Pretenţii. Hotărâre din 26-05-2015, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 376/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 376/A
Ședința publică de la 26 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător C. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă P. M. M. împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimații P. C. Voloiac, C. L. de Fond Funciar Voloiac, C. Județeană De Fond Funciar M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, după care s-a reținut cauza pentru soluționare:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 13.05.2014, sub nr._ /2014, reclamanta P. M. M. în contradictoriu cu pârâții P. C. VOLOIAC, C. L. DE FOND FUCIAR VOLOIAC și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR M., ca prin sentința ce sa va pronunța să se dispună obligarea acestor la dezdăunări reprezentând prejudiciul cauza ca urmare a refuzului de punere în aplicare a sentintei civile nr. 1785/19.12.2011 pronunțată de judecatoria Strehaia în dosarul nr._, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 1785/19.12.2011 pronunțată de judecatoria Strehaia în dosarul nr._ s-a admis plângrea sa si a defunctului R. E S., ( in prezent fiind singura moștenitoare), și s-a dispus obligarea CLFF Voloiac și a primarului comunei Voloiac la punerea în posesie cu următoarele suprafețe de teren: 0,6584 ha, 0,3136 ha, 1170 mp, 17,1976 ha și 21,7674 ha de teren arabil, dispunându-se totodată si obligarea pârâților la daune cominatorii de 50 lei/zi de întârziere. În continuare mai arată că prin aceiași sentință s-a dispus punera lor în posesie și eleiberarea titului de proprietate pentru suprafața de 31,95 ha pădure.
Reclamanta precizează că sentința a rămas irevocabilă însă pârâții nu s-au conformat dispozițiilor instanei, iar atitudinea acestora condus la crearea unui prejudiciu cert în patrimoniul său, constând, pe de o parte în lipsa de folosință a terenului, imposibilitatea e a cultiva terenul și de a obține producție de pe aceste suprafete, iar pe de alta parte s-a aflat în imposibilitatea de a beneficia de ajutor acordat de APIA tuturor producătorilor agricoli, motiv pntru care solicită instanței admiterea acțiunii.
Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în drept.
În dovedire, la dosarul cauzei au fost depus următoarele înscrisuri în copie: sentința civilă nr. 1785/19.12.2011 pronunțată de Judecatoria Strehaia în dosarul nr._ procură autentificată sub nr. 2153/29.09.2010, certificat de moștenitor nr. 32/08.06.2012, certificat de naștere și copia cărții de identitate.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 711 lei, potrivit chitanței . nr._/21.05.2013.
În cauză, pârâta Primăria comunei Voloiac a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii. In întâmpinare pârâta a aratat ca referitor la punerea în aplicare a sentinței civile nr. 1785/19.12.2011 CLFF Voloiac a întocmit anexa 23 pentru suprafta de 17,1977 ha si a înaintat documentația CJFF M. pentru aprobarea acordării de despăgubiri, dosar înregistrat cu nr._/06.12.2010; CLFF Voloiac prin adresa nr. 2818/08.12.2011 l-a înștiințat pe numitul R. S., să se prezinte la sediul Primăriei Voloaic pentru ca împreună cu menbrii comisiei locale de fond funciar să se procedeze la identificarea suprafețelor de teren și punerea în posesie. Pârâta prin întâmpinare mai arată că părțile au fost puse în posesie cu suprafața de pădure 31,95 ha, prevăzută în sentința civilă nr. 347/01.03.2010 iar documentația pentru eliberarea titlului de proprietate a fost depusă în nenumărate rânduri la OCPI M. și returnată pentru completarea cu planurile parcelare și tabele parcelare întocmite de către specialisti iar numiții R. S. și P. M. M. au depus la CLFF Voloiac planurile și tabelele prcelare întocmite de către un specialist cadastral în luna martie 2013, iar doarul complet a fost depus cu adresa nr. 445/04.03.2013 și aprobat de către CJFF M. prin hotărârea nr. 379/12.04.2013.
Alaturat întâmpinării au fost anexate urmatoarele înscrisuri: adresa nr. 2614/08.11.2010, opisul cu actele existente la dosar privind pe R. S. și P. M. M., anexa 23 întocmită pentru suprfața de 17,1976 ha, anexa 22 la regulament întocmită pentru suprafața de 32,8024 ha, copie de pe titlul de proprietate definitiv nr._/2001, hotarărea CLFF Voloiac nr. 35/08.11.2010,procesul verbal încheiat la data de 08.11.2010, adresa nr. 2818/08.12.2011 anexa la hotărârea CJFF M. nr. 379/12.04.2013, adresa nr. 161/19.01.2012 și adresa nr. 445/04.03.2013.
