Contestaţie la executare. Sentința nr. 599/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 599/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 624/313/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 653/R
Ședința publică de la 10 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător S. C.
Judecător M. C. O.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul contestator Laeși D. împotriva sentinței civile nr. 599 din 16.04.2013, pronunțată de Judecătoria Stehaia, în contradictoriu cu intimatul D. Ș., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns, recurentul contestator Laeși D., personal, lipsă fiind intimatul D. Ș..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurentul contestator depune la dosar chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 39 lei și 0,5 lei timbru judiciar și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul contestator solicită admiterea recursului formulat, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației,.. arată că debitul s-a stins.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față;
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia, la data de 06.03.2013, sub nr._, contestatorul Laeși D. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul nr.328/E/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc R. I., precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că debitul datorat de el creditorului D. Ș. ca urmare a titlului executoriu în temeiul căruia s-a pornit executarea silită a fost achitat integral cu mult înainte de începerea executării silite, astfel că nu datorează niciun fel de debit.
Executarea silită a pornit la cererea intimatului D. Ș., însă executorul judecătoresc în procesul verbal de onorariu și cheltuieli de executare silită nu înscrie decât cheltuielile de executare silită reprezentând onorariul de consultanță al executorului judecătoresc și nu înscrie debitul pe care l-ar datora creditorului, deoarece probabil și executorul cunoștea că debitul a fost achitat cu mult înainte de primirea cererii privind începerea executării silite.
Cererea a fost întemeiată în drept pe disp.art.711 și urm. C.p.c.
Intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.
În dovedirea acțiunii, contestatorul a depus la dosar următoarele înscrisuri: cererea de chemare în judecată, factura nr. M._ din 15.11.2012, copia sentinței penale nr.108 din 14.05.2012 a Judecătoriei Strehaia, proces verbal de onorariu și cheltuieli de executare silită, somația de executare nr.328/E/2012 din 04.02.2013, chitanță taxă timbru, împuternicire avocațială, chitanță onorariu avocat.
În soluționarea cauzei, la cererea contestatorului instanța a dispus să se înainteze de către B. R. I. dosarul de executare nr.328/E/2012.
Judecătoria Strehaia, prin sentința supusă recursului a respins contestația la executare formulată de contestatorul Laeși D., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că,:
Potrivit prevederilor art. 399 alin. 1 Cod procedura civila, contestația la executare poate fi formulata „împotriva executării silite, precum si împotriva oricărui act de executare”. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu emis de o instanță judecătorească, față de dispozițiile art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă, rezultă, per a contrario, că nu se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu.
În speță, titlul executoriu este reprezentat de sentința penală nr. 108 din 14 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._, prin care s-a dispus obligarea debitorului Laeși D. la 1.010 lei despăgubiri civile și 2.400 lei cheltuieli de judecată către creditorul D. Ș..
Creditorul – intimat în cauza de față, s-a adresat executorului judecătoresc la data de 08.11.2012 cu cerere de executare silită a titlului executoriu menționat iar prin încheierea nr. 48 din 12.11.2012, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._, s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu. S-a format dosarul execuțional nr. 328/E/2012 al B. R. I., în cadrul căruia au fost emise procesul verbal de onorariu și cheltuieli de executare silită din 08.11.2012, somația de executare silită din 28.11.2012 și somația de executare silită din 04.02.2013, comunicată debitorului Laeși D. la data de 22.02.2013.
În cadrul contestației la executare îndreptate împotriva unei hotărâri judecătorești, instanța este datoare să analizeze numai motive de stingere a obligației intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii, ceea ce se poate obține pe această cale fiind numai anularea măsurilor de executare ilegale.
În speță, instanța constată că nu s-a probat niciun motiv de nelegalitate a executării silite sau a actelor de executare, de natură a face aplicabile dispozițiile legale care reglementează instituția contestației la executare, care s-a desfășurat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de art. 372 și urm. Cod procedură civilă.
Deși contestatorul susține că debitul datorat în temeiul titlului executoriu a fost achitat cu mult înainte de începerea executării silite, instanța reține că afirmația sa nu este întemeiată întrucât executarea silită a început la data de 08.11.2012, când creditorul a sesizat organul de executare cu cerere de executare silită iar plata debitului datorat a fost efectuată la 15.11.2012, ulterior începerii executării silite.
