Servitute. Hotărâre din 14-09-2015, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 581/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 581/A
Ședința publică de la 14 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de pârâta M. E.-decedată, continuată de moștenitorii M. P. și M. N., împotriva sentinței civile nr.245 din 10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Baia de A., intimat fiind reclamantul C. G., având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns: intimatul-reclamant C. G. asistat de avocat Năsărîmbă A., lipsă apelanții-moștenitori M. P. și M. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că apărătorul intimatului reclamant depune la dosar, împuternicire avocațială, după care:
La interpelarea instanței dacă invocă excepția perimării apelului, avocat Năsărîmbă A. pentru intimatul-reclamant precizează că nu o invocă, însă înțelege să se prevaleze de excepția nesusținerii apelului, solicitând admiterea acesteia, iar pe fond respingerea apelului și menținerea sentinței, cu plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Baia de A. la data de 17.09.2013 sub nr._, reclamantul C. G., a solicitat în contradictoriu cu pârâta M. E., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată să îi redeschidă servitutea de trecere cu piciorul, pe terenul proprietatea acesteia în locul numit „Furcitură”, în extravilanul comunei Obârșia Cloșani.
În motivare, reclamantul a arat că în fapt, deține un teren în punctul „Furcitura la deal”, așa cum rezultă din adeverința nr.3192/05.09.2013 emisă de Primăria comunei Obîrșia Cloșani. În luna octombrie 2012, susține reclamantul, că pârâta a îngrădit terenul proprietatea acesteia, aflat în vecinătatea terenului proprietatea reclamantului, cu sârmă ghimpată, închizând, astfel, calea de acces ce era folosită atât de reclamant cât și de alți proprietari pentru a ajunge la proprietățile lor.
A concluzionat reclamantul arătând că în luna noiembrie 2012 a mers să care fânul de la terenul din punctul „Furcitură la deal”, a fost nevoit să tăie sârma din drum pe o lungime de 1,20 cm pentru a trece cu animalele și s-a înțeles cu pârâta să facă o poartă în gard însă, în luna august 2013 aceasta i-a făcut sesizare la poliție pentru art. 217-220 c.p. deși nu i-a distrus proprietatea și nu i-a tulburat posesia, pârâta fiind cea care a închis accesul la terenul său deși aceasta are acces la terenul ei pe terenul proprietatea pârâtului.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea de dispozițiile art. 761-762 Cod civil.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar adeverința nr. 3192/05.09.2013 emisă de Primăria comunei Obîrșia Cloșani, patru planșe fotografice, sentința civilă nr. 42/01.02.2006 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosar nr. 1308/2005 și a solicitat încuviințarea probei testimoniale precum și efectuarea unei expertize în specialitatea topografie-cadastru.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 22 lei .
Pârâta M. E. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii arătând că nu sunt adevărate susținerile reclamantului în sensul că pentru a ajunge la terenul său situat în punctul „Furcitura la deal” se poate ajunge numai trecând pe terenul pârâtei, existând o cale de acces pe drumul comunal din punctul „C.”, pe marginea cornetului, susținere pe care înțelege să o probeze cu actul constatator al organelor de poliție locale semnat chiar și de petent.
De asemenea, susține pârâta că nu în cursul lunii octombrie 2012 a îngrădit pentru prima dată terenul proprietatea sa, acest demers fiind început în urmă cu șapte ani, de comun acord cu reclamantul, iar în vara anului 2012 a montat sârmă ghimpată și a închis întregul teren.
În luna noiembrie 2012, susține pârâta că reclamantul i-a distrus gardul, însă a cărat fânul pe altă cale de acces, respectiv pe drumul comunal, cu acea ocazie înțelegându-se cu acesta să nu îi mai distrugă gardul, reparația acestuia fiind suportată în întregime de pârâtă pe ambele laturi ale proprietății sale.
A concluzionat pârâta că nu a închis accesul reclamantului la proprietatea sa ci doar și-a îngrădit proprietatea pentru care deține carte funciară care a fost întocmită chiar de fiul reclamantului, acesta stabilind poziționarea terenului, situația topo și vecinătățile legale.
În apărare pârâta M. E. xerocopii ale unei documentații cadastrale, procesului-verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 06.08.2013 și a solicitat încuviințarea probei testimoniale.
În instanță, a fost audiați martorii Bugeancă I., P. Trigon, P. A. și D. L. declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
La dosar s-a înaintat raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar Biteș Ș..
La termenul din 13 mai 2014 pârâta M. E. a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul Biteș Ș. care la data de 03.06.2014 a înaintat răspunsul la obiecțiuni.
