Revendicare imobiliară. Sentința nr. 940/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 940/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 1014/2015
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1014/ A
Ședința publică de la 15 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător C. E. C.
Grefier Lucreția I.
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelantul G. I. împotriva sentinței civile nr.940/09.06.2015 pronunțată de Judecătoria Vînju M., intimați fiind N. A., M. M., C. R. S., N. A. LA F.. N. F., având ca obiect,revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință s-a luat act că, dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 8.12.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta.
INSTANȚA
Asupra apelului de față ;
Prin cererea adresată Judecătoriei Vînju M. la data de 14.10.2014, reclamanta N. A. a chemat în judecată pe pârâții G. I., M. M. și C. R. S. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul casă cu trei camere, cămară și sală; terenul curți construcții și arabil în suprafață de 2583 m.p. și construcțiile situate pe acest teren anexă bucătărie cu două camere și anexă grajd, pătul și magazie cu beci sub magazie situate în ., județul M.; evacuarea pârâților din imobilul ocupat fără drept, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut faptul că la data de 20.06.2011, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1995 la BNP M. Cocuța, a cumpărat imobilele casă cu trei camere, cămară și sală; terenul curți construcții și arabil în suprafață de 2583 m.p. și construcțiile situate pe acest teren anexă bucătărie cu două camere și anexă grajd, pătul și magazie cu beci sub magazie situate în ., județul M..
Pârâtul G. I. este fostul său soț, de care a divorțat în anul 2004, conform S.C nr.1010/08.09.2004, din căsătoria lor rezultând minorul D. D. G., pârâta C. R. S. este concubina fostului său soț, iar pârâta M. M. este sora fostului său soț.
Arată că în imobilul cumpărat a locuit împreună cu fiul său, iar în urmă cu șase luni a plecat în Italia la muncă, lăsând copilul în grija mamei sale și profitând de absența sa, fostul soț pârâtul G. I. a cerut cheile de la casă fiului lor, mutându-se în acest imobil împreună cu concubina și cu sora sa.
Revenind în țară, a găsit casa ocupată de către cei trei pârâți, care au refuzat accesul reclamantei în imobil, pârâții ocupând imobilul fără nici un drept.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar: extras de carte funciară pentru informare, copie contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1995/20.06.2011, certificat de atestare fiscală nr.2963/11.08.2014, împuternicire avocațiala, chitanță privind dovada achitării taxei de timbru, copie carte de identitate reclamantă, și a solicitat audierea martorilor U. I., B. I. și T. I..
Pârâtul G. I., în apărare a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca inadmisibilă, partajarea imobilului compus din suprafața de 2583 m.p. teren curți construcții și arabil înscris în CF cu nr._ cu nr. cadastral 100, situat în T 80, P 25,, 25/1, învecinat la N – V. Ș., E și S – drum, V – M. M., împreună cu toate construcțiile situate pe acest teren respectiv casă cu trei camere, cămară și sală, anexă bucătărie cu două camere și anexă grajd, pătul și magazie cu beci sub magazie situate în ., județul M., dobândite conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1995/20.06.2011 de către BNP M. Cocuța.
În principal, a solicitat să se constate dreptul său de coproprietar în calitate de concubin al reclamantei, în cotă de 1/1 din imobilul ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1995/20.06.2011 de către BNP M. Cocuța, iar în secundar să se constate că are un drept de creanță în valoare de 90.000 lei din care 86.000 lei reprezentând suma care a fost achitată vânzătoarei, iar 4.000 lei îmbunătățirile aduse acestui imobil; să se instituie un drept de retenție în favoarea sa până la data plății efective a sumei ce reprezintă dreptul de creanță, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul a susținut că în anul 1998 a locuit si s-a gospodărit împreuna cu reclamanta in casa părinților sai din localitatea Cujmir .In toti acești ani au avut un concubinaj continuu, neîntrerupt si s-au comportat ca adevărați soti, concubinajul fiind de notorietate, iar veniturile dobândite au fost administrate in comun. In anul 2003 s-au căsătorit întrucât urma sa aibe un copil si nu doreau ca in certificatul de naștere al acestuia numele părinților sa fie diferite. La data de 23 aprilie 2003 s-a născut fiul lor D. D. G., pe care l-a crescut împreuna cu reclamanta pana la începutul anului 2013. Întrucât nu aveau un loc de munca in tara au hotărât sa plece in Italia. Aici, dupa o perioada atat lui cat si reclamantei le-a fost restricționat dreptul de teritoriul Italiei .Deoarece aici aveau o casa in care sa locuiască, iar ajutoarele sociale erau consistente au hotărât ca cel mai bine pentru ei este sa rămână in Italia .Au aflat ca daca își schimbă numele nu mai au probleme .Asa se face ca in anul 2004 au divorțat si s-a recăsătorit cu o persoană pe nume G. L., doar pentru a-și schimba numele, cu care urma sa fie luați in evidența statul italian .
A învederat instanței ca nu a locuit niciodată cu G. L. si nu a avut nici o legătură cu aceasta in afara de a-i lua numele de familie, aceasta fiind cu 15 ani mai in varsta decât el.
