Legea 10/2001. Sentința nr. 27/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 27/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 27
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Grefier A. M. M.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii civile formulată de petentul Z. C., în contradictoriu cu intimatele S. R. prin Ministerul de Finanțe, I. Școlar M., P. C. Husnicioara, R. C., C. O., având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că petentul a depus note scrise și că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 05.05.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 10.11.2014 și precizată, la solicitarea instanței, la data de 18.11.2014, sub nr._, petentul Z. C. a chemat în judecată intimatele S. R. prin Ministerul de Finanțe, I. Școlar M., P. C. Husnicioara, R. C., C. O. pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, aceștia să fie obligați la plata contravalorii unei case de locuit în locul celei prăbușite, valoarea anexelor distruse – demolate, pe locul cărora s-a construit o clădire, în prezent, grădiniță și valoarea chiriei terenului – curtea casei de 1000 mp din anul 2001, când s-a refuzat predarea în natură și a continuat ocuparea și folosirea abuzivă, fără să fie plătită o despăgubire echivalentă pentru folosirea în scop public – școală, grădiniță. A precizat valoarea despăgubirii casei și anexelor la suma de 620.000 lei.
De asemenea,a solicitat obligarea Statului R. la plata despăgubirilor morale în cuantum de 100.000 euro.
În motivare a arătat că i-au fost provocate suferințe psihice în copilărie, adolescență și maturitate, suferințe provocate de ocuparea și folosirea abuzivă a casei părintești din 1956, dar și distrugerea ei prin neîntreținere în perioada 2001-2010, a fost persecutat politic, iar tatăl a fost deținut politic.
În drept, petentul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În dovedirea cererii, a solicitat proba cu interogatoriul pârâților (fostul primar și fostul secretar al comunei Husnicioara), dovada cu expertize tehnice și proba testimonială, depunând actul de proprietate din 1948, al comunei Husnicioara, în copie, actul de propunere pentru măsuri reparatorii al Inspectoratului Școlar al județului M. din 2001, dispoziția nr. 18/2004 de restituire a casei deposedate abuziv, decizia nr. 454/26.05.2009 prin care i s-a stabilit calitatea de persoană persecutată politic, pentru perioada 1957-1964
La data de 12.01.2015, S. R., reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a Statului R., întrucât, potrivit regulilor ce guvernează procesul civil, reclamantului îi incumbă obligativitatea legitimării procesuale a părților din proces, iar în speță, nu dovedește calitatea procesuală pasivă printr-un raport juridic concret.
Luând în considerare temeiurile invocate în cerere, în temeiul Legii nr. 10/2001, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi chemat în judecată decât în situația prevăzută de art. 28 alin. (3) din lege, respectiv atunci când nu se poate identifica sau cunoaște unitatea deținătoare a imobilului de referință. Or, în speță, chiar din susținerile reclamantului reiese faptul că unitatea deținătoare și învestită cu soluționarea notificării sale, este primăria comunei Husnicioara. În atare situație, chemarea în judecată a Statului R. prin reprezentantul său legal este excedentară raportului juridic dedus judecății.
În susținerea aceleiași excepții, învederează că reclamantul se prevalează de o dispoziție emisă în baza notificării administrative, care nu le poate fi opusă întrucât nu sunt emitenți sau garanți ai obligației de îndeplinire, potrivit legii invocate.
Pe de altă parte, S. R. nu este ținut să răspundă pentru inspectoratul Școlar sau altă instituție publică decât în baza unor prevederi legale speciale privind astfel de raporturi juridice, care nu sunt incidente în speță. Entitățile invocate de reclamant vor sta în judecată în nume propriu sau prin reprezentanții lor legali.
În ceea ce privește susținerea continuării unei deposedări abuzive, invocarea dispozițiilor Legii speciale de reparație nr. 10/2001, consideră că reclamantul se află în afara unor termene legale de contestare, prin depășirea acestora. Astfel, reclamantul recunoaște că a notificat unitatea deținătoare cu o cerere emisă în condițiile legii, pe care ar fi putut să o conteste la instanță în termen de 30 de zile de la comunicare.
