Uzucapiune. Sentința nr. 624/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 624/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 1309/313/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 61/A
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier Lucreția I.
Pe rol pronunțarea apelurilor civile formulate de apelanții pârâți U. M., U. D. G., R. I., împotriva sentinței civile nr. 624/01.07.2014,pronunțată de Judecătoria Strehaia,intimați fiind U. A. TERITORIALĂ ORAȘUL STREHAIA - PRIN PRIMAR B. SÎMION, R. D., Ținică C., Al S. L., U. I., U. C.,U. E. și D. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2015 ,încheiere ce face parte integrantă din prezenta.
INSTANȚA
Asupra apelurilor civile de față;
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Strehaia cu nr._ la data de 3.07.2013, reclamantele U. E. și D. C. au solicitat, în contradictoriu cu UAT oraș Strehaia, pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate dreptul de proprietate al acestora, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, asupra unui teren în suprafață de 205 mp curți –construcții, cu vecinii N-. I., S- rest proprietate, V – Cioică I., situat în intravilanul localității Strehaia. În fapt, reclamantele au arătat că sunt moștenitoarele lui U. L., care a decedat în 2011. Terenul provine de la acesta, pentru care a avut rol separat de părinții săi și a plătit impozit. Totodată, U. L. este menționat ca vecin în t.p._/1995, emis lui U. A. în partea de N a terenului intravilan de pe .. Pe acest teren, U. L. și U. E. au construit o locuință. În drept, reclamantele au invocate art. 1860, 1890 C.civ. Odată cu acțiunea, au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri: s.c. nr. 1635 din 31.10.2012 a Judecătoriei Strehaia, acte stare civilă părți, certificate fiscale și chitanțe privind plată impozit, taxă timbru în cuantum de 148, 5 lei.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, UAT oraș Strehaia a subliniat că reclamantele trebuie să facă dovada îndeplinirii cerințelor necesare pentru a beneficia de uzucapiunea de 30 de ani. Prin încheierea de ședință din 3.09.2013, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei UAT oraș Strehaia și a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a moștenitorilor lui U. T. și U. A., proprietarii de drept ai terenului în litigiu, astfel cum au indicat reclamantele, respectiv U. M., U. D. G., R. I., R. D., Țînică E., Al S. L., U. I. si U. C..
La data de 13.09.2013, pârâții U. M. și U. D. G. au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat să se constate că au dobândit, alături de reclamanți, terenul în litigiu, în baza uzucapiunii de lungă durată și întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii. În cuprinsul întâmpinării, aceștia au arătat că suprafața de 205 m.p. a făcut obiectul certificatului de moștenitor nr. 251/27.04.1984 emis după U. T., al cărui moștenitor a fost și U. M., fiul, respectiv fratele pârâților-reclamanți reconvențional. S-a mai susținut că terenul nu este afectat de construcții și nu este delimitat prin gard de terenurile limitrofe; precum și faptul că toți moștenitorii lui U. T. au exercitat acte de posesie pe teren. Odată cu cererea reconvențională, s-au depus certificatul de moștenitor nr. 251/27.04.1984, acte de stare civilă părți. Pârâta Țînică C. a depus un memoriu, la data de 30.09.2013, prin care a arătat că terenul în litigiu a făcut obiectul certificatului de moștenitor nr. 251/27.04.1984 emis după U. T., că acest teren ar trebui să le revină pârâților-reclamanți reconvențional și personal, nu are pretenții, deoarece mama sa a renunțat la moștenirea lui U. T..
În soluționarea cauzei, instanța a administrat probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, a audiat martori și a efectuat o expertiză tehnică.
Judecătoria Strehaia prin sentința supusă apelului a admis acțiunea precizată de reclamantele U. E. si D. C., având ca obiect- uzucapiune.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtii reclamanti U. M. si U. D. G., în contradictoriu cu reclamantele pârâte U. E. si D. C., având ca obiect- uzucapiune.
S-a constatat că reclamantele au dobândit un drept de proprietate, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, cu privire la terenul de 260 m.p., situat în Strehaia, categoria de folosință curți-construcții, cu vecinii N-. E., D. C., E-U. M., V-Cioică I..