Întrucât s-a căsătorit cu aceasta doar din considerentul schimbării numelui, in anul respectiv chiar a introdus o acțiune de divorț.In toata acesta perioada, a locuit împreună cu reclamanta si copilul in Italia, comportându-se ca sot si soție .In anul 2010 a strans o suma considerabila de bani pentru a-și achiziționa o locuință in tara. La sfârșitul anului 2010 s-au intors in tara cu toti banii pe care ii strânsese aprox_ euro pentru a-și achiziționa o casa . La îndemnul unor cunoștințe au luat legătura cu o persoană pe nume S. L. care avea o casa de vânzare in satul A., . casa, le-a plăcut si au fost de acord sa o cumpăre, el achitând vanzatoarei avans de 6000 euro, cu toate ca avea toti banii. Pe data de 27.12.2010 împreună cu reclamanta au mers cu vanzatoarea la BNP M Cocuta din Vinju M. pentru a incheia un precontract. Au hotărât ca acest precontract sa fie încheiat doar pe numele reclamantei, intrucat el avea probleme cu legea in Italia, si nu voia sa riște ca acest imobil sa-i fie confiscat. Spera ca pana la perfectarea actelor in forma autentica problemele sale sa fie terminate pentru a fi și el trecut in contract ca si cumpărător .
Invederează instanței de judecata ca atunci cand a discutat cu reclamanta ca actele să fie încheiate doar pe numele sau, au fost de fata si L. I. si L. F. .La începutul anului 2011 s-au intors impreuna in Italia intrucat el eram cercetat penal: iar din luna aprilie si pana in la sfârșitul luni noiembrie 2011 a fost arestat. A stabilit cu vanzatoarea ca pana la data de 10.05.2011 sa fie incheiat actul de vanzare cumpărare in forma autentica .Intrucat era arestat iar reclamanta era ocupata cu angajarea unui avocat pentru el nu s-au putut intoarce pentru a perfecta actele .
Stie ca reclamanta a discutat cu vanzatoarea la telefon acest aspect si i-a spus ca si aceasta are ceva probleme cu actele .La insistentele sale, pentru ca nu voia sa piardă avansul si nu știa ce probleme are cu actele de proprietate vanzatoarea, in luna iunie reclamanta a venit in tara, a achitat cu bani restul prețului de_ euro .
Învederează instanței de judecata ca prețul negociat de ei pentru achiziționarea imobilul fost de 20 000 euro .Intrucat vanzatoarea a intarziat cu obținerea unei procuri a fost renegociat cu reclamanta pretul la_ euro (_ lei ), suma ce a fost achitata in intregime vanzătoareai si nu_ lei cum a trecut in contract. Dupa ce a fost eliberat din arest, doua luni având si arest la domiciliu, s-au intors în tara, relațiile dintre ei fiind foarte bune. Au stat aici o perioada dupa care s-au intors toti trei in Italia pana in ianuarie 2013 . Atunci reclamanta a venit cu copilul in tara, l-a lăsat la părinții acesteia si s-a reantors in Italia, spunandu-i lui sa se intoarcă sa stea cu copilul .
A venit imediat, iar cand a ajuns acasă l-a găsit pe copil la poarta cu doua plase de haine in mana .
Din acel moment intre ei au inceput sa apara discuții, reclamanta locuia in Italia, unde a aflat ca are o alta relație, iar el in tara cu copilul .A rugat-o pe sora sa, parata M. M., sa vina sa îl ajute la creșterea copilului, lucru cu care a fost de acord si reclamanta, intrucat el trebuia sa muncească pentru a intretine familia .Aceasta i-a contactat telefonic foarte rar si de cate ori suna se certau fie cu el, fie cu copilul. In vara anului 2014, mai exact in luna august, reclamanta a venit la locuința lor din satul A. insotita de un cetățean italian .A stat aproximativ o jumătate de ora, perioada in care au hotărât sa meargă la notariat pentru a trece casa pe numele său intrucat nu mai era posibila o impacare .Reclamanta a fost de acord, recunoscând ca a fost cumpărata casa doar cu banii strânși de el. In ziua următoare cand au mers la un birou notarial din Drobeta T. -S. reclamanta a fost total schimbata spunandu-i că nu vrea sa mai treaca casa pe numele său .
Învederează instanței de judecata ca de cand s-a intors in tara el a făcut mai multe imbunatatiri la imobil in sensul ca a schimbat porțile de la stradă montând unele metalice si geamurile, care erau din lemn, cu geamuri termopan .Imobilul a fost dobândit doar cu contribuția sa întrucât la acel moment reclamanta nu dispunea de resursele necesare achiziționării imobilului.
In concluzie, prin contribuția sa personală reclamanta nu ar fi putut dobândi singura dreptul de proprietate asupra imobilului, mai ales că este de notorietate faptul că el era cel care aducea banii in casa . Din moment ce au dobândit bunurile în timpul relațiilor de concubinaj, evident ca si el are dreptul la acesta .Cu toate ca concubinilor nu li se aplica regimul comunitarii bunurilor din Codul familiei, acestora li se recunoaște un drept de proprietate ., potrivit dispozițiilor de drept comun, având ca atare posibilitatea sa ceara împărțirea acestora
Bunurile dobândite în timpul concubinajului sunt proprietate comună pe cote-părți, dacă se face dovada că între aceștia a existat o convenție, chiar tacită, în acest sens (C.S.J., secția civilă, decizia nr. 44 din 15 ianuarie 2003).
