Acţiune posesorie. Decizia nr. 1145/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1145/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 11-10-2012 în dosarul nr. 1145/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1145/R
Ședința publică de la 11 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător C. M.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursurilor civile formulate de recurentul-reclamant P. N. V. și recurentul-pârât Z. C. împotriva sentinței civile nr.323/ 05.07.2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în contradictoriu cu intimata-chemată în garanție P. C. B., având ca obiect acțiune posesorie, pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, având în vedere lipsa părților și dispozițiile art.104 alin.12 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, instanța dispune reapelarea cauzei la ordine.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant și avocat N. C., pentru recurentul-pârât lipsă, lipsă fiind și intimata-chemată în garanție.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se aduce la cunoștință părților prezente personal sau prin apărător, că a fost respinsă cererea de recuzare formulată în cauză.
Se ia act că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, din partea recurentului-reclamant chitanța de plată a taxei de timbru în sumă de 46 lei și 3 lei timbru judiciar mobil.
Avocat N. C., pentru recurentul-pârât, depune la dosar împuternicirea avocațială și întâmpinare, copia acesteia fiind comunicată recurentului-reclamant.
Recurentul-reclamant solicită reapelarea cauzei pentru a avea posibilitate să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
Se pune în discuție cererea formulată.
Avocat N. C., pentru recurentul-pârât, nu se opune la încuviințarea cererii.
Instanța apreciază legală cererea formulată și dispune reapelarea cauzei.
La al treilea apel nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, având în vedere lipsa apărătorului recurentului-pârât și pentru a nu încălca dreptul acestuia la apărare, instanța dispune reapelarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La al patrulea apel nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri formulate sau excepții ridicate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului conform motivelor invocate, casarea hotărârii pronunțată de instanța de fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, menținerea dispozițiilor privitoare la cererea de chemare în garanție, cu cheltuieli de judecată.
Asupra recursului formulat de pârâtul Z. C. a pus concluzii de respingere.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03.05.2011 sub nr._, reclamantul P. N V. în contradictoriu cu pârâtul Z. C. a solicitat obligarea acestuia să-i respecte pașnica folosință a terenului în suprafață de 2066 mp situat în satul B., ., având ca vecini: N – drumul comunal, S – moșt. B., E – DJ 670, V – apa Topolnița, să-i plătească suma de 1000 lei, reprezentând acoperirea prejudiciului. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că terenul îl posedă începând cu data de 17 noiembrie 1997, l-a posedat continuu, pașnic, public și sub nume de proprietar în perioada 15 iunie 2007 – 28 aprilie 2011, terenul fiind împrejmuit.
A susținut reclamantul că la data de 28 aprilie 2011 a desființat gardul împrejmuitor pe laturile de N, V și S ale terenului, ca efect al executării sentinței civile nr. 81 din 10.02.2009 a Judecătoriei Baia de A. pronunțată în dosarul nr._ .
A precizat reclamantul că, pârâtul, profitând de desființarea gardului, la data de 18 mai anul curent i-a tulburat posesia aducând doi cai la păscut pe teren.
A concluzionat reclamantul că pârâtul i-a cauzat un prejudiciu de cca 1000 lei, constând în pășunarea ierbii, degradarea parțială a materialelor rezultate din desființarea gardului împrejmuitor.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.174 c.p.civ.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar un memoriu și a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorii S. N., D. I. și efectuarea unei expertize.
