Pretenţii. Sentința nr. 1734/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1734/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 655/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 655/A
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta-reclamantă T. C. împotriva sentinței civile nr.1734/06.05.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția R. De Drumuri Și Poduri C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G. R., cu delegație de substituire a avocatului D. D., pentru apelanta-reclamantă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar prin serviciul registratură, de către apelanta reclamantă, chitanța nr._/02.09.2015 privind plata taxei de timbru.
Avocat G. R., pentru apelanta-reclamantă, depune la dosar împuternicirea avocațială a apărătorului ales și delegația de substituire a avocatului D. D..
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.392 cod procedură civilă, constată deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat G. R., pentru apelanta-reclamantă, solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu avocat, cu cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru aferentă cererii de apel.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26.02.2015, sub nr._, reclamanta T. C. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Regionala de Drumuri și Poduri C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecata efectuate în apel în cadrul dosarului nr._/225/2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că a avut calitatea de reclamanta în dosarul nr._/225/2013 al Judecătoriei Dr. Tr. S., având ca obiect pretenții, în acest dosar fiind pronunțată sentința civila nr.1962/19.05.2014, prin care s-a admis acțiunea formulată, sentința rămânând definitivă prin respingerea apelului prin decizia 583/A/13.10.2014 a Tribunalului M., pârâta, respectiv apelanta fiind DRDP C..
Fiind respins apelul DRDP C., pârâta-apelantă a căzut in pretenții, însă cheltuielile de judecată nu au fost solicitate, rezervându-și dreptul de a le solicita pe cale separată.
Având în vedere că în calea de atac a apelului s-a cheltuit de către reclamantă suma de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat, se impune ca pârâta să fie obligată să plătească aceste cheltuieli.
În drept, a invocat dispozițiile art. 453 Noul C. Proced. Civilă.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 C.proc. civ.
Instanța, la primirea acțiunii formulate, a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194-197 C.p.civ., astfel că la data de 13.03.2015 reclamanta T. C. a depus la dosar răspuns la adresa instanței la care a fost atașată chitanța de plată a taxei de timbru în cuantum de 75 lei.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat pârâților câte un exemplar al cererii de chemare in judecată și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Cum pârâta nu a formulat întâmpinare, prin rezoluția din data de 16.04.2015 s-a fixat primul termen de judecată la data de 06.05.2015, cu citarea părților.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.1734/06.05.2015 Judecătoria Dr.Tr.S., a admis în parte acțiunea, pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății, reclamanta T. C. a solicitat obligarea pârâtei Direcția R. de Drumuri și Poduri C. la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel, efectuate în cadrul dosarului nr._/225/2013.
Prin decizia nr.583/A/13.10.2014 pronunțată de Tribunalul M.-Secția a I-a Civilă în dosarul nr._/225/2013 a fost respins ca nefondat, apelul formulat de apelanta DRDP C., intimată fiind T. C..
Cu ocazia judecății apelului, intimata T. C. a fost reprezentă de avocat și nu s-au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, iar prin cererea dedusă judecății a solicitat obligarea pârâtei Direcția Regionala de Drumuri și Poduri C. la plata acestora, precum și a cheltuielilor efectuate în prezenta cauză.
Posibilitatea părții îndreptățite de a-și valorifica dreptul de a solicita plata cheltuielilor de judecată pe calea unei acțiuni civile separate este recunoscută în mod constant în jurisprudență și chiar de instanța supremă în decizia nr.19/2013.
Instanța a mai reținut că, potrivit chitanței nr.70/13.10.2014, reclamanta a achitat suma de 1000 lei cu titlu de onorariu de avocat în dosarul nr._/225/2013.
Conform art. 451 din Noul Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată constau, printre altele în taxele judiciare de timbru, timbrul judiciar, onorariile avocaților, iar conform art. 453 alin.1 Noul Cod procedură civilă, partea care pierde procesul, va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, la plata acestor cheltuieli.
