Pretenţii. Sentința nr. 189/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 189/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 968/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 968/A
Ședința publică de la 08 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător C. E. C.
Grefier Lucreția I.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta T. S. împotriva sentinței civile nr. 189/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Vînju M. în contradictoriu cu intimatul-pârât Zăvălași I. N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa părților și că prin încheierea de ședință din data de 12.05.2015 judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților, iar potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 12.11.2015 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru ca în conformitate cu dispozițiile art.416 și 420 cod procedură civilă să se constate intervenită perimarea.
Constatând că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni de la data suspendării, instanța invocă din oficiu excepția perimării cererii de apel și rămâne în pronunțare asupra excepției.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Vînju M. la data de 11.12.2014, sub nr._, reclamanta S. Clinic Județean de Urgență Drobeta T. S. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâtul Zăvălași I. N., obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 400 de lei, plus dobânzi și penalități până la data plății efective, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de reclamantă, cu serviciile acordate pârâtului.
În motivare, reclamanta a arătat că în data de 16.05.2011, pârâtul Zăvălași I. N. a fost internat în S. Județean de Urgență Drobeta T. S., în urma unui accident rutier, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 16.05. – 18.05.2011.
Mai arată reclamanta că a depus diligențe pe lângă Inspectoratul de Poliție Județean M. pentru a obține informații cu privire la numele persoanei vinovate, emițând adresa nr._/11.11.2013, fără a primi vreun răspuns.
Totodată, reclamanta a învederat că pârâtul, așa cum reiese din conținutul foii de observație, este victima agresiunii/ accidentului rutier.
În continuare, reclamanta a arătat că a trimis către pârâtul debitor adresă prin care a solicitat lămuriri, însă acesta nu a dat vreo relație cu privire la persoana vinovată.
A mai învederat reclamanta că deși art. 313 (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății statuează că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, s-a îndreptat împotriva părții vătămate.
În finalul cererii, reclamanta a arătat că debitul solicitat reprezintă prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale și face parte din categoria altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, termenul de prescripție al dreptului la acțiune fiind de 5 ani.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art. 119 – 127 Cod Procedură Fiscală.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La cerere s-au anexat: adresele cu nr. 1377/23.01.2013,_/11.11.2013, emise către Inspectoratul de Poliție Județean M., adresa nr. 6097/2014, decont de cheltuieli chirurgie nr._/5.11.2014, Foaia de observație clinică generală, Dispoziția emisă la data de 07.05.2014.
Cererea este scutită de la plata taxelor de timbru.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat.
La termenul din data de 3.02.2015 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 189/03.02.2015, Judecătoria Vînju M., a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 6 alin. 2 din Noul cod civil și dispozițiile art. 3 din legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, care prevăd că actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
În aceste condiții, reținând că fapta pentru care pârâtul a fost chemat în judecată și care implicit constituie fundamentul prezentei acțiunii, a fost săvârșită înainte de . Noului Cod Civil, instanța a constatat că prezenta cauză va fi analizată prin raportare la dispozițiile legale din vechiul Cod civil, legea în vigoare la acel moment.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv din decontul de cheltuieli aflat la fila 18 din dosarul cauzei și din foaia de observație clinică generală aflată la filele 16-17 din dosarul cauzei, instanța reține faptul că pârâtul Zăvălași I. N. a primit îngrijiri medicale în cadrul Spitalului Județean de Urgență Drobeta T. S. – Secția Chirurgie, fiind internat în perioada 16.05._11.
Din același decont de cheltuieli, instanța a reținut că pentru serviciile medicale acordate pârâtului de către unitatea reclamantă s-a înregistrat un cost total de 400 lei.
Reclamanta a specificat cauza vătămărilor suferite de pârât, ca fiind un accident rutier.
Reclamanta a invocat în susținerea cererii dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
În ceea ce privește referirile făcute la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a constatat că textul de lege invocat de reclamantă este inoperant împotriva pârâtului, deoarece pârâtul nu este o persoană care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Prin cererea formulată de reclamantă, se solicită obligarea pârâtului Zăvălași I. N. la plata sumei de 400 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de serviciile medicale acordate acestuia, plus dobânzi și penalități până la data plății efective a debitului.
Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ,, (1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
(2) Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.