În baza art. 453 alin. 1 C. pr. civ., obligă pârâții U. M., U. D. G., R. I., R. D., Țînică E., Al S. L. la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă timbru, onorariu avocat și onorariu curator special, în cuantum de 1048, 5 lei. În baza art. 18 din OUG 51/2008, obligă pârâții U. M., U. D. G., R. I., R. D., Țînică E., Al S. L. la plata către stat a ajutorului public judiciar în sumă de 600 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, reclamantele solicită constatarea unui drept de proprietate, dobândit ca urmare a uzucapiunii de 30 de ani, pentru o suprafață de teren intravilan, situată în localitatea Strehaia. Acestea invocă disp. Codului civil de la 1864, Cod care, într-adevăr, este aplicabil în cauză. Astfel, potrivit art. 6 alin. 4 din Codul civil din 2009, "prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit". Uzucapiunea sau prescripția achizitivă de lungă durată (30 de ani) este un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altui drept real, prin posedarea neîntreruptă, fără a fi necesară dovedirea bunei-credințe sau existența unui just titlu. Conform art. 1847 C. civ., posesia care poate conduce la uzucapiune trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar. Potrivit art. 1860 C. civ., orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, sa unească posesiunea sa cu posesiunea autorului sau. Prin urmare, instanța trebuie să verifice dacă posesia exercitată de U. L., iar după decesul său de moștenitoarele sale legale, reclamantele, a fost una utilă și dacă a acoperit o durată de cel puțin 30 de ani.
Terenul a fost identificat de expert, ca având o suprafață de 260 m.p., categoria de folosință curți-construcții, cu vecinii N-. E., D. C., E-U. M., V-Cioică I.. Pe acest teren, conform raportului de expertiză (f. 248-254), se află o casă cu etaj edificată de U. L. conform autorizației de construire nr. 10/29.04.1998 pentru parter, neexistând autorizațíe pentru etaj și o construcție anexă, edificată de asemenea de U. L.. Terenul este delimitat cu gard de lemn la N; la S este delimitat prin construcții; la E, delimitarea s-a făcut tot prin construcții, cât și printr-un gard de sârmă; la V-gard. Terenul este distinct de cel care a făcut obiectul partajului succesoral după U. T. și U. A., partaj realizat prin s.c. nr. 1635 din 31.10.2012 a Judecătoriei Strehaia, pronunțată în dosarul nr._, rămasă irevocabilă; însă constituie un corp comun cu acesta, delimitat fiind prin construcții.
Conform certificatului de moștenitor nr. 251 din 27 aprilie 1984 (f. 63), de pe urma defunctului U. T., decedat la data de 8 iulie 1983, a rămas, printre altele, ½ teren loc de casă 312 m.p. situat în Strehaia, cu vecinii E-U. M., V-Cioică I., N-. I.. Moștenitorii acceptanți ai succesiunii lui U. T. au fost U. A., soția supraviețuitoare, U. L. și U. M., în calitate de fiu, respectiv nepot de fiu. Ceilalți copii ai lui U. T. (R. C., U. C-tin, U. D. S., U. I.) au renunțat la moștenire. Conform suplimentului la raportul de expertiză depus la data de 24.06.2014, terenul în litigiu a fost cuprinsă în suprafața de 312 mp ce a făcut obiectul certificatului de moștenitor nr. 251 din 27 aprilie 1984.
Prin adresa nr. 8167/15.05.2014 (f. 278), Primăria Strehaia a precizat că terenul în litigiu nu a făcut obiectul vreunei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate conform legilor fondului funciar. Terenul nu a fost înscris în t.p. nr._/1995 emis defunctei U. A., terenurile din acest titlu fiind supuse partajului în dosarul_ . În t.p. nr._/1995, U. L. apare ca vecin al suprafeței curți-construcții, din T 176, p. 18, în partea de N.