Cu privire la dreptul de retenție arată că este un adevărat drept real de garanție, imperfect, ce conferă titularului său, care este creditor într-un raport juridic obligațional și, totodată, debitor al obligației de restituire sau de predare a bunului altuia, facultatea să rețină acel bun în stăpânirea sa și să refuze restituirea lui până când debitorul său, creditor al obligației de restituire a lucrului, îi va plăti datoria născută în sarcina sa. În virtutea dreptului de retenție cel ce deține un bun imobil al altcuiva, pe care trebuie să-l restituie, are dreptul să rețină acel bun, să refuze restituirea, până ce creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care le datorează.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. Art. 205 si 209 C.proc civ.
În apărare, pârâtul a solicitat audierea martorilor L. I., L. F. și S. C. L. și a depus la dosar în copie S.C nr.1010/08.09.2004 pronunțată de Judecătoria Vînju M..
Totodată, pârâta M. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă ca inadmisibilă, motivând faptul că în anul 2003 părțile s-au casatorit legal intrucat urmau sa aiba un copil si nu doreau ca acesta sa aiba in certificatul de naștere numele tatălui diferit de cel al mamei .
La data de 23 prilie 2003 s-a născut fiul lor D. D. G., pe care l-a crescut fratele său impreuna cu reclamanta pana la începutul anului 2013 .Stie ca aceștia au plecat in Italia, insa la interval de câteva luni se întorceau in tara .Datorita unor probleme pe care le-au creat acolo le-a fost restricționat dreptul de a intra pe teritoriul Italiei .Pentru a putea sa se reîntoarcă in Italia aceștia i-au spus ca trebuie sa isi schimbe numele, astfel ca cei doi au divorțat in anul 2004, iar fratele său s-a recăsătorit cu o persoana din localitate pe nume G. L., insa nu a locuit niciodată cu aceasta fiind cu 15 ani mai in varsta decât el . In toata acesta perioada reclamanta, fratele său si copilul au locuit impreuna in Italia, comportandu-se ca sot si soție . Aceștia nu aveau o locuinata a lor in tara, atunci cand stăteau in tara locuiau la părinții reclamantei in localitatea Cujmir .Stie ca la sfarsitul anului 2010 aceștia au venit impreuna in tara sa cumpere o casa, încheind cu vanzatoarea un precontract doar pe numele reclamantei intrucat fratele său avea probleme cu legea in Italia, si nu voia ca aceasta sa-i fie confiscata . Atunci cand au venit in tara stie ca fratele său avea mulți bani, pe care chiar reclamanta i-a spus ca i-a strâns singur .Cunoaște ca a achitat un avans de 6000 euro, urmând ca restul sa fie achitat la perfectarea actelor . La data stabilita pentru perfectarea actelor a venit doar reclamanta deoarece fratele său era arestat. A aflat ca prețul achitat vânzătoarei de fratele său a fost de_ euro. Dupa ce a fost eliberat din arest s-au intors in tara, relațiile dintre aceștia fiind foarte bune. Au stat aici o perioada vizitand-o si pe ea, dupa care s-au intors toti trei in Italia pană în ianuarie 2013 .Atunci reclamanta a venit cu copilul in tara, si stie de la aceasta ca l-a lăsat la părinții ssăi apoi s-a reîntors in Italia . La scurt timp a venit si fratele său pentru copil . Acesta a rugat-o sa vină la locuința sa în satul A. pentru a-l ajuta sa aiba grija de copil . A acceptat fara nici o problema mai ales ca o rugase si reclamanta acest lucru . Aceasta chiar i-a trimis si o suma de bani pentru copil .Încetul cu incetul intre fratele săi si reclamata au inceput sa apară certuri, ulterior afland că aceasta are o relație extraconjugala .In vara anului 2014, mai exact in luna august, reclamanta a venit la locuința fratelui său din satul A. insotita de un cetățean italian .A stat aproximativ o jumătate de ora, perioada in care au hotărât sa meargă la notariat pentru a trece casa pe numele fratelui său intrucat nu mai era posibila o impacare. Reclamanta a fost de acord, recunoscând ca a fost cumpărata casa doar cu banii strânși de acesta. In ziua următoare cand au mers la un birou notarial din Drobeta T. - S. reclamanta nu a mai fost de acord .Cunoaște ca de cand s-a intors in tara fratele său a făcut mai multe imbunatatiri la imobil în sensul ca a schimbat porțile de la . si geamurile, care erau din lemn geamuri termopan . Având in vedere ca acest imobil a fost achiziționat doar de fratele său, iar acesta a fost cel care i-a cerut sa stea în imobil pentru a-l ajuta la creșterea copilului consideră acțiunea reclamantei este inadmisibila
De asemenea pârâta C. R. S., a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă ca nefondată, motivând faptul că nu a locuit niciodată in acel imobil . Aici locuiește prietenul său G. I. si sora sa M. M., care are grija de copilul celor doi. In prezent ea locuiește in județul Vilcea, iar in satul A. a venit doar in vizita la prietenul său .Stie insa de la acesta ca imobilul pe care părțile se judeca a fost cumpărat cu banii paratului G. I. .Întrucât ea nu a locuit niciodată in acel imobil si nu locuiește nici in prezent solicită respingerea acțiunii reclamantei ca nefondata .
In drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 C. .
Reclamanta a depus la dosar la data de 20.01.2015, răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâtul G. I., prin care a arătat că cele susținute de către parați in intampinarile depuse sunt neadevarate, false susținerile din cererea reconventionala, pe care solicită a fi respinsă in totalitate. Astfel, la data de 20.06.2011 prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub numărul 1995 din data de 20.06.2011 la BNP M. Cucuta a cumpărat imobilele de mai sus. Paratul este fostul său sot, divorțând de acesta in anul 2004, conform sentinței civile cu numărul 1010 din data de 08.09.2004, din căsătoria lor rezultând minorul D. D. G..