Revenirea cu o cerere de restituire în echivalent înaintea instanței, este tardivă, legea specială de reparație, prin modificări și completări succesive, prevăzând în concret termenele și procedura de abordare a unor astfel de cereri. Potrivit art. 25 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, se consacră termenul civil de prescripție de 3 ani, privind punerea în executare a dispoziției de restituire în natură în situația în care reclamantul nu a intrat în posesia terenului restituit.
În fond, acțiunea este neîntemeiată sub aspectul tuturor petitelor și temeiurilor invocate. Reclamantul a înțeles să uziteze de procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru restituirea imobilului său din . și, astfel, urmare notificării sale, P. Husnicioara a emis dispoziția nr. 18/15.04.2004 prin are s-a dispus restituirea în natură a unei suprafețe, menționate cota parte de 122 mp, în vecinătatea terenului proprietate a primăriei, reprezentând curte școală. Pe lângă faptul că reclamantul nu a contestat dispoziția de restituire, acesta nu face dovada că ar fi procedat conform legii pentru diferența de teren și casă, respectiv o cerere de restituire în echivalent sau respingerea unei cereri de restituire în natură ori echivalent sau nesoluționarea unei astfel de cereri de către entitatea notificată. În lipsa unor astfel de dovezi nu se poate prevala printr-o cerere adresată direct instanței de dispozițiile legilor de reparație în materie, respectiv Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005 și Legea nr. 163/2013.
În situația în care nu s-au adus la îndeplinire cele dispuse prin dispoziția nr. 18/2004 de restituire în natură a suprafeței de teren, iar reclamantul se află în deplină legitimitate, învederează că, potrivit legii, dispoziția de aprobare a restituirii în natură constituie titlu executoriu după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară și, deopotrivă, titlu de proprietate. În atare situație reclamatul are la îndemână instrumentele juridice conferite de acesta pentru realizarea dreptului său, precum și orice altă acțiune recunoscută proprietarului în genere, pentru realizarea dreptului său.
Cu privire la despăgubirile morale solicitate, văzând reglementarea specială în materie, incidentă exclusiv în speță, respectiv Legea nr. 221/2009, cererea reclamatului este lipsită de temei juridic. Astfel, dispozițiile art. 5 alin. 1 Legea nr. 221/2009, care stabileau un drept la despăgubiri morale pentru persoanele persecutate politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1358/21.10.2010 a Curții Constituționale.
Or, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. 1 din Constituție, dispozițiile din legi constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele în 45 de zile de la publicarea deciziei Curții, dacă în acest interval legislativul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Întrucât până în prezent aceste dispoziții din Legea nr. 221/2009, declarate neconstituționale, nu au fost puse în acord cu Constituția, acestea și-au încetat efectele. De altfel, prin decizia nr. 12/2011, pronunțată în recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că, declararea neconstituționalității disp. art. 5 alin. 1 lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 a avut drept consecință atât încetarea efectelor juridice ale acestora, cât și imposibilitatea de a ale invoca drept temei juridic.
Pentru aceste considerente, intimata S. R., reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 12.01.2015 a formulat întâmpinare R. C. prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Arată că prin dispoziția nr. 18/15.04.2004 s-a dispus restituirea în natură a imobilului ce face obiectul cauzei și că, deși reclamantul a fost invitat să fie pus în posesie în mai multe rânduri, acesta a refuzat în mod categoric, prezentându-se la un executor judecătoresc și solicitând acestuia identificarea imobilului înscris în dispoziția de restituire. Acest executor judecătoresc, la solicitarea petentului, s-a prezentat în data de 16.05.2006 și a procedat la identificarea imobilului ce face obiectul litigiului, fiind încheiat procesul-verbal nr. 44/E/2006.
La data de 23.03.2009 a fost încheiat procesul-verbal nr. 767 prin care s-a procedat la punerea în posesie a numitului B. M., moștenitor alături de reclamant, al bunului imobil revendicat.
La data de 24.03.2009 s-a prezentat și reclamantul, fiind încheiat procesul-verbal nr. 771 care a refuzat punerea în posesie.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 C.proc.civ. și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 C.proc.civ..