Potrivit doctrinei și practicii judiciare, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată poate fi formulată și pe cale separată, în termen de trei ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care i s-a acordat câștig de cauză, art.1357 Noul Cod Civil, dacă această cerere nu s-a formulat în timpul soluționării litigiului sau dacă, deși s-a formulat, instanța a omis să se pronunțe asupra ei.
Respectiva cerere privind acordare a cheltuielilor de judecată reprezintă un proces civil distinct, fiind de competența judecătoriei, chiar dacă procesul care a ocazionat aceste cheltuieli a fost soluționat de o instanță superioară, afară de cazul în care ar deveni incidente dispozițiile art.2 pct.1 lit. b), când competența de primă instanță va aparține tribunalului.
S-a constatat astfel că obligarea uneia dintre părți la plata către cealaltă parte a cheltuielilor de judecată este întemeiată pe ideea de culpă procesuală, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuind să suporte cheltuielile de judecată făcute în mod justificat de către partea câștigătoare.
Prin urmare, partea care a câștigat un proces este îndreptățită să i se plătească cheltuielile de judecată efectuate pe parcursul procesului, chiar pe cale separată, în măsura în care nu au fost solicitate, sau dacă, deși solicitate, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.
Nu în ultimul rând, trebuie să se aibă în vedere și dispozițiile art. 31 din Legea nr. 51/1995 modificată care arată că "pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său".
Instanța a constatat că toate condițiile impuse de art. 453 C. proc. civ. sunt îndeplinite, pârâta având o culpă procesuală evidentă care rezultă din decizia nr.583/A/13.10.2014 pronunțată de Tribunalul M.-Secția a I-a Civilă în dosarul nr._/225/2013, făcându-se dovada cheltuielilor de judecată potrivit chitanței nr.70/13.10.2014.
Potrivit dispozițiilor art.451 alin.2 cpciv, instanța poate să reducă, chiar și din oficiu, cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților.
În speță, din chitanța nr.70/13.10.2014 (fila 4), a rezultat că onorariul în cuantum de 1000 lei a fost încasat numai pentru apel și dosarul respectiv a avut un singur termen de judecată, s-a apreciat că este vădit disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și cu activitatea avocatului, astfel că instanța a redus onorariul de la suma de 1000 lei la suma de 300 lei.
Prin urmare, instanța a apreciat ca întemeiată în parte acțiunea și a admis-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apreciază că, în mod greșit, instanța de fond a admis în parte acțiunea pentru considerentul că onorariului de avocat ar fi disproporționat raportat la activitatea avocatului.
Așa cum a arătat și cum reține și instanța de fond, în dosarul nr._/101/2013, în apel, și-a rezervat dreptul de a solicita pe cale separată cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, acesta fiind chiar obiectul prezentului dosar.
Or, având în vedere că reclamanta a achitat o sumă de bani avocatului pentru a o reprezenta în instanță presupune o cheltuială de judecată, este evident că reclamanta este îndreptățita să recupereze și acești bani ca și cheltuiala de judecată.
Cum pârâta este parte care a căzut în pretenții, reclamanta are dreptul la recuperarea tuturor cheltuielilor efective pe care le-a suportat în dosarul nr._/101/2013.
Practica judiciară reține că nu are importanță dacă plata onorariului de avocat s-a făcut anterior sau după soluționarea litigiului deoarece momentul achitării acesteia este lăsat la aprecierea părților contractante, avocatul angajat fiind singurul în măsura să decidă dacă prestează serviciul anterior sau ulterior achitării onorariului.
La pronunțarea hotărârii instanța de fond a redus onorariul în mod greșit, fără a avea în vedere că activitatea apărătorului nu s-a limitat doar la a fi prezent la un singur termen de judecată, ci a constat și în alte activități juridice, cum ar fi redactarea întâmpinării și susținerea cauzei.
În atare situație onorariul avocațial este just și rezonabil ținând seama de elemente precum timpul și volumul de muncă, natura și dificultatea speței, importanța intereselor în cauza, obiectul, complexitatea și avantajele obținute pentru profitul părții pe care o reprezintă.
