Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 430/2015. Tribunalul MEHEDINŢI

Tribunalul MEHEDINŢI - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 430/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 971/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 971/A

Ședința publică de la 08 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE V. N.

Judecător C. E. C.

Grefier Lucreția I.

Pe rol judecarea apelurilor formulate de apelanții A. - C. M. și V. R. SA București, împotriva sentinței nr.430/26.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr._ având ca obiect cerere de valoare redusă plata sumei de 6921,93 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr._/225/2010*.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic P. V. pentru apelantul A. - C. M., lipsă fiind apelanta V. ROMÂNIA SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-aluat act că reprezentantul apelantei pârâte a depus la dosar delegație.

Nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra apelului de față;

Consilier juridic P. V. pentru apelantul A. - C. M. a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, nu se află în culpă procesuală .

Referitor la apelul declarat de V. R. SA București a solicitat respingerea apelului.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentința nr. 430/26.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul nr. 1376_ a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta V. România SA București și a obligat pe pârâtă să achite reclamantei suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._/225/2010* al Judecătoriei Drobeta T. S. și pârâta să achite reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr.7183/17.12.2010 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul_/225/2010, instanța a admis excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale și a respins plângerea contravențională formulată de . .

Prin Decizia nr.310/26.04.2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._/225/2010 a fost admis recursul petentei ., declarat împotriva sentinței civile nr.7183/17.12.2010, a fost casată sentința, iar cauza a fost trimisă la rejudecare .

Prin sentința civilă nr.4029/22.09.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul_/225/2010 *, instanța a admis plângerea contravențională formulată de . și a dispus anularea procesului-verbal contestat.

Prin Decizia nr.3/10.01.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._/225/2010* a fost respins recursul intimatei A.N.P.C. – C.J.P.C. M., formulat împotriva sentinței civile nr.4029/22.09.2011 .

Față de soluția pronunțată în cadrul dosarului nr._/225/2010*, partea ce a căzut în pretenții putea fi obligată la cheltuieli de judecată atât în baza unei cereri accesorii, cât și pe calea unei acțiuni separate.

În cursul litigiului menționat, reclamantul din prezenta cauză a fost reprezentat de SCA T. Z. & Asociații care la data de 22.09.2011 a depus împuternicirea avocațială . nr._, dar și împuternicire avocațială de substituire pentru av. O. M. din cadrul Baroului M., prin care o împuternicește să reprezinte interesele . să în dosarul nr._/225/2010* al Judecătoriei Drobeta T. S. – fila 19.

Av. O. M. a fost prezentă la un termen de judecată, respectiv la data de 22.09.2011, când a solicitat, în concluziile pe fond, admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal, iar cu privire la cheltuielile de judecată a precizat că vor fi solicitate pe cale separată .

Conform art. 453 Cod Procedură Civilă "partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea părții care a câștigat, la plata cheltuielilor de judecată".

Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”, fapta acesteia generând răspunderea civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, respectiv de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.

Natura juridică a cheltuielilor de judecată fiind aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, acestea vor reprezenta contravaloarea prejudiciului material determinat de pierderea efectiv suferită, respectiv sumele efectiv cheltuite în susținerea procesului ori pentru apărare.

Pe cale de consecință, cererea reclamantei a fost analizată raportat la dispozițiile art.1357 cod civil privind răspunderea civilă delictuală.

Fapta ilicită și vinovăția constând în culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții rezultă din dispozitivul sentinței civile nr.4029/22.09.2011, irevocabilă prin decizia nr. 3/10.01.2012 a Tribunalului M., prin care a fost respins recursul intimatei A.N.P.C. – C.J.P.C. M..

În ceea ce privește prejudiciul, este reprezentat de cheltuielile efectuate de parte în procesul inițial constând în onorariul de avocat în cuantum de 6921,93 lei achitat la data de 25.10.2011, conform extrasului de cont depus la fila 8 – dosar nr._ .

Raportat la cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat instanța reține că acestea nu au fost solicitate în dosarul nr._/225/2010*, instanța pronunțându-se în limitele învestirii pe cererea de chemare în judecată, partea reclamantă precizând că înțelege să solicite pe cale separată aceste cheltuieli.

Față de aceste aspecte, în condițiile în care partea a beneficiat de asistență juridică, iar plata apărătorului a fost efectuată, prejudiciul are caracter cert și este în legătură de cauzalitate cu fapta generatoare de răspundere, reclamantul apelând la asistență specializată și la părerea unui specialist, procedând la achitarea onorariilor de avocat, ca urmare a necesității valorificării drepturilor sale pe cale judiciară.

Conform art.451 alin.2 C proc.civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Analizând cuantumul sumei solicitate cu titlu de onorariu avocat, dar și activitatea desfășurată de SCA T. Z. & ASOCIAȚII, raportat la dispozițiile art. 451 alin. (2) Cod Procedură Civilă, apreciem că acestea au caracter disproporționat raportat la obiectul dosarului nr._/225/2010*.

