Revendicare imobiliară. Sentința nr. 950/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 950/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 2676/313/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1218/R
Ședința publică de la 18 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător V. R.
Judecător C. P.
Grefier M. B.
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurentul-pârât D. F. A. împotriva sentinței civile nr.950/18.09.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. E. și intimatele-pârâte CLFF Corcova, CJFF M., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se ia act că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 12.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având în vedere complexitatea cauzei, în temeiul art.260 cod procedură civilă a amânat pronunțarea, după care, o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea civila înregistrata la Judecătoria Strehaia sub nr._ reclamanta M. E. a chemat în judecată pe pârâtul D. A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilul teren în suprafață de 5000 mp situat în vatra satului M. R., in T 157, P 113/4, cu vecinii: N – D. A., E – DS, S – VH 13/3, V – B. N. De asemenea, a solicitat ca pârâtul să fie obligat la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3 ani .
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că terenul revendicat este proprietatea sa, conform titlului de proprietate nr._/20.07.2007, iar pârâtul de peste 3 ani îl folosește fără drept, însușind recolta.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art.563 c.civ. si 274 C.p.civ. .
În susținerea cererii, la dosar s-au depus, în copie, titlul de proprietate nr._ din 20.07.2007.
In cauza, a formulat întâmpinare pârâtul D. A., solicitând respingerea acțiunii. A susținut că terenul de 5.000 m.p. îi aparține, fiind compus din 2000m.p., pe care este construită casa, dobândită prin actul autentificat sub nr. 18/1948, și suprafața de 3000 m.p., pentru care a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani. Titlul de proprietate a fost emis nejustificat reclamantei întrucât părinții acesteia au vândut părinților pârâtului suprafața în litigiu prin act sub semnătură privată în anul 1955, dată de la care l-au împrejmuit și stăpânit sub nume de proprietar până în prezent. Prin cerere reconvențională, a solicitat ca, în contradictoriu cu M. E. și CLFF Corcova, CJFF M., să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate emis reclamantei cu nr._/20.07.2007 pentru suprafața de 5000 mp. Ulterior, pârâtul-reclamant a formulat o completare la cererea reconvențională solicitând să i se constate dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani pentru aceeași suprafață de teren.
A atașat în copie act de vânzare încheiat la data de 30.03.1948, chitanță sub semnătură privată și autorizație pentru executare de lucrări nr.17/30.10.1965.
La termenul de judecată din data de 30.01.2012, reclamanta a depus precizare la acțiune prin care a arătat că majorează suprafața revendicată cu încă 800 mp vie situați în continuarea suprafeței de 5000 mp în T 157, P 113/3, cu vecinii: N – A113/4, E – DS, P113/2, S – P113/2, V – B. N. De asemenea a solicitat obligarea pârâtului si la plata sumei de 300 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a acestui teren pe ultimii trei ani.
Reclamanta M. E. a depus întâmpinare la cererea reconvențională formulată în cauză solicitând respingerea acesteia, întrucât terenul revendicat nu se suprapune cu cel cumpărat în anul 1948 de către părinții pârâtului, ci se învecinează. În ce privește uzucapiunea invocată, terenul s-a aflat în patrimoniul CAP-ului, iar pârâtul a avut doar folosința terenului, ca lot ajutător.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către CLFF Corcova pentru a solicita actele care au stat la baza emiterii t.p. a cărui anulare se solicită și de a preciza dacă D. F A. a formulat cerere de reconstituire pentru suprafața de 5000 mp cu vecinii: N – D. A, E – DS, S – 113/3, V – B. N., răspunzându-se cu adresa nr. 2031/09.02.2012.
In soluționarea cauzei, la cererea părților a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantei pârâte și proba testimonială, fiind audiați martorii B. I. și D. D..
Deși legal citat cu mențiunea de a răspunde la interogatoriu, pârâtul reclamant a lipsit nejustificat
În ședința publică din data de 27.02.2011, având in vedere ca prin cererea reconvenționala precizata s-a solicitat sa se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, cerere supusa cerinței achitării taxei de timbru, faptul ca paratul-reclamant a fost citat cu mențiunea achitării taxei de timbru in cuantum de 131 lei pana la data de 27.02.2012, iar pana la aceasta data paratul-reclamant nu a făcut dovada plații, in baza art. 20 al. 3 din legea 146/ 1997, din oficiu instanța a invocat excepția netimbrării cererii reconvenționale precizate și prin aceeași încheiere a admis excepția invocată. În consecință, instanța a anulat ca netimbrată cererea pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
In ce privește capătul de cerere din reconvențională având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/2007, instanța din oficiu, a invocat excepția lipsei de interes.
