Partaj judiciar. Sentința nr. 706/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 706/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 728/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 728/2015
Ședința publică de la 13 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător L. B.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de către apelanta . SRL împotriva sentinței civile nr. 706/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Dr Tr S., în contradictoriu cu intimații G. D. și G. M., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. A. pentru apelanta reclamantă, intimatul pârât G. D. asistat de avocat. M. M., lipsă fiind apelanta reclamantă și intimata G. M. reprezentată de avocat M. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus la dosar prin serviciul registratură de către apelantă adresa nr. 63/VIII/1/2015 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S. și s.c. nr. 2382/2014 a Judecătoriei Drobeta T. S..
Avocat D. A. pentru apelanta reclamantă depune la dosar încheierea de respingere nr._ dată de OCPI M. ,adresa nr._/2015 emisă de IPJ M. și dovada achitări onorariului de avocat.
Avocat M. M. pentru intimați depune la dosar s.c. nr. 2382/2014 și extras de pe portal.
Nemaifiind alte cereri de formulat, ori excepții invocate de soluționat, instanța constatând deschise dezbaterile, conform disp. art. 392 c.p.civ., acordă cuvântul asupra apelului:
Avocat D. A. pentru apelanta reclamantă solicită admiterea apelului conform motivelor arătate, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată la fond și apel.
Avocat M. M. pentru intimați solicită respingerea apelului, susținând că hotărârea de care se face uz este o hotărâre prin care se constată dreptul de proprietate nu se stabilește un drept de creanță, nu sunt îndeplinite condițiile pentru răspunderea civilă delictuală, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
în baza art. 394 Cod procedură civilă închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 11.08.2014, reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâții G. D. și G. M., au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună partajarea imobilului situat în Drobeta T. S., ..65, jud.M., imobil având nr.cadastral 1043/1/5, compus din teren în suprafață de 621 m.p. și construcție compusă din parter + etaj, edificată pe teren, în sensul atribuirii în lotul pârâtului G. D. a imobilului, cu obligarea acestuia la plata sultei către pârâta G. M., ca și consecință a constatării dreptului reclamantei de proprietate asupra imobilului, dobândit prin cumpărare de la G. D., reclamanta fiind cumpărător de bună-credință, iar pârâta G. M. având dreptul la daune-interese de la soțul său, pârâtul G. D., cu cheltuieli de judecată .
În vederea timbrării a estimat obiectul cererii la suma de 90.000 lei ce constituie și prețul imobilului.
În fapt, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.5911/17.09.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., definitivă și irevocabilă, s-a constatat dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în Drobeta T. S., ..65, jud.M., hotărârea pronunțată de instanță ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
A mai arătat că societatea . SRL a dobândit în proprietate acest imobil (teren și construcție), împreună cu o . materiale de construcții, prin cumpărare de la pârâtul G. D., contra sumei de 90.000 lei, plătită ca preț pârâtului, prin viramente bancare, din contul societății în contul indicat de pârât.
Ulterior rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești ce constituie titlul de proprietate pentru acest imobil, a luat la cunoștință, dintr-o . înscrisuri depuse în dosare aflate pe rolul instanțelor de către pârâți, că la data la care a cumpărat terenul în suprafață de 621 m.p., G. D. era căsătorit cu G. M. astfel că, în accepțiunea legii, acest teren devenea bun comun al ambilor soți, la data cumpărării.
A precizat că la data încheierii convenției (promisiune de vânzare-cumpărare) cu pârâtul, acesta a declarat, chiar în cuprinsul înscrisului, că este divorțat, . SRL neavând cunoștință de faptul că bunul pe care îl cumpără și pentru care a plătit prețul cerut este un bun comun.
Din aceleași înscrisuri, depuse în alte litigii, a luat cunoștință și de faptul că și la data obținerii autorizației de construcție, pârâții erau căsătoriți, fiind de altfel căsătoriți și în prezent.
Astfel, s-a văzut pusă în situația de a nu putea beneficia de dreptul său de proprietate, cu toate atributele sale, din cauza manevrelor celor doi soți și, plătind aproape un miliard pentru un imobil, nici în prezent nu pot uza de atributele dreptului său de proprietate din acest motiv.