În apărare, pârâtul a depus la dosar o motivare la sentința civilă nr. 410 din 24.06.1998, adresa nr. 30 din 18 mai 1999, sentința civilă nr. 283 din 21 mai 1999, decizia civilă nr. 1300/ A/ 25 mai 2000, decizia nr._ din 16.11.2000, sentința penală nr. 281 din 8.10.2002, hotărâre privind aprobarea inventarului bunurilor care aparțin domeniului privat al comunei B., chitanțele nr._ din 2.08.2010, nr. 6 din 05 mai 2011, nr._ din 20.05. 2004, o cerere reconvențională, sentința penală nr. 145/27.06.1996 pronunțată de Judecătoria Baia de A., decizia nr. 1070/30 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel C., referatul nr. 28/12.07.2011, rezoluția nr. 243/P/2011 din 26.07.2011, adresa nr. 8295 din 15.06. 2010, adresa nr. 1526 BRP din 29.03.2010, certificatul nr. 55 din 19.02.2003, o adresă de poprire, contract de vânzare – cumpărare nr. 949 /2003 autentificat prin încheierea de autentificare nr._ din 01.08.2002, o cerere, adresa nr. 22 din 26.03.1998, sentința penală nr.193 din 09.07.2002, adresa nr.48/ din 08.08.2011, procura generală autentificată sub nr. 5279 din 13.12.1996, publicație de vânzare bunuri mobile din 25.02.2003, decizia nr. 193 din 19 iunie 1976, proces verbal încheiat la 20.12.1990, hotărârea nr. 26 din 2.11.1999, o cerere a numitului V. N., sentința civilă nr. 408 din 04.09.2001 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosarul nr. 563/2001, sentința nr. 534/C/ 22.04.2003 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr. 5316/2002, încheierea din camera de consiliu din 22.01.2004, o declarație, adresa nr. 2107 din 7.09.2009, hotărârea nr. 11 din 29.03.2006, adresa nr. 22 din 26.03.1998, o schiță, contract de vânzare–cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 2163 din 01.08.2002, certificat de urbanism nr. 30 din 8.10.2003, două schițe, extras de carte funciară nr. 62/N, încheierea nr. 185 din 12.05.2006, adresa nr. 5616 din 13.09.2004, sentința nr. 102/A/C din 24.03.2004, contract de vânzare-cumpărare încheiat la 17.11.1997, hotărârea nr. 19 din 29 iulie 2007, sentința civilă nr.81 din 10.02.2009, încheierea din 11.12.2007, o declarație de martor, raport de expertiză tehnică judiciară efectuat în dosarul nr._, adresa nr.10 din 03.01.2011, adresa nr. 54 din 05.01.2011, decizia nr. 200/A din 21.05.2009, decizia nr.1075 din 19.10.2009, adresa nr. 358 din 16.02.2011, somația de executare nr.140 E/2011, 2 cereri, ordin de deplasare din 9.12.2008, hotărârea nr.14 din 28.04.2011, protocol nr. 351 din 08.05.1997, adresa nr. 1469 din 13.07.2007, decizia nr._ din 5.03.2010, facturile nr._ și nr._, trei cupoane de pensie, un bilet de ieșire din spital, somația nr. 130/E/2011, un decont de cheltuieli, patru bilete de călătorie, xerocopii ale raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul nr. 5854/1999, raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul nr._, sentinței penale nr.88 pronunțată la data de 23 octombrie 2007 de Judecătoria Baia de A. în dosar nr. 329._ , referatului cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală nr. 28//12.07.2011, un memoriu, sentința nr.280/C/A din 10.11.2003, întâmpinare, adresa nr. 156 din 2.02.2004, adresa nr. 643 din 05.02.2004, o schiță, adresa nr. 535 din 3.03.2004, 2 schițe, adresa nr. 139 din 12.01.2012, un bon, chitanța nr._, ordonanța de validare poprire pensii nr. 41 E/2005 și 49 E /2005, decizia nr.1592/2003, adresa nr. 183 din 08.05.2000, adresa nr. 1461 din 31 mai 2000, o cerere, adresa nr.662 din 10.03.2003, adresa nr._ din 25.04.2003, sentința nr.109/LF din 25.10.2004, proces verbal din 25.03.2001, o cerere, hotărârea HCL nr. 26 din 02.11.1999, adresa nr._ din 6.12.1999, hotărâre privind aprobarea inventarului bunurilor care aparțin domeniului privat al comunei B., inventarul nr. 2 din 13.01.2000, hotărâre privind completarea anexei nr. 1 la HCL B. nr.2 din 13.01.2000, adresa nr. 2439 din 7.12.1999, adresa nr. 128/P/2000, adresa nr. 668/II/4/1999, adresa nr. 570/P/1998, chitanța nr._, adresa nr. 41 E/2005 și 49 E /2005, 4 situații analitice debite plăți solduri, chitanța