În data de 17.06.2013 CJFF M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată. Intimata prin întâmpinare precizează că pentru eliberarea titlului de proprietate este necesar ca si CLFF Voloiac sa înainteze documentația completă către CJFF M., apreciind că singura vinovată de situatia de fapt este CLFF Voloiac, sens în care solicită instanție obligarea acesteia la plata dezdăunărilor.
În solutionarea cauzei, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză tehnică în specialitatea agricultură, fiind desemnat expert în cauză Tapu I..
Raportul de expertiză în specialitatea agricultură, a fost depus la dosar în data de 03.10.2013.
Instanța, nefiind lămurită de raportul de expertiză în specialitatea agricultură, întocmit de către expertul Tapu I., la termenul de judecată din data de 04.03.2014, a dispus efectuarea unei noi expertize în specialitatea agricultură de către un alt expert, în cauza fiind desemnat expertul G. T. V. și dispunându-se citarea pârâților cu mențiunea de a achita onorariul de expert în cuantum de 500 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 25.03.2014, instanța a revenit asupra dispoziției încheierii din data de 04.03.2014 și a dispus ca, onorariul provizoriu de expert în cunatum de 500 lei, să fie achitat de către reclamantă, apreciind că potrivit art. 249 Cod procedură civilă, sarcina probei revine celui ce face o susținere în cursul procesului, respectiv reclamantei, sens în care acesta a fost citată cu mențiune.
Deși s-a acordat un termen în vederea plății onorariului de 500 lei, sub mențiunea suspendării judecății în caz de neîndeplinire a obligației procesuale, constatând că onorariul nu a fost achitat în termenul acordat și că desfășurarea normală a procesului este împiedicată în acest mod din vina reclamantei, instanța apreciază că se impune suspendarea judecății cauzei în baza dispozițiilor art. 242 alin. 1 Cod procedură civilă.
Împotriva încheierii de suspendare din data de 13.05.2014, reclamanta a formulat recurs.
Prin decizia nr. 315/R pronunțată la data de 11.09.2014 de către Tribunalul M., în dosarul nr._ /a1, s-a admis recursul formulat de către reclamantă, s-a casat încheierea și s-a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la instanța de fond.
La teremenul de judecată din data de 18.11.2014, instanța a dispus emiterea unor adrese atât către Direcția de S. a Județului M. cu mențiunea de a comunica producția de grâu la ha, pe perioada 2012 în zona Strehaia- Voloiac, precum și prețul/kg la grâu, respectiv producția de porumb/ha, pe anul 2013, și prețul/kg la porumb, precum și către APIA M., cu mențiunea de a preciza ce subvenții s-ar fi acordat reclamantei dacă ar fi muncit terenul în suprafața de 0,6584 ha, suprafața de 0,3136 ha, suprafața de 1170 mp, suprafața de 17,1976 ha și suprafața de 21,7674 ha de teren arabil.
Răspunsurile au fost comunicate la data de 04.12.2014.
Prin sentința civilă nr._ Judecătoria Strehaia a respins acțiunea reținând că, urmare a cererii pentru reconstituirea dreptului de proprietate formulate pentru autorul reclamantei, prin sentința civilă nr. 347/01.03.2010, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._, definitivă prin decizia nr. 1023/06.07.2010, pronunțată de Tribunalul M., s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafațele de teren indicate în acțiunea de față iar prin sentința civilă nr. 1785/19.12.2011, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._, definitivă prin decizia nr. 201/21.02.2012, pronunțată de Tribunalul M., C. L. de Fond Funciar Voloiac a fost obligată să pună în posesie pe reclamantă cu terenurile respective, să înainteze documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafațele de teren. Prin aceeași sentință, P. comunei Voloiac a fost obligat să plătească 50 lei pe zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii până la realizarea punerii în posesie.
Până în prezent, comisia nu a procedat la îndeplinirea atribuțiilor care-i revin potrivit HG nr. 890/2005 referitoare la punerea în posesie a persoanei îndreptățite la reconstituire și înaintarea către comisia județeană de fond funciar a documentației premergătoare în vederea eliberării titlului de proprietate. Obligația a fost îndeplinită doar în privința suprafeței de 31,95 ha pădure.
În speță, reclamanta a solicitat înlocuirea daunelor cominatorii cu daune compensatorii în măsura prejudiciului încercat.
În drept, potrivit art. 64 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, „Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă.” (după republicarea Legii nr. 134/2010, art. 894 a devenit art. 905.)
