Obligaţie de a face. Sentința nr. 516/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 516/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 652/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 652/A
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă S. I. împotriva sentinței civile nr.516/10.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. A., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-reclamantă, asistată de avocat M. I. și intimata-pârâtă, asistată de avocat M. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat M. M., pentru intimata-pârâtă, depune la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat, 3 acte medicale în susținerea cererii de amânare de la termenul anterior și obiecțiuni la raportul de expertiză, duplicatul fiind comunicat și apărătorului apelantei-reclamante.
Avocat M. I., pentru apelanta-reclamantă arată că nu înțelege să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză, ci solicită doar ca expertul să precizeze dacă nu este necesar să stabilească grănițuirea și între punctele 5 și 19, aceasta fiind stabilită doar între punctele 19 și 11 pe schiță.
Instanța pune în discuție obiecțiunile formulate de intimata-pârâtă prin apărător.
Avocat M. M., pentru intimata-pârâtă, expune oral obiecțiunile formulate și depune la dosar adeverința nr.1739/11.04.2013 eliberată de Primăria Izv.Bârzii și proces verbal de punere în posesie și susține că intimata a moștenit 4800 m.p. de la bunicul său conform mențiunilor din registrul agricol.
Avocat M. I., pentru apelanta-reclamantă, solicită respingerea obiecțiunilor întrucât nu s-au diminuat proprietățile părților, expertul a efectuat măsurătorile cu aparatură modernă, iar la stabilirea liniei de hotar a avut în vedere hotărârea judecătorească de revendicare.
Instanța apreciază că obiecțiunile formulate nu sunt întemeiate, expertul a răspuns la obiectivele stabilite de instanță, obiective ce au vizat strict obiectul cauzei, respectiv grănițuire.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.392 cod procedură civilă, constată deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat M. I., pentru apelanta-reclamantă, solicită admiterea apelului, anularea hotărârii pronunțată de instanța de fond, la rejudecare să se stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăți, cu cheltuieli de judecată la fond și în apel.
Avocat M. M., pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea apelului, omologarea în parte a raportului de expertiză, cu cheltuieli de judecată. Susține că, intimata nu este de acord cu linia de hotar stabilită de expert, acesta constatând că a fost mutat gardul.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
La data de 22.11.2013, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S., acțiunea formulată de reclamant S. I. prin care a chemat în judecată pe pârâta D. A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei sa demoleze gardul existent pe terenul in suprafața de 148 m.p. situat in Izvorul Bârzii, având ca vecini: N și E D. A., A-rest proprietate,V-zăvoi, teren revendicat prin s.c.nr.6317/12 dec.2011, sau să o autorizeze pe reclamantă să demoleze gardul respectiv pe cheltuiala pârâtei,. A mai solicitat grănițuirea terenului proprietatea sa în suprafață de 1844 m.p. având ca vecini N-M. Ctin, E-DE, S-S. E.,V-rezerva, de terenul aflat în posesia pârâtei, cu cheltuieli de judecata.
În motivare a arătat că potrivit titlului de proprietate nr._/3.10.2007, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1844 m.p. în T69, P 21/l, cu vecinii arătați mai sus.
O parte din acest teren i-a fost ocupat de către pârâtă astfel ca prin s.c.nr.6317/12.dec.2011 aceasta a fost obligata sa-i lase in deplina proprietate și o pașnica folosința suprafața de 148 m.p. ce face parte integranta din terenul mai sus menționat in titlul de proprietate in T 69,P 21/l, teren identificat prin expertiza topografică efectuată de I. M..
Reclamanta a mai arătat că după rămânerea definitiva si irevocabila a sentinței a fost pusa in posesie de către executorul judecătoresc ocazie cu care s-a constatat ca pe teren exista un gard pe care pârâta nu dorește sa si-l ridice și care o împiedică sa folosească terenul potrivit destinației sale.
A arătat că a făcut mai multe demersuri pentru a rezolva problema pe cale amiabila, și cum acestea au rămas fără rezultat, a determinat-o să solicite si grănițuirea celor doua terenuri. A arătat că nu cunoaște daca pârâta are titlu de proprietate însa identificând terenul său, se poate stabili hotarul proprietății sale de terenul folosit de pârâtă.
In dovedirea acțiunii a atașat în copie: titlu de proprietate nr._/3.10.2007, s.c.nr.6317/12 dec.2011 din dosar_, procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc in dosar nr.l97/E/2012, certificat OCPI, expertiza I. M. din dosar_ și planul de amplasament împuternicire avocațială și chitanță onorariu avocat. Ulterior a mai depus la dosar adresa nr. 4921/30.11.2009 emisă de primăria Comunei Izvorul Bârzii, ordonanța nr. 13.01.2014 Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S..
In dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisurile menționate, proba cu interogatoriul pârâtei precum și proba cu expertiza.
In drept și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.1529.560 c.civ si 445-447 c.pr.civ.
Pârâta D. A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii si obligarea reclamantei S. I. la plata cheltuielilor de judecata efectuate cu acest proces.
În motivarea întâmpinării a arătat în principal că nu ocupă nicio suprafața din terenul reclamantei, iar susținerile acesteia sunt eronate si in neconcordanță cu adevărata stare de fapt.
Astfel, a arătat că proprietatea sa, a aparținut bunicului său, pe care a edificat construcțiile care se afla si in prezent, fiind apoi transmisa din generație in generație, părinților si apoi pârâtei in calitate de moștenitoare a acestora și a fost în suprafață de 4800 metri pătrați (conform RA si actelor de proprietate), iar ca urmare a numeroaselor litigii cu reclamanta, a fost nevoită să renunțe la o parte din acest teren, prin mutarea gardului, astfel ca reclamanta are in posesie întreaga suprafața de teren înscrisa in Titlul de proprietate_/2007, in T 69, P 21/1.
Mai mult chiar, reclamanta a mai ocupat si din terenul său, astfel ca in prezent, suprafața pe care aceasta o are in posesie este de 1957 metri pătrați si nu de 1844 metri pătrați, conform titlului sau de proprietate.
A arătat că prin sentința civila 2595 din 21.06.2004 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei S. I., pentru suprafața de 3500 m.p. teren extravilan, cu precizarea ca terenul constituie o singura . arătat că, Comisia Locala de Fond Funciar Izvorul Bârzii, a ignorat dispozițiile instanței și a întocmit documentația necesara emiterii titlului de proprietate, pentru doua parcele diferite ca amplasament si categorie de folosința, punând-o in posesie pe reclamanta pe o suprafața de teren intravilan, respectiv in T. 69. P. 21/1 in suprafața de 1844 m.p.(ce se învecinează cu pârâta pe latura de E) si T 55, P 85/2 in suprafața de 1656 m.p., cu toate că întreg terenul reclamantei(așa cum a fost reconstituit dreptul sau de proprietate prin sentința judecătoreasca)se afla practic in extravilanul si nu in intravilanul comunei Izvorul Barzii.
Ca urmare, reclamanta a fost pusa in posesie pe întreaga suprafața in intravilanul comunei, inclusiv pentru suprafața de 1884 m.p. situați in T. 69, P.21/1, teren pe care aceasta susține in prezenta cauza ca nu îl poseda in întregime.
Ulterior punerii in posesie, reclamanta a promovat mai multe litigii împotriva sa si a celorlalți vecini, susținând ca i-ar fi ocupat din teren si obținând o sentința favorabila, cu toate ca proprietatea sa este îngrădita cu gard edificat de peste 60 de ani, celelalte laturi ale terenului reclamatei, nefiind delimitate in nici-un fel.
Ca urmare a acestor litigii, a fost nevoita sa își retragă gardul, spre proprietatea sa, astfel ca nu se justifica susținerile reclamantei.
A mai arătat că de la punerea in posesie a reclamantei (si nici anterior) limitele proprietății sale nu s-au schimbat, gardul ce delimitează cele doua fonduri fiind edificat de bunicii săi de peste 60 ani pe același aliniament.
In anul 2013, după punerea sa in posesie si eliberarea titlului de proprietate, reclamanta a promovat o acțiune in instanța având ca obiect anularea parțiala a titlului de proprietate_/2007 si a documentației ce a stat la baza emiterii acestui titlu(acțiune ce i-a fost respinsa ca fiind tardiv introdusa), susținând ca singurul teren care corespunde amplasamentului este cel din T 69, P 21/1, si ca restul terenului(cel din T.55,P 85/2 in suprafața de 1656 m.p.) ar fi in posesia pârâtei –așa cum reiese din decizia nr. 621/R/2013, pronunțata de Tribunalul M. in dosarul nr._ ), astfel ca aceasta se contrazice in susținerile sale nefiind sigura daca pârâta sau alt vecin îi ocupă din teren.
A menționat că, in prezent, S. I. are in posesie întreaga suprafața de 1884 teren, așa cum este înscris in titlul sau de proprietate.