Arată că imobilele (teren si construcții) pe care le revendică sunt posedate de parați fara niciun drept, iar cu toate acestea, refuza sa i le cedeze in deplina proprietate si posesie, refuz ce a determinat-o sa ii cheme in judecata.
Mai mult, aceștia refuza accesul pe proprietatea sa motiv pentru care solicită evacuarea acestora din imobilele in care locuiesc fara nici un drept. De la data divorțului nu a mai avut relații de concubinaj cu paratul ci doar au păstrat relațiile de dragul copilului lor. Mai mult. paratul, dupa divorț s-a recăsătorit iar ea și-a refăcut viata, astfel ca nu a mai avut relații de concubinaj cu paratul.
Imobilul nu a fost dobândit sub regimul comunității legale de bunuri si nu a fost dobândit in timpul căsătoriei, nefiind bun comun, astfel ca. nu se poate cere partajarea acestui
bun. Contractul de vanzare-cumparare autentificat sub numărul 1995 din data de 20.06.2011 la BNP M. Cocuta este un act autentic din care rezulta ca ea este proprietarul imobilului si nu paratul. Nu se poate face dovada cu martori peste cuprinsul unui înscris autentic, astfel ca susținerile paratului referitoare la prețul plătit sau la faptul ca imobilul ii aparține, sunt nefondate si lipsite de temei legal, acest capăt de cerere referitor la partajarea imobilului este inadmisibil, iar
capătul de cerere privind constatarea calității de proprietar este inadmisibil, pentru aceleași considerente.
In ceea ce privește dreptul de creanța la care face vorbire paratul solicită sa se respingă acest capăt de cerere ca nefondat, prețul plătit de către ea si nu de parat fiind cel înscris in actul autentic. Referitor la îmbunătățiri, arată ca. îmbunătățirile au fost făcute cu banii săi.
Referitor la capătul de cerere privind dreptul de retentie solicită sa fie respins, nefiind întrunite disp. art. 2495 C.civ.. paratul neavand un drept de creanța.
La data de 02.03.2015, pârâtul G. I. a formulat cerere de ajutor public judiciar, prin care a solicitat scutirea sa de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 580 lei, cerere ce i-a fost admisă prin Încheierea din data de 10.03.2015.
La termenul din 17.03.2015, instanța a pus în vedere reclamantei să achite taxa de timbru în cuantum de 1105 lei, pentru capătul de cerere în revendicare, însă aceasta nu s-a conformat.
De asemenea pârâții au solicitat să se constate că reclamanta nu a notificat pârâții potrivit art.139 C.proc.civ., astfel că cererea reclamantei privind evacuarea este prematur introdusă.
Astfel, prin Încheierea din 31.03.2015, instanța a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul, urmând a se pronunța odată cu fondul privind inadmisibilitatea cererii ca prematur introdusă.
Totodată, reclamanta a depus la dosar un borderou cu următoarele înscrisuri: hotărârea de divorț nr.1010/08.09.2004, act adițional, contract vânzare cumpărare, plan de amplasament, memoriu tehnic, schițe, copie c.i, certificat de moștenitor, extras C.F., încheieri cadastru, chitanță, încheierii C.F., extras C.F., certificat de atestare fiscală, adeverință primăriei, procură, cerere către C.E.C, răspuns C.E.C., contract depozit, extras cont, factură, chitanță.
La termenul din 02.06.2015, la cererea reclamantei s-a luat un interogatoriu pârâtului G. I., care nu a recunoscut că după data cumpărării imobilului de către reclamantă, a locuit cu concubina sa și nu cu reclamanta; nu a recunoscut că refuză accesul reclamantei în locuința proprietatea acesteia; nu a recunoscut că reclamanta lucrează de aproape 10 ani legal în Italia având un salariu lunar; nu a recunoscut că nu a avut și nici nu are un loc de muncă, nici în timpul căsătoriei și nici după ce a divorțat de reclamantă. Totodată a arătat că și el a lucrat însă fără contract și de acolo a avut acești bani, că el a plătit energia electrică.
De asemenea, la cererea pârâtului s-a luat un interogatoriu reclamantei, care nu a recunoscut că pentru a cumpăra imobilul ar fi mers la Notariat împreună cu pârâtul, că prețul convenit cu vânzătoarea ar fi fost de 20.000 euro, că nu ar fi avut toată suma necesară, nu a recunoscut că întreaga sumă de bani ar fi fost dobândită de pârât, că ar fi stabilit cu pârâtul ca numai reclamanta să fie trecută în precontract ca și cumpărătoare întrucât pârâtul avea probleme cu legea, că pârâtul ar fi achitat vânzătoarei avansul de 6000 euro, că la data achiziționării imobilului erau împreună ca o familie. Arată că pârâtul nu a știut de cumpărarea imobilului, iar suma de 6000 euro a fost restituită de vânzătoare, însă i-a dat acesteia înapoi din costul imobilului când s-au încheiat actele la notariat. La data încheierii contractului pârâtul era arestat în Italia. A declarat că în imobil locuiesc pârâtul, fiul lor și sora pârâtului, însă nu pârâtul a suportat toate cheltuielile pentru a schimba geamurile, ușile, poarta și că diferența de preț de 12.000 euro nu a fost achitată din banii strânși de pârât.
