Contestaţie la executare. Sentința nr. 1480/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1480/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 1118/332/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 122/A
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător C. E. C.
Grefier D. A. D.
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta intimată G. E., împotriva sentinței civile nr.1480/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Vînju M., în contradictoriu cu intimatul contestator R. C. M. și intimat B. M. I., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut, lipsă fiind toate părțile.
Procedura îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință, după care, s-a luat act că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 10.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, a amânat pronunțarea, după care, a fost reținută cauza pentru soluționare.
TRIUBUNALUL;
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin contestația adresată pe rolul Judecătoriei Vînju M., contestatorul R. C. M. a formulat în contradictoriu cu intimatul B. M. I. și creditoarea G. E., contestație la executare solicitând să se constate prescris dreptul creditoarei G. E. de a cere executarea silită a sentinței civile nr.59/19.01.2007 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr.3641/2005, să se dispună anularea tuturor actelor de executare și desființarea executării silite începute de executorul judecătoresc M. I. împotriva sa în cadrul dosarului nr. l/E/2014 la solicitarea creditoarei G. E., precum și a încheierii date de executorul judecătoresc și a celei date în camera de consiliu din data de 12.02.2014 în dosarul nr._ al Judecătoriei Vînju M..
De asemenea, a solicitat, ca prin încheierea ce se va pronunța să se dispună și suspendarea executării până la soluționarea definitivă a cauzei precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatorul a susținut că, executorul judecătoresc M. I. i-a expediat un plic în care se aflau două înscrisuri - respectiv: încheierea dată în camera de consiliu din data de 12.02.2014 în dosarul nr._ al Judecătoriei Vînju M. prin care a fost admisă cererea executorului judecătoresc, a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 59/19.01.2007 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. 3641/2005 pentru suma de 7474,5 lei reprezentând sultă inclusiv cheltuielile de executare ce formează obiectul dosarului nr. l/E/2014, fiind autorizat creditorul G. E. să treacă la executarea silită a obligației cuprinsă în titlul executoriu, respectiv sentința civilă nr. 59/19.01.2007 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr.3641/2005 definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 680/R/04.05.2007 a Tribunalului M..
Contestatorul a arătat că, din înscrisurile sus-menționate rezultă că executorul judecătoresc a solicitat iar instanța de executare a încuviințat executarea silită a titlului executoriu (sentință civilă) pentru suma de 7574,5 lei, după ce se împlinise termenul de prescripție a dreptului creditorului de a cere executarea silită iar executorul judecătoresc a procedat la punerea în executare a sentinței fără a observa că titlul care îl pune in executare silita este prescris - motiv pentru care, a înțeles să invoce excepția prescripției dreptului creditorului de a cere executarea silita, solicitând instanței de executare sa admită excepția invocată, și să dispună anularea tuturor actelor de executare si să desființeze executarea silită.
A mai arătat că legiuitorul a instituit un termen de 3 ani de la data rămânerea definitivă a sentinței civile ce constituie titlul executoriu - termen înăuntrul căruia creditorul avea dreptul de a obține executarea silită, după trecerea acestui termen dreptul creditorului fiind prescris.
Potrivit art. 705 Cod Procedură Civilă, dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani iar termenul de prescripție începând să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, în cazul hotărârilor judecătorești termenul începând să curgă de la data rămânerii lor definitive .
Conform disp. Decretului 167/1958 (în vigoare la data începerii și a împlinirii termenului de prescripție), orice drept patrimonial se stinge prin prescripție(art.1) iar termenul de prescripție este de 3 ani (art.3).
Or, în speță, sentința civilă nr. 59/19.01.2007 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. 3641/2005 a rămas definitivă la data de 04.05.2007 - dată la care a început să curgă termenul de prescripție - astfel încât la data de 04.05.2010 s-a împlinit termenul de prescripție privind dreptul creditoarei de a cere executarea silită a acestei sentințe.
Așadar, creditoarea nu a înțeles să abandoneze starea de pasivitate și să acționeze în termenul prevăzut de lege pentru protecția judiciară a dreptului său subiectiv - prescripția fiind un mijloc procedural legal ce are menirea de a sancționa lipsa de acțiune, pasivitatea titularului având scopul de a se asigura stabilitatea, certitudinea și securitatea raporturilor juridice.
