Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 121/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 121/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 312/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 312/A
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant G. C. I. împotriva sentinței civile nr.121/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimații-pârâți P. E., P. M., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa părților și faptul că acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere dispozițiile art.104 alin.13 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, instanța dispune reapelarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat U. O., pentru apelantul-reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar de către apelantul-reclamant, chitanța nr.1182/20.04.2015 de către apelantul-reclamant, privind achitarea taxei de timbru în sumă de 142,50 lei și o declarație olografă a pârâților prin care arată că recunosc vânzarea suprafeței de 1,86 ha către reclamant pentru care au primit prețul de 3000 lei și faptul că au fost chemați la notar de către reclamant.
La interpelarea instanței, avocat U. O., pentru apelantul-reclamant, arată că notificările către pârâți au fost trimise de către reclamant, personal.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.392 cod procedură civilă, constată deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat U. O., pentru apelantul-reclamant, solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Susține că, instanța de fond a interpretat greșit atât materialul probator cât și legislația în materia vânzării, întrucât pârâții, ulterior deschiderii succesiunii autorului P. V.C. au înstrăinat cota parte ce le revenea din masa succesorală, sub condiție rezolutorie, astfel că nu se impunea sancționarea cumpărătorului de bună credință.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 10.04.2014, înregistrată sub nr._, reclamantul G. C. I. a chemat în judecată pe pârâții P. E. și P. M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâții i-au vândut suprafața de 18.600 mp, teren arabil situat pe raza comunei Dârvari, Județul M. astfel: 3100 mp, în T – 70 A, P – 14, cu vecinii N – DE, E – M. M.,S – DE, V – P. I., 7200 mp, în T – 74, P – 24, cu vecinii: N – D. I.,E – DE, S – P. I.,, V – DE, 5700 mp, în T – 74, P – 94, cu vecinii: N – C. F.,E – Dj, S – D. I., V – DE, 2000 mp, în T – 42, P – 94, cu vecinii: N – B. C., E – DE, S – P. I., V – DE și hotărârea pronunțată să țină loc de act de vânzare –cumpărare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, printr-un act sub semnătură privată, intitulat „antecontract de vânzare - cumpărare”, pârâții i-au înstrăinat terenul arătat mai sus, în schimbul sumei de 3.000 lei, înțelegându-se ca ulterior să se prezinte la notarul public în vederea încheierii actului în formă autentică, fapt ce nu s-a realizat din vina pârâților.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 111 c.pr.civ.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar: antecontractul de vânzare – cumpărare, titlul definitiv de proprietate nr._/14.02.1995, dovada notificării pârâților, anexa 24 privind sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale, proces verbal de informare gratuită privind avantajele medierii, certificatul de sarcini nr.6879/07.04.2014, certificat de atestare fiscală nr.2649/26.08.2014, încheierea nr.5/23.01.2015 emisă de Birou N. Public M. Cocuța, acte de deces și stare civilă, chitanțe privind dovada achitării taxei de timbru, și a solicitat proba cu martorii T. A. și T. G. R..
Pârâții, legal citați, nu au depus întâmpinare și nu au formulat probe în apărare.
Din depozițiile martorilor s-a reținut că, pârâții au înstrăinat reclamantului suprafața de 1,80 ha teren arabil situat pe raza localității Gemeni, jud. M., în patru puncte, pentru care au primit de la reclamant suma de 3000 lei și reclamantul a intrat în posesia terenului, terenul provine de la autorul P. C. căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr._/1995, pârâții fiind unicii moștenitorii ai acestuia, însă nu cunosc dacă s-a dezbătut succesiunea de pe urma autorului.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.121/27.01.2015 Judecătoria Vânju M., a respins ca neîntemeiată acțiunea în constatare, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată reclamantul G. C. I. a chemat în judecată pe pârâții P. E. și P. M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâții i-au vândut suprafața de 18.600 mp, teren arabil situat pe raza comunei Dârvari, Județul M. astfel: 3100 mp, în T – 70 A, P – 14, cu vecinii N – DE, E – M. M.,S – DE, V – P. I., 7200 mp, în T – 74, P – 24, cu vecinii: N – D. I.,E – DE, S – P. I.,, V – DE, 5700 mp, în T – 74, P – 94, cu vecinii: N – C. F.,E – Dj, S – D. I., V – DE, 2000 mp, în T – 42, P – 94, cu vecinii: N – B. C., E – DE, S – P. I., V – DE și hotărârea pronunțată să țină loc de act de vânzare –cumpărare.