Din depoziția martorului Lancă I., se retine faptul că în anul 2010 -2011, reclamanta a venit cu pârâtul G. I., în localitatea A., jud. M. și au întrebat-o dacă este de vânzare o anumită casă care se afla la aprox. 1 km de imobilul său. I-a spus că nu este proprietar, dar cunoaște cine este proprietar și i-a dat nunărul de telefon. A doua zi dimineața împreuna cu reclamanta și cu pârâtul G. I. s-au dus în loc. Gura Văii la proprietară. S-a discutat prețul și a rămas că după aporx. 2 /3 zile să se prezinte la notariat pentru a încheia actul de vânzare/cumpărare. I-a perceput la acel moment pe cei doi ca fiind sot și soție, stie că aveau și un copil împreună. Împreuna cu reclamanta, pârâtul și cu proprietara imobilului s-au dus la notariat în Vînju M. pentru a încheia actul autentic. Dar nu s-a încheiat actul autentic s-a făcut un precontract si s-a plătit o sumă în avans de 6000 euro, întrucât nu era cadastrul făcut pe imobil.
Reclamanta și pârâtul au plătit prețul fiind împreună. După o anumită perioada de timp, reclamanta si pârâtul au plecat în străinătate. După aprox. o lună a revenit în tară decât reclamanta, care s-a dus la notariat și a încheiat contractul de vânzare cumpărare pe numele acesteia, pârâtul nefiind în țară la încheierea contractului. La momentul încheierii contratului reclamanta a achitat si diferența de preț negociată. Cred că aprox. 18.000 euro. Stie că pârâtul G. I. nu a putut semna actul autentic la notariat întrucât acesta era reținut sau arestat în Italia. Cunoaște că după ce a fost cumpărat imobilul pârâtul și reclamanta au făcut îmbunătățiri. Au schimbat geamurile la casă și bucătărie cu geam termopan, au schimbat ușile la casă două, trei usi ,au zugrăvit. Stie că reclamanta si pârâtul au schimbat o poartă de la stradă care a fost făcută din fier forjat. Atunci când reclamanta și pârâtul s-au deplasat la notariat pentru a încheia actul autentic aveau toată suma de bani negociată cu-vânzătoarea și s-a achitat doar un avans. După ce s-a achitat avansul la încheierea antecontractului suma de 20.000 euro au fost depuși de reclamantă la CEC la Cujmir pe numele reclamantei. Banii au fost pusi pe numele reclamantei întrucât pârâtul G. I. era arestat în Italia. Nu stie cine a muncit în străinătate si cum a fost dobândită suma, dar banii erau la ambii. După ce pârâtul a venit din Italia fiind eliberat din închisoare cei doi reclamanta și pârâtul nu mai erau împreună, iar în luna septembrie după ce pârâtul s-a liberat a venit în tară și s-a stabilit în imobil împreuna cu minorul. După aceia a venit si reclamanta cu o persoană de sex masculin, concubinul acesteia cu un executor judecătoresc, pentru a-l evacua din imobil pe pârât și pe minorul acestora.
Martora Lancă F., a declarat că este prietenă cu vânzătoarea S. L., care în urma cu 4 ani i-a vândut reclamantei două case situate în aceiași curte compusă din casă cu 3 camere și o casă mai mică constând în o bucătărie cu două camere, precum si anexe gospodărești. Atunci când reclamanta a cumpărat imobilul, era în relații bune cu pârâtul, ei au venit împreună la notariat unde s-a încheiat contractul. Stie că reclamanta a plătit vânzătoarei prețul cerut de vânzătoare. După încheierea actului la notariat reclamanta împreună cu pârâtul G. I. au locuit în acest imobil. Cunoaște că pârâtul G. I. la notar a afirmat că banii plătiți vânzătoarei îi aparțin. A înțeles că reclamanta și pârâtul G. I. nu mai sunt în relații bune. Stie că în prezent în imobil locuiește mătușa pârâtului pârâta M. M. împreuna cu fiul reclamantei și pârâtului. Precizează că în același imobil locuiește si pârâtul G. I.. Știe că pârâtul G. I. a lucrat în străinătate și îi trimitea reclamantei sume de bani. Stie că au fost puse termopane atât la casa mare cât și la bucătărie. Cunoaște pe reclamantă și pe pârâtul G. I. de la data când s-a cumpărat imobilul. Cunoaște că înainte de încheierea contractului autentic s-a plătit vânzătoarei o suma aprox 6 000 euro. Stie că suma plătită pt. imobil a fost de 18.000 euro, Atunci când reclamanta si pârâtul s-au deplasat la notariat pentru a încheia contractul autentic aveau întreaga sumă de bani, însa nu s-a încheiat actul autentic existând probleme legate de actul de proprietate al vânzătoarei. Nu a fost prezenta la notariat atunci când s-a încheiat contractul autentic. Cunoaște că pârâtul a avut probleme cu legea penală fiind arestat si nu s-a putut deplasa la notariat pentru a încheia contractul autentic. Cunoaște că reclamanta împreuna cu pârâtul G. I. au făcut o poartă la stradă. Stie că reclamanta stătea acasă, iar pârâtul G. I. se afla în străinătate și îi trimitea sume de bani. Cunoaște acest aspect de la reclamantă. Fiind prietenă de familie cu vânzătoarea aceasta o presa să se ducă la reclamantă pentru a-i da suma de 300 euro .Stie că diferența de 300 de euro a fost plătită de pârâtul G. I..