Din probele administrate în cauză, rezultă că terenul provine de la autorii U. T. și U. A.. În ciuda faptului că acest teren a fost cuprins în certificatul de moștenitor emis după U. T., acesta nu a făcut obiectul masei partajabile a autorilor U. T. și U. A.. Instanța apreciază că U. L. și reclamantele s-au comportat în timp cu intenția de a deveni proprietari exclusivi ai terenului. Faptul că o perioadă de timp, până la decesul părinților, respectiv U. T. în 1983 și U. A. în 1998, familia lui U. L. a folosit terenul împreună cu părinții, nu este de natură să atragă viciul echivocului asupra acestei posesii, din două motive. Pe de o parte, astfel cum rezultă din interogatoriul luat pârâților, autorii U. T. și U. A. au făcut un partaj al terenului din . lor, în mod verbal, încă din timpul vieții. Nu doar interogatoriul pârâților stă dovadă în acest sens, ci și faptul că unii dintre pârâți chiar se învecinează cu terenul în litigiu, ceea ce denotă că, la origine, întregul teren a provenit de la autorul U. T. și soția acestuia. Prin urmare, copiii știau încă din timpul vieții părinților lor că U. L. urma să devină proprietar pentru terenul în litigiu. Pe de altă parte, instanța constată că inclusiv părinții lui U. L. nu mai aveau intenția de a se comporta ca proprietari pentru terenul în litigiu, din moment ce U. A. nu a solicitat acest teren conform legilor fondului funciar. Această împrejurare determină instanța să considere că termenul de 30 de ani a început să curgă, cel mai târziu, după decesul lui U. T., survenit în 1983. Se observă că încă în 1984, U. L. a plătit impozit (f. 44 și urm.), tatăl său fiind decedat din 1983.
U. I. a precizat, cu prilejul interogatoriului, că U. L. a locuit împreună cu părinții săi, a plătit impozitul aferent terenului și a edificat o casă pe acest teren. Pârâtul a relatat că U. T. și U. A. au împărțit verbal teren între copiii lor majori, iar terenul litigios a fost folosit din 1974-1975 de către U. L. și părinții săi. Prin înscrisul depus la fila 144, pârâtul U. C-tin a precizat că este de acord cu admiterea acțiunii. Acesta a mai relatat că U. L. a fost recunoscut de către frații săi ca proprietar al terenului, pe care și-a edificat o locuință și anexe gospodărești; iar părinții au împărțit din terenul cumpărat pe . copii, respectiv U. I. (soțul și tatăl pârâților-reclamanți reconvențional) și R. C..
Din interogatoriile luate pârâților U. D. G. și Țînică C., rezultă că aceștia nu au avut o poziție integral sinceră, susținerile lor fiind contrazise de constatările expertului. Astfel, aceștia au precizat că locuința edificată de U. L. și anexele se află pe terenul de 110 mp ce a făcut obiectul s.c. nr. 1635 din 31.10.2012 a Judecătoriei Strehaia, fapt infirmat de expert.
Martora D. I. a relatat că reclamantele locuiesc în prezent în casa construită pe suprafața de 205 mp; iar U. L. și familia sa au locuit în permanență în curtea respectivă, terenul fiind folosit de către U. T. și de familia lui U. L.. Martora a declarat și că autorii comuni au împărțit terenul din . lor, încă din timpul vieții, printr-o înțelegere verbală. Martora P. P. a declarat că familiile lui U. L. și U. I. foloseau exclusiv terenul proprietatea fiecăruia, încă din 1971, deși nu exista un gard despărțitor. Martora S.-A. L. a declarat că suprafața de 200 mp a fost folosită de U. T., iar apoi de U. L., din 1971 și ulterior; că, în baza acordului părinților săi și împărțelii pe care aceștia au făcut-o copiilor, U. L. și-a construit o casă pe acest teren, iar terenurile fraților U. L. și U. I. erau posedate exclusiv de cei doi, neputându-se trece de la unul la celălalt. Martorul A. V. a făcut declarații cu caracter general, privind întregul teren ce a aparținut familiei U. T., precizând că U. L. a construit o casă pe acest teren.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat apel pârâții R. I., U. M., U. D. G., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel apelantul pârât R. I. a precizat că este nemulțumit de faptul că instanța de fond nu i-a acordat drepturile ce i se cuveneau respectiv cheltuielile de judecată.