Arată că așa cum s-a stătuat în doctrină și jurisprudență, inclusiv de către înalta Curte de Casație și Justiție în practica sa, când vânzătorul este proprietar pro parte, nu se aplică regulile privitoare la vânzarea lucrului altuia, ci regulile proprii stării de indiviziune, orice acțiune cu caracter patrimonial, inclusiv acțiunea de ieșire din indiviziune prin care beneficiarul unei vânzări-cumpărări valabile solicită ieșirea din indiviziune a debitorului coproprietar, care nu a efectuat demersurile necesare pentru aceasta și pentru a deveni proprietar unic, conform convenției încheiate.
Mai mult, conform prevederilor art.345, alin.4, coroborat cu art.347, alin.2, C.Civ., soțul care nu a participat la încheierea, de către celălalt soț, a unui act juridic prin care consideră că i-au fost prejudiciate interesele, nu poate solicita decât daune-interese, terțului de bună-credință neputându-i fi afectate drepturile dobândite în acest mod, acesta din urmă fiind apărat inclusiv de efectele nulității.
Solicită ca instanța să constate că . SRL este cumpărătoare de bună-credință, că în această calitate și-a respectat obligațiile asumate prin promisiunea de vânzare-cumpărare, a achitat integral prețul convenit de părți pentru imobil, deține un just titlu pentru această proprietate și este îndreptățită să formuleze prezenta acțiune, pentru a –și putea exercita dreptul de proprietate dobândit legal și cu bună-credință, în toate atributele sale, respectiv posesia, folosința și dispoziția, neputându-ni-se imputa eventualele diferende și practici inoportune existente în familia pârâților.
În drept a invocat prevederile art.1560, art.345, alin.4, art.347, C.Civ.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și a atașat la aceasta: s.c.nr.5911/17.09.2012 pron. în dosar_, contract de vânzare-cumpărare aut.sub nr.492/13.06.2003 de BNP M. A. A., Decizii de impunere pe anul 2014 emise de Primăria Drobeta Tr.S. - Direcția Impozite și Taxe Locale, certificat de înregistrare firmă eliberat de ORC M., Certificate de atestare fiscală, extras de carte funciară și certificat de sarcini eliberate de OCPI M. din 31.03.2014, împuternicire avocațială. Ulterior au mai depus: adresa 63/VIII/1/2015 emisă de P. de pe lîngă Judecătoria Drobeta T. S., extrase de cont, chitanțe plată impozit, decizie de impunere pentru anul 2014, balanța de verificare pe perioada 01.11._12, notificare din 24.03.2014
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 2700 lei.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecata.
În fapt au arătat că prin sentința civila nr.5911/17 septembrie 2012 a Judecătoriei D.T.S. se validează înscrisul intitulat " antecontract de vânzare - cumpărare " încheiat la data de 23 septembrie 2011, se înstrăinează un imobil situat in D.T.S. ..65 compus din teren in suprafața de 621 mp si o construcție P + 1 aflata pe acest teren, precum si 92 saci de ciment, 86 bile pătrate de brad de 4 metri lungime, 10/10 cm grosime, aproximativ 850 kg fier beton de 8 mm la prețul de 90.000 lei ron.
Au precizat ca imobilul compus din teren in suprafața de 621 mp ce făcea obiectul asa zisei vânzări constituia bun comun, fiind achiziționat in timpul căsătoriei potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr.1492/13 iunie 2003 autentificat de N. Public " M. A. A., act intabulat si opozabil ergaomnes.
Pârâtul G. D. susține că nu a încheiat niciodată vreun act privind înstrăinarea unui bun comun cu aceasta societate comerciala, iar semnătura existenta pe înscris este falsificata, și nu deține nici un exemplar al unui act intitulat " antecontract de vânzare - cumpărare".
Acest contract, in forma in care este întocmit și in care este utilizat de parata prin administratorul său este lovit de nulitate absoluta pentru ca nu îndeplinește condițiile obligatorii cu privire la forma si conținut, nu s-a achitat prețul menționat, iar inserarea mențiunii " divorțat" a creat falsa impresie ca obiectul contractului este bun propriu, desi in realitate este bun comun.
In ceea ce privește dovada achitării prețului,au arătat că respectivul contract trebuia sa detina un număr de înregistrare si plata sa fie înregistrata în contabilitatea firmei.