Pe cale de consecință, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, raportat la dispozițiile art. 451-455 Cod Procedură Civilă, urmează ca cererea formulată de reclamanta V. R. Sa Bucuresti să fie admisă în parte, iar pârâta A.N.P.C. – C.J.P.C. M. să fie obligată să achite reclamantei suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._/225/2010* al Judecătoriei Drobeta T. S. .

Pârâta a susținut că cererea nu se încadrează în domeniul de aplicare al procedurii privind cererile cu valoare redusă pe motiv că procedura cu privire la cererile de valoare redusă, așa cum este reglementată de art.1025-132 C.proc.civ. se aplică atunci când valoarea cererii nu depășește_ lei, fără a se lua în considerare cheltuielile de judecată .

Nu poate fi primită această susținere, întrucât textul de mai sus se referă la stabilirea unui plafon de_ lei pentru obligația principală, fără a se lua în considerare cheltuielile de judecată . Pe de altă parte, obligația principală în prezenta cauză, o constituie plata unei sume certe, determinate, ce reprezintă cheltuieli de judecată nesolicitate odată cu judecarea plângerii contravenționale . Cum a precizat mai sus, cheltuielile de judecată pot fi solicitate pe cale separată, iar dispozițiile referitoare la cererea de valoare redusă nu exclud posibilitatea de a formula o asemenea cerere pentru cheltuielile de judecată aferente unei cauze deja soluționate .

Pârâta a mai arătat că nu pot fi acordate cheltuielile de judecată de judecată pe calea cererii de valoare redusă pe motiv că reprezentații pârâtei sunt funcționari publici, iar art.1025 alin.3 menționează că procedura nu se aplică pentru răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în exercitarea autorității publice .

Instanța a apreciat că susținerea este neîntemeitată din moment ce debitul din prezenta cerere reprezintă cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._/225/2010, cauză în care procesul verbal întocmit de pârâtă a fost anulat, așadar se află în culpă procesuală .

De asemenea, raportat la dispozițiile art. 453 Cod Procedură Civilă, având în vedere că pârâtul a pierdut prezentul proces, fiind în culpă procesuală, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezenta cauză, respectiv suma de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru .

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta A. - C. M. REPREZENTAT LEGAL PRIN COMISAR ȘEF ADJ. S. M. solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate și respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că Judecătoria Dr.Tr.S. prin sentința civilă nr. 430/2015 a admis în parte cererea formulată de reclamanta V. ROMÂNIA SA, a redus cuantumul cheltuielilor de judecată, stabilind în sarcina noastră plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul_/225/2010* și 200 lei reprezentând taxa de timbru achitata în prezentul dosar.

Consideră că, agentul constatator nu a făcut altceva decât sa își îndeplinească sarcinile de serviciu și să aplice legislația in vigoare de la aceea dată. La momentul sancționării petentei, comisarii C.J.P.C. M. au acționat conform prerogativelor conferite de lege, verificând respectarea prevederilor legale privind protecția consumatorilor, referitoare la contractele de credit pentru consumatori prevăzute in Legea 193/2000.

Procedura contravențională este o procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun, în speță contenciosul administrativ. (în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională în Decizia nr. 81/2007). Rezultă că procesul verbal de constatarea contravenției emis in realizarea procedurii contravenționale, are natură juridică mixtă, de act administrativ și act de procedură contravențională, prezentând o . particularități față de un act administrative tipic, printre care și faptul cât actele de procedura contravențională sunt scutite de taxa de timbru.

Prin întocmirea PVCC-ului comisarii C. au dus la îndeplinire atribuțiile de serviciu care sunt prevăzute în fișa postului si au aplicat dispozițiile Legii 193/2000, neputânduli-se imputa vreo culpă.

Agentul constatator nu a făcut altceva decât sa respecte prevederile ordonanței existente la momentul controlului. Ori este lesne de observat faptul ca comisioanele de administrare au fost majorate de la valori inferioare la valori superioare prin aceea introducere a comisionului de risc in cel de administrare, încălcând dispozițiile art. 35, alin. lit a din ordonanța(nemodificata).pana la data intrării in vigoare a ordonanței, băncile, au acționat in mod discreționar, majorând ori de cate ori au vrut dobânzile si comisioanele, prin invocarea unor motive mai mult sau mai puțin argumentate, acționând de pe poziții superioare prin inserarea unor clauze, in contracte, ce le permiteau acele majorări si care de cele mai multe ori au dus la creșterea gradului de îndatorare al consumatorilor. Legiuitorul român a stabilit reguli precise, a statuat drepturi consumatorilor, prin impunerea operatorilor economici de a percepe numai anumite comisioane ori art. 36 coroborat cu art. 35 alin.1 lit. a, conduce la descrierea corecta a faptei si aplicarea amenzii cu respectarea prerogativelor legale si temelnice in vigoare prevăzute de actele normative in vigoare. La baza obligației de restituirea cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala, astfel ca partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare.