Prin urmare, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 nu se poate solicita tragerea la răspundere civilă pentru cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală a victimei agresiunii sau accidentului decât a unei terțe persoanei (alta decât victima) care să fie răspunzătoare de daunele aduse sănătății persoanei spitalizate.
În cauza dedusă judecății, prejudiciului încercat de reclamantă (cheltuielile de spitalizare) sunt consecința directă a raportului de drept născut în temeiul legii între unitatea spitalicească reclamantă și pârât, raport în baza căruia reclamantul a acordat îngrijiri medicale pacientului.
Ținând cont de aceste dispoziții legale pe care se întemeiază acțiunea reclamantei, instanța a constatat că în cazul cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimelor, legiuitorul a înțeles să sancționeze pe autorii faptelor care au adus daune sănătății altei persoane.
În acest sens, prin disp. art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată și completată s-a prevăzut că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.
În niciun caz aceste dispoziții nu ar putea fi interpretate în sensul că victimele unor astfel de fapte ar trebui să suporte cheltuielile efectuate de spital în vederea recuperării lor, atât timp cât aceste fapte sunt imputabile unor terțe persoane.
Dimpotrivă, prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 sunt clare și neechivoce în sensul că legiuitorul a înțeles să sancționeze persoanele care, cu intenție sau din culpă au adus atingere integrității corporale și sănătății altor persoane, stabilind în sarcina acestora obligația de a achita contravaloarea serviciilor medicale efectuate în astfel de situații și de a repara în felul acesta prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.
Instanța nu a putut reține susținerile reclamantei că urmare a faptului că pârâtul nu a furnizat informațiile despre persoana vinovată de producerea accidentului, acesta din urmă se substituie persoanei vinovate de producerea accidentului, responsabilă pentru prejudiciul generat unității reclamante.
Acest raport de drept are la bază dispozițiile normative prevăzute chiar de legea invocată de reclamantă, respectiv Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.
Conform art.92 din Legea nr.95/2006 – (1) Acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului. Aceasta va include și misiunile de salvare aeriană și navală. (2) Acordarea asistenței medicale publice de urgență nu poate avea un scop comercial.
Potrivit art. 91 din Legea nr. 95/2006 – (7) Asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale, iar conform art. 93 din Legea nr. 95/2006 (1) Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face prin bugetul Ministerului Sănătății de la bugetul de stat și din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.
Având în vedere că legea nu face nici un fel de distincție între cazurile în care persoanele victime ale accidentelor sau agresiunilor necesită intervenții medicale de urgență (după cum acestea sunt sau nu asigurate) obligația unității spitalicești de a acorda asistență medicală are la bază un temei legal, atât în situația în care persoana spitalizată este asigurată, cât și în situația în care aceasta nu este spitalizată (urmând ca prejudiciul să fie recuperat de la terțul vinovat de producerea agresiunii sau accidentului, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006).
S-a reținut că la data de 16.05.2011 pârâtul a fost internată în secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Dr.Tr.S. pe perioada 16.05._11, în urma unui accident rutier. Contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 400 lei.
Cum însă reclamanta, nu a făcut dovada dreptului pretins, potrivit disp.art.998 și 999 C.civ. respectiv că între fapta pârâtului și prejudiciu cauzat furnizorului de servicii medicale, există un raport de cauzalitate, instanța a apreciat acțiunea formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată și în consecință a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea acesteia și admiterea acțiunii formulate.
Pacientul, victima unui accident/agresiune, nu poate fi interogată cu privire la numele părții vinovate, dat fiind că acesta este, fie în stare de urgență caz în care actul medical este prioritar, fie declară că nu cunoaște identitatea agresorului.
Apelantul-reclmant arată că își susține apelul pe baza înscrisurilor depuse: foaia de observație; decontul de cheltuieli; adresa către IPJ M. prin care a solicitat date privitorare la producerea accidentului rutier, cu nr. 1377/23.01.2013 și_/11.11.2013; adresă către Serviciul de Evidență a Populației M. prin care a solicitat ultimul domiciliu al intimatului-pârât pacient nr._/11.11.2013.