Urmare acestor falsuri, prin sentința civila nr.591 din 17 septembrie 2012 s-a validat convenția de vânzare cumpărare, iar prin hotărâre judecătoreasca parata a dobândit un act authentic. Au menționat că in timpul acelui litigiu nu au avut cunostiinta despre acest dosar, motiv pentru care nu și-au putut apara dreptul lor de proprietate. Mai mult decât atat, pârâta G. M. are reședința in Italia de circa 7 ani, iar toate actele de procedura care s-au îndeplinit sau nu s-au îndeplinit in România sunt nule. Aceste aspecte le va dovedi cu martori si cu actele pe care le depune la dosar. Solicită și proba cu expertiza criminalistica pentru a demonstra ca înscrisul este încheiat in fals, iar semnătura de la rubrica " vânzător " nu aparține reclamnatului G. D.. De asemenea in dovedirea acțiunii a solicitat formularea de adrese către Direcția de Administrare Fiscala si adresa către Registrul Comerțului pentru a se verifica actele contabile si a se constata ca acest act nu figurează inregistrat in contabilitatea firmei.
A precizat că aceasta societate reprezintă de fapt cămătărie si nu funcționează legal, nefiind înregistrata in conformitate cu dispozițiile legale, și are înregistrate dosare numai cu acțiuni in pretenții sau cu acțiuni privind validarea unor asa zise vânzări - cumpărări, iar cu privire la aceasta și P. M. s-au formulat o . plângeri penale pentru săvârșirea infracțiunii de fals.
In ceea ce privește construcția ce " s-ar afla pe acest teren, menționează ca au obținut o autorizație de construire in vederea edificării uni imobil, dar construcția nu s-a materializat, deci pe teren nu exista aceasta construcție, ci doar un coteț de porci si coteț de găini. In vederea construirii casei achiziționaseră materiale de construcție, dar veniturile nu au fost îndestulătoare pentru a edifica acea construcție, și în acest sens a solicitat atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Dr.Tr.S. in care s-a pronunțat sentința civila nr.5911/17 septembrie 2012 pentru a se constata ca in acel dosar nu s-a efectuat nici o expertiza care sa stabilească daca pe teren se găsește o construcție, prin urmare, nu putea face obiectul unei înstrăinări o casa care nu exista in realitate.
Au solicitat și suspendarea cauzei pana la soluționarea definitivă si irevocabilă a dosarului penal nr.l444/P/2013 al Parchetului de pe langa Judecătoria D.T.S. in care s-a început urmărirea penala împotriva învinuitului G. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune si fals in declarații, in temeiul art.413 alin.l pct.2 C.pr.civila având ca obiect tocmai cercetarea acelui înscris sub semnătura privata, deci soluționarea cauzei penale are înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce se va da in prezentul dosar civil.
Referitor la buna credința invocata de către reclamanta, a menționat ca buna credința nu se prezuma, ci se dovedește, iar împrejurarea ca nu s-a cunoscut despre un act autentic intabulat nu constituie buna credința.
Mai mult decât atat, pârâta G. M. arată că locuiește in Italia de peste 10 ani, iar contribuția sa la achizionarea terenului a fost de circa 75 %, deci, la dobândirea bunului comun- terenul in suprafața de 621 mp, a avut o contribuție de 75 %, iar soțul său G. D. are o cota de 25% din imobil.
Raportarea la doctrina si practica înaltei Curți de Casație si Justiție se poate face doar in contextual unei vânzări -cumpărări valabile.
A susținut că aceasta vânzare cumpărare nu a avut loc niciodată, iar toate manevrele au caracter penal și au avut ca scop dobândirea unui drept de proprietate prin falsuri si declalatii mincinoase.
Pârâta G. M. a solicitat ca, în ipoteza admiterii acțiunii, bunul sa -i fie atribuit întrucât a avut o contribuție de 75 % la achizionarea acestuia, și să fie obligata sa plătească sulta către G. D..
In temeiul art.304 C.pr.civila a arătat că înțelege să denunțe înscrisul sub semnătura privată ca fiind fals, și solicită ca reclamanta sa puna la dipsozitia instanței înscrisul in original in vederea verificării semnăturii numitului G. D..
În concluzii a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecata.
In drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205 si următoarele N.C.Civil.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu acte, proba testimoniala, expertiza grafoscopica, interogatoriul reclamantei, expertiza specialitatea construcții.Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța a încuviințatproba cu înscrisurile depuse de fiecare parte, și a respins celelalte probe solicitate de părți ca nefiind utile.
Prin sentința civilă nr. 706/17.02.2015b Judecătoria Dr Tr S. a respins cererea formulată de reclamanta și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată reținând următoarele:
Reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâții G. D. și G. M., au solicitat să se dispună partajarea imobilului situat în Drobeta T. S., ..65, jud.M., imobil având nr.cadastral 1043/1/5, compus din teren în suprafață de 621 m.p. și construcție compusă din parter + etaj, edificată pe teren, în sensul atribuirii în lotul pârâtului G. D. a imobilului, cu obligarea acestuia la plata sultei către pârâta G. M., ca și consecință a constatării dreptului reclamantei de proprietate asupra imobilului, dobândit prin cumpărare de la G. D., reclamanta fiind cumpărător de bună-credință, iar pârâta G. M. având dreptul la daune-interese de la soțul său, pârâtul G. D., susținând că prin sentința civilă nr.5911/17.09.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., s-a constatat dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în Drobeta T. S., ..65, jud.M., hotărârea pronunțată de instanță ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare,
dar ulterior rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, a luat la cunoștință că la data la care a cumpărat terenul, G. D. era căsătorit cu G. M. astfel că, în accepțiunea legii, acest teren devenea bun comun al ambilor soți, la data cumpărării.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța reține că, prin sentința civilă nr.5911/17.09.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. (fila 3), definitivă și irevocabilă, s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului situat în Drobeta T. S., ..65, jud.M.. Așadar, reclamanta este unic proprietar al imobilului în discuție, neexistând la dosar vreun alt titlu care să stea la baza unui partaj al acestui imobil.
Împrejurarea că există o temere a reclamantei cu privire la eventuale vicii ale titlului său de proprietate asupra acestui imobil (sentința civilă nr.5911/17.09.2012) nu este de natură să constituie titlu care să stea la baza unui partaj al acestui imobil, părțile având la dispoziție alte mijloace procedurale de rezolvare a unor neînțelegeri dintre ele generate de înstrăinarea imobilului respectiv.
Nici susținerea reclamantei privind exercitarea dreptului său printr-o acțiune oblică (cum pretinde că ar fi cea de față) nu poate fi primită întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de bază ale acestei acțiuni, respectiv reclamanta nu are în acest dosar calitatea de creditor al unui debitor inactiv pentru a putea să exercite acțiunea pentru valorificarea unui drept al acestuia din urmă.
Față de cele de mai sus, instanța a respins cererea formulată de reclamanta . SRL și, constatând că pârâții nu au căzut în pretenții, a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta reclamantă . SRL invocându-se netemeinicia și nelegalitatea acesteia.
In motivarea căii de atac exercitată apelanta a susținut că soluția primei instanțe nu este motivată, făcându-se aprecieri pe aspecte străine de natura pricinii cu soluționarea cărora nu a fost investită sau motivări care se raportează la inadmisibilitatea cererii sau a lipsei calității procesuale active a apelantei.
Apelanta a arătat că s-a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii și a probelor administrate cauzei atunci când instanța a susținut că nu există la dosar iun titlu care să stea la baza unui partaj al imobilului deși a fost depus contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 492/13.06.2003 și extrasul de CF, acte din care rezultă că ambii intimați pârâți G. sunt proprietari ai imobilului aflat în litigiu având calitatea de coproprietari.
S-a arătat că motivarea instanței potrivit căreia nu ar fi îndeplinite condițiile exercitări dreptului apelantei reclamante la o acțiune oblică, nu poate fi menținută deoarece o dată cu plata prețului pentru întregul bun, aceasta a devenit creditor al pârâtului debitor care a rămas în pasivitate în ceea ce privește ieșirea din indiviziune, drept pe care îl poate exercita apelanta pe calea acțiuni oblice.