nr._, rezoluția nr. 223/P/2011, referat nr._ din 21.11.2011, contractul de vânzare-cumpărare din 17 noiembrie 1997, procesul-verbal din 20.11.1997, concluzii scrise, xerocopii ale s.c. nr.409/23 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosar nr._, s.c. nr. 410/24 iunie 1998 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosar nr. 399/1998, declarației extrajudiciare a reclamantului P. N. V., unei fotografii, unei întâmpinări formulată în dosar nr. 1990/A/2004, unor cereri, chitanțelor din 19.01.2012, unei cereri formulată de P. & Co S.R.L. Hotărârii Consiliului Local nr. 26 din 02.11.1999, adresa nr._/06.12.1999, inventarului bunurilor aparținând domeniului privat al comunei B., Hotărârii Consiliului Local B. nr. 3 din 25.03.2001, Hotărârii Consiliului Local B. nr. 22 din 13 iulie 2003, unei cereri adresată arhitectului șef din 30.11.2011, cererii adresată Consiliului Județean M. din 06.01.2012, unui memoriu, unei cereri formulată de pârâtul Z. C. la data de 07.07.2011, cererii de executare silită din 06.06.2011, înființării popririi creanței nr. 130/2011, încheierii din 14.06.2011, încheierii din 22.09.2011 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosar nr._, cererii formulată de pârâtul Z. C. la 18.10.2011, unui memoriu, încheierii din 17.11.2011 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosar nr._, împuternicirii avocațiale, unui memoriu formulat de pârâtul Z. C., încheierii din 15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Baia de A. în dosar nr._, a unei cereri, rezoluția nr. 24/P/2012 adoptată de P. de pe lângă Judecătoria Baia de A. la data de 13.03.2012, două procese verbale încheiate la data de 23.04.2012, proces-verbal încheiat la data de 20.11.1997 și concluzii scrise.
La termenul din data de 14.12.2011, pârâtul Z. C. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Instanța din oficiu la termenul din data de 12.10.2011, a dispus solicitarea prin adresă Primăriei comunei B., să comunice copie de pe procesul verbal întocmit cu ocazia licitației organizată la data de 5 mai 2011 ce are ca obiect terenul situat în spatele magazinului sătesc din comuna B., . vedere că pârâtul susține că a dobândit posesia acestui teren, răspuns înaintat cu adresa nr. 5798 din 2.1.2.2011.
La termenul din data de 28.03.2012, pârâtul a solicitat citarea Primăriei comunei B. în calitate de chemat în garanție.
În cauză au fost audiații martorii propuși, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, iar la dosar a fost înaintat raportul de expertiză întocmit de expert P. O..
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.323/05.07.2012 Judecătoria Baia de A., a respins acțiunea, pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată, reclamantul P. N.V. a solicitat, obligarea pârâtului Z. C. să-i respecte pașnica folosință a terenului în suprafață de 2066 mp situat în satul B., ., având ca vecini: N – drumul comunal, S – moșt. B., E – DJ 670, V – apa Topolnița, să-i plătească suma de 1000 lei, reprezentând acoperirea prejudiciului. De asemenea a solicitat obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit disp.art 674 C.p.c cererile privitoare la posesiune vor fi admise numai dacă nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare; reclamantul dovedește că, înainte de această dată, el a posedat cel puțin un an și posesia lui întrunește condițiile cerute de art. 1846 și 1847 din Codul civil. În cazul când deposedarea sau tulburarea s-a făcut prin violență, reclamantul este scutit de a face dovada cerută la punctele 2 și 3 din acest articol.
Din felul cum este redactat textul legal în dreptul nostru au fost și sunt recunoscute două feluri de acțiuni posesorii și anume una generală, denumită acțiune în complângere și una specială, denumită acțiune în reintegrare.
Din expunerea motivelor cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, instanța a constatat că acesta a înțeles să promoveze împotriva pârâtului o acțiune în complângere, prin care cel din urmă să fie obligat să respecte folosința terenului în suprafață de 2066 mp.