Anterior colectivizării, bunicul său, S. P., decedat la data de 14.06.1959, a deținut alături de alte suprafețe de teren extravilan si o suprafața de 4800 teren intravilan, situate in Izvorul Barzii, moștenita de la părinții săi de peste 60 de ani si înscrisa in RA in punctele: "in gradina .., "in plat casa"-1300 m.p. "vatra satului, 1000 m.p., teren ce a fost împrejmuit cu gard delimitat cu semne de hotar distincte, iar pe acesta se afla construita o casa cu trei camere, o bucătărie si grajd. Construcțiile menționate si terenul așa cum a fost împrejmuit a fost folosit pana la decesul bunicului sau de către acesta, iar ulterior a fost folosit in mod permanent, continuu, netulburat de către părinții săi, M. C., decedat la data de 26.01.200 si M. E., decedata la data de 13.01.2006, iar in prezent de pârâtă, in calitate de moștenitoare a acestora.
In 14.02.1959, bunicul său S. P. a testat in favoarea fiicei sale M. E.(mama pârâtei), un teren in suprafața de 2400 m.p. loc de casa, începând cu șoseaua Halânga - Balta spre apa Topolniței, cu o lungime de una suta cincizeci metri si casa cu dependințe, situate in vatra satului Izvorul Barzii. Testamentul in cauza nu a vizat însa totalitatea bunurilor imobile pe care acesta le deținea, fapt ce rezulta si din încheierea eliberata de notariatul de stat din 07.05.1960 in dosarul succesoral privind pe defunctul S. P., conform căreia in patrimoniul succesoral al acestuia se aflau si alte terenuri in suprafața de circa_ m.p.
Suprafața de teren intravilan in realitate este mult mai mare decât cel ce a făcut obiectul testamentului, ea fiind așa cum a mai arătat, împrejmuita cu semne distincte de hotar, și corespunde suprafeței înscrise in RA respectiv 4800 m.p.
In prezent, pârâta a arătat că nu este în posesia unui titlu de proprietate pentru aceasta suprafața, cu toate ca tatăl său a solicitat in termenul prevăzut de lege reconstituirea dreptului de proprietate, iar după decesul sau, pârâta a arătat că a continuat demersurile in acest sens, însa nici până acum nu i s-a eliberat titlu de proprietate pentru nici unul din terenurile moștenite de la autorii săi, pe care, de altfel, le are in posesie si le lucrează.
În concluzie, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
In dovedirea susținerilor sale, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, și proba cu expertiza și nu a mai insistat în proba cu martori.
In drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe art. 205 Cp. civ.
În susținerea întâmpinării a atașat acesteia în copii, înscrisuri reprezentând acte de proprietate: cerere de eliberare titlu de proprietate adresată Instituției Prefectului M. la data de 09.03.2011, adresa Instituției Prefectului M. nr. 2209/18.04.2011, cerere de reconstituirea dreptului de proprietate nr. 117/30.03.1998 și nr. 924/29.03.1991, testament, schiță amplasament, testament din 14 febr. 1959, proces verbal nr. 124/14.02.1959, filă RA 1959-1960 pe numele M. A. C-tin, Decizia nr. 621/R/03.06.2013 pronunțată în dosar_ ., împuternicire avocațială, chitanță onorariu avocat.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că apărările pârâtei din întâmpinare sunt pentru cauza având ca obiect revendicare imobiliară și care a fost deja soluționată. A mai arătat că, acțiunea din acest dosar a fost promovată tocmai pentru că pârâta refuză să respecte sentința civilă pronunțată în dosarul de revendicare și pentru același motiv a fost sancționată administrativ cu 1000 lei amendă de P.. A precizat că terenul său este situat în T69 P21/1, în suprafață de 1844 mp, în intravilan, potrivit noului PUG al localității. A precizat că pârâta a formulat acțiune de anulare a titlului său de proprietate, acțiune care a fost respinsă și în care s-au avut în vedere susținerile pârâtei din întâmpinare și le consideră neîntemeiate.