Cheltuielile se admit in întregime sau in parte, după cum s-au admis unele capete de cerere ori după cum au fost admise cererile ambelor parți si in funcție de coparticipare procesuala.

V. România SA putea fi reprezentata de oricine ( de un consilier juridic angajat sau un alt reprezentant al societății, fapt care ar fi dus si la lipsa cheltuielilor reprezentând onorariu avocat), modul de reprezentare in aceasta cauza neavând relevanta in soluția pronunțata, de anulare a pvcc ci, apariția Legii nr.288/2010 care a dezincriminat fapta constatata anterior ca si contravenție, instanța făcând aplicarea de drept a prevederilor legale intervenite pe parcursul procesului.

In calitate de pârâta, am formulat întâmpinare în condițiile art. 115 -118 C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiată (deci determinarea pârâtului de a ieși din pasivitatea confortabilă pe care i-o asigură prezumția că nu datorează nimic nimănui), fie susținerea unor apărări neîntemeiate (care echivalează cu zădărnicirea reclamantului în încercarea sa de a răsturna prezumția relativă sus amintită). Astfel înțeleasă culpa procesuală pe care se întemeiază reglementarea din C.pr.civ.. partea care cade în pretenții" / debitorul poate fi atât reclamantul, cât și pârâtul.

Culpa aparține paratului atunci când a fost admisa acțiunea reclamantului, când pe parcursul procesului paratul își executa obligația cu consecința respingerii cererii reclamantului (deoarece rămâne fără obiect) sau când își executa obligația înainte de sesizarea instanței, fără sa înștiințeze reclamantul.

Numai în măsura în care aceste cheltuieli erau probate în cadrul procesului, puteau fi solicitate pe calea unei acțiuni separate, și numai în condițiile în care și-a rezervat în fața instanței dreptul de a le solicita separat. Prin imposibilitatea probării cheltuielilor de judecată, prin nesolicitate acestora la judecarea pricinii, si prin nerezervarea dreptului de a le solicita ulterior pe calea unei cereri separate, reclamanta nu le poate solicita, pentru simplu motiv că nu poate proba efectuarea acestora în timpul procesului, iar cele pretins a fi efectuate după soluționarea irevocabilă a pricinii, nu pot fi reținute ca fiind reale, pertinente si concludente pentru soluționarea pricinii.

În speță nu se poate vorbi despre culpa procesuală a părții adverse și temeinicia pretențiilor părții pe care le solicită, deoarece petenta nu a câștigat procesul, iar intimata nu a pierdut procesul, ci anularea actului a fost consecința apariției între timp a unei legi mai favorabile-Legea nr.288/2010, iar fapta contravențională a fost dezincriminată.

Având in vedere ca la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala, solicitam respingerea acțiunii ca nefondată, având in vedere lipsa culpei procesuale a A.N.P.C.- C. M..

Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții".

Culpa procesuală este cea care trebuia să fundamenteze fiecare sumă la care va fi obligată partea care a căzut în pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru acordarea cheltuielilor de judecată este necesar și suficient a se reține culpa procesuală a părții care a pierdut procesul și a căzut astfel în pretenții.

Așadar, față de prevederile art. 274 alin. 1 C.pr.civ.. precum și ale art. 998 C.civ. („orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-1 repara").nu se impune acordarea cheltuielilor de judecata solicitate de către petenta având in vedere următoarele:

a) Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor M. este o entitate cu personalitate juridică in subordinea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, care coordonează și realizează strategia și politica Guvernului în domeniul protecției consumatorilor si acționează pentru prevenirea și combaterea practicilor care dăunează vieții, sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorilor.

b) conform H.G. nr. 700/2012 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor .art.3 al.l lit h) si i) Autoritatea are ca atribuții:

- controlează respectarea dispozițiilor legale privind protecția consumatorilor, referitoare la securitatea produselor și serviciilor, precum și la apărarea drepturilor legitime ale consumatorilor, prin efectuarea de controale pe piață la producători, importatori, distribuitori, vânzători, prestatori de servicii, inclusiv servicii financiare, și în unitățile vamale, având acces la locurile în care se produc, se depozitează ori se comercializează produsele sau în care se prestează serviciile, precum și la documentele referitoare la acestea, excepție făcând controalele igienico-sanitare și sanitar-veterinare la producători, în cazul produselor alimentare;

- constată contravenții și dispune măsuri de limitare a consecințelor producerii, prestării, importului, comercializării sau oferirii gratuite a unor produse alimentare ori nealimentare și servicii, inclusiv servicii financiare, care nu sunt în concordanță cu dispozițiile legale din domeniile de activitate ale Autorității, prin aplicarea sancțiunilor contravenționale prevăzute de lege, sesizează organele de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale

c)La momentul sancționării petentei, comisarii C.J.P.C. MH au acționat conform

prerogativelor conferite de lege, verificând respectarea prevederilor legale privind protecția consumatorilor, referitoare la contractele de credit pentru consumatori prevăzute in Ordonanță de urgență nr. 50 din_ .