Pentru a putea fi admisibilă o acțiune în complângere trebuie întrunite trei condiții cumulativ și anume să nu fi trecut mai mult de un an de la actul de tulburare sau deposedare, reclamantul să facă dovada că anterior tulburării sau deposedării a posedat el cel puțin un an și ultima condiție esențială fiind ca posesia să fie utilă potrivit disp.art.1846 și art.1847 Cod civil.
Astfel, din întreg materialul probator administrat în cauză instanța a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 01.08.2002 și autentificat sub nr.2163/01.08.2002 (F40), reclamantul a cumpărat un teren intravilan în suprafață de 250 mp cât și o construcție aflată în stare avansată de degradare, ambele imobile situate în localitatea B., județul M..
Prin sentința civilă nr.81 pronunțată la data de 10.02.2009 de Judecătoria Baia de A. (F49) a fost admisă acțiunea formulată de P. B. și obligat pârâtul (reclamantul din cauza pendinte) să desființeze gardul împrejmuitor al terenului în suprafață de 2066 mp.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză cât și față de pretenția concretă dedusă judecății instanța a constatat că terenul pentru care reclamantul solicită obligarea pârâtului să respecte folosința este același cu cel pentru care reclamantul a fost obligat să desființeze gardul împrejmuitor.
De altfel, acest aspect a fost confirmat de către reclamant prin chiar cererea de chemare în judecată.
În atare situație față de condițiile pe care trebuie să le întrunească acțiunea în complângere pentru a fi admisă instanța a reținut că nu este îndeplinită cea de-a treia condiție și anume ca posesia să fie utilă potrivit disp.art 1846 și art. 1847 Cod civil.
Cum prin sentința civilă nr.81 pronunțată la data de 10.02.2009 de Judecătoria Baia de A., reclamantul a fost obligat să desființeze gardul întrucât s-a reținut că este proprietar doar pe suprafața de 250 mp și nu pe suprafața de 2066 mp pe care a împrejmuit-o, s-a constatat că de la pronunțarea hotărârii acesta a fost doar un detentor precar, astfel că posesia nu este utilă.
Față de cererea reclamantului prin care solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 lei reprezentând prejudiciul cauzat de animalele acestuia, instanța a constatat că cererea este nefondată.
Potrivit disp.art.1001 cod civil proprietarul unui animal, sau acela care se servește cu dânsul, în cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau că animalul se află sub paza sa, sau că a scăpat.
Din prevederile legale menționate rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi îndeplinite cumulativ câteva condiții și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Întrucât din probele administrate în cauză reclamantul nu a dovedit existența prejudiciului și nici persoana care l-a cauzat, instanța a respins acest petit.
Urmare respingerii cererii de chemare în judecată instanța a respins și cererea de chemare în garanție a Primăriei comunei B..
Potrivit art. 274 din codul de procedură civilă „ partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
Pârâtul Z. C. a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, însă instanța având în vedere că acesta nu au făcut dovada acestor cheltuieli a respins cererea formulată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantul a arătat că, instanța de fond este în eroare deoarece din modul în care motivează se exprima ca și cum ar fi o acțiune petitorie, când de fapt în realitate ne aflăm întro acțiune posesorie unde se pun în discuție doar posesia de fapt și nu dreptul de proprietate. Arată că este posesorul de fapt al suprafeței de 2066 m.p. de aproape 15 ani în temeiul pct.2 din contractul de vânzare cumpărare din 17.11.1997 și că, chiar dacă ar fi un detentor precar al terenului în cauză, precaritatea ar opera numai față de Consumcoop Isverna și nu față de terți precum Z. sau P. B..
În motivarea cererii de recurs, recurentul aduce la cunoștința instanței opinii pronunțate de diferiți dar și decizia Curții Constituționale nr.19/24.01.2002 publicată în MO al României partea I, nr.262/18.04.2002, decizia Tribunalului Suprem Colocviul Civil nr.524/01.07.1954.
Totodată, precizează că, depune la dosar extras de Carte Funciară din care rezultă vecinătățile terenului, motivele de recurs împotriva deciziei civile nr.300/A/25.05.2000, certificatul de urbanism nr.30/08.10.2000 și arată că toate aceste înscrisuri au fost complet ignorate de instanța de fond.