Și martora S. L., a declarat că în anul 2012 a vândut un imobil cu 3 camere, un hol și încă o casa mai mică și o altă casa neterminată lui N. A. și G. I., care erau împreuna la acea vreme. Pârâtul G. I. a vrut să-i plătească întreaga suma pentru construcțiile vândute însa ea nu i-a primit toti banii pentru că avea probleme cu moștenitorii. Atunci când s-au întâlnit cu reclamanta si cu pârâtul i s-a dat suma de 6000 euro, și s-au deplasat la Notariatul din Vînju M. și au încheiat o promisiune de vânzare cumpărare. Atunci când s-a semnat antecontractul în notariat a intrat doar reclamanta, pârâtul nu a vrut să intre, dar a fost semnat antecontractul doar de aceasta. Precizează că suma a fost dată de G. I. reclamantei N. A. si aceasta i-a dat ei, urmând ca după aproximativ un an de zile acesta să achite diferența pâna la 20.000 euro și a definitiva actul de vânzare cumpărare. Precizează că ea a încheiat la Notariatul Vînju M. contractul de vânzare cumpărare care a fost semnat de reclamanta. Cunoaște că pârâtul nu a semnat contractul de vânzare nefiind în țară. Cei 800 de euro diferență de preț i-a primit în două rate de la G. I. care i-a dat. Când cei doi s-au prezentat la notariat pentru a încheia antecontractul suma de 20.000 euro o avea pârâtul G. I., care a vrut să-i dea pe toti. Personal i-a propus pârâtului G. I. să fie trecut în contractul de vânzare cumpărare. Știe că pârâtul G. I. nu a putut veni la Notariat pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare întrucât a fost arestat în Italia. Nu a auzit nici o discuție între cei doi, dar a fost convinsă că suma de bani 20.000 euro îi aparțineau pârâtului G. I.. A primit suma de 18.000 euro și nu suma mentionată în contractul de vânzare cumpărare. Crede că în anul 2011/2012 a încheiat contractul. Nu stie care a fost motivul pentru care pârâtul G. I. nu a semnat antecontractul. Nu stie dacă pârâtul G. avea loc de muncă în străinătate și dacă reclamanta muncea în străinătate, doar i-a văzut împreuna. Nu stie ce s-a întâmplat dacă s-a reziliat antecontractul de 6000 euro, însă nu a restituit suma de 6000 euro și nu a anulat antecontractul încheiat la contract. A primit suma de 11.200 euro de la reclamanta N. A. atunci când a semnat contractul în fata notarului. Nu știe de unde provenea suma plătită de reclamantă. Cei 800 euro i-a primit în două rate de la pârâtul G. I. pe Western Union.
Judecătoria Vînju M. prin sentința supusă apelului a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind revendicarea imobiliară formulat de reclamanta N. A..
A fost respins ca inadmisibil capătul de cerere privind evacuarea pârâților, formulat de reclamantă.
A fost respins în totalitate ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtul G. I..
Suma de 580 lei reprezentând taxă timbru cerere reconvențională formulată de pârâtul G. I., va rămâne în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că
Prin prezenta cerere, reclamanta a solicitat ca parații să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul casă cu trei camere, cămară și sală; terenul curți construcții și arabil în suprafață de 2583 m.p. și construcțiile situate pe acest teren anexă bucătărie cu două camere și anexă grajd, pătul și magazie cu beci sub magazie situate în ., județul M.; evacuarea pârâților din imobilul ocupat fără drept, cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea în revendicare este o acțiune petitorie prin care se apără dreptul de proprietate îndreptată de către proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, aflându-și sorgintea în disp.art.563 C.civ.
Astfel potrivit acestor dispoziții, reclamantului îi revine obligația pentru a-și legitima pretențiile și a triumfa în cadrul acțiunii promovate să facă dovada pe de o parte a faptului că este titularul dreptului de proprietate dobândit prin oricare din modurile prevăzute de lege,asupra bunurilor în litigiu, iar pe de altă parte să dovedească faptul că aceste bunuri sunt deținute în mod abuziv de către pârâtă.
Referitor la capătul de cerere în revendicare, instanța reține faptul că deși s-a pus în vedere reclamantei să timbreze acest capăt de cerere, nu s-a conformat, astfel că instanța va anula ca netimbrat capătul de cerere privind revendicarea imobiliară formulat de reclamantă.
În ceea ce privește capătul de cerere privind evacuarea pârâților din imobilul proprietatea reclamantei, instanța îl apreciază ca fiind inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1038 C.p.c., atunci când proprietarul unui imobil dorește să-l evacueze pe ocupantul acestuia, după ce dreptul de a ocupa imobilul a încetat proprietarul va notifica în scris ocupantul punându-i în vedere să evacueze imobilul pe care îl ocupă fără nici un drept în termen de 5 zile de la comunicarea notificării.
În atare situație întrucât reclamanta nu a făcut dovada notificării pârâților, instanța va respinge cererea de evacuare ca fiind inadmisibilă.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâtul G. I., instanța o apreciază ca fiind nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
În privința capătului de cerere privind partajarea imobilului, care face obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1995/20.06.2011, va fi respins ca nefondat, având în vedere faptul că, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului și terenului ce face obiectul contractului în data de 20.06.2011, dată la care reclamanta și pârâtul G. I. nu mai erau căsătoriți.
