Pretenţii. Sentința nr. 1078/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1078/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 715/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 715/A
Ședința publică de la 13 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător C. P.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul-pârât B. I. P. împotriva sentinței civile nr. 1078/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimata-reclamantă V. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelantul-pârât a achitat taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 392 C.proc.civ., instanța declară deschise dezbaterile, acordând cuvântul asupra apelului.
Apelantul-pârât solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată, precizând că sentința apelată este netemeinică și nelegală, din declarațiile martorilor nerezultând că acei câini îi aparțineau, iar oaia a fost vie, fiind tăiată și valorificată de către intimată.
Intimata-reclamantă solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată. Precizează că nu este adevărată susținerea apelantului că ar fi vândut oaia, acesta nu a dovedit cele susținute, solicitând, totodată, obligarea apelantului să plătească contravaloarea oii.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 05.03.2014 sub numărul de dosar_, reclamanta V. M. a chemat în judecată pe pârâtul B. I. P. pentru ca instanța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 500 lei reprezentând contravaloarea unei oi gestante.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 16.10.2013, în jurul orelor 14-14:30, când oile pășteau pe câmp la o distanță aproximativ 300-400 m de casa sa, pârâtul a venit însoțit de 2 câini pentru a muta vacile pe care le avea priponite în aceeași zona în care pășteau oile.
A precizat că din relatările martorilor a înțeles că pârâtul a asmuțit câinii asupra oilor sale și că au prins o oaie pe care au mâncat-o în partea din spate. Celelalte oi au venit acasă și, văzând acest lucru, a plecat împreună cu fiul său V. D. și cu cumnatul acestuia S. Nicușor înspre locul unde a văzut câinii și acolo au găsit oaia care era rănită foarte grav, având pulpa din spate mâncată. Au luat oaia acasă și au adus medicul veterinar, care a constatat prin procesul-verbal starea în care se afla oaia. A mai precizat că au aruncat cadavrul oii întrucât nu a putut fi folosit.
Reclamanta a susținut faptul că a încercat rezolvarea conflictului pe calea medierii, dar și faptul că s-a adresat organelor de cercetare penală.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorii: Bordeiasu L., Tanasie F. și S. Nicușor.
La acțiune au fost atașate, în copie, următoarele înscrisuri: buletin de identitate, proces verbal privind medierea, adresa nr._/20.11.2013 emisă de POSTUL DE POLITIE MALOVĂȚ.
În termen legal, la data de 15.04.2015, pârâtul a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că la data de 16.10.2013 s-a deplasat în punctul numit "dos" din satul Bobaița unde avea priponite vacile pe care le deține mama sa pentru a le muta în alt loc. A precizat faptul că era singur și nu însoțit de vreun câine, iar după ce a mutat bovinele s-a deplasat la domiciliul său din satul Bobaița. De asemenea, a menționat faptul că nu deține nici un câine, iar dacă ar deține ar trebui să fie înregistrat la instituțiile abilitate.
A mai arătat faptul că doi vecini din . și Dragia Nona, i-au spus a doua sau a treia zi după incidentul la care se face referire că au cumpărat de la reclamanta carne de oaie. Nu a dat importanță acestui lucru deoarece nu avea cunoștință despre faptul că reclamantei i-a fost mâncata oaia de către câini. Apreciază că acest ultim aspect arată faptul că reclamanta a mințit atunci când a menționat că oaia a fost aruncată și carnea nu a putut fi folosită.
Sub aspectul materialului probator, instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba cu martorii B. L. ȘI S. NICUȘOR și a dispus suplimentarea probatoriului cu expertiză agricolă având ca obiectiv stabilirea valorii de piață a unei oi.
Prin sentința civilă nr. 1078/12.03.2015, Judecătoria Drobeta T. S. a admis în parte acțiunea formulată, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 400 lei reprezentând contravaloare animal și a sumei de 550 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reținând următoarele:
În data de 16.10.2013, câinii pârâtului B. I. au atacat o oaie aparținând reclamantei V. M., iar în urma rănilor provocate, animalul a decedat.
Potrivit art.1357 C.civil cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție este obligat sa îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Textul de lege instituie principiile răspunderii civile delictuale, care pentru a fi angajată se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: prejudiciu, faptă ilicită, raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu, vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Conform art.1375 C.civil ce reglementează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.
Din declarația martorului S. Nicușor a rezultat că în ziua de 16.10.2013 l-a văzut pe pârât în timp ce mergea într-o căruță trasă de cai, iar după căruță alergau doi câini. Ulterior, martorul a observat aceiași câini în momentul în care au atacat animalul reclamantei, dar și când mâncau din acesta. Martorul a mai relatat că animalului i-au ieșit afară organele interne, aspect confirmat și de martora B. L.. Atât martorul S. Nicușor, cât și martora B. L. au susținut că animalul a fost examinat de medicul veterinar al DSV Malovăț .