Prin aceeași încheiere instanța a reținut că art. III din legea 169/1997 recunoaște generic calitate procesuala activa pentru promovarea acțiunii in anularea titlului de proprietate oricărei persoane interesate, vătămata prin emiterea respectivului titlu. Concret, persoana care promovează aceasta acțiune trebuie sa justifice un interes legitim, strâns legat de formularea cererii de reconstituire pentru terenurile ce fac obiectul titlului de proprietate, a cărui anulare o solicita. Având in vedere adresa nr. 2031/09.02.2012 a CLFF Corcova, prin care s-a arătat ca paratul-reclamant D. F- A. nu a formulat cerere de reconstituire pentru suprafața in litigiu, instanța a admis excepția lipsei de interes în promovarea cererii având ca obiect constatare nulitate absolută a titlului de proprietate formulată de pârât în cererea reconvențională. În consecință, a respins ca lipsită de interes cererea pentru constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/2007 pentru suprafața de 5000 m.p.
La solicitarea reclamantei pârâte prin apărător, instanța în baza art.201 c.p.civ. a dispus efectuarea unei expertize tehnice specialitatea agricultura cu următoarele obiective: identificarea suprafețelor de teren înscrise în TP_/2007, T 157, P 113/4 și T 157 si P 113/3; se va stabili dacă terenul este ocupat de pârât; dacă este închis cu gard în curtea acestuia; categoria de folosință; să precizeze dacă pârâtul prezintă acte de proprietate și dacă suprafețele din T 157; P 113/4 si T 157 si P 113/3 au făcut obiectul deciziei civile nr. 1377/A/1997 și a expertizei depuse la file 46-52 ale dosarului; să se întocmească schiță, să evalueze terenul; în cazul în care pârâtul ocupă terenul în litigiu, să se stabilească contravaloarea producției nete ce s-ar fi putut obține în ultimii trei ani, având în vedere declarațiile martorilor în sensul că terenul în litigiu a fost cultivat 2 ani cu grâu si 1 an cu lucernă.
În ședința publică din data de 11.04.2012, instanța în baza art. 244 c.p.civ. a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei cu nr._, cauza în cadrul căreia D. A. solicita în contradictoriu cu M. E. pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic cu privire la suprafața de 0,35 ha.
Împotriva încheierii de suspendare a formulat recurs reclamanta M. E. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, iar prin decizia nr. 645/R/10.06.2013 Tribunalul M. a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza aceleași instanțe pentru continuarea judecății.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 11.09.2013.
S-a dispus revenirea cu adresa către expert G. C. în vederea efectuării expertizei dispuse în cauză.
La data de 07.08.2013 expertul a depus la dosar raportul de expertiză împotriva căruia părțile nu au formulat obiecțiuni.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.950/18.09.2013 Judecătoria Strehaia, a admis în parte acțiunea, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată reclamanta M. E. a chemat în judecată pe pârâtul D. A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să îi lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 5000 mp situat în vatra satului M. R., in T 157, P 113/4, cu vecinii: N – D. A., E – DS, S – VH 13/3, V – B. N., suprafața de 800 mp vie situați în T 157, P 113/3, cu vecinii: N – A113/4, E – DS, S – P113/2, V – B. N. De asemenea, a solicitat ca pârâtul să fie obligat la plata lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3 ani.
Din definiția cuprinsă în art. 563 Cod civil, condițiile speciale de exercitare a acțiunii în revendicare sunt următoarele: reclamantul să fie proprietarul bunului revendicat, bunul să fi ieșit din stăpânirea acestuia și să fie posedat de pârât, pârâtul să posede fără drept.
În speță, reclamanta M. E. face dovada cu titlul de proprietate nr._/20.07.2007 că este proprietara suprafețelor de 5000 mp situată în satul M. R., in T 157, P 113/4, cu vecinii: N – D. A., E – DS, S – VH 13/3, V – B. N., și de 800 mp vie situată în T 157, P 113/3, cu vecinii: N – A113/4, E – DS, S – P113/2, V – B. N.