Acțiunea de control a avut la baza înregistrarea unui număr mare de reclamații din partea consumatorilor care reclamau încălcarea de către instituțiile bancare a prevederilor O.U.G. nr. 50 din_ .

d)De asemenea, instanțele investite cu soluționarea plângerilor contravenționale împotriva proceselor verbale încheiate in baza O.U.G. nr. 50 din_ s-au pronunțat in sensul respingerii ca neîntemeiata a cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecata. Motivarea instanței a fost lipsa culpei procesuale si a temeiniciei pretențiilor, considerându-se ca nu s-a căzut in pretenții, respectiv procesele verbale nu erau nelegale si netemeinice.

Conform practicilor Tribunalului D. cat si a Judecătoriei C., in dosare similare (dosare nr._/215/2010, nr._/215/2010 si nr._/215/2010), in care au fost aceleași părti, respectiv: C. D. și V.- reprezentata tot de către Societatea civila de avocați N. N. D. Kingston Petersen, instanțele au respins cererile de acordare a cheltuielilor de judecata solicitate de V. . Apoi, casa de avocatura menționata mai sus, văzând ca nu are câștig de cauza privind cheltuielile de judecata, in dosarele (similare) ulterioare împotriva C. D. nu au mai solicitat cheltuieli de judecata si nici nu au menționat ca le cer pe cale separata.

În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 -482 C. proc.civ.

În baza art. 223 C.proc.civ. a solicitat judecarea cauzei în lispsă.

Împotriva aceleiași sentințe a formulat apel reclamanta V. SA ROMÂNIA solicitând admiterea apelului și pe cale de consecință, schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul admiterii în tot a cererii cu valoare redusă și obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată antrenate de soluționarea prezentei cauze( integral fond și apel)

În motivare a arătat că dosarul nr._/228/2010* soluționat irevocabil de către Tribunalul M. în favoarea V.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Drobeta - Tumu S. sub nr._/228/2010, V. a solicitat, în contradictoriu cu C. M., anularea Procesului - Verbal de contravenție . nr._/22.07.2010 („Procesul - verbal").

În cuprinsul Procesului - verbal V. a fost sancționată, în principal, cu amenda în cuantum de 25.000 lei pentru pretinsa faptă de a fi majorat dobânda fixă din contractul de credit al petentei I. S.. Considerând Procesul - verbal ca netemeinic și nelegal, V. a formulat plângerea contravențională ce face obiectul dosarului menționat, la data de 08.10.2010.

După două cicluri procesuale, prin Sentința nr. 4029/22.09.2011, instanța a admis plângerea contravențională formulată de V. și, pe cale de consecință, a dispus anularea Procesului - verbal.

Litigiul a avut o complexitate ridicată, miza litigiului fiind însemnată, iar reprezentanții convenționali ai V. s-au prezentat la toate termenele de judecată, au depus cererea de chemat în judecată și, de asemenea, concluzii scrise.

Dosarul nr._ al Judecătoriei Drobeta - T. S.

Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului de fond, V. a solicitat obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată antrenate de soluționarea plângerii contravenționale ce face formează obiectul dosarului nr._/228/2010*, soluționat irevocabil în favoarea V..

Concret, prin cererea de chemare în judecată (cerere cu valoare redusă), V. a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 6.921,93 lei.

Prin Sentința apelată, instanța de fond a dispus admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, sens în care a dispus obligarea intimatei la plata sumei de 800 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Argumentația în drept. Sentința apelată este netemeinică și nelegală, dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor din legislația privind exercitarea profesiei de avocat.

Din cuprinsul Sentinței apelate, rezultă că singurul fundament al cenzurării onorariului de avocat (reducerea de la 6921,93 lei la 800 lei) îl reprezintă:„[...] apreciem că acestea au caracter disproporționat raportat la obiectul dosarului nr._/2251201O*""(subl.ns.).

Contrar celor reținute de instanța de fond, onorariul de 6.921, 93 lei nu este disproporționat.

După cum a arătat la punctul anterior, primă instanță a dispus reducerea cuantumlui cuantumului cheltuielilor de judecată până la 800 lei, adică până la 11.5 % din suma suportată de V. cu soluționarea dosarului de fond (6.921,93 lei),

Potrivit art. 451 alin. (2) C.pr.civ. „instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acestaeste vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat [...]""(subl.ns.).

Prin urmare, textul de mai sus circumstanțiază 3 împrejurări prin raportare la care instanța poate diminuarea onorariul de avocat, respectiv: valoarea pricinii;complexitatea cauzei; activitatea prestată de avocat.

După cum a reținut doctrina de specialitate,„[criteriile care vor fi utilizate de instanță cu o atare finalitate sunt cele indicate în conținutul normei [art. 451 alin. (2) - n.ns.], având valoarea unor criterii legale/.../"(subl.ns.) .