În ceea ce privește probatoriu, instanța a încuviințat și a administrat în totalitate probatoriul solicitat de ambele părți, respectiv proba cu înscrisurile depuse de fiecare parte, proba cu interogatoriul pârâtei și interogatoriul suplimentar luat pârâtei și au fost efectuate 2 expertize topografice, fiind întocmite 2 rapoarte de expertize, primul de către expertul B. C. la care pârâta a formulat obiecțiuni, expertul răspunzând printr-un supliment la raport, iar reclamanta a formulat concluzii scrise prin care a solicitat admiterea acțiunii și grănițuirea conform raportului. Cel de-al doilea raport de expertiză a fost întocmit de expertul S. C. cu aceleași obiective la care părțile nu au avut obiecțiuni, iar pârâta a solicitat omologarea acestui raport.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.516/10.02.2015 Judecătoria Drobeta T. S., a respins ca neîntemeiată acțiunea, pentru următoarele considerente:
Reclamanta S. I. a chemat în judecată pe pârâta D. A., pentru ca să se dispună obligarea pârâtei sa demoleze gardul existent pe terenul in suprafața de 148 m.p. situat in Izvorul Bârzii, având ca vecini: N și E D. A., A-rest proprietate,V-zăvoi, teren revendicat prin s.c.nr.6317/12 dec.2011 sau să o autorizeze pe reclamantă să demoleze gardul respectiv pe cheltuiala pârâtei, grănițuirea terenului proprietatea sa in suprafață de 1844 m.p. având ca vecini N-M. Ctin, E-DE, S-S. E.,V-rezerva, de terenul aflat în posesia pârâtei, susținând că, potrivit titlului de proprietate nr._/3.10.2007, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1844 m.p. în T69, P 21/l, însă o parte din acest teren în suprafață de 148 m.p. i-a fost ocupat de către pârâtă.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei (filele 2-8), instanța a reținut că potrivit titlului de proprietate nr._/3.10.2007, reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1844 m.p. în T69, P 21/l și, pentru că o parte din acest teren i-a fost ocupat de către pârâtă, prin s.c.nr.6317/12.dec.2011 aceasta a fost obligata să-i lase în deplina proprietate și o pașnica folosința suprafața de 148 m.p. ce face parte integranta din terenul mai sus menționat, teren identificat prin expertiza topografică efectuată de I. M..
Raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul B. C. (filele 81-84 și 95-97), care confirmă susținerile reclamantei, stabilește o linie de grănițuire puțin diferită de linia existentă însă, prin mențiunea « ..între proprietatea reclamantei și vecinul de la E nu există puncte stabile prin care să se facă delimitarea proprietăților limita a fost indicată de aceasta pe un slog vizibil parțial. » și mențiunea « …nu s-au ridicat punctele de contur în același loc de cei doi experți… » s-a creat un dubiu asupra realităților susținerilor reclamantei, dubiu care profită pârâtei.
Raportul de expertiză în tocmit în cauză de expertul S. C. (filele 121-124), în urma măsurătorilor topografice, identifică terenurile în cauză ținând cont de actele de proprietate ale părților, inclusiv de expertiza efectuată de expertul I. M., care a stat la baza s.c.nr.6317/12.dec.2011 și conchide că linia de grănițuire dintre cele două proprietăți a fost respectată așa cum a fost stabilită prin această sentință.
Instanța a apreciat că acest ultim raport de expertiză are un grad de exactitate mai mare, bazându-se pe măsurători exacte, efectuate cu mijloace moderne și nu creează vreo suspiciune în privința concluziilor cu atât mai mult cu cât expertul a studiat înscrisurile de la dosar, inclusiv cele două rapoarte anterioare.
Așadar, față de cele de mai sus, constatând că linia de grănițuire dintre cele două proprietăți a fost respectată așa cum a fost stabilită prin s.c.nr.6317/12.dec.2011 iar gardul existent se află pe această linie, instanța a respins cererea formulată ca neîntemeiată.
Fiind în culpă procesuală, reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu de expert (500 lei) și onorariu de avocat (500 lei).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că în mod greșit a reținut expertul S. că gardul din pct. 1-6 a fost retras de pârâtă,că a identificat în posesia pârâtei 3604mp, deși în realitate aceasta ar trebui să dețină doar 3500mp, dar concluzionează că aliniamentul gardului este cel stabilit de expertul I. în dosarul de revendicare, expertiza fiind superficial efectuată, motiv pentru care solicită o altă expertiză topografică, pentru identificarea terenului reclamantei, prin raportare la cea făcută de expertul I., la procesul-verbal de punere în posesie, înscrisuri ,interogatoriul pârâtei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, expertiza reflectă realitatea, linia de hotar a fost respectată de reclamantă,după punerea în executare a sentinței nr.6317/2011 a procedat la mutarea gardului.
