Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 173/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 4940/225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 173/R
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător V. R.
Judecător C. M.
Grefier M. B.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor civile formulate de recurentul-reclamant D. M. și recurenții-pârâți N. G., G. A., E. M., H. L. împotriva sentinței civile nr.7270/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimata-pârâtă N. I., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că s-au depus la dosar concluzii scrise din partea recurentului-reclamant, iar dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 07.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având în vedere complexitatea cauzei, în temeiul art.260 cod procedură civilă a amânat pronunțarea, după care, o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursurilor civile de față;
La data de 09.04.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin acțiunea civilă formulată de reclamant D. M. prin care a chemat în judecată pe pârâții N. I., N. G., G. A., E. M. și H. L., solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că la data de 30.11.1998 N. V., tatăl pârâților, i-a fost vândut o suprafață de 0,12 ha teren situat în ., cu următoarele vecinătăți: Răsărit - V. P., Apus - C. M., M-zi apa Coșuștea, M-noapte - șoseaua Ciovîrnășani, iar această hotărâre să țină loc de act de vânzare - cumpărare, cu cheltuieli de judecată pe seama pârâților.
În fapt, a arătat că la data de 30.11.1998, a încheiat cu N. V. din ., o convenție de vânzare cumpărare sub semnătură privată prin care acesta i-a vândut suprafața de 0,12 ha( 1200 mp ) teren arabil situat în . susmenționați, și pentru care i-a plătit acestuia prețul integral de_ lei(150 lei noi) la data efectuării acestei tranzacții încheiat în prezența martorilor S. Borontiș și Balboașe P. (O.), ambii din comuna Căzănești, . arătat că prin același act s-a convenit ca la data de 1 dec. 1998, terenul ce i-a fost vândut să fie transcris la registrul de cadastru al Primăriei Căzănești la numele său, iar de la data vânzării terenul a intrat în posesia sa conform art. 916 C.civ. nou și art. 930 al. 1 C.civ. nou.
În motivarea acțiunii a arătat că vânzătorul N. V. a decedat și nu s-a mai putut încheia în mod valabil convenția printr-un contract de vânzare - cumpărare la notarul public și a înțeles să promoveze această acțiune împotriva moștenitorilor săi.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu actul încheiat între părți, proba cu interogatoriul pârâților, proba cu martorii Borontiș S. și B. P. (zis O.).
La dosar a depus: actul încheiat între părți sub forma unei cereri adresată Primarului fiind datată 30.11.1998, foile cu întrebări pentru interogatoriile pârâților, adeverința 2806/30.05.2012., sent. pen. 3003/31.10.2001 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în dosar 6913/2001, autorizație de construcție nr. 8/14.09.2002, chitanțe plată impozit, certificat de sarcini nr._/29.08.2012 și certificat de atestare fiscală.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe art. 111 C. pr. Civ. ., art. 1073 C.civ. vechi, art. 1077 C. civ. vechi, art. 969 C.civ. vechi, art. 916 c.civ. nou, art. 930 al. 1 C.civ. nou.
Pârâtele N. I., G. A., E. M. nu au formulat întâmpinare iar prezente în instanță au răspuns la interogatoriile luate de reclamant, au arătat că nu recunosc semnătura tatălui lor de pe înscrisul ce se susține că reprezintă o convenție, au arătat că există neconcordanță în ceea ce privește suprafața și au depus titlu de proprietate_/02.05.2001, certificat de deces pe numele N. C-ța. Au mai depus procuri speciale pentru procuratorul G. D..
Pârâtul N. G. a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu acțiunea reclamantului și a solicitat respingerea pentru cheltuielile de judecată.
Prin memoriul depus la dosar din partea pârâtelor reprezentate de procurator, s-a arătat că actul de vânzare este fals, și nu a fost încheiat cu N. V., ci cu N. I., iar semnătura este de asemenea falsă întrucât aparține lui N. I., iar impozitul plătit de reclamant este pentru casă și pământul din spatele casei care este poziționat pe . și 18 și nicidecum poziția 16, acesta fiind plătit de G. A.. A mai arătat că nu este de acord cu expertiza efectuată de expertul Biteș întrucât acesta nu a făcut verificări la Primărie cu privire la planul parcelar din . despăgubiri pentru ocuparea abuzivă a terenului de către reclamant din anul 1998 în valoare de 10 000 ron și obligarea acestuia să-și demoleze ce a edificat de la distanța de 13 m ce îi aparține pe diferența de pământ care aparține pârâtelor.