Dispozițiile actualului cod de procedură civilă, sub imperiul căruia a fost promovată prezenta acțiune, în vigoare la momentul introducerii acțiunii la instanță (13.05.2013) prevăd, în privința executării obligației de a face intuitu personae că, „Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.” (art. 905 alin. 1 Cod procedură civilă). De asemenea, din prevederile art. 906 Cod procedură civilă, se mai reține că „Pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în prezentul capitol nu se pot acorda daune cominatorii.”
În interpretarea acestor dispoziții, instanța reține că este necesar ca un creditor să se adreseze executorului judecătoresc cu cerere de executare silită, să fie deschis dosarul de executare iar executarea silită să fie încuviințată iar din acest moment (al obținerii încheierii de încuviințare), creditorul are la îndemână singura posibilitate de a uza de prevederile art. 905 Cod procedură civilă, respectiv de a constrânge debitorul prin solicitarea adresată instanței de a-l obliga la plata de penalități.
În concret, aceste penalități constau, atunci când obligația nu este evaluabilă în bani, cum se întâmplă în speță, într-o sumă cuprinsă între 100 și 1.000 lei, stabilită de instanță pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu și, la cererea creditorului, instanța poate fixa suma definitivă ce i se datorează creditorului dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităților, debitorul nu execută obligația prevăzută în titlu.
Practic, penalitățile au menirea de a acoperi prejudiciul încercat de creditor atunci când debitorul nu execută obligația de a face intuitu personae, legiuitorul interzicând cumulul lor cu daunele compensatorii. Dispozițiile în materie de fond funciar care constituie legea specială (art. 64 alin. 2 din Legea nr. 18/1991) acordă creditorului această singură posibilitate de a obține penalități de la debitorul care nu execută de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie. Această concluzie se desprinde fără echivoc din prevederea legiuitorului („sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă.”)
Ulterior, prin art. I pct. 66 din Legea nr. 138/15.10.2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, la articolul 905 Cod procedură civilă, după alineatul (6) s-a introdus un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins: "(7) Acordarea de penalități în condițiile alin. (1) - (4) nu exclude obligarea debitorului la plata de despăgubiri, la cererea creditorului, în condițiile art. 891 sau ale dreptului comun."
Aceste prevederi nu sunt însă aplicabile speței, fiind norme noi de procedură în privința cărora art. 24 Cod procedură civilă dispune că „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..” D. urmare, observând legislația incidentă, instanța a apreciat că acțiunea este nefondată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta reclamantă P. M. M. criticând hotărârea sub aspectul legalității și temeiniciei.
În motivarea căi de atac exercitată apelanta a susținut că există contradicție între dispozitivul hotărârii și practicaua acesteia privind data pronunțării sentinței și că ar mai fi și alte greșeli cu referire la mențiunea că la data de 27.10.2014 s-ar fi depus o anchetă socială.
Apelanta a invocat că prima instanță a refuzat să judece obiectul cererii dedus judecății și să se pronunțe în cauză, în sensul că deși a solicitat prin cererea introductivă obligarea intimaților pârâți la desdăunări reprezentând contravaloarea producției de care a fost lipsită datorită imposibilității utilizări terenului și contravaloarea subvențiilor acordate de Apia de care a fost lipsită din culpa acelorași pârâți, petite pentru care au și fost administrate probe, instanța nu s-a pronunțat asupra acestora, motivarea soluției vizând doar petitul care a avut ca obiect transformarea daunelor cominatorii acordate prin ./2013 în despăgubiri conform normelor legale.
Primăria C. Voloiac reprezentată prin primar a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului arătând în esență că hotărârea atacată este temeinică și legală atât în ceea ce privește motivarea cât și soluția pronunțată.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de apel invocate și a textelor legale incidente în cauză, tribunalul constată următoarele:
Instanța nu va avea ca obiect de cercetare criticile privind contradicțiile între dispozitivul și practicaua hotărârii atacate având în vedere faptul că acestea se încadrează într-o eroare care nu a afectat în nici un mod soluția pronunțată.
Prin cererea de chemare în judecată cu care a fost investită prima instanță, apelanta reclamantă a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. C. VOLOIAC, C. L. DE FOND FUCIAR VOLOIAC și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR M., obligarea acestora la dezdăunări reprezentând prejudiciul cauza ca urmare a refuzului de punere în aplicare a sentința civile nr. 1785/19.12.2011 pronunțată de judecătoria Strehaia în dosarul nr._, în concret contravaloarea lipsei de folosință a terenului și imposibilitatea de a beneficia de subvențiile acordate de APIA din care a fost lipsită din culpa pârâților.
