Acţiune în constatare. Decizia nr. 87/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 87/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 87/A
Ședința publică din 11 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. P.
Judecător D. T.
Grefier A. S.
Pe rol este judecarea apelului formulat de apelantul B. I. domiciliat în Șieu nr. 728, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1502/01.10.2014 pronunțate de Judecătoria Dragomirșeti în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 25.02.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 11.03.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.
Tribunalul
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1502 pronunțată la data de 1 octombrie 2014 de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. L. de P. S. Marmației, invocată de către aceasta, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de P. Maramureș, invocată de către aceasta și în consecință a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul B. I., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de P. Maramureș și P. comunei Șieu, prin primar.
De asemenea s-a respins acțiunea civilă față de pârâta C. L. de P. S.–Marmației ca fiind formulată împotriva unei părți fără calitate procesuală pasivă și fără calitatea procesuală de folosință.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut faptul că reclamantul a solicitat să se constate că în perioada anilor 1964-1990, a avut calitatea de membru cooperator și a prestat activitate în cadrul CAP Șieu, perioadă care solicită a i se constitui timp util la pensie. Deoarece în arhiva Primăriei localității nu există documentele necesare pentru a i se determina vechimea necesară calculului pensiei a solicitat instanței administrarea de probe în acest sens.
Referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de P. S. Marmației, invocate de către aceasta, s-a arătat că instanța a avut în vedere dispozițiile art.2 al.2 din Statutul CNPP, care a fost aprobat prin H.G. 118/2012 și potrivit cărora casele locale de pensii funcționează sub conducerea și controlul caselor teritoriale de pensii.
În speță, C. L. de P. S. Marmației este organizată ca serviciu și se află sub conducerea și controlul Casei Județene de P. Maramureș, neavând personalitate juridică.
O persoană poate fi parte în procesul civil dacă are capacitate procesuală de folosință, calitatea procesuală afirmă un drept și justifică un interes.
În procesul civil poate fi parte doar persoana capabilă de a avea drepturi și obligații procesuale, respectiv persoana care se bucură de capacitate de folosință. Această capacitate este aptitudinea persoanelor fizice sau juridice de a avea drepturi și obligații civile.
În cauza pendinte, prin statutul Casei Naționale de P. Publice s-a stabilit calitatea procesuală de folosință a caselor locale de pensii, în sensul că personalitate juridică au numai casele județene de pensii, adică numai acestea din urmă pot sta în procese, pot apăra drepturile și obligațiile amânduror instituțiilor.
Astfel că potrivit art.56 alin.1 și 3 C.proc.civ., C. L. de P. S. Marmației nu are capacitate procesuală de folosință și având în vedere sancțiunea care se aplică într-o atare situație, instanța urmează să respingă acțiunea față de pârâtă, pe acest motiv.
O altă condiție pentru ca o persoană fizică sau juridică să fie parte în proces este calitatea procesuală care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Altfel spus, calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ca formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății.
Așadar calitatea de pârât aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut dreptul reclamantului. În cauză nu se susține și nici nu s-a dovedit că pârâta, care oricum nu are atribuții de stabilire a timpului util la pensie pentru agricultori, ar fi încălcat un drept al reclamantului.
În consecință, pârâta C. L. de P. S. Marmației nu are nici calitate procesuală pasivă, acțiunea urând a fi respinsă față de ea și pe acest motiv.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de P. Maramureș, Judecătoria a apreciat că acesta este nefondată, urmând a fi respinsă, instanța apreciind că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză, cel puțin pentru a-i fi sentința opozabilă, având în vedere că această pârâta o va pune în executare.
Au fost reținute prevederile art.160 din Legea nr.19/2000, anterior abrogării prin art. 169 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de Legea nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cel realizat anterior apariției acestei legi.
Persoanele cărora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu li s-a calculat timpul util în baza Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, vor putea solicita caselor teritoriale de pensii stabilirea timpului util.
Dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la . prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
Certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, se realizează de către CNPAS prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la alin. (5).
Sunt scutite de orice fel de taxe și comisioane cererile făcute în scris privitoare la orice acte prevăzute de lege pentru a face dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a stagiului de cotizare, necesare în vederea stabilirii sau completării dosarului de pensionare.
De asemenea, anterior abrogării prin art. 281 al. 2 din C.muncii, potrivit art. 14 din Decretul 92/1976, în cazul în care se dovedește cu acte că arhivele au fost distruse, se va putea reconstitui activitatea care s-a efectuat, în condițiile prevăzute de decret.
Prin Decizia nr. 223 din 11 iulie 2002 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 14 din Decretul 92/1976 și s-a reținut că acest text este neconstituțional în măsura în care anumite categorii de persoane sunt excluse de la posibilitatea reconstituirii vechimii în muncă.
Față de aceste prevederi, precum și de cele ale Legii nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și de situația de fapt dedusă judecății, se reține că activitatea prestată poate fi dovedită cu înscrisuri si alte mijloace de proba (martori, expertiza), câtă vreme se probează că în arhivele fostului CAP Șieu nu se mai află acte doveditore pentru a fi eliberate celui care la solicită, indiferent de motiv.