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse, proba cu expertiza topografică, proba cu martori, proba cu interogatoriile pârâților, a interogat pe pârâtele N. I., G. A., E. M. în baza întrebărilor formulate de reclamant, a audiat martorii Borontiș S. și B. P. (zis O.), a solicitat relații la Primăria Comunei Căzănești cu privire la situația juridică și de fapt a terenului ce face obiectul acțiunii, s-a întocmit un raport de expertiză de către expertul Biteș Ș..
Prin sentința civilă nr.7270/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul D. M. în contradictoriu cu pârâții N. I., N. G., G. A., E. M. și H. L..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1073-1077 c.civ., respectiv condiția existenței unui antecontract valabil încheiat și condiția existenței în patrimoniului promitentului vânzător al dreptului de proprietate asupra imobilului, dispunând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs recurenții pârâți E. M., H. L., N. G., G. A. și recurentul reclamant D. M., considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea căii de atac exercitată, recurentul reclamant D. M. a invocat că deși a făcut dovada dreptului său cu chitanța încheiată la data de 30.11.1998, cu plata impozitelor aferente suprafeței de teren cumpărată; cu autorizația de construcție prin care i-a fost autorizată executarea unui grajd cu fânar pe același teren; cu sentința penală nr.3303/31.10.2011 prin care a fost achitat pentru infracțiunea de tulburare de posesia asupra terenului aflat în litigiu, dar și cu posesia sub nume de proprietar al terenului din anul 1998, instanța de fond în soluția pronunțată nu a ținut cont de toate aceste probe administrate.
Împotriva aceleiași hotărâri au declarat recurs și pârâții E. M., H. L., N. G., G. A. arătând că reclamantul D. M. din anul 1998 a ocupat în mod abuziv o bucată de pământ din tarlaua 5, . de 1920 mp cultivată cu lucernă de părinții lor în anul 1997.
Aceiași recurenți au susținut că actul de vânzare cumpărare de care se folosește recurentul este fals, deoarece prin cererea făcută la OCPI a declarat că este moștenitorul defunctei N. C., adevărații moștenitori fiind G. A., E. M., H. L. V., Năstasei I. și N. G..
Recurenții au cerut de asemenea, eliberarea terenului, retragerea gardului conform planului parcelar și despăgubiri de 10.000 lei pentru folosirea terenului timp de 14 ani.
Recurentul reclamant D. M. a formulat întâmpinare invocând excepția netimbrării recursului exercitat de recurenții N. G., G. A., E. M. și H. L. V., iar pe fond respingerea recursului.
În conformitate cu disp. art.137 c.pr.civ., tribunalul se va pronunța cu prioritate asupra excepției de netimbrare a recursului exercitat de G. A., E. M., H. L. V., N. I. și N. G., excepție invocată de recurentul reclamant D. M..
Prin încheierea din 7.02.2013, tribunalul a admis cererea de scutire a recurentei G. A. de plata taxei de timbru în cuantum de 594 lei aferentă cererii de recurs.
Întrucât ceilalți recurenți E. M., H. L. V., N. I. și N. G. au fost citați fiecare cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 594 lei și timbru judiciar de 6,15 lei, obligație neîndeplinită de aceștia în conformitate cu disp. art.20 din legea 146/1997, instanța va admite excepția de netimbrare și va anula recursul declarat de aceștia.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport de criticile formulate, de probatoriul administrat la instanța de fond și aplicând actele normative cu incidență în raportul juridic dedus judecății, se constată că recursul este fondat pentru motivele ce vor fi arătate.
Instanța de fond, procedând la verificarea condițiilor de valabilitate ale antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 30.11.1998, a stabilit că în raport de declarațiile martorilor asistenți B. P. și Borontiș S., se creează prezumția inexistenței unui antecontract valabil încheiat, prezumție care nu a fost răsturnată de recurentul reclamant printr-o altă probă.