Potrivit art. 371 indice 1 alin. 3 Cod procedură penală, executarea silită are loc până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare, astfel încât emiterea somației de executare din 04.02.2013 este justificată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs, contestatorul Laeși D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeiniciei.
În motivele de recurs susține că a făcut dovada cu chitanța depusă la dosar, că debitul s-a stins prin plată la data de 15.11.2012, iar creditorul intimat avea obligația să înștiințeze executorul judecătoresc dacă a formulat cererea de executare anterior acestei date, că debitul fusese plătit înainte de emiterea primei somații de înștiințare a sa privind începerea executării silite.
Mai arată că față de data plății, respectiv 15.11.2012, somația de executare silită din 28.11.2012 este tardivă, iar executarea silită nu mai trebuia începută.
Cheltuielile de executare care sunt singurele menționate în procesul verbal al executorului judecătoresc puteau fi suportate de mine în condițiile în care acesta m-ar fi somat înainte de data la care a achitat debitul datorat.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
Cerea de recurs a fost legal timbrată.
Analizând recursul conform motivelor invocate și prevederilor art. 304, 3041 cod procedură civilă, tribunalul constată că este fondat sub aspectul cheltuielilor de executare la care a fost obligat contestatorul .
Astfel față de inițierea procedurii de executare silită recurentul se află în culpă întrucât de la data rămânerii irevocabile a sentinței care îl obligă și până la data plății efective a trecut suficient timp în care ar fi putut să-și achite obligația, astfel că, creditorul a fost îndreptățit să apeleze la intervenția unui executor judecătoresc .
Sub acest aspect plata efectuată de contestator este ulterioară momentului la care creditorul s-a adresat executorului judecătoresc așa încât primul datorează și cheltuieli de executare pentru actele efectuate de executor până la momentul plății .
Cât privește cuantumul acestor cheltuieli, tribunalul apreciază că față de complexitatea actelor efectuate și față de atitudinea debitorului contestator, ele sunt exagerate .
Astfel atât Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/2006 cât și Hotărârea UNEJ nr. 2/2007 stabilesc plafoane maximale pentru actele efectuate de executor, iar din procesul verbal de cheltuieli de executare nr. 328/E/2012 B. R. I. se observă că pentru toate aceste acte excutorul a dat relevanță acestor cuantumuri maxime .
După cum am arătat complexitatea redusă a executării efectuate și faptul că debitorul a avut o atitudine cooperantă achitând debitul înainte chiar de emiterea somației, ar fi trebuit să determine din partea executorului, calcularea cheltuielilor de executare cu aplicarea unor cuantumuri mai degrabă spre minimul prevăzut de norma legală .
Instanța apreciază de aceea că se impune reducerea cheltuielilor de judecată prin stabilirea onorariului minim pentru suma datorată respectiv de 123,2 lei, reducerea cheltuielilor de consultanță la 20 lei și a celor de arhivare la 15 lei și eliminarea ca nedovedita a cheltuielilor de transport, cuantumul total al cheltuielilor de executare devenind 224,2 lei la care se adaugă TVA-ul de 24% și taxele judiciare .
Față de considerentele astfel expuse, în conformitate cu prevederile art. 312 cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de contestatorul Laeși D. împotriva sentinței civile nr. 599 din 16.04.2013, pronunțată de Judecătoria Strehaia, va fi modificată sentința și va fi admisă în parte contestația în sensul anulării procesului verbal de cheltuieli de executare și a somației din 04.02.2013 pentru suma ce depășește 298 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul contestator Laeși D. împotriva sentinței civile nr. 599 din 16.04.2013, pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimatul D. Ș., având ca obiect contestație la executare.
Modifică sentința.
Admite în parte contestația.
Dispune anularea procesului verbal de cheltuieli de executare și a somației din 04.02.2013 pentru suma ce depășește 298 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2013.
Președinte, A. M. | Judecător, S. C. | Judecător, M. C. O. |
Grefier, Tudorița I. |
C.S./T.I. – 2 ex./03.07.2013
Cod operator 2626
Jud. fond N. V.Ș.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 753/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 81/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
