Pretenţii. Sentința nr. 3309/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3309/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 2031/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 148/A
Ședința publică de la 27 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta T. S. împotriva sentinței civile nr.3309/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimatul-pârât G. C. L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa părților și faptul că intimatul-pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către intimatul-pârât, potrivit dispozițiilor art.394 alin.1 cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 18.02.2014 și înregistrată sub nr._ reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. în contradictoriu cu pârâtul G. C. L., a solicitat ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de 394 lei plus dobânzi și penalități până la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 08.03.2010 pârâtul G. C. L. a fost internat în cadrul unității spitalicești, în urma unei agresiuni, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 08.03.-10.03.2010, iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 394 lei, în baza art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A mai arătat că, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art.19 din C.proc. pen.
A precizat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare.
Cererea de chemare în judecată a fost însoțită de fișă-decont.
La data de 19.05.2014 reclamantul a depus la dosarul cauzei precizare de acțiune la care a atașat dispoziție, decont – pârât.
Pârâtul a depus la dosar concluzii scrise și comunicare minută în dosarul nr._ .
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.3309/03.11.2014 Judecătoria Dr.Tr.S., a respins acțiunea, pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse la dosar instanța a reținut faptul că pârâtul G. C. L. a primit îngrijiri medicale în cadrul Spitalului Județean de Urgență Drobeta T. S.–, fiind internat în perioada 08.03.-10.03.2010.
Reclamantul nu a specificat exact cauza vătămărilor suferite de pârât, afirmând că este vorba despre un accident rutier..
Reclamantul a invocat în susținerea cererii atât dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, cât și dispozițiile art. 19 Cod procedură penală.
În ceea ce privește referirile făcute la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a constatat că textul de lege invocat de reclamant este inoperant împotriva pârâtului, deoarece pârâtul nu este o persoană care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Conform 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății – persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora.
Prin urmare, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 nu se poate solicita tragerea la răspundere civilă pentru cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală a victimei agresiunii sau accidentului decât a unei terțe persoanei (alta decât victima) care să fie răspunzătoare de daunele aduse sănătății persoanei spitalizate. În cauza dedusă judecății, prejudiciului încercat de reclamant (cheltuielile de spitalizare) sunt consecința directă a raportului de drept născut în temeiul legii între unitatea spitalicească reclamantă și pârât, raport în baza căruia reclamantul a acordat îngrijiri medicale pacientului.
Acest raport de drept are la bază dispozițiile normative prevăzute chiar de legea invocată de reclamantă, respectiv Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.
Conform art. 92 din Legea nr. 95/2006 – (1) Acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului. Aceasta va include și misiunile de salvare aeriană și navală. (2) Acordarea asistenței medicale publice de urgență nu poate avea un scop comercial.
Potrivit art. 91 din Legea nr. 95/2006 – (7) Asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale, iar conform art. 93 din Legea nr. 95/2006 – (1) Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, bugetul Ministerului Administrației și Internelor, precum și prin bugetele altor ministere și instituții cu rețea sanitară proprie, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări
Având în vedere că legea nu face nici un fel de distincție între cazurile în care persoanele victime ale accidentelor sau agresiunilor necesită intervenții medicale de urgență (după cum acestea sunt sau nu asigurate), obligația unității spitalicești de a acorda asistență medicală are la bază un temei legal, atât în situația în care persoana spitalizată este asigurată, cât și în situația în care aceasta nu este spitalizată (urmând ca prejudiciul să fie recuperat de la terțul vinovat de producerea agresiunii sau accidentului, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006).
Deși s-a invocat în cauza de față culpa pârâtului de a nu fi depus diligențe pentru a afla numele făptuitorului și de a aduce la cunoștință împrejurarea că a depus plângere penală sau stadiul vreunui dosar aflat pe rolul instanțelor, reclamantul nu face dovada înștiințării pârâtului în acest sens.