In motivele de apel apelanții pârâți U. M., U. D. G. au precizat că în mod greșit, instanța de fond a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafața de 260 m.p. situat in Strehaia.cu vecini: N.. E..D. C.,U. M. si V.C. I..
In cazul unei proprietăți indivize,coopropietarii sunt presupuși că stăpânesc bunul împreuna,motiv pentru care posesia lor având un caracter echivoc,nu este aptă a fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către coindivizar,viciul echivocității posesiei poate fi însa înlăturat prin acte din care sa rezulte intenția ferma a unuia dintre coindivizari de a se comporta ca un proprietar exclusiv.
Consideră ca,in cauza, nu a fost dovedit acest aspect,viciul echivocității exista,astfel ca,total nelegal instanța a apreciat ca reclamanții au dovedit posesia,sub nume de proprietar,pe o perioada de 30 de ani.
Motivarea instanței potrivit căreia, faptul ca reclamanții, respectiv autorul lor U. L.,au stăpânit terenul împreuna cu părinții săi nu este de natura sa atragă viciul echivocului asupra acestei posesii, pentru faptul ca ar fi existat un partaj asupra terenului efectuat de autorii pârtilor încă din timpul vieții acestora si ca autoarea U. A. nu a solicitat acest teren conform legilor fondului funciar,nu-si are niciun fundament legai.
Astfel,in ceea ce privește primul aspect,al existentei unui partaj verbal ,acesta nu are nicio valoare juridica,nefíind încheiat in condițiile prevăzute de lege,fíind eventual,un criteriu ce ar putea fi avut in vedere,la împărțirea moștenirii autorilor. Susținerea potrivit căreia copii știau, inca din timpul vieții părinților, că U. L. urma sa devină proprietar pentru terenul in litigiu constituie un argument legal pentru dobândirea acestui bun prin prescripție achizitiva.
De asemenea, nu constituie un argument legal astfel cum a considerat instanța de fond, nici faptul ca U. A. nu a solicitat acest teren in baza legilor fondului funciar,atât timp cat aceasta nu era singura moștenitoare si nici nu duce la concluzia ,astfel cum s-a reținut ca inclusiv părinții lui U. L. nu mai aveau intenta de a se comporta ca proprietari pentru acest teren, atât timp cat au folosit acest teren împreuna cu autorul reclamantelor,pana la decesul acestora
Toate aceste argumente sunt forțate pentru ca instanța sa - si motiveze si să-și susțină soluția data total pe lângă lege si plina de contradicții in motivare.
Astfel, pe de o parte se motivează faptul ca familia lui U. L. a folosit terenul împreuna cu părinții,pana Ia decesul acestora, iar apoi,se motivează că pana si aceștia nu mai aveau intenția de a se comporta ca proprietari ai terenului,uitându-se faptul ca U. A. a preluat rolul soțului sau, si ca U. L. si familia sa, erau doar membri ai familiei, menționați Ia poziția de rol.
Așa cum rezulta din înscrisurile aflate la dosar si celelalte probe administrate in cauza,U. T.,autorul pârtilor a decedat in anul 1983 iar soția acestuia,U. A.,in anul 1998.Terenul pentru care se solicita constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune,a aparținut autorilor U. T. si U. A. iar,după decesul acestuia, întreg rolul a fost trecut la soția supraviețuitoare U. A.,rol care s-a menținut pana la decesul acesteia,in anul 1998.
La poziția de rol a autoarei U. A.,a fost trecuta suprafața de teren ce face obiectul litigiului iar ca membrii de familie,au fost menționați fiul U. L. si familia acestuia care s-au gospodărit împreuna cu autoarea.
După decesul lui U. A.,in anul 1998,posesia a fost exercitata de familia lui U. L. deci, numai din acel an se poate supune ca acesta ar fi exercitat o posesie exclusiva ,nicidecum,din anul 1983,după decesul lui U. T. așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Faptul ca acesta a stăpânit terenul împreuna cu mama sa,ca terenul a fost trecut la rolul mamei sale ,sunt aspecte relevante care înlătura total supozițiile instanței ca U. L. ar fi stăpânit terenul,in calitate de proprietar de la decesul tatălui sau.