De asemenea, instanța de fond a motivat sentința de respingere a acțiunii și pentru motivul că promitentul vânzător nu avea calitatea de proprietar, dovadă fiind faptul că terenul aflat în litigiu este inclus în t.p. nr._/2.05.2001 act emis pe numele P. F. cu moștenitor N. C..
Existența sau inexistența unui antecontract de vânzare cumpărare încheiat în formă olografă semnat și datat nu poate fi stabilit în raport de declarațiile martorilor.
În conformitate cu disp. art.177 c.pr.civ. „acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată, este dator fie să-l recunoască, fie să tăgăduiască scrisul ori semnătura. Moștenitorii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi înscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnătura acestuia”.
În art.178 c.pr.civ. este prevăzută obligația instanței de a păși la verificarea înscrisului în situația în care nu se recunoaște scrisul sau semnătura.
Neprocedând la verificarea de scripte, instanța nu putea constata inexistența antecontractului de vânzare cumpărare, apelând la prezumții în baza unor declarații de martori.
Stabilirea exactă a existenței unei promisiuni de vânzare cumpărare materializată în înscrisul olograf din 30.11.1998 se impune și față de faptul că acest înscris a fost folosit în sentința penală nr.3003/31.10.2001 fără ca promitentul vânzător N. V. să tăgăduiască înscrisul sau să se înscrie în fals împotriva acestuia.
Incompletă este și cercetarea judecătorească referitoare la calitatea de proprietar a promitentului vânzător asupra terenului pentru care s-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare din data de 30.11.1998.
În mod corect a stabilit instanța că terenul ce formează obiect al promisiunii de vânzare cumpărare se află înscris în t.p. emis în favoarea numitei P. F., având ca moștenitoare pe N. C., aspect ce rezultă din raport de expertiză întocmit de expert Biteș Ș..
Instanța era obligată să administreze probe cu acte de stare civilă, din care să rezulte ce calitate are promitentul vânzător N. V. față de titularul dreptului de proprietate N. C. în raport de care putea stabili ce efecte juridice îmbracă promisiunea de vânzare cumpărare.
În motivarea recursului declarat de G. A., aceasta arată că moștenitorii defunctei N. C. sunt intimații pârâți în calitate de fii și promitentul vânzător în calitate de soț supraviețuitor.
În situația în care promitentul vânzător din convenția încheiată la data de 30.11.1998 era soț supraviețuitor al defunctei N. C., ne aflăm în situația promisiunii de vânzare făcută de unul dintre comoștenitorii aflați în stare de indiviziune asupra terenului în litigiu, dreptul dobândit de cumpărător fiind supus unei condiții rezolutorii în timpul stării de indiviziune, iar după încetarea acesteia urmare ieșirii din indiviziune, soarta dreptului dobânditorului va depinde de rezultatul partajului.
În situația în care, aceleași părți sunt și moștenitori ai promitentului vânzător N. V., calitate de pârâți într-o acțiune ce vizează pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare o are acela dintre moștenitori în lotul căruia va intra terenul în litigiu.
De asemenea, se constată că solicitările pârâților formulate prin cererea existentă la filele 107-108 dosar fond, întrunesc elementele unei cereri reconvenționale, cerere asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat, ceea ce echivalează cu nesoluționarea pe fond a cauzei.
Așa fiind, instanța urmează a admite recursurile declarate de recurenții D. M. și G. A. împotriva sentinței civile nr.7270/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în contradictoriu cu intimata-pârâtă N. I., a casa sentința și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de E. M., H. L. și N. G. împotriva sentinței civile nr.7270/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în contradictoriu cu intimata-pârâtă N. I., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Admite recursurile declarate de D. M. și G. A. împotriva sentinței civile nr.7270/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în contradictoriu cu intimata-pârâtă N. I., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, V. R. | Judecător, C. M. |
Grefier, M. B. |
Red. MCM
Dact. CNB
Ex.2
Cod operator 2626
6.03.2013
j.f. P. I.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 48/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 162/2013.... → |
|---|
