Revendicare imobiliară. Hotărâre din 08-10-2013, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 849/181/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ]
DECIZIE Nr. 1014/R
Ședința publică de la 08 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător M. P.
Judecător V. N.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant Ș. N. – prin procurator B. I., împotriva sentinței civile nr.267/27.06.2013 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimatul pârât Ș. G., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Negau G. pentru intimatul pârât Ș. Gheoghe, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă cerere de renunțare la calea de atac din partea recurentului reclamant, arătând că înțelege să nu mai timbreze recursul, după care;
Instanței apreciază că recurentul reclamant trebuie să timbreze cu 101,5 lei și timbru judiciar de 3 lei, însă față de faptul că prin cererea de renunțare recurentul arătat că nu va timbra, pune în discuție excepția netimbrării recursului.
Avocat N. G. pentru intimatul pârât, a solicit să se ia act că renunțarea recurentului, iar cu privire la excepția netimbrării, a lăsat la aprecierea instanței. A solicitat cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 02.11.2012, sub nr._, reclamantul Ș. N., în contradictoriu cu pârâtul Ș. G., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul situat în extravilanul localității Ponoarele, în punctul „Valea Gerului”, în suprafață de 11.340 mp., categoria de folosință fânețe, cu vecinii: N-T. G., E-Ș. ST. N., S-apa, V-Ș. G., teren care i-a revenit conform sentinței civile nr.363/07.07.2005, pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosarul nr.293/2004, teren pe care pârâtul i l-a ocupat în mod abuziv în anul 2011. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că, în fapt, în anul 2005 conform sentinței civile nr.363/07.07.2005, pronunțată în dosarul nr.293/2004, terenul din punctul „Valea Gerului în suprafață de 11.340 mp. i-a revenit lui, în calitate de moștenitor legal al autorului Ș. C.. A precizat că în acest dosar, pârâtul Ș. G. a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat scoaterea de la masa partajabilă a acestui teren, cerere care i-a fost respinsă irevocabil. A susținut că, deși știe că nu are vreun drept de proprietate asupra terenului în litigiu, acesta profitând de faptul că el locuiește în altă localitate a intrat abuziv pe terenul din punctul „Valea Gerului”, i-a cosit fânul și nu îi mai permite accesul pe acest teren.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.563 cod civil.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtului, a probei testimoniale cu T. G., D. V., a probei cu expertiză în specialitatea topografie și a probei cu înscrisuri depunând în acest sens la dosar procură judiciară autentificată sub nr.299/10.06.2004, sentința civilă nr.363/07.07.2005 a Judecătoriei Baia de A., raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul nr.293/2004 al Judecătoriei Baia de A., certificatul de moștenitor nr.39/06.07.2001, notă de ședință.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu T. G., R. Ghe. I. și a probei cu înscrisuri depunând în acest sens la dosar certificatul de moștenitor nr.30/1999 din 23.05.1999, certificatul nr.4749/27.08.2012 eliberat de Primăria comunei Ponoarele, procesul-verbal de identificare a imobilului încheiat la data de 27.08.2012, o schiță, încheierea nr._ din data de 01.10.2012, extras de carte funciară pentru informare, anexa nr.1, plan de amplasament și delimitare a imobilului, convenția încheiată la data de 10.02.1999, decizia nr.113/1985, adeverința nr.3528/15.06.2012 eliberată de Primăria comunei Ponoarele.
S-a luat interogatoriul pârâtului.
Au fost ascultați martorii R. Gh. I., T. G., D. V., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
A fost efectuată o expertiză în specialitatea topografie de către expert B. C., față de conținutul raportului de expertiză, părțile neformulând obiecțiuni.
Analizând înscrisurile aflate la dosar, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Ș. N., în contradictoriu cu pârâtul Ș. G., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul situat în extravilanul localității Ponoarele, în punctul „Valea Gerului”, în suprafață de 11.340 mp., categoria de folosință fânețe, cu vecinii: N-T. G., E-Ș. ST. N., S-apa, V-Ș. G., teren care i-a revenit conform sentinței civile nr.363/07.07.2005, pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosarul nr.293/2004, teren pe care pârâtul i l-a ocupat în mod abuziv în anul 2011.
Potrivit art. 480 C.civ. „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.”
Astfel, acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul, care a pierdut posesia lucrului, cere restituirea acestuia de la cel la care se găsește. Altfel spus prin această acțiune, proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea lucrului.