După cum a reținut doctrina de specialitate, „[culpa procesuală aparține reclamantului atunci când cererea sa o fost respinsă în tot sau în parte, pe fondul pretențiilor formulate ori pe calea unei excepții procesuale, fie de procedură, fie de fond, dar și atunci când a renunțat la judecată sau la dreptul pretins"(subl.ns.).

Or. instanța de fond a admis în tot fondul cererii de chemare în judecată formulate de V., prin urmare nu este incidență nicio situație de diminuare a onorariului dintre cele de mai sus, motiv pentru care este neîntemeiată soluția instanței de fond de a diminua onorariul de avocat cu mai mult de 88% (nu există o culpă procesuală a V.)

Prin Sentința apelată, instanța de fond a cenzurat în mod excesiv cheltuielile de judecată și a acordat mai puțin de 12% din cheltuielile de judecată ce s-ar fi cuvenit V.. în ipoteza în care am adopta punctul de vedere al primei instanțe, s-ar ajunge la situația absurdă în care V.. deși a obținut câștig de cauză (pârâta „a căzut în pretenții"), să nu poată recupera cheltuielile de judecată, generate exclusiv ca urmare a atitudinii procesuale culpabile a pârâtei. Prin reducerea onorariului de avocat, V. ar fi in imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală.

Potrivit art. 451 alin. (2) C.pr.civ. „[instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei".

În speță, onorariul a fost stabilit inter partes conform art. 127 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de oricare dintre elementele prevăzute în alin. (3) al textului menționat și anume:

a)timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activității cerute de client;

b)natura, noutatea și dificultatea cazului;

c)importanța intereselor în cauză;

d)împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare;

e)notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului;

f)conlucrarea cu experți sau alți specialiști, impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului;

g)avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat;

h)situația financiară a clientului;

i)constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să

acționeze pentru a asigura servicii legale performante.

În speță, una din cele mai mari bănci din România - V. - a mandatat societatea de avocatură Țuca Z. & Asociații să-i apere interesele într-un proces provocat de intimata C. M.. Cu alte cuvinte, interesele din speță erau deosebite. Într-o speță, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că instanța de judecată nu poate interveni în raportul juridic dintre avocat și clientul său, ci doar apreciază în ce măsură onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauză trebuie suportat de adversarul său (în raport de complexitatea speței și efortul concret depus de avocatul părții care a câștigat) .

În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care fiind învestită cu soluționarea pretențiilor referitoare la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.

Or, în speță, cenzurarea excesivă a onorariului avocațial este total nejustificată, V. fiind în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, ce au fost efectiv suportate și au un cuantum rezonabil, deși nu se află în culpă procesuală.

Neîndoielnic că V. a beneficiat, pe tot parcursul derulării litigiului de asistență juridică calificată, complexă sub aspectul pregătirii apărării și al volumului efectiv de muncă, cauza având un grad relativ sporit de dificultate, precum și o valoare pecuniară ridicată, mai mulți avocați depunând toate diligentele în scopul realizării drepturilor deduse judecății.

Or, art. 451 C.pr.civ. este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului, ceea ce nu este cazul de față . Pe de altă parte, cheltuielile de judecată trebuie să îndeplinească și o funcție educativă (aspect ignorat de prima instanță), în sensul că, prin acordarea lor, potențialii reclamanți să fie descurajați să mai formuleze cereri de chemare în judecată abuzive.

Având în vedere: că pârâta C. M. căzut în pretenții și, în consecință, se află în culpă procesuală (împrejurare independentă de orice acțiune sau inacțiune a V. de dinaintea nașterii litigiului), prin admiterea cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._/228/2010*; faptul că V. a beneficiat, pe tot parcursul derulării litigiului în fața instanței de fond, de asistență juridică calificată;funcția educativă, precum și cea sancționatorie a cheltuielilor de judecată,rezultă, contrar celor susținute de C. M. pe calea apelului, următorul aspect: cheltuielile de judecată antrenate de soluționarea acestui litigiu au un cuantum rezonabil în raport cu munca prestată de avocat.

În drept, art.1032 C.proc.civ. coroborat cu art. 466 C.proc.civ., Statutul Profesiei de Avocat.

La data de 30.09.2015 prin serviciul registratură apelanta A. - C. M. reprezentat legal prin comisar șef adj. S. mircea a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamanta . privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nefondată.

În motivare a arătat că în data de 22.07.2010 la C. M. s-a primit sesizarea nr. 0032/12.07.2010 a d-nei I. S. prin care aceasta reclama faptul că în convenția de credit nr._/29.01.2007 încheiat cu S.C. V. S.A s-au modificat unilateral dobânda, precum și faptul că, se percepe un comision de risc.

