 din Titlul X al L. 247/2007, 7072, 1073 Cod civil.

Pentru dovedirea susținerilor sale, a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, martori, interogatoriul pârâtei, precum și orice alt mijloc de probă necesar justei soluționări a cauzei.

S-au anexat în copie certificată următoarele înscrisuri: antecontract de vânzare-cumpărare din 24.02.1969; extras CF 287 Mireșu M.; proces verbal de punere în posesie; certificat fiscal; acte de stare civilă.

La data de 04.05.2010 reclamanta B. R. a formulat cerere de introducere în cauză a moștenitorilor pârâtei Ș. R., actualmente decedată, solicitând instanței a-i cita în continuare în calitate de pârâți pe: Ș. D. și Ș. R., fii acesteia.

Martorii pe care i-a propus în probațiune, martori asistenți la semnarea convențiilor dintre părți: C. V., Șomcuta M., ., jud. Maramureș; M. V., Șomcuta M., ., jud. Maramureș.

La data de 1 iunie 2010, reclamanta B. R. a depus precizare de acțiune, în contradictoriu cu pârâții Ș. D. și Ș. R., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză: să constate deschisă succesiunea după defuncta P. R., decedată la 13.02.1979; să se constate că, din masa succesorală face parte imobilul casă de locuit anexe gospodărești și terenul aferent, în suprafață de 899 mp., situate în Mireșu M., nr.359, jud.Maramureș, înscrise în C.F.287 Mireșu M., nr.topo 420-422 și imobilul teren în folosință grădină- în suprafață de 1,5915 ha, înscris în C.F.287 Mireșu M., nr.topo 423-425 inclus în titlul de proprietate nr._/33 eliberat pe numele moștenitoarei Ș. ( n.P.) R.; să constate că, unica moștenitoare legală acceptantă a succesiunii defunctei P. R. este Ș. (n. P. ) R., în calitate de unică fiica cu o cotă legală de 1/1; să dispună atribuirea imobilelor succesorale numitei Ș. (n.P. ) R. în calitate de unică moștenitoare; să dispună întabularea în C.F.a dreptului de proprietate asupra imobilelor identificate în petitul al doilea al acțiunii în favoarea numitei Ș. (n.P.) R. cu titlu drept de moștenire; să constate deschisă succesiunea după defuncta Ș.(n.P.) R., decedată în anul 2000; să constate că din masa succesorală fac parte imobilele identificate cu date de CF la petitul nr.2 al acțiunii; să constate că unicii moștenitori legali acceptanți după defuncta Ș. (n.P.) R. sunt pârâții, în calitate de fii, în cotă de ½ parte fiecare; să se dispună întabularea în C.F.a dreptului de coproprietate. în favoarea pârâților asupra imobilelor identificate la petitul nr.2 al acțiunii; să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic prin care să valideze antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 24.02.1969 privind imobilul casă de locuit, anexe gospodărești și teren aferent, în suprafață de 899 mp. situate în Mireșu M., nr.359. jud.Maramureș, înscrise în C.F. nr.287 Mireșu M., nr.topo 420-422 și imobilul teren în folosință -grădină-în suprafață de 1,1000 ha înscris în C.F.287 Mireșu M., cuprins în cadrul nr.topo 423-425; să dispună intabularea dreptului de proprietate astfel dobândit în favoarea reclamantei, potrivit unei schițe de dezmembrare care se va întocmi în cauză.

În motivare, a arătat că: antecesorul reclamantei, soțul acesteia B. V., decedat la data de 02.12.1998 a încheiat la data de 24.02.1969 cu antecesoarea pârâților, P. R., - bunica acestora- decedată la data de 13.02.1979 un antecontract de vânzare cumpărare privind imobilele: casă de locuit, șură, lemnărie, pivniță, bucătărie de vară și terenul în folosință, imobile înscrise în CF 287 Mireșu M., nr.topo 420-422 și 423-425 .

Promitentul - cumpărător și-a îndeplinit obligația principală de achitarea a prețului imobilului așa cum rezultă din cuprinsul înscrisului sub semnătură privată încheiat în 24.02.1969 și a intrat în posesia imobilelor sus menționate împreună cu reclamanta încă de la acea dată, acestea fiind înscrise în registrul agricol la poziția familiei reclamantei, conform certificatului de atestare fiscală existent la dosar. După 1989, antecesoarea pârâților, mama acestora Ș. (n.P.) R. - a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după defuncta promitentă -vânzătoare P. R., obținând T.P. nr._/83 în care este cuprins și terenul vândut de promitenta- vânzătoare, reclamantei în calitate de moștenitori ai promitentei -vânzătoare, pârâții au refuzat rezolvarea pe cale amiabilă a situației litigioase supuse judecății.

În drept, s-a invocat art.5 alin.2 din Titlul X al L. 247/2005, art.1072, 1073 cod civil .

În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei testimoniale, a probei cu expertiza topografică, a probei cu înscrisuri, precum și a oricăror altor probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri (art. 138 Cod procedură civilă)

La data de 01.06.2010 pârâții Ș. D. și Ș. R. au depus întâmpinare, prin care au solicitat admiterea în parte a acțiunii.

În motivare au arătat că: invocă excepția netimbrarii acțiunii, invocând dispozițiile art.3 lit.”c” din Legea 146/1991 cu modificările si completările la zi.

Ca urmare, reclamanta va trebui să timbreze acțiunea pentru cele 4 capete de cerere formulate, conform art.14 din legea mai sus invocată.

Potrivit acestora "Când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciara de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel"".

Pe fond, acțiunea reclamantului este nefondată cu privire la o parte din terenul vizat.

În motivare, s-a arătat că: între P. R., bunica maternă și B. V. a lui G. și M., s-au încheiat două acte.

Primul act intitulat "Convenție", la 23.09.1968 prin care părțile au ajuns la învoiala să vândă și respectiv să cumpere imobilul constând din "una casă de locuit cu trei camere și cămară de alimente, una șură, lemnărie, pivniță, fântână și bucătărie de vară și terenul din folosință”.

Al doilea act, intitulat tot "Convenție" la 24.02.1969, prin care părțile vând și respectiv cumpără imobilul care constă în una casa de locuit, una șură, lemnărie, pivniță, fântână, bucătărie de vară și terenul în folosință".

În acest din urmă act, se precizează că vânzătoarea și-a îndeplinit obligația constând în toate formele de vânzare ale imobilului respectiv, pe care le enumera, urmând ca B. V.-cumpărator, "să se preocupe de formele de transcriere la notariatul de Stat".

Ulterior, a aflat că B. V. nu s-a preocupat de transcriere, iar că, dupa apariția L. 18/1991 a încercat să se împroprietărească cu toată suprafața de teren din intravilan, depunând în acest sens, cerere de reconstituire.

Ș. R., fiica vânzătoarei, a depus și ea cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru întreg terenul situat pe raza localității Mireșu M., iar atunci când s-a referit la terenul din intravilan, a avut o discuție cu reclamanta. Aceasta s-a angajat să cumpere întreaga suprafață din intravilan, recunoscându-i-se astfel un drept de preempțiune, iar fiica vânzătoarei, i-a lăsat în jurul casei și a anexelor, suprafața de 17 ari teren, deși nu pe aceasta o avuse în folosință bunica la data întocmirii actelor de înstrăinare.

Prin Titlul de proprietate nr._/83 din 15.03.1995, mamei pârâților i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totala de 3 ha, 0,800 mp din care, în intravilan 1 ha 3500 mp. Diferența de 17 ari i-a rămas reclamantei, în acest mod făcându-se și delimitarea în teren, urmând ca reclamanta să-și reglementeze această situație.

Din câte cunoaște, nu a reușit, dar nici nu a mai voit să cumpere diferența de teren, alungând pe orice persoană interesată de cumpărarea terenului.

Daca dorința și voința mamei pârâților, după care nu s-a dezbătut succesiunea, a fost de a-i lăsa în jurul casei, suprafața de 17 ari teren, mai mult decât vizau cele două acte de vânzare-cumparare, pârâții înțeleg să-i respecte dorința și, cu privire la această suprafață de teren, sunt de acord cu validarea, la fel cum sunt și cu restul construcțiilor menționate în acte.

În probațiune, s-au depus cele două acte denumite "Convenție" și Titlul de proprietate.

S-a solicitat instanței să oblige reclamanta să depună extras de carte funciară (dacă există), iar în caz contrar, certificat de sarcini, certificat fiscal și dovada debitelor la zi, așa cum cer dispozițiile art.3 indice 2 din Legea 146/1997, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, să oblige reclamanta să efectueze o expertiză topografică privind identificarea construcțiilor și a suprafeței de 17 ari situat în jurul acestora, așa cum a fost lăsat el în folosința de mama pârâților, pentru a se putea dispune cu privire la ieșirea din indiviziune și la înscrierea dreptului în cartea funciară.