În aprecierea stabilirii sumei trebuie avut în vedere că profesia de avocat nu prevede limite minimale sau maximale de stabilire a onorariilor, acestea raportându-se la criterii precum: obiectul cauzei, posibilitatea câștig - pierdere, cuantumul sumei de recuperat, urgența, beneficiul obținut de partea reprezentată etc.
În aceste condiții onorariul de avocat a fost solicitat în mod justificat raportat la volumul de muncă depus și la complexitatea cauzei.
Având în vedere cele susținute mai sus, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței mai sus menționate în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare la apelul formulat de apelanta T. C. împotriva sentinței civile nr. 1734/06.05.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. prin care solicită respingerea apelului și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.
În fapt prin apelul formulat apelanta solicită un onorariu de avocat cu mult față de activitatea avocatului.
Consideră că onorariul admis de instanța de fond este îndestulător față de activitatea prestată. Onorariul solicitat de avocat este cu mult peste munca depusă și complexitatea cauzei
Potrivit art.31 alin fi) din Legea nr.57/07 iunie 1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, cu modificările și completările ulterioare și art.127 alin (1) din hotărârea nr. 64/03 decembrie 2011 privind adoptarea Statului profesiei de avocat, cu modificările și completările ulterioare, pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar la aliniatele (2) și (3) ale art.127 din statut se prevede că onorariile vor fi stabilite în raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului, stabilirea onorariilor avocatului depinzând de fiecare dintre următoarele elemente: timp și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activității cerute de client; natura și noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientul ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului și constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Solicitarea cheltuielilor de judecată după pronunțarea instanței, consideră ca nu este legală această suma putând să crească sau să scadă în raport de voința apărătorului.
De altfel, Curtea Europeana a Drepturilor omului, în cauzele C. contra României și Johana Huber contra României a statuat, în privința cheltuielilor de judecată, că acestea trebuie să fie necesare și efectuate real, în limita unui cuantum rezonabil.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 cod procedură civilă, instanța apreciază că este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată în prezenta cauză reclamantul a solicitat acordarea pe cale separată a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din dosar nr._/225/2013 stadiu procesual apel.
Articolul 451 alin.2 C.pr.civ., care permite instanței sa mărească sau sa micșoreze onorariile avocaților, ori de cate ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului. În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Proporționalitatea onorariului avocațial cu valoarea ori complexitatea cauzei și cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanței.
În cauză tribunalul constată că în apelul formulat dosar nr._/225/ 2013 și respins prin decizia nr.583/A/13.10.2014, singurul motiv invocat de către apelantă, pârâta din prezenta cauză, a fost cel privind competența instanței, a existat un singur termen de judecată iar intimatul, reclamantul din prezenta cauză a formulat întâmpinare și a fost prezent la termenul de judecată.
Față de acestea, apreciind că aspectul pus în discuție nu a reprezentat o complexitate deosebită și nici un volum de muncă și timp mare pentru deslușirea problemei de drept invocate, tribunalul apreciază că suma de 300 lei cu titlu de onorariu avocat în apelul dosarului nr._/225/2013 este necesar și direct proporțional cu munca depusă de apărător. Este adevărat că fondul cauzei a pus în discuție aspecte complexe, mijloace de probă multiple, timp îndelungat pentru administrarea acestora și un cuantum ridicat al sumei de recuperat însă apelul așa cum s-a arătat nu a privit toate acestea ci a fost limitat la un singur aspect legat de competență.
Pentru toate aceste motive, în temei art.480 alin.1 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelului civil formulat de apelanta-reclamantă T. C. CNP_, domiciliată în Drobeta T. S., .. 10, ., ., și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Drobeta T. S., ., județul M. împotriva sentinței civile nr.1734/06.05.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția R. De Drumuri Și Poduri C. cu sediul în C., Calea Severinului, nr.17, județul D., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J40/552/15.01.2004, CUI_, având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2015.
Președinte, F. M. | Judecător, V. R. | |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.21.10.2015
tehnoredactat M.B., Ex.4/ 5pag.
jud.fond G. L.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 706/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Abţinerea întregii instanţe. Sentința nr. 1363/2015.... → |
|---|