In lumina prevederilor art.10, alin (l) din Legea 363/2007 privind în vederea stopării și combaterii practicilor comerciale incorecte, persoanele sau organizațiile care. potrivit legii, au un interes legitim pot fie să sesizeze Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor în legătură cu practicile comerciale incorecte pentru ca aceasta să decidă asupra reclamațiilor. fie să inițieze acțiuni în justiție împotriva comercianților care au săvârșit sau sunt susceptibili să săvârșească practici comerciale incorecte., echipa de comisari însărcinată cu soluționarea acestei sesizări au întocmit PVC .. A., nr._/22.07.2010. în care au sancționat modificarea dobânzii din convenția de credit sus menționată, precum și eliminarea comisionului de risc.

În urma verificărilor efectuate, s-a încheiat proces-verbal de constatare, prin care s-a constatat faptul că în convenția încheiata de partea vătămata cu banca a fost majorată dobânda fixa și sunt inserate clauze la pct. 5 lit a. care contravin prevederilor art. 6, alin.(l) și art. 15. alin.(l) din Legea 363/2007 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.

Acest proces-verbal este semnat de către reprezentantul legal al băncii, care a declarat ca obiecțiunile vor fi formulate in instanța.

Prin sentința nr. 4029/2011 a Judecătoriei Dr.Tr.S. fost admisă plângerea contravențională în dosarul_/225/2010 fiind anulat procesul verbal .. A., nr._/22.07.2010.

La baza obligației de restituirea cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala, astfel ca partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuielile făcute, justificat, de

partea câștigătoare.

Cheltuielile se admit in întregime sau in parte, după cum s-au admis unele capete de cerere ori după cum au fost admise cererile ambelor parii si in funcție de coparticipare procesuala.

Conform motivării instanței, A.N.P.C.- C. M. nu a pierdut pentru ca ar fi aplicat greșit prevederile legale incidente in materie la data întocmirii actului sancționator sau pentru faptul ca activitatea desfășurata de către avocat ar fi fost una forte complexa care a scos in evidenta si a probat greșelile comisarilor, ci datorita lipsei calității procesuale a . sucursala Dr.Tr.S..

Proporționalitatea onorariului avocațial cu valoarea ori complexitatea cauzei și cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanței de fond. aceasta justificând reducerea onorariului avocațial, astfel încât acesta să reflecte valoarea muncii depuse de apărător pe parcursul prezentului litigiu - sau chiar al mai multora, cum este cazul de față.

Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență. se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 453 C.pr.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.

Referitor la jurisprudență C.E.D.O., aceasta este relevantă sub aspectul principiului pe care îl degajă și anume acela că cheltuielile de judecată efectuate în proces urmează să fie recuperate de partea care are câștig de cauză numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, reale și rezonabile.

Prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară și nu-1 modifică. în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ei doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportai de partea care se află în culpă procesuală.

În sensul că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele C. împotriva României. S. împotriva României. S. și alții împotriva României. R. împotriva României).

Numai în măsura în care aceste cheltuieli erau probate în cadrul procesului, puteau li solicitate pe calea unei acțiuni separate, și numai în condițiile în care și-a rezervat în fața instanței dreptul de a le solicita separai. Prin imposibilitatea probării cheltuielilor de judecată, prin nesolicitate acestora la judecarea pricinii, și prin nerezervarea dreptului de a le solicita ulterior pe calea unei cereri separate, reclamanta nu le poate solicita, pentru simplu motiv că nu poate proba efectuarea acestora în timpul procesului iar cele pretins a fi efectuate după soluționarea irevocabilă a pricinii, nu pot fi reținute ca fiind reale, pertinente și concludente pentru soluționarea pricinii.

Pretinsele dovezi în ce privește valoarea cheltuielilor de judecată efectuate nu pot fi reținute de instanță in condițiile in care nu au fost efectuate pe parcursul derulării procesului (factura emisă în septembrie 2011, iar sentința Judecătoriei C. a fost data in ianuarie 2012). Consideram ca onorariul solicitat cu titlu de cheltuieli de judecata este nepotrivit de mare în raport cu munca realizata de avocat în acest dosar si în consecința, solicitam aplicarea prevederilor codului de procedura civila si anume respingerea apelului reclamantei, menținerii micșorării SUBSTANȚIALE a cuantumului cheltuielilor de judecata așa cum a decis instanța de fond.

În raport de cele arătate, consideră apelul formulat de petentă ca neîntemeiată și solicităm respingerea acestuia, precum și respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea dosarului nr._/225/2010.

In drept, ne întemeiem prezenta pe dispozițiile Codului de procedură civilă art.205 si art.451 alin.(2). Dovada înțelegem să o facem cu înscrisuri, și alte probe admise de lege. Atașam prezentei, extrase din noul portal al instanțelor de judecata: I. Dosar nr._/225/2012 - Tribunalul M. si Judecătoria Dr.Tr.Scverin.

In baza art. 242 C.P.C. a solicitat judecarea în lipsă .