În drept, s-a invocat dispozițiile art.115 din Cod procedură civilă.

La data de 23.11.2010 pârâții Ș. D. și Ș. R. au depus note de ședință, prin care au arătat că: Prin acțiunea introductivă, reclamanta B. R. a solicitat printre altele și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, pentru convenția din 24.02.1969, prin care P. R. - antecesoarea pârâților i-a vândut imobilul și anexele din Mireșu M. nr.359, identificat prin CF 287 și grădina, în suprafață de 1,59 ha.

Prin întâmpinarea formulată și depusă pentru termenul din 1.06.2010, pârâții Ș. D. și Ș. R., nepoți de fiică ai vânzatoarei, nu s-au opus admiterii în parte a acțiunii cu privire la construcții și suprafața de 17 ari, din jurul acestora.

Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a identificat topografic imobilele (CF 287 top. 420-422) și a precizat suprafața de teren cerută în plus celei de 899 mp pe care se află edificate construcțiile, care ar fi de 1,1000 ha (CF 287 top423-425). A constatat și a luat act de faptul că, suprafața totală de teren pentru care se tinde validarea este de 899 mp+ 1 ha 100 mp, adică 1 ha 999 mp. Această suprafață ar fi fost promisă la vânzare de către bunica pârâților, prin actul din 24.02.1969. Așa cum a arătat și prin întâmpinare, între bunica pârâțlor (P. R.) și soții B. V. a lui G. și M., s-au încheiat două acte: unul la 23.09.1968, vizând "una casă de locuit cu trei camere și cămară de alimente, una șură, lemnărie, pivniță și fântână, bucătărie de vara și terenul din folosință "; unul Ia 24.02.1969, care viza aceleași imobile, folosindu-se același mod de exprimare cu privire la teren:"terenul din folosință"".

Cel din urmă act face mențiunea că vânzatoarea și-a îndeplinit formele de vânzare pentru imobil, în sarcina cumpărătorilor revenind obligația de a se preocupa de "formele de transcriere la Notariatul de Stat".

Prima "convenție"" a fost încheiată în prezența martorilor M. loan-tehnician ocol, C. V.-tehnician ocol și M. loan-salariat la întreprinderea "Seineana" Baia M..

A doua "convenție" a fost încheiată în prezența martorilor B. loan, P. T. și M. V..

Esențial pentru cauză este faptul că, s-a cerut validarea celei de-a doua convenții și dintre semnatarii acesteia nu a fost audiat nici un martor.

De aceea, în opinia pârâților și pentru a se lămuri sintagma "terenul din folosință", avut la 23.09.1968, când a fost predat obiectul convenției, se impune, în condițiile art.138 pct.2 din C.p.c, suplimentarea probațiunii testimoniale, cu audierea martorilor semnatari, dar și a altora care cunosc împrejurări legate de vânzare. Astfel, s-a solicitat încuviințarea audierii martorilor B. I., P. T. și M. V., precum și a fostului primar din perioada reconstituirii dreptului de proprietate pentru C. I..

S-a impus a fi lămurite aspecte legate de proprietatea vânzătoarei care, conform CF 287 Mireșu M., era în suprafață de 899 mp "casa și curte în intravilan, identificată prin top.420-422 și 1 ha 5915 mp, adică 15.915 mp "gradină intravilan", identificată prin top 423-425, respectiv 16.014 mp.

Prin cele două acte a vândut construcțiile și terenul aferent, care era de 899 mp și pe care l-a avut și în folosință, mai mult nu-i permitea cooperativa agricolă, care l-a preluat și care l-a dat cu titlu de lot ajutător (3.000 mp) de normă întreagă, familiilor B., M., fratele lui P. G., reclamantei și vânzătoarei.

Datorită acestui fapt, chiar dacă ar fi dorit, vânzătoarea era într-o imposibilitate de înstrăinare, la data respectivă. O validare pe terenul deținut cu titlu de lot ajutător nici nu era posibilă.

Din suprafața totală a terenului, vânzătoarea a mai vândut dar anterior cooperativizării, cu acte sub semnătură privată, la "văduva P. M.", "una holdă cu pomi intravilan, ce face parte din grădina de lângă casă, aproximativ 32 ari” pentru această vânzare- pe care o recunosc toți moștenitorii- nu s-au mai întocmit acte sub formă autentică, astfel că această suprafață a trebuit să se regăsească în Titlul de proprietate_/83 din 15.93.1995 prin care fiicei vânzătoarei (Ș. R.) și mama pârâților s-a reconstitutit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha 3.500 mp (13.500 mp).

Se poate observa că, suprafața ce i-a fost reconstituită mamei pârâților este de 13.500 mp, conform titlului de proprietate și de 14.500 mp conform adeverinței. Cea a cărei validare se cere este de_ mp, față de cea din cartea funciară, care este de 16.014 mp și care include și pe cea vândută la văduva P. M..

Față de toate aceste precizări, obiectivele la care trebuie să răspundă expertul sunt următoarele: să se identifice faptic și topografic terenul înscris în CF 287 Mireșu M., top 420-422, 423-425, în suprafață totală de 16.915 mp; pe ce suprafață și pe ce topografice sunt edificate construcțiile menționate în convenții, cu delimitarea terenului de restul suprafeței; să se identifice suprafața de_ mp, reconstituită prin titlul de proprietate, dar și suprafața menționată în adeverința de proprietate nr.37/6.02.1991, care este de 14.500 mp; să se identifice și să se delimiteze terenul de 3.200 mp vândut văduvei P. M..

La data de 15 iunie 2012, reclamanta B. R. a depus precizare de acțiune în contradictoriu cu pârâții: Ș. D. și Ș. R., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză: să constate deschisă succesiunea după defuncta P. R., decedată la 13.02.1979; să se constate că din masa succesorală rămasă după aceasta fac parte imobilele casă și teren în suprafață de_ mp înscrise în CF 287 Mireșu M., nr topo 420-422, 423-425; să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin lese, în favoarea defunctului B. V., asupra terenului în suprafață de 1852 mp.înscris în CF 287, nr.topo 420-422/2,423-425/2, corespunzător pct. 12,11,10,9,12 din anexa 1 la raportul de expertiză, urmare a încheierii convenției din 24.02.1969, cu titlu drept de proprietate prin lege; să se dispună întabularea în CF a dreptului de proprietate astfel constatat; să constate deschisă succesiunea după defuncta Ș.(n.P.) R., decedată în anul 2000; să constate că din masa succesorală rămasă după aceasta face parte terenul intravilan în suprafață de_ mp.,cuprins în T.P. nr._/83/1995, identificat prin CF 287, nr.topo 423-425/1, 420-422/1, corespunzător pct. 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,1 din anexa 1 la raportul de expertiză; să constate că unicii moștenitori legali acceptanți după defuncta Ș. (n.P.) R. sunt pârâții, în calitate de fii, în cotă de 1/2 parte fiecare; să se dispună întabularea în C.F.a dreptului de coproprietate,în cote de 1/2 parte fiecare în favoarea pârâților ,asupra imobilului identificat la petitul nr.6 al precizării de acțiune, cu titlu drept de moștenire; să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic prin care să valideze antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 24.02.1969 încheiat între defuncta P. R., în calitate de promitentă vânzătoare și defunctul B. V. în calitate de promitent cumpărător, având ca obiect construcții și terenul din folosință, în suprafață de_ mp., înscris în C.F. nr.287 Mireșu M., nr.topo 420-422/1(180mp.)și parte din nr.topo.423-425/1 (9968mp) teren corespunzător pct. 1,2,3,A,7,8,9,10,11,12,1 din anexa nr.2 completarea raportului de expertiză; să dispună întabularea dreptului de proprietate în CF, în favoarea reclamantei, asupra imobilelor: casă de locuit și teren aferent în suprafață de 1852 mp., înscrise în CF287 Mireșu M., nr.topo 420-422/2 și 423-425/2, cu titlu drept de moștenire și asupra terenului în suprafață de_ mp. înscris în CF 287 Mireșu M., nr.topo 420-422/1 (180 mp.) și parte (9968 mp.) din nr.topo 423-425/1, cu titlu drept de cumpărare, confprm unui plan de amplasament și delimitare care se va întocmi în cauză.