Potrivit dispozițiilor art.1527 C.civ. creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului când o asemenea executare este imposibilă, iar potrivit dispozițiilor art.1528 C.civ. în cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși sau să facă să fie executată obligația.
Conform art.1270 C. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante iar potrivit art.1527 C.civ. creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, această obligație impunându-se în temeiul principiului executării în natură a obligațiilor.
În cazul în care ”obligația de a face” nu este adusă la îndeplinire de către debitor, potrivit art. 1669 C. civ „când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite”.
Astfel, ori de câte ori este posibilă executarea în natură, inclusiv printr-un mijloc de constrângere directă, respectiv prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să consfințească convenția părților, acțiunea este admisibilă, hotărârea judecătorească fiind prin ea însăși un act autentic care consfințește in mod valabil actul de vânzare cumpărare al imobilului ce constă într-o suprafață de teren. Dreptul real constituit în favoarea reclamantului este opozabil și terților care au avut cunoștința de existența lui.
Pentru admisibilitatea acțiunii în pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: existența unui antecontract valabil încheiat; dovedirea acestuia în condițiile dreptului comun; refuzul uneia dintre părți de a autentifica actul de înstrăinare; partea care acționează să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract; promitentul – vânzător să fie proprietar al bunului vândut, iar promitentul – cumpărător să nu fie incapabil de a dobândi acel bun la data pronunțării hotărârii.
Coroborând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, cu depozițiile martorilor audiați, instanța a reținut că, una din aceste condiții nu este îndeplinită, respectiv promitentul - vânzător nu este proprietarul exclusiv al bunului vândut.
Potrivit titlului de proprietate nr._/14.02.1995 ( fila 4 ) proprietar al suprafeței de teren ce a făcut obiectul vânzării - cumpărării a fost autorul P. V. C., în prezent decedat, cu moștenitori P. E., în calitate de soție și P. M. în calitate de nepot potrivit sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale( fila 8).
Cum de pe urma autorului P. V. C. nu s-a dezbătut succesiunea, instanța a respins acțiunea, apreciind-o neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța de fond, în mod greșit a respins acțiunea cu motivarea că nu s-a făcut dovada că pârâții sunt proprietarii bunului vândut, titlul de proprietate fiind pe numele autorului acestora.
Din actele de la dosarul cauzei, rezultă că pârâții sunt moștenitorii autorului P. V.C. și chiar dacă între aceștia nu s-a realizat un partaj succesoral, este evident că prin vânzarea împreună a unei părți din moștenirea autorului, pârâții au devenit moștenitori acceptanți ai succesiunii.
Legislația în materia vânzării permite vânzarea unei moșteniri, prin aceasta înțelegându-se dreptul de a culege o moștenire deschisă sau o cotă din aceasta, iar câtă vreme legiuitorul permite vânzarea unei moșteniri privite în universalitatea sa sau a unei cote părți din aceasta, este evident că bunurile imobile ce i-au fost vândute reprezintă o cotă parte din întreaga avere a autorului comun.