Prin S.C nr.1010/08.09.2004 a Judecătoriei Vînju M. definitivă și irevocabilă la data de 08.09.2004, a fost desfăcută căsătoria dintre reclamantă și pârâtul G. I., reclamanta revenind la numele avut înainte de căsătorie acela de N..
Din extrasul de carte funciară din 21.06.2011, se reține că reclamanta a intabulat dreptul său de proprietate dobândit prin actul notarial nr.1995/20.06.2011 emis de Biroul Notarial M. Cocuța.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea dreptului de coproprietar al pârâtului G. I., în cotă de 1/1 asupra imobilului și terenului ce fac obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1995/20.06.2011,instanța îl va respinge ca nefundat.
Astfel, se are în vedere faptul că reclamanta la data de 20.06.2011 a achitat prețul imobilului și terenului aferent contractului, neexistând o clauză contractuală din care să rezulte că pârâtul G. I. ar fi achitat prețul imobilului sau o parte din preț.
Deși din declarațiile unor martori, reiese faptul că și pârâtul G. I., ar fi contribuit cu o parte din suma plătită ca preț, aceste declarații nu se coroborează cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, neexistând nici măcar un început de dovadă scrisă din care să reiese că pîrîtul a achitat o parte din prețul vînzâri dobîndind astfel calitatea de coproprietar.
Mai mult din actul adițional încheiat la data de 17.12.2010, se reține că vânzătoarea imobilului și terenului care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1995/20.06.2011, a restituit suma de 6.000 euro cumpărătoarei reclamante, plătită de aceasta drept acont.
În privința capătului de cerere privind constatarea dreptului de creanță în favoarea pârâtului G. I., acesta va fi respins ca nefondat, întrucât din probele administrate în cauză, coroborate, nu rezultă că pârâtul G. I., ar fi achitat vânzătoarei S. L. o sumă de bani ca preț al vânzării.
Cu privire la îmbunătățirile aduse de pârâtul G. I. asupra imobilului, se va respinge ca nefundat deoarece acesta nu a făcut dovada unor îmbunătățiri.
Referitor la dreptul de retenție în favoarea pârâtului G. I., instanța îl va respinge, având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul are calitatea de coproprietar asupra imobilului și terenului care fac obiectul contractului de vânzare cumpărare și nici faptul că ar fi efectuat îmbunătățiri.
Împotriva acestei sentințe în termen legala a formulat apel pârâtul G. I., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel apelantul pârât a precizat că instanța de fond nu a soluționat corect cererea reconvenționala in raport de regimul juridic al bunurilor, făcând o aplicare greșită a legii.
Astfel, in mod greșit instanța de judecata a respins capetele de cerere privind partajarea si constatarea dreptului de coproprietar asupra imobilului ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1995/20.06.2011 ca nefondat, având in vedere faptul ca reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului si terenului .
Contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat doar intre reclamanta si vânzătoarea S. L. intrucat aceasta fusese înțelegerea dintre părți, apelantul avane probleme cu legea in Italia, iar la data încheierii actului in forma autentica apelantul era în arest la domiciliu .
Din anul 1998 si pana in anul 2014 părțile am format o familie locuind si gospodărindu-se împreuna cu fiul acestora, veniturile acestora au fost administrate in comun iar bunuri dobândite constituie proprietatea lor indiviza.
In raporturile patrimoniale dintre concubini sunt aplicabile dispozițiile de drept civil care reglementează proprietatea . .
De asemenea, in mod greșit instanța de fond a respins ca nefundat capătul de cerere prin care a solicitat constatarea dreptului apelantului de creanța la achiziționarea imobilului pe motiv ca din probele administrate nu rezulta ca eu as fi achitat vânzătoarei o suma de bani.
Instanța de judecata se contrazice atunci când motivează respingerea dreptului de creanța rezultat din achitarea prețului, intrucat cu doua alineate mai sus se retine că din declarațiile martorilor reiese ca am achitat o parte din suma plătită ca preț.
In drept, și-a întemeiata cerea de apel pe dispozițiile art. 466- 471 Cod Proc. Civ
Intimata N. A. a depus întâmpinare la cererea de apel, prin care a solicitat respingerea acestuia și menținerea hotărârii instanței de fond.
A arătat prin întâmpinare că, oricum, concubinii nu beneficiază de prezumția de comunitate asupra bunurilor dobândite pe durata conviețuirii, instituită de prevederile menționate, care se aplică numai în ceea ce privește regimul legal al bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
Cu alte cuvinte concubinii nu pot fi considerați, în baza legii, proprietari în devălmășie asupra bunurilor dobândite de ei în timpul conviețuirii.
Chiar daca s-ar presupune ca, am fi fost inca in concubinaj, lucru neadevărat, in cazul în care un bun nu este dobândit împreună, ci dimpotrivă, este achiziționat de un singur concubin, ori în actul de dobândire figurează numai acesta, dreptul de proprietate aparține exclusiv dobânditorului,
In același sens în practica judiciară s-a reținut că prevederile referitoare la proprietate devălmașă a soților sunt de strictă interpretare, neputând fi extinse prin asemănare la bunurile coachiziționate în alte condiții. Cu alte cuvinte, dacă unul dintre concubini nu figurează ca parte în actul de dobândire a unui imobil, el nu devine coproprietar al bunului indiferent de durata conviețuirii.