Astfel, executorul judecătoresc în mod eronat a dat o încheiere în data de 20.01.2014 și în mod eronat a solicitat încuviințarea executării silite în condițiile în care dreptul creditoarei de a cere executarea silită era prescris de mulți ani, astfel încât și încheierea dată în camera de consiliu prin care a fost admisă cererea executorului judecătoresc este netemeinică și nelegală, dreptul creditoarei de a cere executarea silită fiind stins prin prescripție din data de 04.05.2010 (anterior intrării în vigoare a noului cod civil - situație în care instanța avea posibilitatea legală de a invoca și din oficiu prescripția) .
La data de 05.08.2014, prin serviciul registratură, reclamantul a depus la dosar o cerere de suspendare provizorie a executării silite pe cale de urgență.
B. M. I. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată, și menținerea încheierii de dispunere a executării și a formelor de executare în dosarul nr.1E/2014, cu obligarea contestatorului la cheltuieli de judecată.
În fapt, a arătat că, la solicitarea creditoarei G. E., în baza titlului executoriu s.c. nr.59 din 19.01.2007 a Judecătoriei Vînju M. a întocmit dosarul de executare nr.1E/2014.
Astfel, deși somat să achite debitul, contestatorul nu s-a conformat fapt pentru care în data de 10.07.2014, însoțit de creditor prin G. V. în calitate de procurator și avocat T. I. s-a deplasat la domiciliul debitorului, unde l-a găsit pe acesta și soția sa, care au declarat că nu achită debitele datorate întrucât nu sunt de acord cu sentința pronunțată, fapt pentru care i-a fost aplicat sechestru definitiv pe un tractor U 650 CP, ce se regăsea în curte, și ale cărui date de identificare le-a preluat de la Primăria Corcova.
Acesta a mai arătat că, dreptul de a obține executarea silită se prescris în termen de 3 ani, dacă legea nu prevedere astfel. Or, în cazul titlurilor executorii emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită, astfel în cazul hotărârilor judecătorești și arbitrare, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.
În susținerea celor invocate, a depus la dosar copii acte din dosarul de executare nr.1E/2014.
La data de 22.08.2014, creditoarea G. E. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare silită și menținerea cererii investită cu formulă executorie depusă de B. M. I. în dosarul nr.3641/2005, precum și obligarea debitorului la plata sultei în sumă de 7574,5 lei, cu cheltuieli de executare în cuantum de 2200 lei.
Prin încheierea din data de 03.09.2014 pronunțată de Judecătoria Vînju M., județul M., în dosarul nr._, a fost admisă cererea de suspendare silită formulată de contestator, și s-a dispus suspendarea executării silite în dosarul de executare nr.1/E/2014 al B. M. I. până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
Prin serviciul registratură, la data de 17.09.2014, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că dreptul pârâtei izvorât din sentința sus menționată nu este un drept real, după cum susțin intimații, ci un drept patrimonial pecuniar. Așadar, prin sentința nr.59/19.01.2007 i-a fost atribuită numitei G. E. o sultă, iar termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită este prevăzut de Decretul nr.167/1956 privind prescripția extinctivă, aceasta reprezentând norma specială care derogă de la normele generale.
Ori, în speță, dreptul de a cerere executarea silită a început să curgă de la data de 04.05.2007, când decizia nr.680/R/04.05.2007 a Tribunalului M. s-a constat nul recursul declarat de către contestator împotriva sentinței civile nr.59/19.01.2007 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr.3641/2005. Astfel, la data de 04.05.2010, dreptul creditoarei de a cerere executarea silită a sentinței nr. 59/19.01.2007 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr.3641/2005 era împlinit.