Judecătoria Baia de A. prin sentința supusă apelului a admis acțiunea formulată de reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâta M. E.; s-a dispus instituirea în favoarea reclamantului a unei servituți de trecere pe fondul proprietatea pârâtei pe culoarul de 36 m.p., în lungime de 72 m., cuprins între punctele 6-15-16-16’, potrivit schiței de la fila120 dosar, întocmită de expertul Bîteș Ș.; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 522 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.42/01.02.2006 pronunțată în dosarul nr.1308/2005 Judecătoria Baia de A. a admis acțiunea civilă pentru partaj succesoral formulată de reclamanții C. N. P. și C. M. împotriva pârâtului C. I. G., a luat act de tranzacția intervenită între părți, a consfințit învoiala acestora și a dispus ieșirea din indiviziune a părților potrivit tranzacției, din lotul reclamantului C. G. făcând parte și două suprafețe de teren de 60 ari respectiv 27 ari, având categoria de folosință fânețe și pășune situate în extravilanul comunei Obârșia Cloșani, în punctul „Furcitură”.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul C. G., a solicitat în contradictoriu cu pârâta M. E., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată să îi redeschidă servitutea de trecere cu piciorul, pe terenul proprietatea acesteia în locul numit „Furcitură”, în extravilanul comunei Obârșia Cloșani.
Dispozițiile art. 620-643 C.civ. reglementează servituțile stabilite prin fapta omului și, luând în considerare interesele proprietarilor unor terenuri învecinate, acestea stabilesc posibilitatea impunerii unor sarcini normale, reciproce sau numai pentru unul dintre ei, în așa fel încât imobilele să poată fi folosite conform destinației lor.
Esența servituții de trecere – în condițiile enunțate în textele de lege – este aceea a armonizării interesului proprietarului locului înfundat și în lipsa căreia nu l-ar putea efectiv exploata, cu interesul proprietarului locului învecinat și care urmează a fi afectat. Din acest motiv servitutea de trecere trebuie să urmeze calea cea mai scurta, de natura a produce cele mai reduse prejudicii, corelat cu dreptul proprietarului locului aservit la despăgubiri.
Din raportul de expertiza tehnică întocmit în cauză și declarațiile martorilor depuse a rezultat că litigiul s-a creat în urma îngrădirii terenului proprietatea sa de către pârâta M. E., fără a lăsa liberă calea de acces spre terenul reclamantului.
Tot din raportul de expertiză și completarea la raportul de expertiză întocmite în cauză, instanța a reținut că reclamantul C. G. este proprietarul terenului în suprafață de 2700 m.p. situat în extravilanul comunei Obârșia Cloșani, punctul „Furcitura de la Deal”, acest teren fiind loc înfundat, neavând acces direct la calea publică. Pârâta M. E. a îngrădit cu sârmă ghimpată terenul pe care îl deține în proprietate, situat la est de terenul (loc înfundat) proprietatea reclamantului.
A arătat expertul că terenul proprietatea pârâtei M. E. este în suprafață de 5661 m.p. are numărul cadastral_ și este delimitat pe plan prin punctele 4-21-22-23-24-25-26-16’-27-28-29-30-31-9-8-7-6-5 și este traversat de o potecă veche de picior, delimitată pe plan prin punctele 6-15-16-16’, care are lungimea de 72 m și ocupă o suprafață de 36 m.p.
S-a concluzionat că cea mai scurtă și economică cale de acces la terenul reclamantului este cea delimitată prin punctele 6-15-16-17-18-19-20, în lungime de 144 m, fiind o potecă de picior care a fost folosită și anterior, care trece peste terenul pârâtei ( punctele 6-15-16) și pe care pârâta a închis-o îngrădind terenul său cu sârmă ghimpată.
De asemenea, din depozițiile martorilor audiați în cauză Bugeancă I. P. T. și P. A., instanța a reținut că reclamantul și pârâta dețin teren în punctul „Furcitură”, iar pentru ca reclamantul să ajungă la terenul său trecea pe terenul pârâtei pe care se afla o potecă veche de picior folosită de reclamant însă această potecă a fost închisă de către pârâtă prin îngrădirea terenului său.
Față de cele arătate, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul C. G. și a dispus instituirea în favoarea reclamantului a unei servituți de trecere pe fondul proprietatea pârâtei M. E. pe culoarul de 36 m.p., în lungime de 72 m., cuprins între punctele 6-15-16-16’, potrivit schiței de la fila 120 dosar, întocmită de expertul Biteș Ș..
Având în vedere disp. art. 453 pct. (1) Cod procedură civilă, potrivit cărora „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.” instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 522 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta M. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că instanța de fond a avut în vedere expertiza întocmita de expert Bîteș Ș. care este incompleta și incorectă în raport de obiectivele stabilite De asemenea instanța de fond nu a reținut nici declarațiilor martorilor din care rezultă fără echivoc faptul că acțiunea reclamantului nu este determinata de necesitatea identificării unui acces la calea publica ci de accesul neîngrădit pe proprietățile riveranilor pe care le folosește ca izlaz.