În motivare, a arătat că: antecesoarea pârâților, bunica acestora, P. R., proprietară de carte funciară a imobilelor înscrise în CF 287 Mireșu M., nr.topo 420-422,423-425 a încheiat o convenție de vânzare cumpărare, la data de 24.02.1969, cu defunctul soț al reclamantei, numitul B. V., decedat în anul 1998, obiect al acesteia fiind: ,, una casă de locuit, una șură, lemnărie, pivniță, fântână, bucătărie de vară și terenul din folosință,,. La data încheierii convenției promitentul cumpărător preia posesia imobilelor așa cum se specifică în act, dat fiind că, prețul fusese integral achitat, în sensul că, de la data cumpărării imobilelor, promitentul cumpărător folosește integral terenul în suprafață de 1,20 ha, sunt depozițiile martorilor audiați. Ulterior, deși avea cunoștință de încheierea convenției anterior menționată, fiica promitentei vânzătoare, defuncta Ș. R., face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru mai multe terenuri printre care și terenul care făcuse obiectul promisiunii sinalagmatice de vânzare -cumpărare din 1969, fiind emis pe numele acesteia T.P.nr._/83/1995, în care este inclusă o suprafață de_ mp din terenul intravilan obiect al convenției din 24.02.1969. O suprafață de 1852 mp au rămași neincluși în titlu, reprezentând terenul aferent construcțiilor situate în Mireșu M. la nr.adm. actual 359, suprafață de teren în privința căreia parații se declară de acord să fie proprietatea reclamantei (10. 148 + 1852 =_ mp.)- a se vedea poziția exprimată prin întâmpinare .

Astfel, suprafața de 1852 mp. aferentă nr. topo 420-422/1 și 423-425/2 din CF 287 Mireșu M., a rămas în continuare înscrisă pe proprietara tabulară P. R.. Pe această suprafață de teren sunt amplasate construcții vechi existente la data semnării convenției, 24.02.1969 ( casa amplasată pe nr. topo 420-422, CF 287 ).

În ceea ce privește petitul nr.3, apreciază că acesta este admisibil, pentru următoarele motive: potrivit art.9 din Constituția RSR din 1965: ..Casa de locuit și construcțiile gospodărești, terenul pe care acestea se află (...) constituie proprietate personală a țăranilor cooperatori"; convenția de vânzare-cumpărare din 24.02.1969 chiar dacă nu este aptă a transmite dreptul de proprietate asupra terenului, ea este pe deplin valabilă în privința construcțiilor situate la nr.327(vechi) Mireșu M., potrivit dispozițiilor ar1.1295 vechiul Cod civil, cumpărătorul devenind proprietar asupra acestora de la data semnării acesteia. în convenția de vânzare -cumpărare din 1969 se menționează și existența autorizației de înstrăinare nr.3/5 I 69; potrivit dispozițiilor în materie, titularii dreptului de constituire a dreptului de proprietate în virtutea art.23 Legea 18/1991 modificată sunt și dobânditorii construcțiilor prin acte de înstrăinare, încheiate de foștii membrii cooperatori; obiect al dreptului de constituire: suprafața de teren deținută ca teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești - prin lucrarea de expertiză efectuată în cauză se precizează că suprafața de 1852 mp. este aferentă construcțiilor (pag.4 din lucrarea de expertiză); în ceea ce privește procedura de constituire -pentru persoanele îndreptățite anterior menționate, se apreciează că acestea au beneficiat de constituirea dreptului de proprietate, în virtutea legii -art.23 din Legea 18/1991- de aceea reclamanta a solicitat a se constata dobândirea dreptului de proprietate, în persoana defunctului B. V., prin lege; în privința suprafeței de 1852 mp, neinclusă în titlul de proprietate al pârâților, aceștia și-au declarat totuși acordul de a fi înscrisă în proprietatea reclamantei (conform întâmpinării) reprezentând teren aferent construcțiilor.

De asemenea, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate și în ceea ce privește pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.

Notă - menționează că prezenta precizare de acțiune a fost făcută urmare a depunerii raportului de expertiză și a completării la raportul de expertiză încuviințate în cauză.

La data de 15 iunie 2012, reclamanta B. R. a depus obiecțiuni la completarea la raportul de expertiză, prin care arată că: Expertul desemnat în cauză a identificat terenul în suprafață de 1,20 ha corect din punct de vedere al amplasamentului însă identificarea topografică s-a făcut cu ignorarea ultimelor înscrieri în CF 287 Mireșu M., prin care s-a întabulat T.P. nr._/83/1995 și s-au dezmembrat nr.topo 422 și 425 .Raportul de expertiză are în vedere aceste ultime înscrieri în CF 287 Mireșu M., existând astfel o neconcordanță între identificarea terenului sub aspect topografic în raportul de expertiză față de completarea la raportul de expertiză .

Expertul nu a răspuns la al doilea obiectiv încuviințat de instanță -realizarea unui plan de amplasament și delimitare apt de întabulare cu privire la terenul în suprafață de 1,20 ha menționând că: „(...) după emiterea sentinței se poate realiza, extrajudiciar, o documentație cadastrală aptă pentru înscrierea în CF a dreptului de proprietate .

Având în vedere că are petit de întabulare solicită a se reveni la expert pentru a răspunde și acestui obiectiv, precum și obiecțiunilor de la punctul 1, P.A.D.-ul urmând a se realiza cu observarea ultimelor înscrieri în CF 287 Mireșu M., înscrieri prin care s-a întabulat pe defuncta Ș. R. terenul intravilan cuprins în T.P._/83/1995 .

La data de 21.09.2012 reclamanta B. R., domiciliată în Mireșu M., nr.359, jud. Maramureș a formulat cerere de introducere în cauză a pârâtelor: C. L. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mireșu M..

C. Județeană de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș, solicitând instanței de judecată a le cita pentru următorul termen de judecată, atașând alăturat un exemplar de pe acțiunea precizată pentru comunicare. Solicită, de asemenea, a pune în vedere Comisiei Locale Mireșu M., sub sancțiunea prev.de art.108 indice 1 lit.f), să depună la dosarul cauzei dosarul de fond funciar al defunctului B. V., această cerere în probațiune fiind încuviințată de instanța de judecată -încheierea de la fila 69, în acest sens s-a și făcut adresă de către instanța de judecată, adresă la care C. L. Mireșu M. nu a răspuns.

La data de 21.09.2012, pârâții Ș. Dănuș și Ș. R. au depus note de ședință, prin care înțeleg să solicite suplimentarea probațiunii solicitate și încuviințate, constând în audierea următorilor martori: M. I., P. V., M. I., M. V., persoane care, fie au semnat unul din actele sub semnătură privată privind vânzarea terenului, fie cunosc împrejurări legate de încheierea acestor acte ori de folosința terenului din litigiu. Necesitatea suplimentarii probațiunii rezidă din disp. art. 138 alin. (1) pct. 2 din Cod procedură civilă și în raport de precizările succesive ale acțiunii introductive, dar și din completarea la raportul de expertiza topografică care s-a făcut în concordanță cu susținerile reclamantei și fără a ține seama de susținerea acesteia privind validarea vânzării „terenului aferent", fără a se stabili în prealabil, cu certitudine, întinderea acestuia.

Martorii solicitați a fi audiați în completarea probațiunii, cunosc împrejurări concrete legate de întinderea obiectului vânzării terenului și folosința acestuia, chiar și după vânzare.

Este de precizat faptul că, reclamanta a solicitat validarea convenției din 24.02.1969 prin care P. R., antecesoarea pârâților a promis să vândă numitului B. V., imobilul compus din „una casă de locuit cu trei camere și cămară alăturată, una șură, lemnărie, pivniță, fântână și bucătărie de vară și terenul din folosință". Prețul a fost de 35.000 lei din care 30.000 lei au fost achitați anterior, la data de 23.09.1968, iar diferența de 5.000 lei până la semnarea actului.

Actul a fost încheiat în prezența martorilor B. loan, P. T. și M. V., până în prezent nefiind audiat niciunul dintre semnatari.

Convenția menționează că vânzătoarea P. R. și-a îndeplinit obligația conținând toate formele de vânzare a imobilului și a înmânat cumpărătoarei: copie de extras a foii de avere nr. 287; adeverința de evaluare nr._; autorizație de înstrăinare nr. 3/5; chitanța de achitare a timbrului fiscal; adeverința CAP, urmând ca B. V. să facă formele de transcriere la Notariatul de Stat.

Această convenție nu poate fi validată, întrucât vânzătoarea și-a îndeplinit toate obligațiile care-i reveneau și care au fost asumate.

S-a invocat dispozițiile art. 5 alin. (2) din Titlul X al L. nr. 247/2005. În prezenta cauză, vânzătoarea și-a îndeplinit toate obligațiile, vinovat de neîncheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică fiind cumpărătorul. El este obligat să facă dovada întinderii suprafeței de teren ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării, depunând actele menționate în convenție și care i-au fost transmise.

De aceea, solicită ca reclamantul să depună aceste acte și în plus, să fie menținute dispozițiile încheierilor anterioare privind audierea martorului M. V., care să fie citat la adresa indicată, precum și solicitarea dosarelor de fond funciar.