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. în contradictoriu cu pârâtul G. C. L..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține că, soluția pronunțată de instanța de fond este eronată întrucât la internare, victima unei agresiuni sau a unui accident rutier nu poate fi interogată asupra identității părții vinovate întrucât actul medical este prioritar, însă ulterior în cadrul cercetării penale, victima pacient trebuie să ia cunoștință despre identitatea celui care l-a vătămat și să comunice în timp util aceste date unității spitalicești.
În cauza de față, pârâtul nu a depus diligențe în acest sens, deși la externare a fost înștiințat de plata debitului și de faptul că avea obligația de a depune orice înscris care să-i ateste nevinovăția.
Mai arată reclamantul că a solicitat relații privitoare la producerea accidentului rutier la IPJ M., precum și privitoare la ultimul domiciliu al pârâtului la SPCLEP Drobeta T. S. și au efectuat demersuri către pârât care însă au rămas fără finalitate, atitudinea pasivă a pârâtului neconstituind faptă ilicită, însă a dus la imposibilitatea de a cunoaște identitatea făptuitorului.
Cheltuielile de spitalizare ce fac obiectul litigiului nu intră sub incidența art.213 din Legea 95/2006 care privesc gratuitatea serviciilor medicale. Art.313 din aceeași lege se referă cu strictețe la prejudiciile suferite de victimele accidentului rutier/agresiunilor, prejudicii care în mod natural trebuie suportate de persoana vinovată.
Calitatea de victimă a accidentului rutier/agresiunilor rezultă din conținutul foii de observație și din decontul de cheltuieli, iar calitatea de asigurat sau nonasigurat nu are relevanță întrucât serviciile medicale de acest gen nu sunt decontate de CJAS.
În consecință, solicită admiterea apelului și casarea hotărârii primei instanțe.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului întrucât prin sentința penală pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei Drobeta T. S. vinovatul de producerea accidentului, G. M. S. T. a fost condamnat la 1 an închisoare cu suspendare, iar Spitalului Județean de Urgență Drobeta T. S. i s-a admis acțiunea civilă fiind obligat vinovatul la plata debitului reprezentând cheltuielile de spitalizare.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Conform 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății – persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora.
Prin urmare, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 nu se poate solicita tragerea la răspundere civilă pentru cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală a victimei agresiunii sau accidentului decât a unei terțe persoanei (alta decât victima) care să fie răspunzătoare de daunele aduse sănătății persoanei spitalizate,cu condiția suplimentară ca această terță persoană să nu fi fost deja obligată la acoperirea prejudiciului creat furnizorului de servicii medicale.
În cauza dedusă judecății, prejudiciului încercat de reclamant reprezentat de cheltuielile cu spitalizarea și îngrijirea pârâtului au fost stabilite în sarcina numitului G. M. S. T., vinovat de vătămarea pârâtului prin sentința penală nr.454/29.02.2012 pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria Drobeta T. S.,rămasă definitivă urmare respingerii recursului de către Tribunalul M. prin decizia nr.157/23.04.2012, prin admiterea cererii de constituire ca parte civilă formulată de reclamant.
Față de acestea, constatând că apelanta este beneficiara unui titlu executoriu împotriva numitului G. M. S. T., vinovat de producerea prejudiciului solicitat în prezenta cauză, în temei art.480 alin.1 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta T. S. cu sediul în Drobeta T. S., .. 4, jud. M. împotriva sentinței civile nr.3309/ 03. 11.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimatul-pârât G. C. L., CNP_, domiciliat în Drobeta T. S., ., ., ., jud. M. având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2015
Președinte, F. M. | Judecător, V. R. | |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.13.03.2015
tehnoredactat M.B., Ex.4/4 pag.
jud.fond U. M.-G.
Cod operator 2626
| ← Revendicare imobiliară. Hotărâre din 16-02-2015, Tribunalul... | Fond funciar. Sentința nr. 3763/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
