Acţiune în constatare. Sentința nr. 473/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 473/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 901/181/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 295/R
Ședința publică de la 01 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător V. R.
Judecător C. M.
Grefier M. B.
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurentul-reclamant S. N. împotriva sentinței civile nr.473/30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimații-pârâți B. Z., S. C., L. T., U. A. Teritorială - Primăria Baia De A. reprezentată prin primar și intimata-intervenientă S.C.CLARIMAR I. S.R.L., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, din partea recurentului-reclamant, concluzii scrise și un certificat de atestare fiscală.
Se ia act că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 21.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având în vedere complexitatea cauzei, în temeiul art.260 cod procedură civilă a amânat pronunțarea, după care, o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 01.11.2011, sub nr._, reclamantul S. N., în contradictoriu cu pârâții B. Z., S. C., L. T. și U. A. Teritorială - Primăria Baia de A. reprezentată prin primar, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate că a dobândit un drept de proprietate asupra terenului din punctul „ Gura Măgurii”, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
În motivare a arătat că în anul 1970 a cumpărat terenul situat în punctul „Gura Măgurii”, în suprafață de 1092 mp., cu următorii vecini:N-DN67D, S-L. T., V-S. C., E-B. Z., de la numitul S. I.. A precizat că din anul 1970 și până în prezent a stăpânit acest teren, l-a îngrădit cu gard, l-a defrișat de tufărișuri, a plantat nuci, exercitând asupra acestuia o posesie continuă, neîntreruptă și netulburată sub nume de proprietar și fără a avea litigii cu vecinii. A susținut că, în prezent, dorește să înscrie acest teren în cartea funciară, motiv pentru care a promovat prezenta acțiune, prin care solicită să se constate că prin împlinirea termenului de 30 de ani deci prin efectul uzucapiunii, a devenit proprietarul terenului din punctul „Gura Măgurii”, în suprafață de 1092 mp., situat în extravilanul localității.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 916 și urm. c.civ., art.928 c.civ. și art.111 c.pr.civ.
În dovedire a depus la dosar: plan de amplasament și delimitare a imobilului, adeverințele nr.8627/14.10.2011, 7054/26.10.2010, 7139/28.10.2010, 3082/27.04.2012 eliberate de Primăria orașului Baia de A., certificatul de moștenitor nr.21/1988, înscrisul sub semnătură privată intitulat „Învoire” și datat 17.09.1993, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 07.10.2008, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 09.08.2011, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 07.07.2010, sentința civilă nr.10/14.01.2010 pronunțată de Judecătoria Baia de A., sentința civilă nr.152/23.03.2011 pronunțată de Judecătoria Baia de A., două planuri de amplasament și delimitare a bunului imobil, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.925/22.02.2002, două schițe și a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâților, a probei testimoniale cu B. T., B. N. I. și a probei cu expertiză în specialitatea topografie, probe încuviințate de instanță.
La data de 29.11.2011, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că terenul din punctul „Gura Măgurii” provine de la O. P. care l-a vândut reclamantului din anul 1960, dată de la care acesta l-a stăpânit ca deplin proprietar.
Au fost ascultați martorii B. N. I., B. T., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
La data de 10.04.2012 S.C. Clarimar I. S.R.L. a formulat cerere de intervenție în nume propriu, prin care a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii introdusă de reclamant, privitor la constatarea dreptului de proprietate a terenului în suprafață de 2 ari (din fișa cadastrală 203 mp.), teren situat în extravilanul satului Stănești, oraș Baia de A., județul M., în punctul numit „Gura Măgurii”, al cărui proprietar de drept și în fapt este.
În dovedirea cererii de intervenție a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2588/09.08.2011, planul de situație, sentința civilă nr.152/23.03.2011 a Judecătoriei Baia de A., extras de carte funciară pentru informare, plan de amplasament și delimitare a imobilului, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2278/07.10.2008, plan de amplasament și delimitare a bunului imobil, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1773/07.07.2010, două planuri de amplasament și delimitare a imobilului, autorizație nr.24/05.10.2009.