Apreciază că, s-ar impune și identificarea celor doi semnatari ai convenției, obligația revenindu-i celui care a promovat prezenta acțiune.

La data de 14.11.2012 pârâta C. L. de aplicare a L. fondului funciar MIREȘU M. a depus note scrise prin care arată că, nu se opune acțiunii reclamantei B. R. din prezenta cauză având în vederea și poziția de neopunere a pârâților Ș..

La data de 19.11.2012, reclamanta B. R. a depus note de ședință solicitând instanței de judecată a le avea în vedere la soluționarea prezentului litigiu.

În privința temeiului juridic al acțiunii, astfel cum aceasta a fost precizată, învederează instanței de judecată că, în principal, își menține temeiul juridic pe care l-a indicat prin precizarea de acțiune în ceea ce privește petitul nr.3, respectiv dobândirea dreptului de proprietate prin lege, asupra terenului aferent construcțiilor, de către defunctul soț al reclamantei, iar în subsidiar, în măsura în care instanța de judecata va aprecia că nu sunt îndeplinite dispozițiile legale invocate, invocă ca temei juridic pentru cererea formulată și dispozițiile art. 12 din Decretul -Lege 144/1958 (se consideră că acest act juridic continuă să fie aplicabil actelor juridice încheiate sub incidența sa), dispozițiile art. 1073 și 1077 vechiul Cod Civil, dispozițiile art.5 alin.2 din Titulul X al L. 247/2005, fiind îndeplinite toate condițiile pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare -cumpărare. În acest din urmă caz, la petitul 3 al precizării de acțiune, înscrierea dreptului de proprietate în CF se va face cu titlu de drept de cumpărare.

În opinia reclamantei, instanța de judecată nu este ținută de temeiul juridic indicat de părți, aceasta poate, în funcție de situația juridică dedusă judecății să recalifice juridic acțiunea, ceea ce interesează pe reclamantul justițiabil este să i se admită cererea și nu temeiul juridic în virtutea căruia această admitere se pronunță, cu alte cuvinte... aplicarea legii în spiritul, și nu în litera ei.

La data de 13.12.2012 reclamanta B. R. a depus adresa emisă către Arhivele Naționale Serviciul Județean Maramureș, prin care arată că: Subsemnata B. R., domiciliată în Mireșu M., nr.359,jud.Maramureș, a formulat cerere eliberare copii certificate de pe înscrisuri, respectiv, solicită, în măsura în care aceste documente se află în arhiva instituției, copii de pe următoarele înscrisuri menționate în contractul de vânzare -cumpărare sub semnătură privată din 24.02.1969

Anexează copii xerox: adeverința de evaluare nr._, autorizație de înstrăinare nr.3/5 1.69, chitanța de achitare a timbrului fiscal nr._, adeverința de la CAP care a fost necesară pentru încheierea acestui contract.

Menționează că, cumpărătorul B. V. a fost soțul petentei și a decedat în anul 1998, iar vânzătoarea P. R. a decedat în anul 1979.Imobilul obiect al vânzării cumpărării este înscris în CF 287 Mireșu M., anexează copie. Înscrisurile solicitate sunt necesare în dosar cu nr._ având termen la data de 18.01.2013

La data de 11.04.2013, reclamanta B. R. a depus note de ședință prin care înțelege să își precizeze poziția procesuală față de motivele repunerii cauzei pe rol.

În ceea ce privește acceptarea succesiunii defunctei P. R. de către unica fiică a acesteia, defuncta Ș. R., susține că, S. R., prin formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise în CF 287 Mireșu M., proprietatea defunctei sale mame, aceasta a acceptat succesiunea după mama sa, conform dispozițiilor art.13 alin.2 din Legea 18/1991 modificată, sens în care s-a și emis pe numele lui Ș. R. T.P. nr._/83/1995 privind terenurile deținute de autoarea acesteia pe raza localității Mireșu M..

În ceea ce privește acceptarea succesiunii după defuncta Ș. R., de către pârâții Ș. R. și Ș. D., este de acord cu opinia exprimată în jurisprudență și doctrină, în sensul că: „Poate constitui act de acceptare tacită a moștenirii și participarea în proces a succesibilului în calitate de pârât, dacă -din atitudinea adoptată de el-rezultă însușirea calității de moștenitor (...)"(Cas.I, dec.nr.233/1916, Tratat de drept succesoral - Fr.D., U.J., 2002, pag.420). Solicită instanței de judecată a observa că, din atitudinea procesuală adoptată de pârâți rezultă acceptarea succesiunii după defuncta Ș. R.:

- prin întâmpinarea din 1.06.2010 este de acord cu admiterea parțială a acțiunii intentată de reclamantă pentru suprafața de 17 ari teren, însușindu-și astfel titlul de erede și consimțind la un act de dispoziție din bunurile succesorale ;

- în notele de ședință depuse și prin întreaga atitudine procesuală, pârâții solicită respingerea acțiunii reclamantei în privința diferenței de suprafață de 1,03 ari propunând probe și depunand înscrisuri în acest sens, această opoziție a pârâților de a se micșora patrimoniul succesoral ai autoarei acestora, constituie un act procesual din care rezultă fără echivoc însușirea calității de moștenitori.

S-a atașat extras doctrină pag.419 -420 din Tratat de drept succesoral, Fr.D., anterior menționat.

La data de 27 iunie 2013, reclamanta B. R. a depus precizare de acțiune, în contradictoriu cu pârâții: Ș. D. și Ș. R., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză: să constate deschisă succesiunea după defuncta P. R., decedată la 13.02.1979; să se constate că, din masa succesorală rămasă după aceasta fac parte imobilele casă și teren în suprafață de_ mp înscrise în CF 287 Mireșu M., nr topo 420-422, 423-425 ; să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin lege în favoarea defunctului B. V., asupra terenului în suprafață de 1852 mp.înscris în CF 287, nr.topo 420-422/2.423-425/2, corespunzător pct. 12,11,10,9,12 din anexa 1 la raportul de expertiză, urmare a încheierii convenției din 24.02.1969 și a dreptul de proprietate asupra construcțiilor amplasate pe acest teren în temeiul accesiunii imobiliare; să se dispună întabutarea în CF pe numele defunctului Bonat V. a dreptului de proprietate astfel constatat; să constate deschisă succesiunea după defuncta Ș.(n.P.) R., decedată în anul 2000; să constate că din masa succesorală rămasă după aceasta face parte terenul intravilan în suprafață de_ mp., cuprins în T.P. nr._/83/1995, identificat prin CF 287, nr.topo 423-425/1, 420-422/1, corespunzător pct. 1,2,3,4,5.6,7.8,9, 10,11, 12, 1 din anexa 1 la raportul de expertiză; să constate că unicii moștenitori legali acceptanți după defuncta Ș. (n.P.) R. sunt pârâții, în calitate de fii, în cotă de 1/2 parte fiecare; să se dispună întabularea în C.F. a dreptului de coproprietate în cote de 1/2 parte fiecare în favoarea pârâților asupra imobilului identificat la petitul nr.6 al precizării de acțiune, cu titlu drept de moștenire; să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic prin care să valideze antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 24.02.1969 încheiat între defuncta P. R., în calitate de promitentă vânzătoare și defunctul B. V. în calitate de promitent cumpărător, având ca obiect terenul din folosință, în suprafață de_ mp, înscris în C.F. nr.287 Mireșu M., nr.topo 420-422/1 (180mp.) și parte din nr.topo.423-425/1 (9968mp) teren corespunzător pct.1,2,3,A, 7,8,9,10,11.12,1 din anexa nr.2 completarea raportului de expertiză; să dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de_ mp, identificat la pct. 9 al petitelor, în favoarea defunctului B. V., pentru considerentele arătate .

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele: La data de 24 februarie 1969 s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, între P. R., în calitate de promitentă vânzătoare și B. V., în calitate de promitent cumpărător. Acest antecontract a avut ca obiect imobilele situate în ..327, constând în: o casă de locuit, șură, lemnărie, pivniță, fântână, bucătărie de vară și teren în folosință, pentru suma de 35.000 lei. S-a menționat în cuprinsul acestei convenții faptul că se înmânează promitentului-vânzător foaia de avere nr.287, printre alte înscrisuri.

Potrivit registrului agricol, P. R. figura înscrisă cu o suprafață de 3,09 ha, teren arabil, din care 1 ha și 45 ari grădină și 0,10 ari grădină-curți construcții.

În CF 287 Mireșu M., potrivit mențiunilor de sub B 1, suprafața de teren de sub numerele topografice 420-422 (899 m.p) și 423-425 (15.915 m.p) a aparținut în proprietate lui P. R., promitenta-vânzătoare.

Prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, înregistrată sub nr.629/16.03.1991, la C. L. Mireșu M. de A. a L. F. Funciar, numita Ș. R., fiica lui P. R., și mama pârâților Ș. D. și Ș. R., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitoare a defunctei P. R. pentru o suprafață de 3,09 ha și în calitate de moștenitoare a defunctului M. M., pentru o suprafață de 3,20 ha.

La data de 15.03.1995, s-a eliberat în favoarea lui Ș. R. titlul de proprietate nr._/83 pentru o suprafață de 3 ha și 800 m.p

Suprafața primită în intravilan de Ș. R. a fost de 1 ha și 3500 m.p.

Prin precizarea la acțiune formulată la data de 27 iunie 2013 de către reclamanta B. R., aceasta a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin lege, de către B. V., soțul reclamantei, în temeiul art.23 alin.1 din legea 18/1991 și a art.8 din Decretul 42/1990.

Potrivit dispozițiilor art.23 din legea 18/1991:„Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau după caz a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art.8 din Decretul-lege nr. 42/1990, privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.

Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperative agricolă de producție.

În cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părti la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.

Prin întâmpinarea formulată, pârâții Ș. D. și Ș. R. au arătat că nu se opun ca reclamantei să îi fie recunoscut dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 17 ari, aferenți casei de locuit.

În cauză, s-a întocmit o expertiză în specialitatea topografie, de către expert Ș. O..

În urma măsurătorilor efectuate de expert, s-a identificat suprafața de teren aferentă casei de locuit, respectiv 1852 m.p înscris în CF 287 Mireșu M., nr. topo 420-420/2 (719 m.p) și 423-425/2 (1133 m.p).

Față de dispozițiile legale mai sus citate, instanța reține că dreptul pretins de reclamantă este reglementat potrivit alin.2/1 al art.23 din legea 18/1991, aceasta având calitatea de moștenitoare a defunctului B. V..

Întinderea suprafeței aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina acestora sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite cu orice mijloc de probă.

Convenția încheiată la data de 24 februarie 1969 între B. V. și P. R. a fost semnată de martorii B. I., P. T. și M. V..

La termenul de judecată din data de 9 noiembrie 2012 a fost audiat martorul M. V.. Acesta a arătat că numita P. R. a vândut numitului B. V. suprafața de teren aferentă construcțiilor.

În consecință, instanța a considerat întemeiat acest capăt de cerere, motiv pentru care l-a admis.

A dispus constituirea dreptului de proprietate în favoarea defunctului B. V. asupra unei suprafețe de teren de 1852 m.p, înscris în CF 287 Mireșu M., nr. topo 420-420/2 (719 m.p) și 423-425/2 (1133 m.p).

Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, pe terenul mai sus menționat se găsesc edificate următoarele construcții: o casă veche, cu suprafața construită de 31 m.p, o casă de locuit cu nr.actual 359, cu suprafața construită de 90 m.p, un grajd cu suprafața construită de 127 m.p, un garaj cu suprafața construită de 41 m.p, o lemnărie cu suprafața construită de 26 m.p

Prin convenția încheiată la data de 24.02.1969, defunctul B. V. a cumpărat o casă de locuit, șură, lemnărie, pivniță, fântână, bucătărie de vară. Deci, asupra acestor construcții a dobândit drept de proprietate la data încheierii convenției, pentru dobândirea acestora nefiind necesară încheierea contractului în formă autentică (art.1295 vechiul Cod Civil).

În ceea ce privește celelalte construcții edificate pe acest teren și care nu au făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, instanța a facut aplicarea dispozițiilor art.402 Cod civil.

Dispozițiile art.402 Cod civil stabilesc: orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui până se dovedește în contra.

Pentru aceste motive, va admite capătul de cerere formulat de reclamantă privind constatarea faptului că defunctul B. V. a dobândit prin accesiune dreptul de proprietatea asupra umătoarelor construcții edificate pe acest teren: casă de locuit cu număr actual 359, cu suprafața construită de 90 m.p, grajd cu suprafața construită de 127 m.p, garaj cu suprafața construită de 41 m.p, și va dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit prin accesiune asupra acestor construcții.

Instanța a reținut că, la decesul persoanei fizice intră în patrimoniul succesoral numai drepturile patrimoniale existente la data deschiderii succesiunii, cele rezultate în urma reducțiunii liberalităților excesive sau a raporturilor donațiilor, precum și fructele naturale și civile produse de bunurile succesorale ulterior deschiderii succesiunii. Prin urmare, pentru a face parte din masa succesorală drepturile și obligațiile trebuie să fi existat în patrimoniul lui de cuius la data decesului acestuia. In cazul în care dreptul nu există în patrimoniul celui decedat, el nu va mai putea fi dobândit în viitor de cuius întrucât capacitatea de folosință și de exercițiu a acestuia încetează prin moartea sa, iar patrimoniul se transmite moștenitorilor la data decesului.

Potrivit extrasului de deces emis de Primăria Șomcuta M., P. R. a decedat la 11 februarie 1979.

Reclamanta a solicitat să se constate deschisă succesiunea după P. R., să se constate că, din masa succesorală rămasă după aceasta, fac parte imobilele casă, anexe gospodărești și teren în suprafață de 16.607 m.p, înscrise în CF 287 Mireșu M., să se constate că moștenitoare a defunctei este Ș. R., fiica acesteia, să se dispună atribuirea imobilelor succesorale numitei Ș. R..

Prin încheierea convenției la data de 24 februarie 1969, imobilul casă de locuit și anexele gospodărești au ieșit din patrimoniul defunctei P. R. și au trecut în patrimoniul lui B. V..

În ceea ce privește suprafața de teren de 16.607 m.p, terenul a fost cooperativizat, ieșind din patrimoniul lui P. R. și intrând în patrimoniul Cooperativei Agricole de Producție.

Deci, la data decesului lui P. R., în patrimoniul său, nu se aflau aceste bunuri imobile, motiv pentru care nu se pot atribui defunctei Ș. R..

Potrivit art. 13 din legea 18/1991:(1) Calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor sau a hotararii judecatoresti definitive ori, in lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea mostenirii.

(2) Mostenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, intrucat terenurile nu s-au gasit in circuitul civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor. Ei sunt considerați ca au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.

Deci, prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de Ș. R. a operat repunerea în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la terenurile care au fost cooperativizate și care nu se găseau în patrimoniul defunctei la data decesului.

În privința calității de moștenitor a lui Ș. R. față de mama sa, P. R., aceasta trebuia să accepte succesiunea, expres sau tacit, în termen de 6 luni de la data decesului lui P. R., așa cum prevăd dispozițiile art.700 alin.1 din vechiul cod civil.

Din niciuna din probele administrate nu a rezultat că Ș. R. ar fi acceptat succesiunea după mama sa, P. R., motiv pentru care va fi respins și acest capăt de cerere.

În ceea ce privește capătul de cerere formulat de reclamantă privind validarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 24.02.1969, între P. R., în calitate de promitentă vânzătoare și B. V., în calitate de promitent cumpărător, având ca obiect terenul în folosință în suprafață de_ m.p, înscris în CF 287 Mireșu M., nr.topo 420-422/1 (180 m.p) și parte din 423-425/1 (9968 m.p), a fost respins ca nefondat.

Pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare este necesar a fi îndeplinite următoarele condiții: promitentul vânzător să fie proprietarul bunului vândut; antecontractul de vânzare-cumpărare să fie valabil încheiat; beneficiarul cumpărător să-și fi îndeplinit obligațiile ce îi reveneau; promitentul vânzător să refuze să încheie contractul în formă autentică.

Se observă că prima condiție nu este îndeplinită, întrucât defuncta P. R. nu era proprietara suprafeței de teren de_ m.p, pentru a-l putea înstrăina.

Așa cum s-a arătat mai sus, la termenul de judecată din data de 9 noiembrie 2012 a fost audiat martorul M. V.. Acesta a arătat că numita P. R. a vândut numitului B. V. suprafața de teren aferentă construcțiilor. Acesta a mai arătat faptul că nu s-a înstrăinat de către P. R. o altă suprafață decât cea aferentă construcțiilor întrucât în acea perioadă terenurile erau incluse în CAP și nu se puteau vinde. Acestui martor, semnatar al convenției, defuncta P. R. i-a adus la cunoștință, înainte de încheierea convenției, că nu poate vinde terenul întrucât este cooperativizat.

În cauză, au mai fost audiați martorii B. E., C. V. și P. V., la termenul de judecată din data de 21.09.2010.

Acești martori sunt semnatarii unui antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între P. R. și B. V., la 23 septembrie 1968, care a avut ca obiect în: o casă de locuit cu trei camere, cămara de alimente, șură, lemnărie, pivniță, fântână, bucătărie de vară și teren în folosință, pentru suma de 35.000 lei.

Deci, sunt martorii semnatari ai unei alte convenții încheiate între părți, cu același obiect ca și antecontractul încheiat la 24.02.1969.

