Uzucapiune. Decizia nr. 194/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 194/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 194/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr.194/R
Ședința publică din 20 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. W.
Judecător A. S. T.
Judecător D. T.
Grefier M. H.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursului declarat de recurentul Ș. V., domiciliat în B., .. 55 jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 248/18.02.2015, pronunțate de către Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 6.05.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. 248/18.02.2015, pronunțată de către Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, a fosta admisă excepția perimării cererii de chemare în judecată, invocată de instanță din oficiu. S-a constatat perimată acțiunea civilă formulată de către reclamantul Ș. V. în contradictoriu cu pârâtul Orașul B. prin P. în reprezentarea pârâtului proprietar de carte funciară Szteczko Nyikora. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului privind restituirea taxei judiciare de timbru achitată în cauză.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin cererea de chemare in judecată înregistrată la instanță la data de 25.11.2016, reclamantul Ș. V. a chemat în judecată pe pârâtul Orașul B. prin P. în reprezentarea pârâtului proprietar cf, Szteczko Nyikora, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța în cauză după administrarea probelor să constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, asupra imobilului extravilan, de natură fânațe și tufiș, situat în B., înscris în c.f.3737,nr.top.9508/4,în suprafață de 33.000 m.p. și să dispună înscrierea în c.f. pe numele său a dreptului de proprietate astfel dobândit, conform schiței de dezmembrare întocmită de exp.T. P..
În probațiune reclamantul a anexat înscrisuri.
Cererea a fost timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, fila 14.
La termenul din data de 7 mai 2014, cauza a fost suspendată în baza dispozițiilor art.242 NCPC, având în vedere că reclamantul nu a depus la dosar documentația prevăzută de art.1050 NCPC.
P. referatul din data de 28.01.2015, având în vedere că de la data suspendării cauzei și până în prezent, părțile nu s-au conformat dispozițiilor date de instanță și a trecut mai mult de 6 luni, s-a stabilit termen de judecată în vederea perimării.
Analizând excepția invocată prin prisma temeiurilor juridice aplicabile, instanța a reținut următoarele:
Din verificarea actelor de la dosar a rezultat că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 7 mai 2014, dată la care cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 NCPC. De la data suspendării, părțile au formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost anulată ca netimbrată, prin încheierea din data de 8 decembrie 2014.
Relevante în cauză sunt dispozițiile art. 416 Cod procedură civilă în conformitate cu care orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de 6 luni, precum și art. 420 alin.1 Cod procedură civilă în conformitate cu care perimarea se poate constata și din oficiu.
În conformitate cu prevederile art. 248 al. 1 Cod procedură civilă, instanța este obligată prin normă cu caracter imperativ să se pronunțe asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei.
În atare situații, pentru ca excepția perimării acțiunii să poată fi admisă, trebuie să se rețină în sarcina părții care a învestit instanța o culpă, evident fiind aspectul că perimarea este o sancțiune procedurală stabilită în considerarea acestei culpe, având ca și scop tocmai sancționarea neglijenței manifestate prin abandonarea procesului.
Având în vedere că de la data suspendării cauzei a trecut mai mult de 6 luni și reținând culpa părților, instanța, în considerarea dispozițiilor art. 416 Cod procedură civilă raportat la art. 420 Cod procedură civilă, a admis excepția invocată din oficiu ca fiind întemeiată și, în consecință, a constatat perimată acțiunea.
În ceea ce privește cererea reclamantului privind restituirea taxei judiciare de timbru, instanța a respins-o, nefiind întrunită în prezenta cauză niciuna dintre situațiile enumerate la art. 45 alin. 1 lit. a-j din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Cheltuieli de judecată nu au fost acordate, nefiind solicitate.
Împotriva sentinței civile nr. 248/18.02.2015 a Judecătoriei V. de Sus a formulat recurs recurentul Ș. V., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivele de recurs, recurentul a arătat că, în opinia sa, pe tot parcursul judecării cererii sale, prima instanță a fost în eroare și nu procedat conform codului de procedură civilă. Astfel, în aprecierea recurentului, s-a stabilit termen de judecată deși cererea nu întrunea condițiile legale.
Recurentul și-a precizat cererea în sensul chemării în judecată a Composesoratului V. de Sus- V. de Mijloc însă instanța nu a luat nicio măsură ci a dispus suspendarea judecării cauzei.