La data de 05.10.2015, prin serviciul registratură apelanta reclamantă V. ROMÂNIA SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de C. M. și obligarea C. M. la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată antrenate de soluționarea prezentei cauze.

În motivare a arătat că dosarul nr._/228/2010* soluționat irevocabil de către Tribunalul M. în favoarea V.

Dosarul nr._ al Judecătoriei Drobeta - T. S..

Concret, prin cererea de chemare în judecată (cerere cu valoare redusă), V. a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 6.921,93 lei.

V. a declarat apel împotriva Sentinței apelate, solicitând modificarea sa în sensul acordării în tot a cheltuielilor de judecată.

APELUL DECLARAT DE C. M.

Prin apelul declarat, C., în esență, solicită schimbarea Sentinței apelate și, pe cale de consecință, respingerea în tot a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Principalul motiv de apel este reprezentat de faptul că, în opinia C. M., aceasta nu s-ar afla în „culpă procesuală", împrejurare față de care cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ar fi trebuit respinsă.

După cum vor demonstra în cele ce urmează, apelul declarat de C. M. este neîntemeiat, motiv pentru care se impune respingerea acestuia ca atare.

ARGUMENTAȚIA ÎN D.

Motivarea primei instanțe

Situațiile teoretice în care pârâtul este considerat a fi în culpă procesuală

Spre deosebire de situația reclamantului, „[pârâtul este în culpă procesuală când cererea reclamantului este admisă în tot sau în parte ori dacă își execută obligațiile pe parcursul procesului și cererea reclamantului este respinsă ca rămasă fără obiect sau dacă la data declanșării procesului pârâtul își executase deja obligațiile, dar nu l-a înștiințat pe reclamant" .

Este clar că, în cazul de față, este vorba de culpa exclusivă a pârâtei, întrucât cererea de chemare în judecată formulată de V. a fost admisă în tot (contrar celor susținute de C. M. pe calea apelului).

În concluzie, raportat la cele de mai sus și la dispozițiile art. 451 alin. (2) C.pr.civ., este evident că nu există o culpă procesuală în sarcina V., instanța de fond în mod greșit micșorând cuantumul onorariului de avocat.

În raport de circumstanțele cauzei șl de activitatea avocaților, volksbank este îndreptățită la recuperarea integrală a cheltuielilor de judecată antrenate de soluționarea acestui litigiu în primă instanță

Onorariul de 6.921,93 lei nu este disproporționat.

Prima instanță a dispus reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată până la 800 lei, adică până la 11.5 % din suma suportată de V. cu soluționarea dosarului de fond (6.921,93 lei).

Potrivit art. 451 alin. (2) C.pr.civ. „[ijnstanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei".

În speță, onorariul a fost stabilit inter partes conform art. 127 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de oricare dintre elementele prevăzute în alin. (3) al textului

menționat și anume:

a)timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activității cerute de client;

b)natura, noutatea și dificultatea cazului;

c)importanța intereselor în cauză;

e)notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului;

f)conlucrarea cu experți sau alți specialiști, impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului;

g)avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat;

h)situația financiară a clientului;

i)constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să

acționeze pentru a asigura servicii legale performante.

25.în speță, una din cele mai mari bănci din România - V. - a mandatat societatea de avocatură Țuca Z. & Asociații să-i apere interesele într-un proces provocat de intimata C. M.. Cu alte cuvinte, interesele din speță erau deosebite. Într-o speță, înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că instanța de judecată nu poate interveni în raportul juridic dintre avocat și clientul său, ci doar apreciază în ce măsură onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauză trebuie suportat de adversarul său (în raport de complexitatea speței și efortul concret depus de avocatul părții care a câștigat) .

Neîndoielnic că V. a beneficiat, pe tot parcursul derulării litigiului de asistență juridică calificată, complexă sub aspectul pregătirii apărării și al volumului efectiv de muncă,cauza având un grad relativ sporit de dificultate, precum și o valoare pecuniară ridicată, mai mulți avocați depunând toate diligentele în scopul realizării drepturilor deduse judecății.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 223 C.proc.civ.

În drept: art. 471 alin. (5) C.pr.civ., Statutul Profesiei de Avocat, precum și toate celelalte dispoziții la care am făcut referire în cuprinsul prezentului apel.

Prin decizia civilă nr. 436/03 Noiembrie 2015, Tribunalul M., a admis excepția necompetenței Secția a -II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe apelantele A. - C. M. reprezentat legal prin comisar șef adj. S. M. și V. R. SA București și V. R. SA București, în favoarea Tribunalului M. - Secția I Civilă.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin Decizia în interesul legii nr.19/2013 ICCJ s-a stabilit că „cererile prin care se solicită, pe cale separată, acordarea cheltuielilor de judecată sunt cereri principale supuse taxei judiciare de timbru, care se calculează la valoarea pretențiilor deduse judecății, chiar dacă cererile care au format obiectul litigiului din care aceste cheltuieli provin au fost scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.”