Codul civil arata care sunt formele proprietății comune in art. 632. astfel;
a)proprietatea pe cote-părți (coproprietatea);
b)proprietatea în devălmășie (devălmășia).
La art. 634 C. civ.. se arata care este întinderea cotelor-părți iar la alin. (2) teza a 1143 se arata ca; "Dacă bunul a fost dobândit prin act juridic, proba contrară nu se va putea fac decât prin înscrisuri."
Mai mult. art. 565 C. civ. arata ca: "In cazul imobilelor înscrise în cartea funciara, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară."
Prin urmare, eu sunt proprietarul exclusiv al imobilului, paratul apelant neavând nici un fel de contribuție la achiziționarea acestuia.
Capătul de cerere privind constatarea calității de proprietar este inadmisibil, pentru aceleași considerente expuse mai sus, astfel ca si hotărârea instanței de fond este legala.
In ceea ce privește dreptul de creanța la care face vorbire paratul, consideră că in mod corect a fost respins ca nefondat, prețul plătit de către mine si nu de parat fiind cel înscris in actul autentic. Referitor la Îmbunătățiri, arat că au fost făcute cu banii ei.
Referitor la capătul de cerere privind dreptul de retenție, in mod corect a fost respins, nefiind întrunite disp. art. 2495 C.civ., paratul neavând un drept de creanța.
Analizând cererea de apel prin prisma motivelor invocate în susținerea ei și din oficiu asupra celor de ordine publică, conform art. 479 C.proc.civ., Tribunalul constată că acesta este întemeiat pentru următoarele argumente:
Prima instanță nu a respectat formele legale prescrise de dispozițiile legale care reglementează obligația instanței de a se pronunța motivat asupra cererilor care investesc instanța, inclusiv cele incidentale, cum este și cererea reconvențională – conform art. 425 alin.1, Cod procedură civilă, interpretate si din perspectiva garantării dreptului la apărare, respectiv la un proces echitabil.
Numai în aceste condiții, partea cunoaște și înțelege soluția pronunțată, decide dacă
formulează sau nu o cale de atac, evaluează șansele de pierdere sau câștig, este în măsura sa
formuleze în mod adecvat apărări pentru combaterea punctului de vedere al instanței, și nu în
ultimul rând, instanța superioara, este în măsura sa exercite controlul judiciar.
Utilizarea unor formule în sensul analizării probelor administrate în cauză, a înscrisurilor depuse sau a martorilor audiați în fața ambelor instanțe, nu satisface exigentele expuse în precedent, având un grad foarte mare de generalitate, neputând fi nici acceptate, nici combătute, de vreme ce nu este expus raționamentul logico-juridic care a stat la baza unei anumite concluzii.
De exemplu, capătul de cerere privind partajarea imobilului a fost respins pentru că la data dobândirii lui, conform contractului de vânzare-cumpărare, părțile nu erau căsătorite, în condițiile în care reclamantul-reconvențional nu a susținut niciodată că temeiul împărțelii l-ar constitui coproprietatea în devălmășie, ci din contră a arătat că bunul a fost cumpărat în perioada concubinajului, dar cu banii săi.
De asemenea, capătul de cerere subsidiar, referitor la constatarea unui drept de creanță constând în sumele de bani ce ar fi fost date pârâtei-reclamante pentru cumpărarea casei, a fost respins cu motivarea că „din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâtul G. I. ar fi achitat vânzătoarei o sumă de bani ca preț al vânzării”, fără să se facă o analiză a acestor probe, mai ales în condițiile în care chiar instanța reține că din declarațiile unor martori, reiese că și pârâtul G. I. ar fi contribuit cu o parte din suma plătită ca preț.
Nu în ultimul rând, se constată că soluția de respingere ca nefondată a cererii reconvenționale nu este motivată în drept, în sensul că prima instanță nu a arătat care sunt dispozițiile legale pe care le-a reținut și aplicat situației de fapt.
Or, în lipsa unor asemenea motivări, dar în condițiile în care instanța face trimitere la
declarațiile martorilor propuși de reclamant, sau face trimitere la unele înscrisuri depuse de
aceștia și nu explică motivele pentru care unele din cele depuse de pârâți, deși administrate,
nu sunt nici luate în seama, nici înlăturate, sau nu se evaluează interogatoriile încuviințate, se
generează un dezechilibru procesual care nu poate fi acceptat si o îndoiala cu privire la corespondența dintre concluziile instanței și realitate.
Se impune așadar, reluarea judecății, evaluarea completă a probatoriului administrat
sau administrarea unor probe noi apte să lămurească pricina sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul pârât G. I., cu domiciliul în ., județul M., împotriva sentinței civile nr.940/09.06.2015 pronunțată de Judecătoria Vînju M., intimați fiind N. A., domiciliat în ., județul M., M. M., C. R. S., cu domiciliul în ., județul M..
Anulează sentința parțial.
Reține cauza spre rejudecare în privința cererii reconvenționale formulată de G. I..
Menține dispozițiile sentinței privind revendicarea și evacuarea pârâților.
Termen fond 26 ianuarie 2016 cu citarea părților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 dec.2015.
Președinte, V. N. | Judecător, C. E. C. | |
Grefier, Lucreția I. |
CC/LI/5 ex.
Data/14.01.2016
Jud.fond.C. A.
Confidențial cod.op.2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 189/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1103/2015. Tribunalul... → |
|---|