Apelantul-reclamant susține că art. 313 din aceeași lege, se refera cu strictețe la prejudiciile suferite de victimele accidentului rutier/agresiunilor, prejudicii care în mod natural trebuie suportate de persoana vinovata. Victimele accidentelor rutiere/agresiunilor nu cad sub incidența art.92 din Legea nr.95/2006, pentru ele există prevedere legală aparte.
Calitatea de victima a unui accident rutier/agresiune rezultă din conținutul foii de observație cât si din decontul de cheltuieli atașat la acțiune.
În cazul accidentelor rutiere/agresiunilor,calitatea de asigurat sau nonasigurat nu are relevanță, cum de altfel nici calitatea de minor/major a pârâtului, întrucât serviciile, medicale de acest gen nu sunt decontate de CJAS, ca atare nu are relevanță conținutul art.220 din legea nr.95/2006, privind persoanele nonasigurate care au dreptul la servicii medicale de urgență.
A mai arătat că demersurile instituției au fost multiple, în sensul că au trimis nenumărate adrese către IPJ M., Serviciul de Evidență a Populației M. și către pârât care au rămas fără finalitatea urmărita. Nu constituie faptă ilicita, dar i-a pus în imposibilitatea de a cunoaște identitatea agresorului, prin atitudinea pasiva a pârâtului-pacient, astfel ca s-au văzut nevoiți să intenteze acțiune împotriva acestuia.
A mai arătat apelantul că, în mod eronat instanța de fond a hotărât ca pacientul-pârât să fie exonerat de la plata debitului în valoare de 400 lei, întrucât acesta a beneficiat de servicii medicale, urmare a vătămării sale.
A solicitat admiterea apelului și casarea sentinței pronunțate de instanța de fond și admiterea cererii de chemare în garanție formulată de intimatul-pârât.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 12.05.2015, cauza a fost suspendată, în baza art. 411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 12.11.2015, prin referatul întocmit de grefa instanței, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea verificării subzistenței motivului suspendării cauzei, având în vedere că de la data suspendării, 12.05.2015 și până în prezent au trecut mai mult de 6 luni, timp în care dosarul a rămas în nelucrare din culpa părților.
În ședința publică din data de 08.12.2015 a fost invocată, din oficiu excepția perimării cererii de apel.
Analizând excepția perimării cererii de apel, invocată din oficiu, prin prisma actelor de procedură efectuate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art.416 Cod Procedură Civilă –„ Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de 6 luni. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu, iar conform art. 417 Cod Procedură Civilă perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.”
Prin urmare, legea statornicește existența cumulativă a două condiții de natură să atragă intervenția sancțiunii perimării și anume, investirea instanței cu o cerere care implică desfășurarea unei activități judiciare și rămânerea cauzei în nelucrare timp de 6 luni.
Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are o natură juridică mixtă care sancționează dezinteresul manifestat de părți în desfășurarea activități judiciare și se întemeiază pe prezumția de abandonare a judecății, dedusă tocmai din lipsa de stăruință a părților în întreținerea activității judiciare.
Ambele condiții legale sunt îndeplinite în prezenta cauză, instanța fiind investită cu judecata unei cereri dintre cele enumerate de art. 416 alin.1 Cod procedură civilă, între momentul suspendării judecării cauzei, 12.05.2015 și cel al repunerii pe rol, 12.11.2015, împlinindu-se termenul de 6 luni prescris de aceleași dispoziții legale.
Constatând că, cererea a rămas în nelucrare timp de 6 luni și că în tot acest interval de timp nu a fost efectuat nici un act de procedură în vederea judecății, că rămânerea în nelucrare se datorează culpei părții, că termenul de perimare nu a fost întrerupt sau suspendat în raport de dispozițiile art. 417 si art. 418 Cod procedură civilă și că nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială, instanța apreciază că sunt întrunite toate condițiile pentru a constata intervenită perimarea cererii de apel, cu toate consecințele ei firești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat apelul formulat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta T. S. cu sediul în Dr. Tr. S., .. 4, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 189/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Vînju M. în contradictoriu cu intimatul-pârât Zăvălași I. N. cu domiciliul în . județul M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Decembrie 2015.
Președinte, V. N. | Judecător, C. E. C. | |
Grefier, Lucreția I. |
NV/LI/ 4 ex.
Data- 21.12.2015.
Confidențial cod.op.2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 186/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 940/2015. Tribunalul... → |
|---|