Edificarea locuinței despre care amintește instanța de fond s-a făcut in anul 1998,conform înscrisurilor de la dosar,pana la acel moment, U. L. locuind in casa bătrâneasca.
Or,din moment ce acesta a locuit împreuna cu părinții,iar aceștia au si alți moștenitori acceptanți ai succesiuni,oare cum o instanța de judecata poate retine faptul ca U. L. si reclamantele au stăpânit imobilul cu intenția de a uzucapa,care sunt probele care au relevat faptul ca viciul echivocității a fost înlăturat,astfel cum s-a reținut. Faptul ca s-ar fi depus chitanțe privind plata impozitului pe numele U. L. nu pot duce la concluzia ca acesta a stalinit
La poziția de rol a autoarei au fost trecuți ca membri de familie,fiul sau U. L. si familia acestuia care s-au gospodărit împreuna cu autoarea.
După decesul lui U. A.,posesia a fost exercitata de familia lui U. L.,astfel ca,numai din acest an se poate susține ca s-a exercitat o posesie exclusiva,pana atunci U. L. si familia locuind in casa bătrâneasca aparținând celor doi autori iar,in anul 1998,anul decesului lui U. A. au început edificarea locuinței ,astfel cum rezulta din înscrisurile aflate la dosar.
Susținerea intimatei or, potrivit căreia, încă din timpul vieții,autorul U. T. ar fi împărțit terenurile intre copii,nu constituie un argument care sa dovedească faptul ca U. L. a posedat acest teren ca si proprietar. Aceasta cu cat,din certificatul de moștenitor eliberat la 21 iulie 2005 de pe urma autoarei U. A.,rezulta ca,la solicitarea moștenitorilor prezenți s-a consemnat ca suprafața de 156 m.p. teren intravilan aparține lui U. L. si U. M.,conform certificatului de moștenitor nr.201/27.04.1984 emis de notariatul de Stat Strehaia,la decesul lui U. T.".
Deci,in anul 2005,moștenitorii prezenți la dezbaterea succesiunii lui U. A.,printre care si autorul intimatelor U. L.,au menționat expres faptul ca acest teren aparține in indiviziune celor doi moștenitori(U. L. si U. M.)ceea ce,potrivit art. 1865 cod civil a generat întreruperea civila a prescripției.
Potrivit art. 1865 alin 3 cod civil,"întreruperea civila operează prin recunoașterea de către debitor sau posesor a dreptului celui contra prescrie."
In concluzie, consideră ca s-a apreciat greșit de către instanța de fond ca sunt întrunite condițiile pentru a uzucapa de către intimate,respectiv autorul acestora, nefăcându-se dovada ca in decurs de 30 de ani U. L. s-a comportat ca un adevărat proprietar posesia acestuia fiind o posesie echivoca.
Deci,intimatele doresc constatarea uzucapiunii,in contradictoriu cu moștenitorii autorilor comuni, a căror succesiune a fost acceptata de aceștia ,ultima succesiune fiind dezbătută in anul 2005.
Moștenitorii sunt presupuși ca stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alții, atât timp cat se găsesc in stare de indiviziune,motiv pentru care posesia lor,având un caracter echivoc,nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Stăpânirea de către unul dintre moștenitori a unui bun succesoral poate duce la dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate numai daca a intervenit o manifestare exterioara de voința a moștenitorului, care sa demonstreze ca a înțeles sa transforme posesia ,din posesie ..
Considera ca,in speța data,nu au existat astfel de manifestări de voința care sa duca la transformarea posesiei din posesie ..
Așa cum a arătat in motivele de apel si cum rezulta din înscrisurile aflate la dosar,terenul pentru care se solicita constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune a aparținut autorului U. T.,decedat in anul 1983 .
După decesul lui U. T.,întreg rolul autorului,care cuprinde si terenul in cauza a fost trecut la rolul soției supraviețuitoare U. A.,situație care a durat pana la decesul sau,in anul 1998.