Prin aceiași cerere introductivă apelanta reclamantă a solicitat transformarea daunelor cominatorii neacordate prin aceiași hotărâre conform normelor legale.
Prima instanță în mod legal a soluționat petitul având ca obiect transformarea daunelor cominatorii în penalități de întârziere constatând că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 905 c.p.civ., singura normă de drept procesual aplicabilă față de data introducerii cererii de chemare în judecată 13.05.2013 și față de disp. art. 906 nc.p.civ., în conformitate cu care nu pot fi acordate daune cominatorii.
În soluționarea petitului având ca obiect acordarea de despăgubiri reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului și contravaloarea subvenției neîncasată de la APIA din culpa intimaților, instanța a cărei hotărâre este atacată a considerat că nu poate fi admis având în vedere că dispozițiile aliniatului 7 ale art. 905 c.p.civ. au fost introduse prin legea 138/15.10.2014, respectiv după data introducerii cererii de chemare în judecată(13.05.2013) nefiind aplicabile potrivit disp. art. 24 c.p.civ.
Analizând motivarea în baza căreia prima instanță a respins petitul având ca obiect acordarea despăgubirilor concretizate în cele arătate tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce succed:
Cererea de chemare în judecată formulată de apelanta reclamantă nu a fost motivată în drept conform art. 194 lit. d c.p.civ., lipsă care ar fi trebuit să fie înlăturată în procedura instituită de disp. art. 200 c.p.civ.
Instanța a respins petitul privind acordarea de despăgubiri, în raport de data introducerii aliniatului 7 al art. 905 respectiv, 15.10.2014 și data intrării în vigoare a legii 138/13.10.2014 care este ulterioară.
Potrivit alin. 7 din art. 905 c.p.civ., „acordarea de penalități în condițiile alin. 1-4 nu exclud obligarea debitorului la plata de despăgubiri la cererea creditorului în condițiile art. 891 sau ale dreptului comun”.
Problema care trebuie lămurită în speța dedusă judecății este aceia de a stabili dacă dreptul subiectiv al apelantei reclamante în calitate de creditor de a cere despăgubiri de la debitor (pârâți în cauză) s-a născut prin reglementarea introdusă de alin. 7 al art. 905 c.p.civ. sau un astfel de drept era preexistent.
Răspunsul este dat de deosebirile care există între penalități care sunt mijloace juridice puse la îndemâna creditorului pentru a constrânge pe debitor să execute în natură obligația de a face și despăgubiri care reprezintă prejudiciul încercat de creditor ca urmare a neexecutării obligației de a face de către debitor și care își găsesc reglementarea în norma de drept material – disp. art. 1530 și urm c.civ.
În conformitate cu disp. art. 1530 c.civ. creditorul are dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare, sau după caz culpabilă a obligației.
În disp. art. 1531 și 1532 c.civ. sunt reglementate modul în care este evaluat prejudiciul și determinarea acestuia de către instanță în cazul în care nu poate fi stabilit cu certitudine.
În baza acestui temei de drept material și a normei procesuale referitoare la cereri în justiție prev. de art. 30 c.p.civ., apelanta reclamantă își putea exercita protecția dreptului său subiectiv fără a invoca data intrării în vigoare a alin. 7 art. 905 c.p.civ.
Pentru motivele arătate tribunalul, în temeiul art. 480 c.p.civ., va admite apelul, va anula parțial sentința atacată parțial sentința, menținând dispozițiile cu privire la capătul de cerere având ca obiect transformarea daunelor cominatorii acordate conform s.c. nr. 1785/2011 și va reține cauza spre rejudecare pentru completarea probatoriului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanta reclamantă P. M. M. cu domiciliul în DR Tr S., ., ., ., CNP_, împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimații P. C. VOLOIAC, cu sediul în ., C. L. DE FOND FUCIAR VOLOIAC, cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR M., cu sediul în Dr. Tr S., jud. M., având ca obiect pretenții.
Anulează parțial sentința.
Reține cauza spre rejudecare.
Menține dispozițiile cu privire la capătul de cerere având ca obiect transformarea daunelor cominatorii acordate conform s.c. nr. 1785/2011.
Termen fond 16.06.2015.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2015.
Președinte, L. B. | Judecător, C. M. | |
Grefier, M. B. |
Red.MC/Tehnored.BM
Ex.4/15. 06..2015
Jud fond N. V Ș
Cod operator 2626
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2895/2015.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 3169/2015. Tribunalul... → |
|---|