Acești martori au arătat faptul că P. R. i-a vândut lui B. V., în data de 23.09.1968 o suprafață de 1,20 ha teren. După vânzare, B. V. a continuat să folosească aproximativ 30--35 de ari, restul de teren fiind împărțit între alte persoane și folosit ca loturi ajutătoare.

Nu se pot reține susținerile acestor martori cu privire la suprafața înstrăinată de P. R., întrucât ei au semnat o altă convenție decât cea a cărei validare se solicită. Se poate reține din declarația acestora faptul că B. V. a folosit 30-35 de ari, întrucât cealaltă suprafață de teren era cooperativizată și împărțită în loturi ajutătoare folosite de alte persoane. Deci, la data încheierii antecontractului de la 24.02.1969, P. R. nu mai era proprietara acestui teren pentru a-l putea vinde.

De asemenea, la termenul de judecată din data de 27.04.2012 a fost audiat martorul C. I.. Acesta a fost primar între anii 1994-1995 al localității Mireșu M.. A arătat că terenul care a făcut obiectul antecontractului a fost al părinților lui Ș. R.. Reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței ce face obiect antecontractului de vânzare-cumpărare, însă nu i s-a admis cererea. Au existat conflicte între B. R. și Ș. R.. Ș. R. i-a adus la cunoștință că e de acord să îi lase în proprietate lui B. R. 17 ari de teren.

Potrivit raportului de expertiză, nu se poate identifica terenul care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 24.02.1969, întrucât nu conține date de identificare care să permită identificarea ca suprafață a acestui teren.

Deci, din niciuna din probele administrate nu a rezultat faptul că P. R. ar fi înstrăinat lui B. V. suprafața de_ m.p.

În ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit cu care s-ar fi cumpărat această suprafață de teren dat fiind prețul achitat nici această susținere nu poate fi reținută.

Astfel, faptul că P. R. ar fi vândut 32 de ari unei alte persoane cu 8000 lei nu poate duce la concluzia că aceasta i-ar fi vândut lui B. V. suprafața de_ m.p. De fapt, reclamanta a vândut nu numai o suprafață de teren ci și o casă și anexe gospodărești. De asemenea, P. R. nu era obligată să vândă cu același preț aceleași suprafețe de teren, părțile fiind libere să stabilească în convenții ce preț doresc, atâta timp cât acesta era fixat în bani, determinat sau determinabil, sincer și serios.

Urmare a respingerii acestui capăt de cerere, a fost respins și capătul de cerere privind intabularea dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe de teren în favoarea reclamantei întrucât aceasta nu a dobândit vreun drept de proprietate care să fie intabulat.

În ceea ce privește capetele de cerere privind deschiderea succesiunii după Ș. R., să se constate că moștenitori legali acceptanți sunt pârâții Ș. R. și Ș. D., în cote de ½, să se intabuleze dreptul de proprietate al acestora în cartea funciară, acestea s-au respins. Scopul pentru care s-au formulat aceste capete de cerere a fost să se valideze convenția încheiată la 24.02.1969.Respingându-se acest capăt de cerere, reclamanta nu mai are interes să solicite deschiderea succesiunii.

Instanța nu putea pune în discuție excepția lipsei de interes pentru aceste capete de cerere întrucât însemna o antepronunțare a instanței pe capătul de cerere principal.

S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, întrucât pârâții nu s-au opus admiterii capătului de cerere privind constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1852 m.p.

Împotriva sentinței civile nr. 992/10.10.2013, a Judecătoriei Baia M., în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865, a formulat recurs recurenta B. R., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și rejudecând, admiterea în întregime a acțiunii, astfel cum aceasta a fost precizată și obligarea intimaților Ș. R. și Ș. D. la cheltuieli de judecată la fond și în recurs.

În motivarea recursului, recurenta a criticat sentința nr. 9992/10.10.2013, arătând că în opinia sa, aceasta ar fi în parte nelegală și netemeinică în ceea ce privește respingerea unor capete de cerere, astfel cum acestea au fost precizate la data de 27.06.2013.

Recurenta critică motivarea adusă de instanța fondului petitelor respinse, apreciind că instanța de fond a ignorat poziția jurisprudenței și doctrinei în sensul că în masa succesorală se includ atât bunurile existente la data deschiderii succesiunii, cât și bunurile care intră ulterior în masa succesorală.

Odată cu . L. fondului funciar, s-a născut pentru persoanele îndreptățite sau succesorii acestora dreptul de a solicita reconstituirea, drept patrimonial potestativ, care face parte din masa succesorală. De asemenea, prin dispozițiile art.13 din Legea 18/1991 se vorbește despre acceptarea timp trimitere la dispozițiile art.13 alin.2 din Legea 18/1991 se vorbește despre acceptarea moștenirii de către succesori, moștenire care cuprinde - terenurile ce au aparținut autorilor lor, aceste terenuri fac parte din masa succesorală a autorului lor, fiind bunuri care intră ulterior în masa succesorală prin reconstituirea dreptului de proprietate în persoana fostului titular.

Recurenta arată că a solicitat atribuirea vreunui bun din moștenirea lui P. R., defunctei Ș. R. această atribuire având loc prin reconstituirea dreptului de proprietate pe numele lui Ș. R. asupra terenului identificat la petitul 6, aparținând autoarei sale. Astfel, așa cum reține instanța de fond, P. R. figura înscrisă în registrul agricol cu o suprafață de 3,09 ha teren arabil din care 1 ha și 45 ari grădină și 0,10 ari curți construcții -fila 66. Prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 629/16.03.1991 la C. L. Mireșu M., numita Ș. R., unica fiică a lui P. R. și mama paraților Ș. Dănut și Ș. R., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitoare a defunctei P. R. pentru o suprafață de 3,09 ha. La data de 15.03.1995 s-a eliberat în favoarea lui Ș. R. titlul de proprietate nr._/83 pentru o suprafață de 3 ha și 800 mp, reconstituindu-se astfel dreptul de proprietate după antecesoarea sa. Suprafața primită în intravilan a fost de 1 ha și 35 de ari.

Jurisprudența a stabilit că dispozițiile art.13 alin. 2 din Legea 18/1991 republicată sunt dispoziții de excepție care derogă de la dreptul comun în materie uz succesiuni (nefiind aplicabil, așadar, termenul de 6 luni de acceptare a succesiunii). Potrivit acestor dispoziții legale moștenitorii care au formulat cerere de reconstituire sunt considerați că au acceptat succesiunea prin cererea făcută, aceasta atestând calitatea de moștenitor acceptant a succesiunii în privința terenului, a aceluia care figurează în titlu. Ș. R. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aparținut autoarei sale, P. R., prin cererea de reconstituire acceptând succesiunea după aceasta în privința acestor terenuri. Așadar, a reține că „din niciuna din probele administrate nu a rezultat că Ș. R. ar fi acceptat succesiunea după mama sa P. R. ", făcând în același trimitere la dispozițiile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, reprezintă o motivare contradictorie -art.304 punctul 7 din Cod procedură civilă.

Astfel, petitele 5 si 6 sunt admisibile, din masa succesorală după defuncta Ș. R. făcând parte bunurile indicate la petitul 6, .CF 287, Miresu M., sub B3 - fila 67.

Recurenta a solicitat să se constate că unicii moștenitori legali acceptanți după defuncta Ș. (n P.) R. sunt pârâții, în calitate de fii, în cotă de 1/2 parte fiecare; să se dispună întabularea în C.F. a dreptului de coproprietate, în cote de 1/2 parte fiecare, în favoarea pârâților, asupra imobilului identificat la petitul nr.6 al precizării de acțiune, cu titlu drept de moștenire. Aceste petite au fost respinse de instanța de fond ca lipsite de interes, câtă vreme s-a respins petitul privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic. Și aceste petite erau admisibile prin raportare la următoarele mijloace de probă: depoziția martorului P. I.-fila 257, teza probatorie fiind dovedirea acceptării succesiunii după Ș. R. de către parații Ș., fiii acesteia. Martorul atestă că în termenul de 6 luni de zile de la decesul lui Ș. R., din 22.06.2000, respectiv în toamna anului 2000, pârâții au dat în folosință mai multe holde de teren ce aparțineau mamei lor contra unor beneficii (titlul de proprietate pe numele S. R. fiind emis în 1995; fila 250, adeverința Primăria Mireșu M. se menționează că s-a achitat impozitul pentru terenul extravilan al lui Ș. R. pentru perioada 2000-2011, prezumția de fapt fiind aceea că pârâții au achitat acest impozit; fila 247: declarația olografă a paratului S.: „(...) pământul este proprietatea familiei Ș. (...)"