Astfel nu s-a ținut seama de rolul agricol care,pana in anul 1998, a aparținut autoarei U. A.;de faptul ca,U. L. s-a gospodărit cu U. A.,locuind in casa părinteasca, pana la decesul acesteia,in anul 1998;de faptul ca U. L. si-a deschis poziție de rol abia in anul 2010;
- de faptul ca a contestat încercările lui U. L. ,din ultimii ani, de a acapara acest teren,prin sesizările adresate Inspectoratului de Stat in construcții,in urma cărora s-a dispus sistarea oricăror lucrări pana !a reglementarea si stabilirea dreptului de moștenire asupra terenului si construcției(adresa nr. 1691 /23.10.2010);
- de faptul ca,!a 21 iulie 2005 s-a eliberat certificatul de moștenitor de pe urma autoarei U. A. in care s-a consemnat,la solicitarea moștenitorilor prezenți (inclusiv autorul reclamantelor U. L.) ca"suprafața de 156 m.p. teren intravilan aparține lui U. L. si U. M.,conform certificatului de moștenitor nr,201/27/04.1984 emis de Notariatul de Stat Strehaia la decesul lui U. T.",
Deși, toate aceste probe fac dovada clara si certa ca autorul reclamantelor U. L. nu a posedat cu intenția de a uzucapa,ca nu a fost înlăturai viciul echivocității si nici nu s-a îndeplinit termenul prevăzut de lese, instanța de fond pe argumente care nu au nici o legătura cu dispozițiile legale, a constat dreptul de proprietate al reclamantelor, înlăturându-le pur si simplu dreptul nostru, ca moștenitori legali, de a beneficia de acest teren.
In raport de aceste considerente, că sentința pronunțata de Judecătoria Strehaia este vădit nelegala,motiv pentru care,in baza dispoz.art.480,alin 2 c.pr.civ. au solicitat admiterea apelului si anularea sentinței, in sensul respingerii acțiunii.
In baza dispoz.art.453 c.pr.civ. apelanții au solicitat obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecata suportate de aceștia ,atât la instanța de fond cat si in apel.
In procedura prealabilă intimații reclamanți U. E. și D. C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului,menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.,cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
In motivele din întâmpinare intimatele au precizat că în mod greșit a fost admisă acțiunea deoarece posesia acestora și a autorului acestora a fost viciată de viciul echivocității și de fapt s-au aflat în coproprietate cu ei, motiv pentru care au formulat și cerere reconvențională să se constate că și în baza uzucapiunii de 30 de ani au dobândit alături de intimații reclamanți U. E. și D. C. proprietatea terenului în litigiu.
Menționează intimații reclamanți că nu au deschis poziție de rol în anul 2010, deoarece așa cum se poate observa din chitanțele de plată a impozitelor în posesia cărora au fost încă din anul 1984 au plătit impozit pentru terenul în litigiu în ani anteriori lui 2010,plăteau pentru suprafața de 200 mp aproximativ 40 lei,or di anul 2010 în urma partajului succesoral le-a revenit și restul de suprafață de 100 mp ,miar impozitul pe terenuri s-a majorat la 120 lei în anul 2010 li s-a deschis poziție de rol așa cum susțin apelanții ei s-au înscris la rolul lui U. T. L. și terenul ce i-a revenit în urma partajului.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate raportat la disp. art. 477 și următoarele c.pr.civ tribunalul constată că sunt fandate și le va admite pentru următoarele considerente :
Instituția uzucapiunii presupune o posesie neviciată, adică utilă, ceea ce înseamnă că trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, în cazul unei proprietăți indivize coproprietarii sunt presupuși că stăpânesc bunul împreună, motiv pentru care posesia lor, având caracter echivoc, nu este aptă a fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune .
Viciul echivocității posesiei poate fi însă înlăturat prin acte din care să rezulte intenția fermă a unuia dintre coindivizari de a se comporta ca proprietar exclusiv.
În cauza dedusă judecății se apreciază însă că nu a fost dovedită intenția fermă a autorului reclamantelor de a se comporta ca proprietar exclusiv și prin urmare nefiind dovedit acest aspect nu a fost înlăturat viciul echivocității astfel că în mod eronat instanța de fond a apreciat că reclamantele au dobândit dreptul de proprietate ca efect al uzucapiunii de 30 de ani cu privire la terenul de 260 m.p. situat în Strehaia categoria de folosință curți construcții .