Intimații G. D. și G. M. în aplicarea disp. art. 201 c.p.civ. au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării intimații au arătat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile pentru admisibilitatea acțiunii oblice întrucât apelanta are o hotărâre judecătorească prin care se constată un drept de proprietate asupra aceluiași imobil.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport de motivele de apel invocate, de probele administrate și actele normative cu incidență în cauză, tribunalul constată următoarele:
La data de 23.09.2011, apelanta . SRL, a convenit cu unul dintre intimați, respectiv cu G. D. să-i înstrăineze imobilul teren în suprafață de 621 mp. și construcția P+1 situate în Dr. Tr. S., ..65 pentru care a achitat suma de 35.000 lei prin virament bancar, diferența de preț fiind achitată la data de 07.10.2011- 25.000 lei și la data de 09.12.2011 – 30.000 lei.
Prin cererea formulată de apelantă în dosar nr._, Judecătoria Dr. Tr. S. a pronunțat sentința civilă nr. 5911/17.09.2011 prin care s-a constatat legal încheiată convenția de vânzare cumpărare din antecontractul încheiat la data de 23.09.2011 având ca obiect terenul în suprafață de 621 mp. și construcția aflată pe acesta din Drobeta T. S., .. 65, hotărârea ținând loc de act autentic pentru vânzarea acestor imobile.
Cu alte cuvinte apelanta reclamantă este proprietara imobilelor teren și construcție, în baza s.c. nr. 5911/17.09.2011 rămasă definitivă.
Ulterior s-a constata că imobilele care au constituit obiect a antecontractului de vânzare cumpărare din data de 23.09.2011 încheiat între apelantă și intimatul G. D., au regim de bunuri comune, în acest sens fiind contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1492/13.06.2003, certificatul de atestare fiscală și extrasul de CF, aflate la filele 4,8 și 9 în dosarul judecătoriei.
Prin cererea de chemare în judecată apelanta reclamantă . SRL a chemat în judecată pe soții G. D. și G. M. pentru ca pe calea acțiunii oblice să se dispună partajarea imobilelor teren și construcție, în sensul atribuirii în lotul intimatului pârât G. D. a acestor imobile pentru a putea beneficia de dreptul de proprietate din sentința civilă nr. 5911/17.09.2011.
Exercitarea acțiuni oblice presupune existența unei creanțe certe, lichide și exigibile pe care o are creditorul împotriva debitorului său și posibilitatea acestuia din urmă de a-și exercita drepturile al căror titular este, acestea fiind pe cale de a se pierde.
În speța dedusă judecății, părțile nu se află într-un raport juridic în care apelanta să aibă calitatea de creditor neavând nici o creanță împotriva intimatului G. D. considerat a fi debitor.
Apelanta a dobândit dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. 5911/17.09.2011 asupra imobilelor promise a fi înstrăinate de intimatul G. D..
Cum această hotărâre invocată nu a fost desființată apelanta . SRL fiind proprietara întregului imobil situat în Drobeta T. S., .. 65, nu justifică exercitarea în numele intimatului pârât G. D. a unei acțiuni de partaj bunuri comune în contradictoriu cu soția sa intimata pârâtă G. M..
În limitele investiri instanței, aceasta nu poate cerceta efectele înstrăinări unui imobil numai de către unul dintre soți în timpul căsătoriei, sancțiunea care intervine în raport de sentința civilă nr. 5911/17.09.2011 și de regimul de bun comun al imobilelor înstrăinate.
Aceste aspecte și altele invocate de părți vor putea constitui obiect de analiză într-un alt demers judiciar care este la îndemâna părților.
Față de cele expuse, în temeiul art. 480 alin. 1 c.p.civ. va fi respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de către apelanta . SRL CUI:_, cu sediul în ., și având sediul procesual ales în vederea citării și comunicării actelor de procedură la Cabinet Individual Avocat D. A. D., situat în Drobeta T. S., ., jud. M. împotriva sentinței civile nr. 706/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr S., în contradictoriu cu intimații G. D., CNP:_, cu domiciliul în Drobeta T. S., ..2, ., ., jud. M. și G. M., CNP_, domiciliata in Drobeta T. S. ..28 . . in Italia -Agropoli, ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat M. M. - L. cu sediul profesional in Drobeta T. S. . jud. M. având ca obiect partaj judiciar.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2015
Președinte, C. M. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. B. |
Red.MC.
Tehnored. BM
EX.4/12.11..2015
Cod operator 2626
Jud fond P. I
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 548/2015. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 21/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