Prin sentința civilă nr. 1480/24.09.2014 Judecătoria Vînju M. a admis contestația la executare formulată de contestatorul R. C. M. în contradictoriu intimatul B. M. I. și creditoarea G. E. . A constatat prescris dreptul creditoarei G. V. de a solicita executarea silită a titlului executoriu reprezentant de ..01.2007 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. 3641/2005. Anulat formele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 1/E/2014 de către B. M. I.. A obligat intimata G. E. la plata către contestator a sumei de 529 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând taxa de timbru.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe, contestatorul R. C. M. a formulat în contradictoriu cu intimatul B. M. I. și creditoarea G. E., contestație la executare solicitând să se constate prescris dreptul creditoarei G. E. de a cere executarea silită a sentinței civile nr.59/19.01.2007 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr.3641/2005, să se dispună anularea tuturor actelor de executare și desființarea executării silite începute de executorul judecătoresc M. I. împotriva sa în cadrul dosarului nr. l/E/2014 la solicitarea creditoarei G. E., precum și a încheierii date de executorul judecătoresc și a celei date în camera de consiliu din data de 12.02.2014 în dosarul nr._ al Judecătoriei Vînju M..
Prin sentința civila sentința civila nr.59/19.01.2007 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr.3641/2005, contestatorul a fost obligat să plătească sultă creditoarei G. E. în cuantum de 7575,5 lei. Sentința civila nr. 59/19.01.2007 a rămas irevocabilă la data de 04.05.2007.
Dreptul de a primi sultă, născut în patrimoniul creditoarei G. E. la data rămânerii definitive a sentinței civile nr.59/19.01.2007 este un drept de patrimonial de creanță, având ca obiect plata unei sume de bani.
Potrivit art.6 și art.7 alin.(1) din Decretul nr.167/1958, text în vigoare la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 59/19.01.2007, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.
Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită
Or, în speță, dreptul de a cerere executarea silită a început să curgă de la data de 04.05.2007, când prin decizia nr.680/R/04.05.2007 a Tribunalului M. s-a constat nul recursul declarat de către contestator împotriva sentinței civile nr.59/19.01.2007 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr.3641/2005.
Instanța a reținut că termenul de trei ani de prescripție a dreptului de a cere executarea silită s-a împlinit anterior datei de 20.01.2014, dată la care s-a formulat de către creditoare cererea de executare silită a sentinței civile nr.59/19.01.2007.
În consecință, având în vedere cele menționate anterior, instanța urmează a admite contestația la executare și a constata prescris dreptul creditoarei G. E. de a solicita executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 59/19.01.2007 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosarul nr.3641/2005.
De asemenea, a anulat formele de executare întocmite în dosarul de executare nr.1/E/2014 de B. M. I..
În temeiul art.453 C. pr. civ, a obligat intimata G. E. la plata către contestator a sumei de 529 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând taxa de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel aplanata intimată G. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că a fost chemată în judecata de contestatorul R. C.M. pentru ca in contradictoriu cu B. M. I. sa se constate precis dreptul ei de a cere executarea silita a sentinței civile nr. 59/19.01.2007 pronunțata de Judecătoria Strehaia si sa se dispună anularea tuturor actelor de executare si desființarea executării silite începuta de executorul judecătoresc M. I. împotriva sa in cadrul dosarului nr. 1/E/2014, precum si a încheierii date de executorul judecătoresc precum si a celei date in camera de consiliu din data de 12.02. 2014 in dosarul nr. 85/332/2-14 al Judecătoriei Vînju M.
Prin sentința nr._ instanța de judecata a admis contestația la executare, a constate prescris dreptul său de a solicita executarea silita a titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr.59/19.01.2007 si a anulat formele de executare întocmite in dosarul nr. l/E/2014 de către B. M. I..
Prin sentința civila nr. 59/19.01.2007 pronunțata de Judecătoria Strehaia in dosarul 3641/2005 contestatorul a fost obligat sa-i plătească sulta suma de 7575, 5 lei.
Așa cum se poate constata obiectul acestei cauze a fost partaj succesoral ,prin cererea de chemare in judecata solicitându-se ieșirea din indiviziune cu privire la terenurile înscrise in titlul de proprietate_/27 .07.1995 emis pe numele autorului R. G. C. .
Conform art. 705 alin 1 Cod procedura civila ,, dreptul de a obține executarea silita se prescrie in termen de trei, daca legea daca legea nu prevede altfel .In cazul titlurilor emise in materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani.