Coroborând recunoașterea pârâtului din cuprinsul întâmpinării și cererii reconvenționale, cu declarația martorului B. I. și constatările raportului de expertiză tehnică agricolă întocmit în cauză de expert G. C., instanța a reținut că, din terenul proprietatea reclamantei, descris mai sus, pârâtul ocupă 3084 m.p. din T 157, P 113/4, cu vecinii: N – teren D. A. cumpărat în 1948, E –drum acces, S – VH 13/3 și B. N, V – B. N., și suprafața de 800 mp vie situată în T 157, P 113/3, cu vecinii: N – A113/4, E – drum, S – P113/2, V – B. N. Terenul este închis cu gard în curtea pârâtului și face corp comun cu terenul cumpărat în 1948.
Pârâtul a invocat dobândirea dreptului de proprietate pentru acest teren, în baza unei convenții de vânzare-cumpărare încheiată între autorul său, F. D. și părinții reclamantei, N. T. și E.. În dovedirea convenției a depus un înscris sub semnătură privată, intitulat Chitanță, nedatat, însă reclamanta nu a recunoscut acest înscris.
Întrucât transmiterea dreptului de proprietate pentru terenuri era condiționată de încheierea actului în formă autentică, nu a operat transferul dreptului de proprietate în patrimoniul cumpărătorului. De altfel, terenul ce ar fi făcut obiectul acelei convenției nu este determinat prin întindere, deși s-a menționat că are formă triunghiulară, s-au indicat vecinătățile pe patru laturi, nu s-a menționat prețul, fiind imposibil de stabilit identitatea cu terenul în litigiu.
Deși acțiunea pârâtului pentru constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii de 30 de ani a fost anulată ca netimbrată, instanța a analizat apărarea acestuia ca excepție de uzucapiune.
Din declarația martorului B. I. a rezultat că suprafața în litigiu a fost primită de către pârât în timpul CAP-ului ca lot în folosință și a continuat să o muncească până în prezent.
Ca atare, pârâtul nu a exercitat o posesie utilă pentru uzucapiune. Terenul se afla în patrimoniul CAP, pârâtul având doar detenția precară a terenului.
Pe de altă parte, există dispoziție expresă în art. 23 al. 3 din legea 18/1991, forma la zi, în sensul că pentru suprafața de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producție ca lot de folosință, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan.
În consecință, pârâtul a ocupat fără drept suprafața totală de 3884 m.p. proprietatea reclamantei.
În baza art. 566 al. 1 Cod civil, instanța a obligat pârâtul să lase în posesie reclamantei suprafața de 3084 mp situată în T 157, P 113/4 și suprafața de 800 mp vie situată în T 157 P 113/3, identificată în raportul de expertiză întocmit în cauză de expert G. C..
Potrivit art.566 al. 2, posesorul de rea-credință sau detentorul precar va fi obligat, la cerere, și la restituirea fructelor produse de bun până la înapoierea acestuia către proprietar.
Conform art. 948 al.4, posesorul este de bună-credință atunci când are convingerea că este proprietarul bunului în temeiul unui act translativ de proprietate ale cărui cauze de ineficacitate nu le cunoaște și nici nu ar trebui, după împrejurări, să le cunoască.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, actul invocat de pârât nu este translativ de proprietate, deci pârâtul este posesor de rea-credință.
Pârâtul a folosit în ultimii trei ani anterior introducerii acțiunii, suprafața de 3884 m.p. și a însușit recolta. Expertul a evaluat producția netă ce se putea obține la 1990 lei.
Având în vedere că instanța nu poate acorda mai mult decât reclamanta a solicitat, a obligat pârâtul la 1800 lei către reclamantă, reprezentând contravaloarea producției obținută pe teren în ultimii trei ani.
În baza art. 274 C.p.civ, a obligat pârâtul la 1432 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând: 232 lei taxă timbru, 700 lei onorariu expert, 500 lei onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul D. F. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu trimitere la disp. art.304 pct.5,7,8 și 9 c.pr.civ.
În motivarea căii de atac exercitată, recurentul a susținut că instanța de fond în mod speculativ i-a fixat termenul de 27.02.2012 pentru achitarea taxei de timbru privind cererea reconvențională și că aceasta nu trebuia anulată ca netimbrată deoarece a achitat taxa judiciară după data stabilită de instanță.
Recurentul a arătat că, soluția instanței de fond prin care i-a fost respinsă cererea în nulitatea titlului de proprietate pentru lipsă de interes este greșită deoarece a făcut cerere de reconstituire conform registrului agricol unde era trecut terenul său, cererea fiind la C. L. Corcova de unde instanța trebuia să ceară relații și să solicite expertului să precizeze dacă terenul pentru care a făcut cerere de reconstituire se suprapune cu terenul pentru care reclamanta intimată a obținut titlul de proprietate.