Intimata P. comunei Husnicioara a formulat întâmpinare la data de 12.01.2015, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și necompetența Tribunalului în soluționarea prezentei cauze. A mai solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 09.01.2015, intimatul C. O. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu mai este angajat al Primăriei comunei Husnicioara de 7 ani.
Arată că punerea în posesie se făcea după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară prevăzută de art. 23 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
Precizează că reclamantul, deși a fost înștiințat să se prezinte pentru punerea în posesie cu imobilului respectiv, acesta a refuzat să se prezinte pe motiv că imobilul nu mai corespunde cu cel deținut de tatăl său în anul 1956, solicitând să fie reparat și renovat, deși la acea dată, respectiv în anul 2004, imobilul cu pricina era în stare bună, deoarece în el funcționase școala și apoi grădinița. După acea dată, imobilul a început să se degradeze, deoarece a fost eliberat de școală și nelocuit de nimeni.
I. Școlar al județului M. a formulat întâmpinare la data de 09.01.2015 prin care a invocat excepția lipsei calității lipsei procesuale pasive, solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii.
Menționează că nu această instituție este cea în măsură să-l repună în posesie pe petent, obligația revenind Primăriei comunei Husnicioara. Invocă dispozițiile art. 112 conform cărora, unitățile de învățământ de stat pot deține în administrare bunuri proprietate publică, cele de învățământ particular au drept fundament proprietatea privată, iar cele de învățământ confesional aparțin, în funcție de entitatea care le-a înființat, uneia dintre ele două forme de proprietate. Terenurile și clădirile unităților de educație timpurie, de învățământ preșcolar, școlile primare, gimnaziale și liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de învățământ din cadrul acestora, înființate de stat, fac parte din domeniul public local și sunt administrate de către consiliile locale.
Față de întâmpinările depuse, petentul a formulat răspuns, prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
La primul termen de judecată, instanța a unit cu fondul excepțiile invocate prin întâmpinări, iar sub aspect probator a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de către petent și i-a pus în vedere acestuia să depună la dosar copii de pe înscrisurile atașate cererii de introducere în cauză în calitate de intimat a Avocatului P. și a dispus emiterea unei adrese către intimata P. comunei Husnicioara să înainteze dosarul în care s-a pronunțat dispoziția nr. 18/2004.
La termenul din 24.02.2015, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Avocatului P., citarea părților cu o copie de pe cererea petentului de introducere în cauză, cu mențiunea de a formula întâmpinare și întocmirea unei adrese către Prefectura M., având în vedere că, din adresa nr. 489/23.02.2015 emisă de P. Husnicioara, rezultă că înscrisurile solicitate au fost înaintate Prefecturii M., conform adresei nr. 166/2002.
La termenul din 24.03.2015 s-a dispus revenirea cu adresă către intimata P. comunei Husnicioara, întrucât, din răspunsul Instituției Prefectului județului M. rezultă că aceștia nu dețin documente care să formeze dosarul de despăgubiri constituit în baza Legii nr. 10/2001 pe numele petentului.
Prin încheierea de ședință din data de 21.04.2015 s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 05.05.2015 pentru a-i da posibilitatea petentului să depună concluzii sau note scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat contravaloarea unei case și a anexelor care s-au prăbușit situate în . unui teren de 1000 mp folosit de grădiniță și daune morale pentru suferințele psihice produse.
Din înscrisurile depuse la dosar de către petent și de către P. Husnicioara cu adresa din 3.04.2015 (fila 155) rezultă următoarele:
Prin dispoziția de restituire nr. 18/15.04.2004 emisă de P. comunei Husnicioara s-a dispus restituirea în natură a imobilului, pentru cota de 1/3, suprafața de 122 mp, fiind emise și dispozițiile nr. 16 și nr. 17 pentru suprafețe de teren egale, pentru ceilalți doi moștenitori.