Instanța avut în vedere și prevederile art. 159 din Legea nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice precum și prevederile art. 160 și ale art. 162 din același act normativ.
Potrivit art. 6 din Legea nr.27/1976 nivelul retribuției de bază în unitățile agricole poate fi stabilit diferențiat pe activități potrivit hotărârii adunării generale, iar potrivit art. 11 din același act normativ Consiliul de conducere al C.A.P., repartizează pe fiecare formație, brigadă și sector forța de muncă necesară realizării producției. În consecință anual se stabilea de adunarea C.A.P. numărul de norme ce trebuiau îndeplinite de membrii cooperatori, înscrise într-un proces verbal.
Plata retribuției se făcea în bani și în natură sau numai în natură. Persoana care realiza minimum de norme primea și un lot în folosință. Un membru cooperator putea să dețină lot în folosință în condițiile statutare fiind obligat să realizeze minimum de norme stabilite de adunarea generală. Ca atare primirea de lot în folosință prezumă îndeplinirea normelor stabilite anual de Adunarea C.A.P.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert A. F. rezultă că atât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cât și din evidențele deținute de P. comunei Șieu în perioada 1964-1990, reclamantul figurează în Registrul agricol ca membru individual.
În registrele agricole nu sunt înscrise date privind numărul de norme prestate de membrii cooperatori, se poate constata doar calitatea persoanelor înscrise, de membrii cooperatori sau agricultori individuali.
În concluzie, instanța reține cu privire la perioada în care reclamantul susține că ar fi prestat activitate, care este determinantă în stabilirea timpului util si calculul pensiei, că în anul 1992 s-a întocmit o situație cu timpul util pentru foștii membrii cooperatori din cadrul C.A.P Șieu, tabel pe care nu figurează și reclamantul.
Din înscrisurile cauzei rezultă că acesta nu are depus dosar de pensie la C. L. de P. și nici nu figurează în situația cu timp util la pensie a membrilor fostului CAP Șieu.
Nu a fost dovedit nici cel mai important aspect care determină stabilirea timpului util la pensie, respectiv îndeplinirea normelor stabilite de către adunarea generală în fiecare an.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel B. I., acesta solicitând instanței de judecată schimbarea sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că deși a lucrat în cadrul CAP, fapt dovedit cu martorii D. M. și D. M., instanța a respins cererea și nu a avut în vedere aceste declarații.
S-a susținut că Arhiva fostei CAP a fost distrusă, neexistând nici un document privind situația membrilor cooperatori din . ateste calitatea de membru cooperator, motiv pentru care expertul nu a putut stabili timpul util la pensie.
Apelantul a solicitat recunoașterea timpului util la pensie de 26 ani, fapt ce rezultă din expertiza contabilă efectuată în cauză și din declarațiile martorilor audiați.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei C. Județeană de P. a solicitat respingerea cererii formulate deoarece acesta este nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul B. I. a solicitat instanței de judecată să dispună recunoașterea perioadei de 26 de ani, perioadă în care reclamantul-apelant a susținut că a avut calitatea de membru cooperator în cadrul CAP Șieu, astfel că perioada indicată să fie recunoscută ca și timp util la pensie.
Se constată din cuprinsul copiei registrului agricol că B. I. a fost înscris cu gospodărie individuală. Copia registrului agricol se află la filele 5-8 din dosarul Judecătoriei Dragomirești.
Instanța reține că potrivit art. 3 din Legea 5/1977 persoanele care nu erau înscrise în CAP, respectiv persoanele care erau înregistrate ca având gospodărie individuală aveau obligația, pentru a beneficia de timp util la pensie și pentru a putea beneficia de pensie, aveau obligația să contribuie cu suma menționată în actul normativ arătat (40 de lei lunar fiecare membru al gospodăriei individuale).
Reclamantul-apelant nu a făcut dovada unei astfel de contribuții, așa încât acesta nu are posibilitatea de a beneficia de recunoașterea timpului util la pensie.
De asemenea, instanța reține faptul că „Durata minimă de contribuție care dă dreptul la pensie pentru limită de vârstă este de 10 ani.” (art. 13 alin. 1 din Legea 5/1977). În condițiile în care reclamantul este cel care trebuia să facă dovada faptului că a contribuit lunar pentru asigurarea fondului de pensii și asigurări sociale.
Instanța nu va avea în vedere declarațiile martorilor D. M. și P. G. (f.70-71 din dosarul Judecătoriei Dragomirești) deoarece acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, reclamantul-apelant, potrivit înscrisurilor întocmite în perioada 1962-1989, rezultă faptul că reclamantul nu a fost membru cooperator, acesta fiind înregistrat în registrul agricol cu gospodărie individuală.
Având în vedere considerentele arătate anterior, instanța, având în vedere și prevederile art. 480 C.proc.civ., instanța va respinge cererea formulată de reclamantu-apelant B. I., acesta fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de B. I. domiciliat în Șieu nr. 728 jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1502 pronunțate la data de 1 octombrie 2014 de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ . Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei, azi, 11 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
P. M. B. D. Ț. S. A.
Red. / P.M.B./29.05.2015
Tred. A.S. /2015 - ex
..2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 223/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 113/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