La data de 15.05.2012, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită introducerea în cauză în calitate de pârât în temeiul art.41 alin.2 a S.C. Clarimar I. S.R.L.. În dovedirea împlinirii prescripției achizitive asupra terenului din „Gura Măgurii” înțelege să invoce joncțiunea posesiei autorului său, S. N. G., cu posesia sa și a arătat că acesta a deținut terenul în cauză din anul 1959, dată de la care solicită să se constate că a început să curgă termenul de 30 de ani. Solicită obligarea S.C. Clarimar I. S.R.L. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul din punctul „Gura Măgurii”, în suprafață de 1092 mp., teren pe care această societate i l-a ocupat în mod abuziv, deoarece conform contractelor de vânzare-cumpărare pe care le-a încheiat cu B. Z., S. P. și L. T. a cumpărat suprafața de 11.742 mp., însă deține în prezent mult mai mult teren decât este înscris în actele de vânzare-cumpărare. În fiecare din actele de vânzare-cumpărare, reclamantul este menționat ca vecin, astfel în contractul lui B. Z. cu S.C. Clarimar I. S.R.L. este indicat ca vecin la vest, în contractul lui S. P. este menționat ca vecin în latura de apus, respectiv de răsărit a celor două loturi înstrăinate de acesta, iar în contractul lui L. T. încheiat cu S.C. Clarimar I. S.R.L. este indicată ca vecin doar S.C. Clarimar I. S.R.L., prin neindicarea reclamantului ca vecin ocupându-i în mod nelegal și abuziv terenul din „Gura Măgurii”, teren pe care a avut plantați nuci și pe care administratorul, S. D. i-a tăiat și vândut. A menționat că, în prezent, terenul proprietatea reclamantului din punctul „Gura Măgurii” este practic în „curtea” S.C. Clarimar I. S.R.L..
Intervenienta în interes propriu S.C. Clarimar I. S.R.L. a formulat întâmpinare față de precizarea de acțiune a reclamantului, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată și neîntemeiată.
S-a luat interogatoriul pârâților B. Z. și S. C. și s-a depus la dosarul cauzei interogatoriu pentru pârâtul L. T..
A fost efectuată o expertiză în specialitatea topografie de către expert P. O., față de conținutul raportului de expertiză intervenienta în interes propriu S.C. Clarimar I. S.R.L. a formulat obiecțiuni, care au fost respinse ca nefondate de instanță, prin încheierea de ședință din data de 16.10.2012.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.473/30.10.2012 Judecătoria Baia de A., a respins ca nefondată acțiunea, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul S. N., în contradictoriu cu pârâții B. Z., S. C., L. T. și U. A. Teritorială-Primăria Baia de A. reprezentată prin primar, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate că a dobândit un drept de proprietate asupra terenului din punctul „ Gura Măgurii”, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
S.C.Clarimar I. S.R.L., la data de 10.04.2012, a formulat cerere de intervenție în nume propriu, prin care a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii introdusă de reclamant, privitor la constatarea dreptului de proprietate a terenului în suprafață de 2 ari (din fișa cadastrală 203 mp.), teren situat în extravilanul satului Stănești, oraș Baia de A., județul M., în punctul numit „Gura Măgurii”, al cărui proprietar de drept și în fapt este.
Uzucapiunea este un mod de dobândire a dreptului de proprietate prin posedarea neîntreruptă a bunului în tot timpul fixat de lege, în sistemul Codului civil român uzucapiunea fiind concepută ca o probă absolută a dreptului de proprietate alături de ocupațiune.
Conform art. 1890 alin.1 c.civ. „Toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință.”, adică conform disp. art. 1890 cod civil poate fi dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate de către posesorul bunului,care poate prescrie în termen de 30 ani, fără să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua credință.
Rezultă că uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posesie neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.
Uzucapiunea de lungă durată ( longissimi temporis ) prevăzută de art. 1890 c.civ. presupune întrunirea a două condiții cumulative: bunul să fie posedat 30 de ani, iar posesia să nu fie afectată de nici un viciu, adică să fie utilă. Pentru ca posesia să fie utilă trebuie să întrunească condițiile art. 1847 c.civ., adică să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Ca efect al uzucapiunii, uzucapantul va fi considerat ca proprietar nu din momentul împlinirii termenului legal al prescripției achizitive ci din momentul în care a intrat în posesia lucrului, uzucapiunea producând efecte retroactive.
Pentru dovedirea posesiei de 30 de ani se poate folosi și posesia autorilor invocându-se, astfel, joncțiunea posesiilor (art.1860 C.civil).
Pentru ca stăpânirea unui lucru să fie considerată posesie trebuie întrunite două elemente: un element material și un element psihologic, intențional.
Elementul material presupune un contact direct cu lucrul iar elementul intențional constă în intenția, în voința celui care stăpânește lucrul, de a efectua această stăpânire pentru sine de a se comporta cu privire la lucru ca proprietar.
Uzucapiunea în măsura în care apare ca un efect al posesiei îndelungate, posesie exercitată de un neproprietar reprezintă practic o sancțiune împotriva adevăratului proprietar, care a dat dovadă de neglijență și nu s-a îngrijit timp îndelungat de bunul asupra căruia a exercitat posesia o altă persoană.
Rezultă că pentru se admite o acțiune în constatarea dreptului de proprietate asupra unui bun prin uzucapiune această acțiune trebuie formulată în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate.