Conform certificatului sanitar veterinar întocmit de medicul veterinar S. I., la data de 16.10.2013 medicul a examinat cadavrul unei oi și a constatat că animalul a fost ucis de câini.
Din adresa nr._/20.11.2013 a Postului de Poliție Malovăț, a rezultat că în urma sesizării lui Volințiru M., față de B. I. P. a fost luată măsura sancționării contravenționale, în baza art.3. pct.17 din Legea 61/1991 .
Instanța a constatat că dispozițiile în baza cărora a fost sancționat pârâtul prevăd că lăsarea în libertate ori fără supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol pentru persoane sau bunuri, constituie contravenție. În condițiile în care pârâtul a fost sancționat contravențional pentru lăsarea în libertate a animalelor care pot prezenta pericol, iar martorul S. Nicușor a relatat momentul când câinii pârâtului au atacat animalul reclamantei, instanța a apreciat neîntemeiate susținerile pârâtului referitoare la faptul că nu deține câini.
Faptul că în raportul de expertiză se menționează că pentru perioada 2010-2014, V. C. nu figurează înscris cu ovine în Registrul Agricol nu înseamnă că acesta nu deținea astfel de animale, întrucât înscrierea în Registrul Agricol se face la declarația persoanei. Nici pârâtul nu a contestat faptul că reclamanta are în proprietate oi, până la observarea mențiunii din raportul de expertiză. Faptul că reclamanta deținea oi a rezultat din declarația martorului S. Nicușor, care a arătat că atunci când a văzut ce se întâmplă i-a anunțat pe membrii familiei reclamantei .
Din raportul de expertiză întocmit de expertul S. G. a rezultat că valoarea de piață unei oi este de 400 lei .
Astfel, în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale, situație în care instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul la plata către aceasta a sumei de 400 lei reprezentând contravaloare animal.
În temeiul art.453 C.pr.civ., a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 550 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A susținut că instanța de fond nu a procedat la analiza efectivă a declarațiilor martorilor audiați, din declarațiile acestora nu reiese că acei câini îi aparțineau apelantului și că animalul intimatei ar fi putut fi mâncat de orice câine, chiar fără stăpân.
Din declarația martorului S. nicușor nu reiese că cei doi câini îi aparțineau, iar din declarația B. L. rezultă că oaia era vie când a fost luată acasă de către intimată, nu sângera și, astfel, în mod greșit instanța de fond a obligat apelantul să plătească intimatei contravaloarea oii, deoarece intimata a tăiat oaia, păstrând carnea sau valorificând o parte din ea.
A solicitat admiterea apelului și anularea sentinței civile apelate ca fiind netemeinică și nelegală.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței civile apelate ca fiind temeinică și legală.
A arătat că, în mod corect instanța de fond a reținut că oaia sa a fost mâncată în partea din spate de către câinii apelantului lăsați nesupravegheați, acest lucru rezultând din declarațiile martorilor audiați și din certificatul întocmit de medicul veterinar.
Analizând apelul formulat instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Astfel, coroborând toate probele administrate în cauză, în mod legal și corect a reținut prima instanță că vinovat de prejudiciul produs reclamantei este pârâtul, cei doi câini care au atacat oaia aparținându-i acestuia. Astfel, în acest sens s-au avut în vedere declarația martorului S. Nicușor, precum și mențiunile din procesul verbal de contravenție întocmit pe numele pârâtului, acesta nefăcând dovada că a contestat această sancțiune.
De asemenea, în ceea ce privește valorificarea oii, instanța de apel reține că din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă acest aspect, martorul S. arătând că oaia era moartă și carnea nu putea fi folosită, iar martora B. a declarat că a dorit să cumpere carne, dar nu și faptul că a și procedat în acest mod, iar apelantul pârât nu a făcut dovezi în sensul celor menționate de el.
În consecință, față de considerentele expuse, având în vedere că prima instanță în mod corect a admis acțiunea reținând disp. art.1375 C.civil ce reglementează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 cod proced civ. va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul-pârât B. I. P., CNP_, domiciliat în satul Bobaița, ., împotriva sentinței civile nr. 1078/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimata-reclamantă V. M., CNP_, domiciliată în satul Bobaița, ., având ca obiect pretenții.
ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2015.
Președinte C. Z. | Judecător C. P. | |
Grefier A. M. M. |
Red. Z.C./Tehnored. M.A.M.
4 ex./pag./23.10.2015
Jud. fond M. M.
Cod op. 2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 564/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1464/2015. Tribunalul... → |
|---|