Astfel conform certificatului de moștenitor nr. 251 din 27 aprilie 1984 (f. 63), de pe urma defunctului U. T., decedat la data de 8 iulie 1983, a rămas, printre altele, ½ teren loc de casă 312 m.p. situat în Strehaia, cu vecinii E-U. M., V-Cioică I., N-. I. iar moștenitorii acceptanți ai succesiunii lui U. T. au fost U. A., soția supraviețuitoare, U. L. și U. M., în calitate de fiu, respectiv nepot de fiu. Conform suplimentului la raportul de expertiză depus la data de 24.06.2014, terenul în litigiu a fost cuprinsă în suprafața de 312 mp ce a făcut obiectul certificatului de moștenitor nr. 251 din 27 aprilie 1984.
După decesul lui U. T. acest teren a fost trecut la rolul soției supraviețuitoare U. A. iar numai după decesul acesteia în anul 1998 posesia asupra terenului a fost exercitată de familia lui U. L. astfel că din acest moment se poate susține că a început să se exercite o posesie exclusivă .
Așa fiind argumentul instanței de fond în sensul că terenul nu a făcut obiectul vreunei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate conform legilor fondului funciar și nu a fost înscris în t.p. nr._/1995 emis defunctei U. A. nu are relevanță juridică în situația dedusă judecății și nu duce la concluzia că părinții lui U. L. nu aveau intenția de a se comporta ca proprietari atâta timp cât au folosit acest teren împreună cu autorul reclamantelor până la decesul acestora .
De asemenea se constată că autorizația de construire pentru imobil a fost emisă în anul 1998, până la acel moment U. L. locuind în casa bătrânească iar în certificatul de moștenitor emis în urma decesului autoarei U. A. s-a consemnat că ,, suprafața de 156 m.p. teren intravilan aparține lui U. L. și U. M. conform certificatului de moștenitor nr. 201 /1984 emis la decesul lui U. T. .
Din toate aceste probe rezultă cu certitudine că nu s-a făcut dovada posesiei exclusive în persoana autorului, nu a fost înlăturat viciul echivocității și nici nu s-a împlinit termenul prevăzut de lege astfel că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea și prin urmare apelul fiind fondat, va fi admis, schimbată sentința și respinsă acțiunea .
Pe cale de consecință va fi admis și apelul declarat de pârâtul R. I., apel ce vizează cheltuielile de judecată.
Văzînd și disp. Art. 453 c.pr.civ:
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile civile formulate de apelanții pârâți U. M., domiciliată în Strehaia, ., judetul Mehedinti, U. D. G., domiciliat în Strehaia, . nr 30, judetul Mehedinti, R. I., domiciliat în Strehaia, ., judetul Mehedinti, Țînică E., domiciliată în Dr Tr S., Bld. M. V., nr 21, ., apt 7, judetul Mehedinti, împotriva sentinței civile nr. 624/01.07.2014,pronunțată de Judecătoria Strehaia,intimați fiind U. A. TERITORIALĂ ORAȘUL STREHAIA - PRIN PRIMAR B. SÎMION, R. D., domiciliată în Bucuresti, . 28,. B, ., sector 1, Ținică C., domiciliată în Dr Tr S., Bld. M. V., nr 21, ., judetul Mehedinti Al S. L., domiciliată în Iordania, orasul Orbid, U. I., domiciliat în Strehaia, ., judetul Mehedinti U. C., domiciliat în Bucuresti, . 24, ., apt.63, sector 4,intimații reclamanți U. E. și D. C., domiciliate în Strehaia, ., judetul Mehedinti.
Schimbă sentința .
Respinge acțiunea .
Obligă intimații reclamanți la plata către apelanții pârâți U. M. și U. D. G. a sumei de 896,75 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | |
Grefier, Lucreția I. |
OM/LI/6 ex
Data 2.03.2015.
Jud.fond.G. A.
Confidențial cod.op.2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2859/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Sentința nr. 2403/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