În consecință, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și pe fond, admiterea acțiunii.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamantul G. C. I. a chemat în judecată pe pârâții P. E. și P. M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâții i-au vândut suprafața de 18.600 mp, teren arabil situat pe raza comunei Dârvari, județul M. precizând că printr-un act sub semnătură privată, intitulat „antecontract de vânzare - cumpărare”, pârâții i-au înstrăinat terenul arătat mai sus, în schimbul sumei de 3.000 lei, înțelegându-se ca ulterior să se prezinte la notarul public în vederea încheierii actului în formă autentică, fapt ce nu s-a realizat din vina pârâților.
Tribunalul constată că autorul pârâților a decedat la data de 08.12.2011 adică ulterior datei de 10.10.2011 când a fost încheiat înscrisul sub semnătură privată între părțile din prezenta cauză astfel că la momentul încheierii acestui înscris pârâții nu aveau calitatea de proprietari ai bunurilor ce s-au obligat să le vândă.
În aceste condiții deși anexa 24 depusă la dosar confirmă că doar pârâții din prezenta cauză sunt moștenitorii legali ai numitului P. C. cu toate acestea nu poate fi primit punctul de vedere al apelantului privind faptul că s-a vândut o moștenire întrucât pentru a vinde o moștenire trebuie ca mai întâi să fie deschisă prin decesul autorului ori la momentul încheierii înscrisului sub semnătură privată moștenirea nu era deschisă.
Este adevărat că pârâții sunt moștenitorii legali ai autorului, ale cărui bunuri au fost promise a fi înstrăinate, însă această promisiune nici nu este măcar o vânzare a unei cote părți din moștenire, ci este o promisiune de înstrăinare unor bunuri determinate din patrimoniul autorului.
În opinia tribunalului nu necesitatea efectuării partajului este motivul netemeiniciei cererii de chemare în judecată și într-o succesiune a condițiilor ce trebuie verificate pentru pronunțarea unei hotărâri care să suplinească consimțământul promitentului vânzător după verificarea calității de proprietar, verificarea refuzului acestuia de a încheia actul în forma cerută de lege este determinantă, ci această ultimă cerință nu este îndeplinită.
Astfel, potrivit art. 1669 C. civ „când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite”.
Or, în cauză, reclamantul a întocmit notificările de la f.6,7 fără a cuprinde elemente esențiale în funcție de care instanța să aprecieze că pârâții au fost notificați.
Sediul reglementării notificării debitorului este cuprins în disp.art.1522 alin.1-3 din C.civ. legiuitorul stabilind nu numai că debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată și că dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării dar și faptul că prin notificare trebuie să se acorde debitorului un termen de executare, ținând seama de natura obligației și de împrejurări.
În cauză se constată că apelantul creditor nu numai că în cuprinsul notificării nu a cuprins data emiterii sau un alt element care să facă certă această notificare dar nici nu a stabilit data la care să fie prezent debitorul sau termenul în care acesta să-și îndeplinească obligația. Procesul verbal de informare gratuită privind avantajele medierii depus la dosar nu are dată de efectuare și este nici nu poartă semnăturile pârâților astfel că este fără valoare juridică.
Prin urmare, cum debitorii au primit direct notificările nimic nu i-a împiedicat pe aceștia să se prezinte la notarul public pentru perfectarea vânzării notificările depuse de reclamant nefăcând dovada refuzului debitorului de a-și îndeplini obligația. Mai mult, tribunalul apreciază că prin modul de manifestare reclamantul și pârâții încearcă să eludeze dispozițiile legale privind exercitarea dreptului de preempțiune.
Pentru toate aceste motive, apreciind că soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică în temei art.480 alin.1 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelului civil formulat de apelantul-reclamant G. C. I. cu domiciliul în comuna Dîrvari, . împotriva sentinței civile nr.121/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimații-pârâți P. E., P. M., ambii cu domiciliul în comuna Dîrvari, ., având ca obiect acțiune în constatare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2015
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.25.05.2015
tehnoredactat M.B., Ex.5/4 pag.
jud.fond B. Gh.
Cod operator 2626
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 3169/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 88/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