În considerentele deciziei s-a reținut că „în funcție de criteriul de clasificare determinat de calea procedurală aleasă de parte, pentru considerentele care au fost expuse și în doctrină, acțiunile prin care se solicită pe cale separată cheltuieli de judecata au caracterul de cereri principale. În plus, acestea au caracter autonom față de litigiile primare, care decurge din: a) natura civilă a procesului, independent de natura litigiului care a generat efectuarea cheltuielilor, b) fundamentul juridic, reprezentat de răspunderea civilă delictuală (decurgând din culpa procesuală și necesitatea acoperirii integrale a prejudiciului cauzat părții câștigătoare) și c) împrejurarea că rațiunea prorogării competenței instanței în temeiul dispozițiilor art. 17 din vechiul Cod de procedură civilă (respectiv art. 123 din Codul de procedură civilă) nu subzistă în cazul acestor cereri, cu consecința aplicării regulilor de competență de drept comun.”

Aceste caracteristici (cereri principale cu caracter autonom) aparțin deopotrivă și cererilor prin care se solicită, pe cale separată, acordarea cheltuielilor de judecată rezultate din procese care au fost scutite de taxă judiciară de timbru.

Prin urmare, în cazul în care plata cheltuielilor de judecata se cere printr-o acțiune separata, competenta de soluționare a cauzei este cea de drept comun, natura litigiului fiind civila, nedepinzând de natura litigiului care a generat efectuarea cheltuielilor.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul M. la nr._ .

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate conform art. 479 din Codul de procedură civilă, se constată că acestea sun nefondate pentru următoarele argumente:

În ceea ce privește apelul formulat de pârâta A. - C. M., se reține că aceasta critică sentința prin aceea că în mod greșit s-a apreciat că ar avea o culpă procesuală în pierderea litigiului ce a format obiectul dosarului nr._/225/2010 *, precizând că soluția dată cauzei, respectiv admiterea plângerii cu consecința anulării procesului verbal de contravenție emis de A. - C. M., s-ar fi datorat intervenirii unei legi noi care ar fi dezincriminat fapta contravențională.

Observând sentința civilă nr. 4029/22.09.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în dosarul_/225/2010 *, irevocabilă prin respingerea recursului, Tribunalul constată că instanța a admis plângerea contravențională formulată de . și a dispus anularea procesului-verbal încheiat de A. - C. M., pentru un motiv de nelegalitate, respectiv că sancțiunea contravențională a fost aplicată Sucursalei V. România Dr.Tr. S. – M., care neavând personalitate juridică nu poate fi subiect activ al contravenției.

Rezultă așadar, că motivul de apel invocat de A. - C. M. nu are legătură cu prezenta cauză, în care culpa procesuală a acesteia este evidentă, prin faptul că pierderea litigiului ce a generat cheltuielile de judecată ce fac obiectul cauzei s-a datorat întocmirii de către aceasta, în mod nelegal, a procesului verbal de contravenție.

Cu privire la apelul reclamantei ., Tribunalul reține că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 451 al. 2 din Codul de procedură civilă, care prevăd că instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată ce reprezintă onorariul de avocat, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat.

Astfel, onorariul avocaților ce au reprezentat-o pe reclamanta . în dosarul_/225/2010*, de 6921,93 de lei este în mod vădit disproporționat față de valoarea cauzei, reprezentând aproximativ 25% din aceasta.

De asemenea, cauza a avut o complexitate redusă, fiind vorba despre o plângere contravențională ce a fost soluționată de instanță pe o simplă chestiune de nelegalitate a procesului verbal, fără a se intra în cercetarea caracterului întemeiat sau nu al aplicării contravenției.

Așa cum se stabilește în mod expres în dispozițiile mai sus citate, reducerea onorariului avocatului de către instanță, nu produce nici un efect în raporturile dintre avocat și clientul său, asigurându-se doar ca partea care a pierdut procesul să plătească celeilalte părți o sumă echitabilă prin raportare la criteriile precizate.

Față de cele expuse, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, se vor respinge apelurile formulate de apelanții A. - C. M. și V. R. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelurile formulate de apelanții A. - C. M. reprezentat legal prin comisar șef adj. S. M. cu sediul în Dr.Tr.S., .-80 și V. R. SA București cu sediul în București, ., . 10, sector 2, înregistrat la Registrul Comerțului sub nr. J_, Cod Unic de Înregistrare_, Registrul Bancar nr. RB-PJR-048/10.04.2000, cont_ deschis la BNR-Centrală, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 08 Decembrie 2015.

Președinte,

V. N.

Judecător,

C. E. C.

Grefier,

Lucreția I.

CC/LI/4 ex.

Confidențial cod.op.2626

← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr....		Pretenţii. Sentința nr. 186/2015. Tribunalul MEHEDINŢI →

Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 430/2015. Tribunalul MEHEDINŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 430/2015. Tribunalul MEHEDINŢI