Recurentul afirmă că a solicitat repunerea pe rol, considerând că a întrunit o parte din condiții, însă, i s-a respins această cerere și apoi dosarul a fost propus pentru perimare. Recurentul a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru, întrucât se susține că nu s-a conformat dispozițiilor prevăzute de art. 1050 Cod procedură civilă, care trebuiau îndeplinite în procedura prealabilă, ceea ce instanța de fond nu i-a pus în vedere recurentului, acesta considerându-se îndreptățit, în situația în care judecata nu poate continua, la restituirea taxei judiciare de timbru.
Cererea de recurs nu este motivată în drept.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimatul Orașul B. reprezentat prin P. a depus întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, în opinia sa, în mod legal prima instanță a reținut că din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 7 mai 2014, dată la care cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 Noul Cod de procedură civilă. De la data suspendării, părțile au formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost anulată ca netimbrată, prin încheierea din data de 8 decembrie 2014. relevante în cauză sunt dispozițiile art. 416 Cod procedură civilă, în conformitate cu care orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de 6 luni, precum și art. 420 alin. 1 Cod procedură civilă în conformitate cu care perimarea se poate constata din oficiu.
În conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța este obligată prin normă cu caracter imperativ să se pronunțe asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei. În atare situații, pentru ca excepția perimării acțiunii să poată fi admisă, trebuie să se rețină în sarcina părții care a învestit instanța o culpă, evident fiind aspectul că perimarea este o sancțiune procedurală stabilită în considerarea acestei culpe, având ca și scop tocmai sancționarea neglijenței manifestate prin abandonarea procesului.
Având în vedere că de la data suspendării cauzei a trecut mai mult de 6 luni și reținând culpa părților, instanța, în considerarea dispozițiilor art. 416 Cod procedură civilă, raportat la art. 420 Cod procedură civilă, s-a admis excepția invocată din oficiu ca fiind întemeiată și, în consecință, s-a constat perimată acțiunea obiect al dosarului de față.
În drept se invocă art. 205 Cod procedură civilă.
În conformitate cu art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
Recurentul a depus la dosar, la data de 6.05.2015, note de ședință, înscrisuri-filele 25-30 din dosar.
La primul termen de judecată, în ședința publică din 6.05.2015, instanța a invocat și a pus în discuție din oficiu excepția tardivității cererii de recurs.
Potrivit art. 248 Cod procedură civilă raportat la art. 494 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Analizând excepția tardivității cererii de recurs, tribunalul constată că aceasta este întemeiată și urmează a fi admisă, pentru considerentele ce succed:
Sentința civilă nr. 248/18.02.2015 a Judecătoriei V. de Sus este o hotărâre prin care s-a constatat perimarea acțiunii civile formulate în dosarul nr._ al Judecătoriei V. de Sus.
Conform art. 416 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni (alin. 1). Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță (alin.2).
Așa cum prevăd dispozițiile art. 420 Cod procedură civilă, perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate (alin. 1). Perimarea poate fi invocată și pe cale de excepție în camera de consiliu sau în ședință publică (alin. 2).
Potrivit art. 421 alin. 2 Cod procedură civilă, hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Astfel, în conformitate cu art. 421 alin. 2 Cod procedură civilă, termenul în care putea fi atacată sentința civilă nr. 248/18.02.2015 a Judecătoriei V. de Sus avea ultima zi în 24 februarie 2015, iar cererea de recurs este introdusă în data de 2 martie 2015, prin urmare recursul este tardiv introdus.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 421 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite excepția tardivității introducerii recursului și va respinge ca tardiv introdus recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 248/18.02.2015 a Judecătoriei V. de Sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității introducerii recursului.
Respinge ca fiind tardiv introdus recursul declarat de către recurentul Ș. V., domiciliat în B., .. 55 jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 248/18.02.2015, pronunțate de către Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată azi, 20.05.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Judecători Grefier
W. D. S. T. A., Ț. D. H. M.
Red.Ț.D./4.06.2015
Tred. M.H./ 5.06.2015 - 4 ex./.
Judecător la fond: M. D. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 259/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 232/2015. Tribunalul... → |
|---|