Având in vedere ca titlul executoriu il constituie sentința de partaj, prin care s-a valorificat un drept real, termenul de prescripție este de 10 ani si nu de 3 ani cum greșit a reținut instanța de fond .
Dreptul de a primi sulta este un drept patrimonial de creanța având ca obiect plata unei sume de bani dar care a izvorât dintr-un drept real.
In mod greșit instanța de fond a apreciat ca in ceea ce privește termenul de prescripție sunt aplicabile dispozițiile art. 6 si art. 7 alin 1 din Decretul 167/1958 .
Intimatul reclamant R. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală și să oblige apelanta la plata cheltuielilor de judecată.
A motivat că apelanta G. E. a declarat apel împotriva sentinței Judecătoriei Vânju M., criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie, a motivând că prin sentința nr. 59/19.01.2007 a fost obligat să-i plătesc o sultă în sumă de 7575,5 lei dar că obiectul acelei cauze a fost partaj succesoral, privind terenurile din T.P._/27.07.1995 iar potrivit ort. 705 alin. 1 Cod Procedură Civilă dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel iar în cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani. A mai motivat apelanta că titlul executoriu este constituit de sentința de partaj prin care s-a valorificat un drept real așa termenul de prescripție ar fi de 10 ani iar nu de 3 cât a reținut instanța de fond.
A mai arătat apelanta că dreptul de a primi sulta este un drept patrimonial de creanță având ca obiect plata unei sume de bani dar care a izvorât dintr-un drept real și că astfel în mod greșit instanța de fond ar fi apreciat că în ceeace privește termenul de prescripție sunt aplicabile disp. art. 6 și 7 din decretul 167/1958.
Toate aceste susțineri ale apelantei sunt nefondate, sentința instanței de fond fiind temeinică și legală.
Dreptul pârâtei G. E. izvorât din sentință nu este un drept real, ci este un drept patrimonial pecuniar, prin urmare: un drept de creanță –al apelantei G. fiindu-i atribuită prin sentința nr. 59/19.01.2007 o sultă iar termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită este cel de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1956 privind prescripția extinctivă.
Decretul nr. 167/1956 privind prescripția extinctivă reprezintă norma legală specială care derogă de la normele generale, care era în vigoare la data împlinirii termenului de prescripție .
În speța de față, dreptul de a cere executarea silită a început să curgă la data de 04.05.2007 când prin decizia nr. 680/R/04.05.2007 a Tribunalului M. s-a constatat nul recursul declarat de reclamantul R. C. M. împotriva sentinței civile nr. 59/19.01.2007pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. 3641/2005.
Așadar, la data de 04.05.2010, dreptul creditoarei de a cere executarea silită a sentinței civile nr. 59/19.01.2007 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. 3641/2005, era împlinit.
Din apelul formulat rezultă că singurul motiv pentru care se solicită admiterea apelului este acela că termenul ar fi cel de 10 ani, apelanta nefăcând alte apărări ori, observând sentința nr. 59/19.01.2007 se constată că i-a fost atribuită o sultă așa încât este evident că termenul de prescripție este de 3 ani iar la data când creditoarea a solicitat încuviințarea executării silite, dreptul său era prescris de 4 ani.
În speța de față nu sunt incidente disp. art. 705 alin. 1 Cod Procedură Civilă teza a II a privind termenul de prescripție de 10 ani deoarece pe de-o parte, dreptul apelantei nu este un drept real ci un drept de creanță care se prescrie în 3 ani și care s-a prescris deja în anul 2010. Pe de altă parte, acest text de lege a intrat în vigoare după ce se împlinise termenul de prescripție.
In ședința publică din 17.02.2015 apelanta prin apărător a invocat cu titlu de excepție de ordine publică și tardivitatea formulării contestației la executare de către R. M. de vreme ce actele de executare au fost întocmite la 25 martie 2014 ,iar contestația la executare formulată la 11.04.2014 peste termenul de 15 zile.
Potrivit art. 248 alin. 1 c.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură ,precum și asupra celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte administrarea de probe ,ori după caz cercetarea în fond a cauzei.