În mod greșit instanța de fond a respins acțiunea pe considerentul că posesia sa asupra terenului nu este utilă, fiind doar un detentor precar, fără însă a ține seama de faptul că posesorul precar are dreptul să-și păstreze posesia care i-a fost concedată de cel care i-a constituit-o și nu poate fi tulburat de un terț, iar exercițiul acestui drept de apărare se poate face oricând, tocmai că există un titlu al posesiei, în ființa actului constitutiv al posesie.
A precizat totodată că, la instanța de fond a renunțat la petitul privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 lei reprezentând cval prejudiciului cauzat și cu toate acestea s-a pronunțat o soluție asupra acestui petit.
Pârâtul a formulat recurs împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond invocând la faptul că, deși acțiunea reclamantului a fost respinsă, nu s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 494 lei ce reprezintă taxe de timbru și contravaloarea cheltuielilor de transport.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate tribunalul apreciază ca neîntemeiat recursul reclamantului și admisibil recursul pârâtului, pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din cuprinsul cereri de chemare în judecată reclamantul a arătat că posedă începând cu data de 17 noiembrie 1997, în mod continuu, pașnic, public și sub nume de proprietar terenul în suprafață de 2066 mp situat în satul B., ., având ca vecini: N – drumul comunal, S – moșt. B., E – DJ 670, V – apa Topolnița, iar în perioada 15 iunie 2007 – 28 aprilie 2011, terenul a fost împrejmuit.
A precizat reclamantul că la data de 28 aprilie 2011 a desființat gardul împrejmuitor pe laturile de N, V și S ale terenului, ca efect al executării sentinței civile nr. 81 din 10.02.2009 a Judecătoriei Baia de A. pronunțată în dosarul nr._ .
În recurs recurentul reclamant a precizat că este posesorul de fapt al suprafeței de 2066 m.p. de aproape 15 ani în temeiul pct.2 din contractul de vânzare cumpărare din 17.11.1997 și chiar dacă ar fi un detentor precar al terenului în cauză, precaritatea ar opera numai față de Consumcoop Isverna și nu față de terți precum Z. sau P. B..
Temeiul juridic al cererii reclamantului l-a reprezentat art.674 C.pr.civ. iar în legătură cu acesta se impun anumite precizări.
Cererea reclamantului a fost formulată la data de 03.06.2011 înainte de data de 01.10.2011, data de . N.C.civ. și a legii nr.71/2011 de punere în aplicare a codului civil, care potrivit art.221 a intrat în vigoare la trei zile de la publicare(fiind publicată la data de 03.06.2011) și prin care a fost modificat cadrul juridic al acțiunii posesorii. Cum însă în acest ultim act normativ s-a prevăzut prin art.223 că dacă legea nu prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează potrivit normelor legale materiale și procedurale în vigoare la data care acestea au fost pornite tribunalul reține că dispozițiile aplicabile sunt cele de la data de 03.06.2011.
Potrivit art.674 alin.1 C.pr.civ. s-a prevăzut că cererile privitoare la posesiune vor fi admise numai dacă: 1. nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare; 2. reclamantul dovedește că, înainte de această dată, el a posedat cel puțin un an; 3. posesiunea lui întrunește condițiile cerute de art. 1846 și 1847 din Codul civil iar prin alin.2 s-a stabilit că în cazul când deposedarea sau tulburarea s-a făcut prin violență, reclamantul este scutit de a face dovada cerută la punctele 2 și 3 din acest articol.
În conformitate cu art. 676 din același act normativ cererile posesorii pot fi făcute și de cel care deține lucrul în interesul său propriu, în temeiul unui contract încheiat cu posesorul, afară numai dacă tulburătorul nu este cel pentru care el deține.
Față de starea de fapt expusă, evidențiată de cele declarate de reclamant și de probele administrate în cauză se impune a stabili dacă recurentul reclamant are sau nu calitate de posesor sau de detentor precar.
Pentru a ușura dovada posesiei legiuitorul a instituit prin art.1846 o anumită prezumție de posesie respectiv posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul.