S-a dispus efectuarea unei expertize,,specialitatea topografică ,solicitată de apelantă în condițiile art. 470 alin. 1 lit. d c. pr. civ., fiind întocmit raportul de expertiză de către expertul desemnat în cauză, Ș. P. M., iar obiecțiunile formulate de intimată prin apărător ,au fosr respinse ca neîntemeiate.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 cod procedură civilă, instanța apreciază că este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat demolarea gardului existent pe terenul în suprafață de 147 mp ce a făcut obiectul acțiunii în revendicare ,admisă împotriva pârâtei prin sentința civilă nr. 6317/2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. ,teren ce face parte integrantă din suprafața totală de 1844 mp ,înscrisă în T69,P21/1 din titlul de proprietate al acesteia, nr._/2007, susținând că executorul judecătoresc a constatat ,cu ocazia punerii în executare a hotărârii de revendicare, că gardul nu a fost mutat ,fiind împiedicată să-și folosească terenul.
A solicitat ,de asemenea, grănițuirea celor două proprietăți.
Prima instanță a dispus efectuarea a două expertize tehnice ,specialitatea topografică, constatările experților desemnați în cauză fiind contradictorii.
Astfel, expertul B. C. a concluzionat că grănițuirea celor două proprietăți nu a fost respectată în totalitate, gardul materializat prin punctele 1-6 a fost retras de pârâtă,propunând ca linie de hotar pct. 1,2,3,4,5,6,15, iar din raportul de expertiză întocmit de expertul S. C.( fila 119 ds. fond) rezultă că gardul există ,aflându-se pe aliniamentul punctelor 2,3,4,5,6,7, însă corespunde liniei de hotar stabilită prin sentința civilă nr. 6317/2011.
Deși constatările acestui expert nu se coroborează cu cele menționate în procesul verbal de punere în executare a sentinței nr. 6317/2011, întocmit de executorul judecătoresc G. C. în ds. nr. 192/E/2012, prima instanță a respins acțiunea, apreciind în mod eronat că este concludent, cu consecința pronunțării unei hotărâri nelegale și netemeinice.
Ca atare, criticile apelantei sunt întemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 480 alin. 2 c. pr. civ., urmează a admite apelul și a schimba sentința ,în sensul admiterii în parte a acțiunii, respectiv a petitului privind grănițuirea celor două proprietăți și respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la retragerea gardului, față de constatările expertului Ș. P. M., desemnat în această cale de atac, din care rezultă că gardul edificat între punctele 5,16,17,18,19 ( pe schița –anexă la raportul de expertiză), a fost retras de intimată ,însă nu s-a respectat în totalitate linia de hotar stabilită în hotărârea de revendicare, apelanta deținând o suprafață de teren mai mică decât cea din titlul său de proprietate, respectiv 1702 mp ,iar intimata un teren mai mare decât cel înscris în registrul agricol al anilor 1959-1963 la rolul autorului acesteia, conform adeverinței_/2013 emisă de Primăria a comunei Izvorul Bîrzii, depusă în apel .(3683 mp. în loc de 3270mp).
Acesta a avut în vedere titlul de proprietate deținut de apelantă ,dar și raportul de expertiză întocmit de expertul I. M. în baza căruia s-a pronunțat sentința nr. 6317/2011 în dosarul de revendicare a suprafeței de 147 mp.
Pentru reîntregirea proprietății apelantei până la suprafața totală de 1844mp, conform sentinței nr. 6317/2011, instanța urmează a stabili linia de hotar pe aliniamentul stabilit de expertul Ș. P. M. prin raportul de expertiză, respectiv între punctele 5-16-17- 18-19-11, din schița –anexă la raport.
În temeiul art. 453 alin. 2 c. pr. civ. ,urmează a fi obligată intimata la plata către apelantă a sumei de 1045 lei, cheltuieli de judecată suportate la fond și în apel ,reprezentând taxă timbru ,onorariu de avocat și onorariu de expert, proporțional cu partea din pretenții admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelanta-reclamantă S. I. împotriva sentinței civile nr.516/10.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. A., având ca obiect obligația de a face.
Schimbă sentința.
Admite în parte acțiunea.
Stabilește linia de hotar pe aliniamentul stabilit de expert Ș. P. M. prin raportul de expertiză între punctele 5-16-17-18-19-11.
Respinge petitul privind obligarea pârâtei la retragerea gardului.
Obligă intimata la plata către apelantă a sumei de 1045 lei cheltuieli de judecată suportate de apelantă la fond și în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2015.
Președinte, F. M. | Judecător, V. R. | |
Grefier, M. B. |
Redactat M.F/20.10.2015
tehnoredactat M.B., Ex.4/ pag.
jud.fond P. I.
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 771/2015. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 15/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
