Abţinerea întregii instanţe. Sentința nr. 1363/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1363/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 626/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 626/A
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător C. Z.
Grefier A. M. M.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta T. S. împotriva sentinței civile nr. 1363/06.04.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimatul O. O., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, prin Serviciul registratură, la data de 21.09.2015, intimatul a depus note de ședință prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, și, apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 alin. (1) C.proc.civ, declară închise dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 07.11.2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul S. Județean De Urgență Drobeta T. S., în contradictoriu cu pârâtul O. O., a solicitat ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pe pârât la plata sumei de 980 lei plus dobânzi și penalități până la data plății, cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în fapt, la data de 11.08.2011, pârâtul a fost internat în cadrul Spitalului Județean de Urgență Drobeta T. S., în urma unei vătămări corporale, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 11.08-16.08.2011.
În urma acestei internări, pârâtul figurează ca debitor în evidențele contabile ale reclamantei cu suma de 980 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată ". A.. 2 al aceluiași articol prevede ca „furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. 1 realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală aceasta evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective”.
A mai arătat că pârâtul a fost înștiințat de plata spitalizării, însă acesta nu a depus la secretariatul unității nici o dovadă din care să rezulte numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, dacă a depus plângere sau dacă se află vreun dosar pe rol în acest sens.
În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtului la plata sumei de 980 lei plus dobânzi și penalități calculate până la data plății.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 –privind reforma în domeniul sănătății, art. 19 Cod procedură penală, art 119-127 c.p.fiscală.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că a fost lovit de două persoane necunoscute și nu a depus plângerea întrucât nu a cunoscut numele agresorilor.
Apreciază că pretențiile reclamantului nu sunt întemeiate, întrucât nu a avut calitatea de agresor, ci pe cea de victimă.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că pârâtul figurează în evidențele sale contabile cu un debit de 980 lei, iar lipsa diligențelor pârâtului și faptul că până la această dată nu s-a stabilit persoana vinovată nu îi este imputabilă reclamantului. A solicitat admiterea acțiunii, susținând că pârâtul se poate îndrepta împotriva făptuitorului pentru recuperarea prejudiciului.
La data de 06.04.2015 pârâtul a depus la dosar adresa nr._/_/_ din 25.02.2015 emisă de Poliția municipiului Drobeta T. S. prin care comunică faptul că în cursul anului 2011 și nici ulterior pârâtul O. O. nu a formulat plângere penală pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe ori pentru altă faptă de natură penală săvârșită cu violență.
Prin sentința civilă nr. 1363/06.04.2015, Judecătoria Drobeta T. S. a respins acțiunea, reținând următoarele:
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă, rezultă că pârâtul O. O. a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internat la Secția Chirurgie Generală a Spitalului Județean de Urgență Drobeta T. S. în perioada 11.08._11.
Cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea pârâtului în perioada sus amintită s-au ridicat la suma de 980 lei, potrivit decontului de cheltuieli întocmit de unitatea medicală.
Prin prezenta acțiune reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. solicită obligarea pârâtei, victima unei agresiuni, la plata sumei de 980 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, invocând în drept dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Prevederile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății statuează următoarele: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistență medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Din analiza acestui text de lege, rezultă că legiuitorul a stabilit în mod imperativ categoria de persoane căreia ii revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând în cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată, în sensul că această obligație revine persoanelor care prin faptelor lor au adus daune sănătății altei persoane. Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile în aceasta materie nu prevăd această posibilitate.
În ceea ce privește referirile făcute de reclamantă la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a constatat că textul de lege invocat de aceasta este inoperant împotriva pârâtului, deoarece acesta nu este o persoană care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006, persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgentelor medico chirurgicale.
Instanța a avut în vedere si dispozițiile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora acordarea asistentei medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului.
Totodată, dispozițiile art. 91 din Legea nr. 95/2006 statuează că asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale.
De asemenea, conform prevederilor art. 93 din Legea nr. 95/2006, finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat și din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.
Instanța a apreciat ca neîntemeiate apărările reclamantului în sensul ca pârâtul, în calitate de persoană vătămată, trebuie sa suporte aceste cheltuieli întrucât acesta nu a depus la unitatea medicală dovezi privind numele făptuitorului sau dacă acesta a formulat plângere penală împotriva persoanei vinovate. Sub acest aspect instanța a amintit că nu există nici o dispoziție legală care să oblige persoana vătămată, în speță pârâtul, să formuleze plângere penală împotriva făptuitorului. De asemenea, nu s-a putut reține nici faptul că persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligație prevăzută de lege, astfel încât omisiunea să îi fie imputabilă și să constituie temei al răspunderii civile.
Prin instituirea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, legiuitorul a urmărit consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . și nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate
Având în vedere cele expuse mai sus, raportat la dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările ulterioare, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă nu este întemeiată, motiv pentru care a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S..
Împotriva s.c. nr.1363/06.04.2015, în termen legal a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate din următoarele motive:
Pacientul victima unui accident rutier, nu a putut fi interogat cu privire la numele părții vinovate întrucât, fie era în stare de urgență, iar actul medical este prioritar, fie nu cunoștea identitatea acesteia.
A susținut că, dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006 dau posibilitatea furnizorului de servicii medicale de a se îndrepta împotriva autorului faptei ilicite care a provocat daune sănătății altei persoane numai atunci când s-a stabilit o formă de vinovăție în sarcina acestui autor.
Totodată interpretarea și aplicarea acestui text de lege nu trebuie să aibă ca finalitate obligarea furnizorului de servicii medicale la dovedirea, pe calea unei acțiuni civile, a vinovăției unui făptuitor care a provocat daune sănătății altuia, această vinovăție trebuind stabilită în prealabil de organele sau instituțiile abilitate în condițiile legii. Tocmai tergiversarea răspunsului de la organele de Poliție și de la pârât i-a determinat să introducă acțiune civilă pe numele pârâtului, persoana pe numele căruia s-a eliberat decontul de cheltuieli.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința apelată în limitele criticilor aduse conform art.479 c.pr.civ., tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, dispoziții ce au fost invocate de către reclamantă în motivarea în drept a acțiunii, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, respectiv cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Susținerea apelantului în sensul că, potrivit acestui text, pârâtul avea obligația efectuării de demersuri legale pentru a stabili identitatea și vinovăția agresorului, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, nu poate fi primită câtă vreme, însuși legiuitorul stabilește pe cel responsabil de suportarea cheltuielilor rezultate din acordarea serviciilor medicale, precizând expres că acesta este persoana, care prin fapta sa, aduce daune sănătății altei persoane. Interpretarea dată de apelant nu rezultă din niciun text legal, iar unde legea nu distinge, nici instanța nu o poate face.
Așadar, față de dispozițiile legale menționate, având în vedere că făptuitorul este cel care trebuie să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, pârâtul, ca persoana vătămată, nu poate fi obligată la repararea acestui prejudiciu.
Față de considerentele, apreciind că sentința instanței de fond este temeinică și legală, în temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ., tribunalul va pronunța o decizie prin care va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DROBETA T. S., cu sediul în Drobeta T. S., ., nr. 4, județul M., Cod fiscal_, împotriva sentinței civile nr. 1363/06.04.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimatul O. O., CNP_, cu domiciliul în Drobeta T. S., ..75, județul M.,, având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.09.2015.
Președinte, Judecător,
C. P. C. Z.
Grefier,
M. A. M.
Red. P.C./Tehnored. M.A.M.
2 ex./4 pag./30.09.2015
Jud. fond G. D.
Cod op. 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1734/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 356/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