Potrivit regulii „ actori incubit probatio”, înscrisă în dispozițiile art.1169 c.civ. ( cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească) în cadrul acțiunii în revendicare reclamantul trebuie să facă dovada că este proprietarul bunului revendicat iar acesta se găsește în mod nejustificat în posesia pârâtului.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul B. C. a identificat prin punct, suprafață și vecinătăți, terenul revendicat de către reclamant, rezultând suprafața de_ mp. cu vecinii: N-Ș. G., S-Ș. A., E-Ogaș Valea Gerului, V-T. G., teren care în prezent se găsește în posesia pârâtului, nu este îngrădit și este ocupat în totalitate de către pârât. A concluzionat expertul că din actele existente la dosar, rezultă suprafața de_ mp., suprafața rezultată și din măsurători se regăsește în cartea funciară, în anexele 2 și 2, anexe ce au fost semnate de vecinii care recunosc grănițuirea între ei și imobilul în cauză.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța constată că raportul de expertiză întocmit de către expert B. C. se coroborează cu depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța reținând, în raport de probatoriu administrat că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului situat în punctul „Valea Gerului”.
Astfel, martorul R. Gh.I. a susținut că terenul revendicat a aparținut autoarei pârâtului Ș. (T.) V.. A menționat că și reclamantul deține teren în punctul „Valea Gerului” ce se învecinează cu terenul pârâtului spre răsărit, între acestea existând gard despărțitor, acesta fiind ridicat de Ș. G.. Nu are cunoștință dacă pârâtul ocupă vreo suprafață de teren din cel deținut de către reclamant. Știe că reclamantul deține terenul de la părinții săi și a înstrăinat terenul numitului Ș. G..
Potrivit declarației martorului T. G., persoană ce se învecinează cu terenul pârâtului în partea de vest, terenul în litigiu aparține pârâtului.
De asemenea martorul a declarat că îl cunoaște pe reclamant, acesta a deținut un teren în punctul”Valea Gerului”, teren ce se învecina în partea de răsărit cu cel al pârâtului, însă cunoaște că reclamantul a înstrăinat terenul în urmă cu 5-6 ani numitului Ș. G.. Reclamantul a fost înfiat de numitul Ș. C., iar terenul l-a moștenit de la acesta. A menționat că terenul ce a aparținut reclamantului și pe care acesta l-a înstrăinat este muncit în prezent de numitul Ș. G.. Terenul deținut de Ș. G. este împrejmuit pe două laturi și acest teren cu cel deținut de pârât este despărțit de un gard.
Martorul D. V. a relatat că nu cunoaște dacă pârâtul are teren în punctul ”Valea Gerului” și crede că reclamantul deține o suprafață de teren de 1 ha și ceva. Nu cunoaște de unde deține autorul terenul din punctul „Valea Gerului”, nu cunoaște cine folosește în prezent acest teren.
Având în vedere că reclamantul nu a reușit să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat cât și faptul că posesia este apărată de legislația noastră, instanța a respins acțiunea promovată de reclamantul Ș. N. împotriva pârâtului Ș. G..
Potrivit disp.art.274 alin.1 C.p.c partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere că pârâtul prin apărător a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată și totodată că acțiunea formulată urmează a fi respinsă, reclamantul aflându-se în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei.
Prin sentința civilă nr. 267/27.06.2013 Judecătoria Baia de A., a respins acțiunea civilă cu obiect revendicare imobiliară formulată de reclamantul Ș. N., în contradictoriu cu pârâtul Ș. G.. A obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurentul reclamant Ș. N. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La data de 21.08.2013 recurentul reclamant Ș. N. a depus la dosar cerere prin care a arătat că renunță la calea de atac, recursul depus la Judecătoria Baia de aramă la data de 09.08.2013.
La termenul de judecată din 08.10.2013 s-a constatat că recurentul reclamant trebuie achite taxă de timbru în cuantum de 101,5 lei și 3 lei timbru judiciar, iar față de faptul că prin cerere de renunțare a arătat că nu înțelege să-și îndeplinească obligațiile dispuse de instanță.
Examinând recursul în raport de excepția netimbrării, conform disp.art.137 c.p.civ., instanța constată următoarele:
Potrivit art.11 alin.1 din leghea nr.146/1997 cu modificările și completările ulterioare, Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din:
- taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță;
- taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
De asemenea art. 20, alin.2 din Legea nr.146/1997 dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată iar potrivit alin.(3) neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În speță, se constată că, recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a taxei de timbru, motiv pentru care va fi admisă excepția netimbrării și va anula recursul ca netimbrat.
Potrivit disp. art.274 alin.1 C.p.c va fi obligat să plătească cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat, recursul civil formulat de recurentul reclamant Ș. N. – prin procurator B. I., împotriva sentinței civile nr. 267/27.06.2013 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimatul pârât Ș. G., având ca obiect revendicare imobiliară.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul Ș. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2013.
Președinte, A. B. | Judecător, M. P. | Judecător, V. N. |
Grefier, D. A. D. |
Red. NV/DDA
2ex/ 14.10.2013
Jud. fond. U. C.
Cod operator 2626
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 368/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Aplicare amendă civilă. Decizia nr. 251/2013. Tribunalul... → |
|---|