Având în vedere susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată, în care menționează că, terenul ar fi fost cumpărat, având în vedere susținerile reclamantului din cererea de precizare a acțiunii ( fila 13 dosar), în care menționează că terenul provine de O. P. care l-ar fi vândut reclamantului în anul 1960, dată de la care l-ar fi stăpânit, având în vedere susținerile reclamantului din precizarea de la fila 60 în care se invocă joncțiune posesiei pe de o parte și pe de altă parte având în vedere că din probele administrate nu rezultă că vreunul dintre pârâți ar fi titularul dreptului de proprietate asupra terenului pentru care sa formulat cerere de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune, instanța urmează să respingă acțiunea ca nefondată.
Mai mult, atât în ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamant cât și în ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu în care se solicită respingerea în totalitate a acțiunii formulate de reclamant, invocându-se de intreveninetul în interes propriu că este proprietar de drept și de fapt, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă „ Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”.
Din prevederile art.111 C.proc.civ. pentru exercitarea acțiunii în constatare, este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes prin acțiune să nu se urmărească constatarea existentei sau inexistentei unei stări de fapt.
Având în vedere că atât reclamantul cât și intervenientul au la îndemână o acțiune în realizare în cazul în care apreciază că l-i se aduce atingere vreunui drept real, instanța a respins ca nefondate cererea de chemare în judecată formulată de reclamant și cererea de intervenție în interes propriu.
Potrivit art. 274 din codul de procedură civilă „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
Pârâții au solicitat obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.
Având în vedere că a fost respinsă acțiunea civilă în constatare formulată de reclamantul S. N., cererea de intervenție în interes propriu formulată de S.C. CLARIMAR I. S.R.L., ca nefondate, instanța în raport de dis part. 274 din C.p.c a respins și cererile de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu trimitere la disp. art.304 pct.5, 6, 7 și 9 c.pr.civ.
În motivarea căii de atac exercitată, recurentul a susținut că, instanța de fond nu a dezbătut fondul cauzei, nu a stabilit data la care a început să curgă termenul prescripției achizitive și nici data împlinirii acesteia.
S-a arătat că, în mod greșit instanța de fond a reținut că litigiul trebuia soluționat în contradictoriu cu adevăratul proprietar, dar și faptul că deși a dovedit cu probele administrate exercitarea posesiei asupra terenului litigios din anul 1960 pentru care plătește impozit și pe care îl are înscris la poziția de rol în registrul primăriei, instanța nu a cercetat aceste aspecte.
Recurentul a invocat și faptul că probatoriul administrat a fost incomplet, iar concluziile raportului de expertiză prin care au fost lămurite aspecte legate de ocuparea abuzivă a terenului aflat în litigiu de către intervenientă, nu a fost coroborat cu declarațiile martorilor în condițiile în care recurentul figurează cu imobilele terenuri înscrise în CF de către intervenienți ca vecini.
O altă critică vizează faptul că nu s-a procedat la compararea titlurilor.
Intervenienta . a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate raportat la probele administrate și la actele normative cu incidență în cauză, se constată că recursul este fondat.
În soluționarea acțiunii civile cu care a fost investită, instanța de fond a avut în vedere lipsa calității procesuale pasive a intimaților pârâți chemați în judecată în raport de motivările făcute de recurentul reclamant în cererea de chemare în judecată și precizarea la aceasta.
Lipsa calității procesuale pasive este o excepție de fond care în mod obligatoriu trebuia să fie pusă în discuția părților pentru ca instanța, în mod legal, să poată pronunța soluția pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului cauzei.
În mod similar a procedat instanța de fond respingând cererea de intervenție, cu motivarea caracterului subsidiar al acțiunii în constatarea dreptului de proprietate în temeiul art.111 c.pr.civ..
Întrucât instanța a cărei hotărâre a fost atacată nu a cercetat fondul cauzei, tribunalul nu poate cenzura starea de fapt la care se referă recurentul reclamant în calea de atac exercitată privind înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că din anul 1960 figurează ca posesor al terenului litigios pentru care plătește impozit și nici celelalte probe administrate în cauză – înscrisuri, expertiză – care nu au constituit obiect de cercetare judecătorească la instanța de fond.
Față de cele arătate, văzând și disp. art.312 al.5 c.pr.civ., instanța va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant S. N. împotriva sentinței civile nr.473/30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimații-pârâți B. Z., S. C., L. T., U. A. Teritorială - Primăria Baia De A. reprezentată prin primar și intimata-intervenientă S.C.CLARIMAR I. S.R.L., având ca obiect acțiune în constatare.
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Martie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, V. R. | Judecător, C. M. |
Grefier, M. B. |
Red.MCM
Dact.CNB
Ex.2
Cod operator 2626
27.03.2013
Jud. fond C. B.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6140/2013. Tribunalul... | Actiune in regres. Hotărâre din 27-05-2013, Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