Fără a intra în discuțiile privind noțiunea de posesor, acea persoană care trebuie nu numai să exercite o posesie pentru sine, având așadar „animus” dar să aibă și contactul material cu bunul, „corpus”, putem concluziona că în momentul în care se probează că posesorul nu posedă pentru sine ci pentru altul atunci posesia devine o detenție precară.
Așa cum reglementează posesia, legiuitorul instituie și o prezumție de detenție precară prin art.1853 Cod Civil și în conformitate cu care actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică in calitate de locatari, depozitari etc., sau asupra unui lucru comun, in puterea destinației legale a acestuia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar.
Tot o detenție precară este apreciată și posesiunea ce am exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului său prin alin.2 al art.1853 C.civ. Concluzionând, specificul detenției precare constă în faptul că stăpânirea lucrului este lipsită de elementul intențional, psihologic al posesiei și în lipsa elementului intențional practic stăpânirea materială a lucrului se exercită pentru altul și nu pentru sine iar prezumția de precaritate poate fi invocată de orice persoană.
În cauză nu poate fi primită susținerea recurentului că el deține bunul în baza contractului de vânzare cumpărare din anul 1997, întrucât întinderea drepturilor dobândite prin acel contract a fost analizată în dosarul nr.757/181/ 2007 în care s-a pronunțat sentința nr.81/10.02.2009, reținându-se că acesta a împrejmuit fără a avea dreptul suprafața de 2.066 mp.
Or, cum această sentință practic a înfrânt prezumția instituită prin art.1854 C.civ., nefiind vorba de o posesie concedată, tribunalul reține că de la momentul rămânerii definitive a sentinței nr.81/ 10.02.2009, își găsesc aplicare disp.art.1853 și astfel recurentul reclamant este un detentor precar, a cărui posesie nu întrunește condițiile cerute de art. 1846 și 1847 din Codul civil, nefiind utilă, de natură a duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Așadar, cum recurentul reclamant nu posedă pentru sine ci doar deține bunul ca urmare a îngăduinței proprietarului, tribunalul apreciază în mod legal și temeinic instanța de fond a respins acțiunea.
Exemplele relevate de recurentul reclamant nu sunt incidente în cauză cât timp în materialul depus se vorbește de o posesie concedată, adică transmisă în temeiul unui contract (jurist.P.C.Vlachide) sau de o posesie, cu explicațiile de mai sus privind animus și corpus în deciziile citate.
Față de cele de mai sus nu se mai impune analizarea modului în care instanța a soluționat cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 lei reprezentând cval prejudiciului cauzat. De altfel, instanța nu s-a pronunțat prin dispozitivul sentinței asupra acestui petit.
Pentru toate acestea apreciind că sentința de fond este legală și temeinică în baza art.312 alin.1 și 2 C.pr.civ recursul reclamantului va fi respins.
Asupra recursului formulat de pârât.
Așa cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor aflate la fil.137,138,142-144, 152-155 pârâtul a efectuat o . cheltuieli la fondul cauzei și prin urmare cu acestea au fost dovedite tribunalul apreciind că sentința de fond este netemeinică în baza art.312 alin.2 C.pr.civ., recursul pârâtului va fi admis, va fi modificată în sensul obligării reclamantului P. N.V. să plătească pârâtului Z. C. 168 lei cheltuieli de judecată, menținându-se totodată celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.274 C.pr.civ., întrucât recurentul reclamant se află în culpă procesuală prin formularea unei căi de atac nefondate, în baza art.274 C.pr.civ., reclamantul P. N.V. va fi obligat către pârâtul Z. C. la 300 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant P. N.V. împotriva sentinței civile nr.323/05.07.2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A..
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Z. C. împotriva sentinței civile nr.323/05.07.2012 pronunțată de Judecătoria Baia de A..
Modifică parțial sentința.
Admite în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de Z. C..
Obligă reclamantul P. N.V. să plătească pârâtului Z. C. 168 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă reclamantul P. N.V. către pârâtul Z. C. la 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Octombrie 2012.
Președinte, C. P. | Judecător, C. M. | Judecător, V. R. |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.02.11.2012
tehnoredactat M.B., Ex.2/8 pag,
jud.fond U. C.A.
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1141/2012. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 151/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