Împotriva dispoziției nr. 18 s-a formulat plângere la instanță, fiind format dosarul nr. 2962/2004. Prin s.c. nr. 724/2004 s-a admis acțiunea . Sentința a fost atacată cu apel, fiind format dosarul nr. 1602/2005, dosar în care s-a pronunțat decizia nr. 1599/2005 prin care s-a admis apelul, s-a schimbat sentința și s-a respins acțiunea. Această decizie a fost menținută prin d.c. nr. 1959/2006 prin care s-a respins recursul.
În temeiul acestei dispoziții, reclamantul s-a adresat către B. R. I., solicitându-ia cestuia să constate situația de fapt a imobilului, aceasta fiind consemnată în procesul verbal din data de 16.05.2006, dosar de executare nr. 44/2006.(fila 29 verso, 30).
Instanța constată că acțiunea de față este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel cum a precizat reclamantul în cererea de reexaminare a taxei de timbru stabilită inițial de instanță, cerere admisă prin încheierea din 9.12.2004.
Prin urmare, instanța constată că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, acesta neputând solicita din nou despăgubiri pentru același imobil pentru care s-a emis deja o dispoziție de restituire în natură, dispoziție analizată de către instanțe prin hotărârile judecătorești menționate, acesta având posibilitatea de a pune în executare silită această dispoziție, acesta neprocedând în acest mod. Reclamantul s-a adresat executorului doar pentru a solicita starea de fapt a imobilului, din înscrisurile depuse la dosar nerezultând că a încercat executarea silită conform dispoziției nr. 18/2004.
Astfel, reclamantul nu a făcut dovada că a uzat de toate mijloacele juridice pe care le avea la îndemână pentru recuperarea proprietății sale.
Mai mult din mențiunile făcute de P. Husnicioara, instanța reține că aceasta a încercat punerea în posesie a reclamantului, dar acesta a refuzat, fiind încheiat procesul verbal nr. 771/2009 ( fila 59 ), reclamantul nefăcând dovezi contrare în acest sens.
Prin urmare, față de aceste considerente, instanța constată că cererea reclamantului de acordare de despăgubiri pentru același imobil și anexe în temeiul legii nr. 10/2001 este neîntemeiată, având în vedere și faptul că prin notificarea formulată de reclamant și înregistrată la data de 1.06.2001 acesta a solicitat despăgubiri bănești pentru casă, această notificare a fost soluționată prin dispoziția nr. 18, dispoziție atacată în instanță.
În ceea ce privește cererea de acordare de daune morale, instanța constată că și această cerere este neîntemeiată, reclamantul solicitând daune morale în temeiul Legii nr. 221/2009, cerere respinsă irevocabil prin d.c. nr. 697/2009 ÎCCJ. (fila 104). În cauza de față acesta a invocat același temei pentru acordarea acestor daune, și anume pentru casa din ., aurul confiscat și traumele psihice și persecuțiile politice la care a fost suspus încă din copilărie. În cauza de față reclamantul nu a precizat temeiul juridic în baza căruia solicită acordarea acestor daune.
În consecință, față de aceste considerente, având în vedere și temeiul de drept al acțiunii, Legea nr. 10/2001, instanța constată că are calitate procesual pasivă în cauză doar unitatea deținătoare, și anume P. Husnicioara, restul pârâților neavând calitate procesul pasivă.
Instanța va admite excepțiile lipsei calității procesual pasive a pârâților S. R., prin Ministerul de Finanțe, R. C., C. O. și I. Școlar M., va respinge acțiunea față de acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesual-pasivă, iar față de P. Husnicioara, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepțiile lipsei calității procesual pasive a pârâților S. R., prin Ministerul de Finanțe, cu sediul în București, ., sector 5, R. C., domiciliat în ., C. O., cu domiciliul în . și I. Școlar M., cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M..
Respinge acțiunea față de acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesual-pasivă.
Respinge acțiunea față de pârâta P. Husnicioara, cu sediul în . ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică azi, 05.05.2015.
Președinte, C. Z. | ||
Grefier, A. M. M. |
Red. C.Z./Tehnored. A.M.M
7 ex./5 pag./ 5.06.2015
Cod operator 2626
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 88/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Sentința nr. 122/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