Recurenta a solicitat să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic prin care să se valideze antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 24.02.1969 încheiat între defuncta P. R., în calitate de promitentă vânzătoare și defunctul Bonat V. în calitate de promitent cumpărător, având ca obiect terenul din folosință în suprafață de_ mp, înscris în C.F. nr.287 Miresu M., nr. topo 420-422/1 (180 mp.) și parte din nr. topo.423-425/1 (9968 mp)teren corespunzător pct. 1, 2, 3, A, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 1 din anexa nr.2 completarea raportului de expertiză; să se dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de_ mp, identificat la pct.9 al petitelor, în favoarea defunctului Bonat V.. Aceste petite au fost respinse de către instanța de fond cu următoarea motivare: „Pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare este necesar a fi îndeplinite următoarele condiții:1. promitentul vânzător să fie proprietarul bunului vândut (...). Se observă că prima condiție nu este îndeplinită, întrucât defuncta P. R. nu era proprietara suprafeței de teren de 10.148 mp. pentru a-l putea înstrăina. Deci la data încheierii antecontractului de la 24.02.1969 P. R. nu mai era proprietara acestui teren pentru a-l putea vinde”. În opinia recurentei, instanța de fond, face o confuzie, această condiție promitentul vânzător să fie proprietarul bunului vândut, trebuie îndeplinită la data cererii de validare a convenției și nu la data încheierii convenției, antecontractul de vânzare cumpărare având ca obiect o obligație de a face și nu o obligație de a da, respectiv de a transmite un drept real.

Or, la această dată condiția este îndeplinită, moștenitorii promitentei vânzătoare fiind ținuți de obligațiile cu caracter patrimonial asumate de aceasta. În privința suprafeței de teren efectiv vândute și cumpărate recurenta a susținut că prin antecontract s-a convenit înstrăinarea a 1,20 ha teren, din care scăzând suprafața de 1852 mp, neinclusă în T.P. emis pe numele lui Ș. R., a rezultat suprafața de 10.148 mp. În această privință instanța de fond a reținut:"Deci din niciuna din probele administrate nu a rezultat faptul că P. R. ar fi înstrăinat lui Bonat V. suprafața de 10.148 mp." Recurenta apreciază că prin această susținere instanța de fond „a schimbat înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al probelor„, pentru că din toate probele administrate a reieșit că suprafața vândută a fost de 1,20 ha: fila 54 depoziție martor Brandușan E., 78 ani „(...)La încheierea convenției dintre P. R. șl Bonat V. am fost la delimitarea terenului ce urma a fi vândut . Știu că P. R. avea 1,60 de ari din care o suprafață de 35 de ari a fost vândută lut P. G. iar diferența de 1,20 ha lui Bonat V.. După desființarea CAP a folosit întreaga suprafață de 1,20 ha"; fila 55, depoziție martor C. V., martor semnatar a convenției din 1968-fila 44, care avea „(...) același obiect ca și convenția din 1969"-pag. 19 a sentinței civile atacate, acesta declară: „ Am asistat la încheierea convenției între P. R. și Bonat R. în anii 68-69 (...).Rețin că obiect al acelei convenții l-au format construcțiile și un teren în suprafață de 1,20 ha”; fila 56 - depoziție martor P. V.: „Am asistat la vânzarea care a avut loc între defuncta P. R. și Bonat V. și știu că prețul a fost de 35.000 de lei. Precizez că eu am ajutat la delimitarea mejdelor terenurilor și știu că suprafața vândută era de 1,20 ha." Depozițiile acestor martori au fost respinse de instanța de fond cu motivarea: „Deci sunt martorii semnatari al unei alte convenții încheiate între părți, cu același obiect ca și antecontractul încheiat în 24.02.1969 „ pag. 19 din sentință. C. V. este semnatarul convenției din 1968 cu același obiect ca și cea din 1969, depoziția sa fiind, așadar, relevantă, martorii-fila 55, 56, 57- au asistat la predarea posesiei și delimitarea mejdelor care s-a făcut la încheierea primei convenții, prețul integral a fost achitat însă prin cea de-a doua convenție. Fila 157- depoziție martor C. I. fost primar al loc. Miresu M.: „După desființarea CAP Bonat V. a folosit întreaga suprafață de teren de 1 ha plus terenul aferent construcțiilor (1852 mp n.n.). A continuat să folosească suprafața de teren de 1 ha pe care o folosea în CAP ca lot ajutător (...) „; art.980 Cod civil clauzele îndoielnice se interpretează după obiceiul locului încheierii contractului. Or, este de notorietate că în zonele rurale o gospodărie țărănească era formată din casă și teren aferent plus grădină-teren în folosință.

Depoziție martor M. V.: „Am fost la casa mamei lui Ș. R. și am putut observa că aceasta avea în proprietate o casă, o șură, niște cotețe, în spatele șurii (...) avea în folosință o grădină între grădină și construcții nu se găsea niciun gard. Întreaga proprietate era delimitată printr-un gard de proprietatea vecinilor”. A se reține că în mod greșit instanța de fond precizează că „Acestui martor P. R. i-a adus la cunoștință că(...) nu poate vinde terenul întrucât era cooperativizat”, pag. 19 sentință, deoarece din depoziția sa rezultă că Ș. R. i-ar fi comunicat acest lucru și nu promitenta vânzătoare.

Formularea din cuprinsul antecontractului din 1968 și 1969: „ Susnumita P. R. vinde imobilul său din . constă în: una casă de locuit, una șură, lemnărie, pivniță, fântâna, bucătărie de vară și terenul din folosință." Așadar, imobilul său este cel precizat de martorul M. V. întinderea terenului în folosință fiind precizată de martorii menționați anterior și identificată prin completarea la raportul de expertiză. Prețul vânzării: 35.000 lei, promitentul cumpărător a achitat suma de 35.000 lei contravaloarea construcțiilor și a terenului din folosință, prețios în această vânzare fiind terenul-fila 56 depoziție de martor- casa fiind demolată trei ani mai târziu și construită una nouă conform autorizației de construire 28/14.03.1972-fila 156-la nr. de casă 327 Miresu M., același nr. la care sunt amplasate si construcțiile vândute prin contractul din 24.02.1969. Recurenta solicită a se observa că, dacă 32 ari teren s-au vândut cu 8000 de lei de către P. R. către P. M., văduva lui P. G., din aceleași nr. topo ca și terenul în litigiu- conform depozițiilor martorilor, fila 54, 55, 56, 71 dosar, vânzare necontestată de pârâții Ș., atunci 1,20 ha ar avea un preț aproximativ de 32.000 lei, restul reprezentandu-1 construcțiile degradate (fila 56 depoziție de martor ). Acest raționament a fost respins de instanța de fond, prin ignorarea prezumției de fapt, cu motivarea că: „P. R. nu era obligată să vândă cu același preț aceleași suprafețe de teren"; fila 155, adeverința prin care se atestă că Bonat R. figurează în Registrul Agricol cu grădină intravilan în suprafață de 0,94 ha, fără terenul aferent construcțiilor 0,18 ari, plătind impozit pentru acest teren neîntrerupt; fila 250-adeverință Primăria Mireșu M. în care se precizează că Ș. R. nu figurează în Registrul Agricol cu teren intravilan în Mireșu M., Registrul Agricol reflectând în mod real folosința, nu proprietatea - 32 ari sunt vânduți lui P. G. și 1,20 ari lui Bonat V. din trenul în suprafață de 1,55 de ari cu care figura P. R. în Registrul Agricol, sunt îndeplinite dispozițiile legale invocate: art. 1073, 1077 Cod civil, art. 5 alin. 2 din Titlul X al L. 247/2005, precum și condițiile privitoare la validarea convenției de vânzare cumpărare. Prin predarea posesiei terenului de către promitenta vânzătoare și plata prețului de către promitentul cumpărător, părțile au depășit prin propria voință consecințele firești ale unui antecontract, creând între ele raporturi specifice vânzării.

În drept recurenta a invocat dispozițiile art. 304 indice 1, art. 312 alin. 2, art. 274 Cod procedură civilă 1865.

Intimatul Ș. D. M. a invocat excepția nulității recursului ca urmare a nemotivării recursului prin raportare la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă 1865.

Acest intimat, prin avocat, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

Recurenta a depus la dosar și concluzii scrise.

Analizând sentința civilă nr. 9992/10.10.2013 a Judecătoriei Baia M., pe baza motivelor de recurs formulate și în conformitate cu dispozițiile legale incidente, în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul reține următoarele:

Excepția nulității recursului, invocată de intimatul Ș. D. M. este neîntemeiată și va fi respinsă, pentru considerentele ce succed:

Recurenta a arătat în mod explicit care sunt motivele pentru care solicită admiterea recursului, din amplul memoriu de recurs redactat prin avocat rezultând că se invocă dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, iar din dezvoltarea motivelor de recurs invocate rezultă că acestea se pot încadra în dispozițiile art. 304 pct. 9, 304 pct. 7 Cod procedură civilă 1865.

Potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. În speță sunt incidente dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865 și prin urmare, excepția nulității recursului, fiind neîntemeiată, va fi respinsă de către tribunal.

Analizând sentința civilă nr. 9992/10.10.2013, pe baza dispozițiilor legale incidente și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că în mod corect prima instanță, admițând în parte acțiunea a dispus constituirea dreptului de proprietate în favoarea defunctului B. V. asupra unei suprafețe de teren de 1852 m.p, înscris în CF 287, nr. top 420-422/1 și 423-425/2 și a dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului teren, în cartea funciară. S-a constatat că defunctul B. V. a dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra următoarelor construcții edificate pe acest teren: casă de locuit cu număr actual 359, cu suprafața construită de 90 m.p, grajd, cu suprafața construită de 127 m.p, garaj cu suprafața construită de 41 m.p. s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit prin accesiune asupra acestor construcții.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză coroborat cu susținerile părților, se constată că susținerile recurentei vizând suprafața de teren pretins a fi fost promisă prin antecontractul de vânzare-cumpărare nu au fost probate.

Martorul M. V. a arătat că își aduce aminte de o convenție, pe care a semnat-o înainte de 1989, nu-și amintește data la care s-a încheiat, știe că această convenție s-a încheiat între P. R. și B. V.. Obiectul acestei convenții a constat într-o casă de locuit, șură și alte anexe, precum și terenul care se află sub aceste construcții. Acest martor a arătat că își amintește cu certitudine că nu s-a vândut de către P. R. numitului B. V. o altă suprafață de teren, decât cea pe care erau construite construcțiile înstrăinate, în acea perioadă terenurile erau incluse în CAP și nu se putea vinde. Cu acea ocazie Ș. R. i-a spus martorului M. V. că a vândut casa și șura –fila 198 din dosarul de fond.

Recurenta a invocat cele două acte sub semnătură privată din 23.09.1968 și 24.02.1969, ambele vizând aceleași aspecte referitoare la obiectul construcției: „una casă de locuit cu trei camere și cămară de alimente, una șură, lemnărie, pivniță și fântână, bucătărie de vară și terenul din folosință”.

Față de poziția pârâților, care au recunoscut „vânzarea” unei suprafețe de 17 ari și în raport de susținerile reclamantei, de esență în cauză este a se remarca faptul că în niciunul din cele două acte sub semnătură privată nu este menționată suprafața de teren nici sub aspectul întinderii nici al vecinătăților sau al altor repere care să permită identificarea acesteia iar înscrisurile datează din perioada existenței CAP, regimul juridic al terenurilor nepermițând înstrăinarea acestura.

Terenul aparținea CAP-ului, nu putea fi vândut, actul sub semnătură privată nu putea transmite dreptul de proprietate. Pentru a fi valabil ca antecontract trebuia, de asemenea, să conțină elementele esențiale de natură a-i conferi valabilitate în condițiile dreptului comun.

Or, sub aspectul terenului, obiectul actului nu este determinat și nici determinabil.

Martorii pe care reclamanta și-a întemeiat probațiunea sunt semnatarii primului act, în timp ce reclamanta a solicitat validarea celui de-al doilea.

În dosarul de fond a fost audiat martorul M. V., legat de care reclamanta a depus și o declarație autentificată în fața notarului și care s-a dovedit ulterior că nu a fost semnată de acesta. Prin depoziția dată în fața instanței, martorul a arătat că actul pe care l-a semnat se referă la o casă de locuit, șură și alte anexe, precum și la terenul care se află sub construcție, nefiind vorba de o altă suprafață de teren. Știe că terenul din grădină a fost dat în arendă și că cel care l-a folosit s-a angajat să dea o parte din recoltă. Mai știe martorul că terenul din spatele construcțiilor era delimitat de suprafața ce a făcut obiectul vânzării printr-un gard și că multă vreme acesta a fost folosit de P. R..

Legat de aceeași împrejurare, respectiv întinderea suprafeței, a mai fost audiat și martorul C. I., care are cunoștință de înțelegerea existentă între părți. Acesta a declarat că între anii 1994-1995 (pe când era primar al comunei), reclamanta s-a prezentat la sediul primăriei solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren din grădina aferentă casei de locuit și că în dovedirea cererii a prezentat o convenție, în care nu era indicată suprafața. C. L. a propus reconstituirea pentru 10 ari, iar ulterior reclamanta a ajuns la înțelegere cu moștenitorii vânzătoarei să îi lase în proprietate 17 ari. În scopul delimitării suprafeței în teren, martorul C. I. s-a deplasat personal la fața locului. La întrebarea instanței, martorul a precizat că situația prezentată în Anexa nr. 1 la raportul de expertiză, hașurată cu albastru, corespunde suprafeței de teren pe care personal a măsurat-o când a fost la fața locului. În perioada cooperativizării, reclamanta a folosit întreaga suprafață cu titlu de lot ajutător și a continuat folosința și după anul 1990.

În cauză s-a efectuat și expertiza topografică prin care s-a răspuns obiectivelor stabilite de instanță și care au cuprins și întrebările părților. Prin raportul de expertiză întocmit de Ș. O. s-au concluzionat următoarele: obiectivul convenției l-a constituit terenul și construcțiile situate în intravilanul localității Mireșu M., la nr. administrativ 359 și ocupă suprafețe ce nu pot fi stabilite cu exactitate (datorită poziției diferite a părților), din topograficul 420-422 și 423-425 înscrise în CF 287 Mireșu M. cu suprafețele de 899 mp și respectiv_ mp, adică_ mp, proprietatea numitei P. R., cu titlu de moștenire.

La data expertizei, pe terenul de la nr. administrativ menționat se găsesc edificate o casă veche cu suprafața de 31 mp, o casă de locuit cu suprafața de 90 mp, un garaj cu suprafața de 127 mp, un garaj cu suprafața de 41 mp, o lemnărie cu suprafața de 26 mp.

Datorită lipsei suprafeței din contract expertul nu poate face afirmații referitoare la suprafața acesteia peste cea din titlul de proprietate.

Prin urmare, în mod corect a reținut prima instanță că nu se poate identifica terenul care a făcut obiectul antecontractului de vânzare –cumpărare încheiat la 24.02.1969, întrucât nu conține date de identificare care să permită identificarea ca suprafață a acestui teren. Concluziile raportului de expertiză converg în acest sens.

Din niciuna din probele administrate nu a rezultat faptul că P. R. ar fi înstrăinat lui B. V. suprafața de_ mp.

În mod corect reține prima instanță și că în ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit cu care s-ar fi cumpărat această suprafață de teren dat fiind prețul achitat nici această susținere nu poate fi reținută.

Astfel, faptul că P. R. ar fi vândut 32 de ari unei alte persoane cu 8000 lei nu poate duce la concluzia că aceasta i-ar fi vândut lui B. V. suprafața de_ m.p. De fapt, reclamanta a vândut nu numai o suprafață de teren ci și o casă și anexe gospodărești. De asemenea, P. R. nu era obligată să vândă cu același preț aceleași suprafețe de teren, părțile fiind libere să stabilească în convenții ce preț doresc, atâta timp cât acesta era fixat în bani, determinat sau determinabil, sincer și serios.

Odată dezlegată această problemă, considerentele vizând aplicarea dispozițiilor art. 13 din Lege nr. 18/1991, acceptarea moștenirii în contextul legilor fondului funciar, patrimoniul succesoral, aspecte teoretice, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic-aspecte teoretice-sub aspect pur teoretic criticate în mod pertinent de recurentă, se constituie în considerente supraabundente în contextul speței și se impun a fi înlăturate.

Odată stabilit că nu se poate dispune validarea pentru suprafața de teren solicitată peste terenul asupra căruia s-a dispus prin admiterea în parte a acțiunii, în mod evident capetele de cerere accesorii sunt corect respinse, ca fiind lipsite de interes, scopul pentru care au fost formulate fiind validarea convenției încheiate la 24.02.1969. Respingându-se acest capăt de cerere, reclamanta nu mai justifică un interes să solicite deschiderea succesiunii, cu toate petitele accesorii.

Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă 1865, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat.

Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată, arătând că vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE L.

DECIDE:

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul Ș. D. M..

Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta B. R., domiciliată în Mireșu M. nr. 359, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 9992/10.10.2013, pronunțate de către Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.12.2014.

Președinte,

D. T.

Judecător,

D. W.

Judecător,

M. C.

Grefier,

M. H.

Red.Ț.D./ 9.01.2015

Tred. M.H./9.01.2015 - 2 ex.

Judecător la fond: M. E. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Succesiune. Decizia nr. 611/2014. Tribunalul MARAMUREŞ