Potrivit art. 246 c.pr.civ. excepțiile absolute sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică, putând fi invocate în codn. Art. 247 alin. 1 c.pr.civ. de parte sau de instanță în orice stare a recursului ,chiar și în fața instanței de recurs, dacă pentru soluționare nu este necesară administrarea de probe în afara înscrisurilor; excepțiile relative ,reglementate de art. 246 alin. 2 c.pr.civ. sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme care ocrotesc cu precădere interesele părților, ele putând fi invocate, potrivit art. 247 alin. 2 c.pr.civ. cel mai târziu la primul termen de judecată și înainte de a se pune concluzii în fond.
In cazul de speță, deși se invocă tardivitatea contestației la executare ca fiind un motiv de ordine publică ce poate fi invocat direct în recurs, instanța apreciază că prin această excepție se invocă încălcarea unor norme care ocrotesc cu precădere interesele părților, excepția de parte fiind o excepție relativă ce nu a fost invocată în cond. art. 247 alin. 2 c.pr.civ. la instanța de fond.
Excepția este și nefondată întrucât deși se invocă depășirea termenului de 15 zile în raport de actul de executare de la 25 martie 2014 și până la introducerea contestației de executare, urmează a se aprecia că acest termen nu este depășit atâta timp cât contestația la executare a fost trimisă prin poștă, data poștei fiind 9.04.2014.
Pe fond, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor formulate făcând aplicarea disp. art. 479 alin. 1 Teza a IIa c.pr.civ. instanța constată apelul nefondat.
Astfel, titlul executoriu emis în materia acțiunilor reale imobiliare și pentru care se prevede un termen special de prescripție de 10 ani, potrivit disp. art. 705 alin. 1 Teza a II a c.pr.civ., este titlul prin care se soluționează o astfel de acțiune reală( acțiune în revendicare, partaj, constituirea unei servituți,etc).
Pentru executarea unei astfel de hotărâri creditorul obligației corespunzătoare dreptului real consfințit are posibilitatea formulării cererii de executare silită într-un termen de 10 ani.
Dacă însă titlul conține și dispoziții privitoare la alte drepturi decât cele reale imobiliare pentru executarea acesteia creditorul poate formula cerere de executare silită în termenul general de prescripție de 3 ani.
Referirea dispoziției legale la titlul executoriu, iar nu la dreptul sau obligația corespunzătoare dreptului legal imobiliar are în vedere faptul că reglementarea este una generală- pentru toate obligațiile ce urmează a fi executate silit,astfel cum sunt enumerate în art. 632 c.pr.civ;urmează a verifica termenul de prescripție pentru executarea acestora în funcție de titlul prin care au fost consfințite(temeiul de drept din titlul executoriu-dispoziții referitoare la acțiuni reale imobiliare sau dispoziții referitoare la acțiuni personale).
Există în tradiția legiuitorului de a reglementa prescripția dreptului de a cere executarea silită prin referire la titlu, jurisprudența fiind consecventă de a lungul timpului în sensul că prescripția trebuie verificată în funcție de titlul obligației executate silit.
Ca atare instanța apreciază că dreptul de a cere executarea silite a obligației de plată a sumei de bani ce reprezintă c/val. bunului atribuit, corespunde unui drept de creanță, fiindu-i aplicabile dispozițiile generale privitoare la prescripție.
Așa fiind, sentința atacată fiind temeinică și legală, apelul urmează a fi respins ca nefondat, făcându-se aplicarea disp. art. 480 c.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul ca nefondat, formulat de apelanta intimată G. E. cu domiciliul în localitatea Reșița, ., ., . – S., împotriva sentinței civile nr.1480/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Vînju M., în contradictoriu cu intimatul contestator R. C. M. cu domiciliul în ., nr.39, județul M., și intimat B. M. I. cu sediul în orașul Vînju M., ., județul M., având ca obiect contestație la executare .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, V. N. | Judecător, C. E. C. | |
Grefier, D. A. D. |
Red. NV/LI
5ex/16.03.2015.
Jud fond.L. L
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 406/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 423/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