O altă critică vizează faptul că intimata reclamantă a solicitat contravaloarea lipsei de folosință a terenului de 300 lei și nu a făcut cerere de majorare, situație în care instanța nu-i putea acorda o sumă mai mare, dar și faptul că i-au fost respinse obiecțiunile formulate la raportul de expertiză fără motivare și că nu au fost evaluate înscrisurile care făceau dovada că părinții săi au cumpărat suprafața de 1500 mp ceea ce-i conferă calitatea de posesor de bună credință.
Intimatele pârâte M. E. și CLFF Corcova au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor invocate raportat la materialul probator administrat în cauză și actele normative cu incidență în cauză, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi arătate.
Instanța de fond nu a pronunțat soluția pe lipsa nejustificată a recurentului la instanța de judecată, motivarea acesteia bazându-se pe evaluarea înscrisurilor, expertizei și a probei testimoniale, din a căror interpretare prin aplicarea textelor de lege cu incidență în cauză s-a ajuns la concluziile reținute, corespondent al soluției pronunțate.
În mod legal instanța de fond a anulat cererea recurentului având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, această sancțiune fiind prevăzută în mod expres de disp. art.20 al.3 din Legea 146/1997, astfel prin încheierea din 13 februarie 2011, recurentul reclamant reconvențional a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 131 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
La termenul stabilit de instanță – 27 februarie 2011, instanța constatând că recurentul reclamant nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege privind plata taxei judiciare de timbru, în aplicarea legii a invocat din oficiu excepția netimbrării, aplicând sancțiunea prev. de art.20 al.3 din Legea 146/1997.
În soluționarea excepției lipsei de interes în promovarea cererii având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate exhibat de intimata reclamantă M. E., instanța de fond a avut în vedere adresa nr.2031/09.02.2012 emisă de Primăria Corcova în care se arată actele care au stat la baza eliberării titlului de proprietate a cărui anulare se solicită, dar și faptul că recurentul reclamant reconvențional nu a formulat cerere de reconstituire pentru terenul în litigiu situat pe raza comunei Corcova.
Față de dispozițiile imperative ale Legii 18/1991, în conformitate cu care reconstituirea dreptului de proprietate se face la cererea moștenitorilor autorilor de la care provin terenurile, iar o astfel de cerere nu a fost formulată, recurentului nu i se poate reconstitui dreptul de proprietate, ceea ce echivalează cu lipsa interesului în exercitarea demersului având ca obiect anularea titlului de proprietate exhibat de intimata reclamantă.
Cum recurentul nu a făcut dovada existenței unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul aflat în litigiu nici în recurs, se apreciază că soluționarea cererii pe excepția lipsei interesului este legală.
Nefondat este și motivul de recurs care vizează faptul că instanța, în lipsa unei cereri de majorare a pretențiilor, ar fi acordat intimatei reclamantă o suma mai mare decât cea solicitată
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, așa cum a fost precizată la termenul din 30 ianuarie 2012, se observă că intimata reclamantă a solicitat obligarea recurentului la plata sumei de 1800 lei, reprezentând contravaloarea producției obținută de pe teren în ultimii trei ani, sumă pentru care a achitat și taxa de timbru aferentă, nefiind astfel incidente disp art304pct.6CPC, cum greșit se susține prin recurs .
În ceea ce privește motivul de recurs care vizează faptul că instanța ar fi respins obiecțiunile formulate de recurent la raportul de expertiză întocmit în cauză, tribunalul constată că acestea vizau probleme juridice a căror dezlegare nu erau de competența expertului desemnat în cauză, respingerea obiecțiunilor ca neîntemeiate fiind în conformitate cu legea.
Pentru motivele arătate, tribunalul constată că recursul este nefondat urmând a dispune respingerea acestuia, iar în aplicarea disp. art.274 c.pr.civ., recurentul fiind în culpă procesuală va fi obligat la cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât D. F. A. împotriva sentinței civile nr.950/18.09.2013 pronunțată de Judecătoria Strehaia în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. E. și intimatele-pârâte CLFF Corcova, CJFF M., având ca obiect revendicare imobiliară.
Obligă recurentul către intimata-reclamantă la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Decembrie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, V. R. | Judecător, C. P. |
Grefier, M. B. |
Red.MCM
Dact.CNB
Ex.2/15.01.2014
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3401/2013. Tribunalul... | Partaj judiciar. Hotărâre din 28-03-2013, Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