A arătat că reaua credință în exploatarea caii de acces este dovedita de procesul verbal de cercetare la fata locului din care rezultă că reclamantul i-a tăiat gardul în mai multe locuri fapt recunoscut de acesta prin acțiunea introdusa la instanța de fond
A susținut că raportul de expertiza a fost întocmit fără respectarea dispozițiilor art.617 cod civil în sensul că expertul nu a avut în vedere că trecerea să aducă o minima stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului său stabilind că trecerea sa se realizeze prin mijlocul imobilului proprietatea sa, afectându-i grav dreptul de proprietate, în fapt fiind obligată sa-i dezmembreze imobilul în vederea unei exploatări eficiente și pentru o proteja de abuzurile reclamantului
A menționat că instanța de fond nu a avut în vedere o alta varianta de acces la calea publica a reclamantului așa cum rezultă din obiectivele stabilite și nu a avut în vedere dispozițiile art.617 Cod civil în sensul că nu a stabilit dreptul de trecere la calea publică.
A solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii și pe fond respingerea acțiunii.
În procedura prealabilă intimatul-pârât C. G. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
A arătat că nu este adevărat că poteca nu ar avea ieșire la drumul public, acest motiv fiind de natură să inducă în eroare instanța de judecată.
A precizat că prin deschiderea acestei servituți de trecere cu piciorul pe proprietatea apelantei, instanța de fond a ales calea cea mai scurtă pentru ca intimatul să poate ajunge la drumul public de la terenurile proprietatea sa.
A susținut că această potecă de picior are ieșire la drumul public, fapt dovedit prin adresa nr.916/24.03.2014 emisă de Primăria Obîrșia Cloșani.
Întrucât a fost restituită procedura de citare cu apelanta-pârâta M. E. cu mențiunea „ destinatar decedat”, prin încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2014 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul disp. art. 412 al.1 C.pr.civilă.
La data de 19.06.2015 intimatul-reclamant C. I. a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol în care a indicat că moștenitorii apelantei-pârâte sunt M. P. și M. N., moștenitori ce au fost introduși și citați în cauză în calitate de continuatori ai căii de atac promovate.
Analizând cu prioritate excepția nesusținerii apelului, instanța o va respinge ca neîntemeiată, apreciind că, pentru judecata apelului, nu se impunea ca moștenitorii apelantei să formuleze o cerere expresă în acest sens.
Pe fond, Tribunalul reține următoarele:
Ca limită legală a dreptului de proprietate, dreptul de trecere reprezintă posibilitatea proprietarului fondului care este lipsit de acces la calea publică (fondul dominant), de a avea acces la calea publică prin fondul vecinului (fondul aservit) în vederea exploatării fondului propriu, ( art.617 alin.1 NCC).
Formularea prevăzută de textul de lege duce la concluzia că nu pot beneficia de drept de trecere proprietarii acelor terenuri care au o cale de acces la drumul public, dar aceasta presupune inconveniente grave sau este periculoasă.
Din probele administrate în cauză, respectiv expertiza topografică și depozițiile martorilor D. L., P. A., P. T. rezultă că, pentru a accede de la terenul său din pc-tul Furcitură Deal la drumul public ( C.), reclamantul are posibilitatea de a merge pe marginea islazului ( Cornet-identificat cu linie discontinuă în lucrarea tehnică între limitele A-B-C-D-E-F-G-H-I), astfel fiind nu se poate reține o imposibilitate absolută de ieșire la calea publică, care să justifice instituirea dreptului de servitute pe terenul vecin.
De altfel, din cuprinsul aceleiași expertize rezultă că, afectarea proprietății apelanților pârâți și a altor doi cetățeni pe traseul 6-15-16-17-18-19-20, nu rezolvă accesul reclamantului de la terenul în discuție la calea publică, ci doar posibilitatea acestuia de a ajunge într-un timp mai scurt, de la acest teren la un alt teren care-i aparține ( aflat în p-ctul Furcitura de la vale).
Cât privește adeverința nr.916/24.03.2014 emisă de Primăria comunei Obîrșia Cloșani și invocată în apărare de către intimatul reclamat, Tribunalul reține că, prin aceasta nu se face dovada că terenul din p-ctul Furcitură Deal este loc înfundat, ci atestă că poteca de picior pe care reclamantul a cerut drept de trecere nu se află în inventarul domeniului public al comunei.
Ori, astfel cum s-a reținut, terenul pe care se dorește de către reclamant a fi stabilit dreptul său de trecere, este proprietatea apelanților pârâți, iar îngrădirea acestui drept nu poate surveni decât în situațiile prevăzute de lege.
În temeiul argumentelor expuse, cum sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, va fi admis apelul și schimbată sentința, în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nesusținerii apelului.
Admite apelul civil formulat de pârâta M. E.-decedată, continuată de moștenitorii M. P. și M. N., ambii domiciliați în . M., împotriva sentinței civile nr.245 din 10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Baia de A., intimat fiind reclamantul C. G., domiciliat în . M., având ca obiect servitute.
Admite apelul.
Schimbă sentința.
Respinge acțiunea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Septembrie 2015
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, D. D. |
Redactat. M.A. /13.10 .2015
Tehnoredactat D.D. / 5ex.
Jud. fond B. C-tin
Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Decizia nr. 15/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Uzucapiune. Sentința nr. 1107/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
