Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 194/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 194/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 391/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 391/A
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător A. M.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanții pârâți A. M., D. C. împotriva sentinței civile nr. 194/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, intimați fiind M. I. G., A. F. P. M., având ca obiect,cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a trecut la soluționarea apelului de față;
INSTANȚA,
Asupra apelului de față ;
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 09.09.2014 sub nr._, reclamantul M. I. G., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru M., în procedura prevăzută de art. 1.025 c.p.civ, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat că prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului Tribunalului M. nr._ a solicitat, în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru M., obligarea acestora la plata dobânzii pe perioada 24.11.2008 – 13.09.2012 la taxa de poluare achitată cu chitanța . nr._/24.11.2008. De asemenea, a arătat că în anul 2011 a solicitat instanței restituirea taxei de poluare achitată cu chitanța . nr._/24.11.2008, cerere admisă prin sentința nr. 2495/16.12.2011, pronunțată de Tribunalul M., irevocabilă prin respingerea recursului de Curtea de Apel C. în dosar nr._ .
În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate la judecarea în fond și în recurs a dosarului nr._ a arătat că, atât la instanța de fond respectiv Tribunalul M., cât și la instanța de recurs respectiv Curtea de Apel C. apărarea a fost asigurata de domnul avocat D. D., iar onorariul achitat acestuia a fost de 1000 lei potrivit chitanței nr. 8/20.03.2014 emisă de Cabinet avocat D. D..
De asemenea, a arătat că fiind admisă acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._, pârâtele au căzut în pretenții, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, reclamantul și-a rezervat dreptul de a le solicita pe cale separată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 453 c.p.civ. și art. 1025 și următoarele Cod de procedura civilă.
În dovedirea acțiunii reclamata a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 987/20.03.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, decizia nr. 4262/24.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, chitanța nr. 8/20.03.2014 privind plata onorariului de avocat.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei achitată cu chitanța . nr._(268) din 21.10.2014.
La data de 07.11.2014 pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant.
A arătat că sentința nr. 987/20.03.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, nu face dovada calității de debitor a A. M., respectiv de persoană obligată la plata sumei de 1000 lei. De asemenea, a mai arătat că potrivit sentinței amintite, A. M. a fost obligată la plata sumei de 225 lei cheltuieli de judecată, nemaiexistând vreo altă mențiune. Potrivit dispozițiilor codului de procedură civilă, privind cheltuielile de judecată și acordarea lor, instanța acordă părții care a câștigat procesul, în totalitate sumele reprezentând taxele de timbru și taxele pentru expertize, dovedite ca atare cu acte în original, iar onorariile avocaților, dovedite asemenea, în măsura stabilită de către instanță, instanța având atributul dispoziției cu privire la cuantumul acestora.
În considerarea aceleiași idei, se poate observa motivarea data soluției, într-o decizie de speță nr. 1378/23.04.2010 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit căreia, în cadrul operației de determinare a cheltuielilor de judecată, instanța va analiza în ce măsură cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul, sunt justificate. Astfel, a concluzionat Curtea că, onorariile avocaților se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanței sau ordinului de plată reprezentând achitarea onorariului de avocat, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să menționeze numărul contractului de asistență juridică.
În speță, reclamantul nu probează cu sentința nr. 987/20.03.2014 dreptul de creanță pentru suma pretinsă, respectiv 1000 lei și nici faptul că acea chitanță a fost înaintată instanței ca dovadă a cheltuielilor cu avocatul în proces, cu sentința menționată dovedind numai faptul că a solicitat cheltuieli de judecată și a obținut un cuantum de 225 lei.
În drept a invocat disp. art. 205 c.p.civ.
La data de 24.11.2014 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
A arătat că în ceea ce privește cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat, și-a rezervat dreptul de a le solicita pe cale separată. De asemenea, a arătat că cererea formulată îndeplinește condițiile cerute de procedura ordonanței de plată.
Cum pârâtele sunt părți care au căzut în pretenții, reclamantul are dreptul la recuperarea tuturor cheltuielilor efective pe care le-a suportat în dosarul nr._ al Tribunalul M., faptul că pârâtele sunt terți față de contractul de asistență juridică neavând nicio relevanță și neputând să atragă exonerarea pârâtelor de la plata cheltuielilor de judecată.
În caz contrar, reclamantul ar fi în imposibilitatea de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu apreciat ca exagerat de către pârâtă.
Potrivit art. 453 alin. 1 c.p.civ. fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții care a pierdut procesul. Or, atât timp pârâtele se află în culpă procesuală, reclamantul apreciază că acestea datorează cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, în temeiul art. 258 alin. 1 rap. la art. 255 alin. 1 c.p.civ. și art. 1.021 c.p.civ., instanța a încuviințat și administrat pentru reclamant proba cu înscrisurile de la dosar.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă apelului a admis acțiunea formulată de reclamantul M. I. G..
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată achitate în dosarul nr._ al Tribunalului M..
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului 50 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
P. a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată reclamantul M. I. G. solicitat, în procedura prevăzută de art. 1.025 c.p.civ, obligarea pârâtelor Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația F. pentru M. la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, efectuat în dosarul nr._ al Tribunalului M. a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Față de soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 987/20.03.2014 în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului M., rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 4262/24.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel C., partea ce a căzut în pretenții putea fi obligată la cheltuieli de judecată atât în baza unei cereri accesorii, cât și pe calea unei acțiuni separate.
În cursul litigiului menționat, reclamantul din prezenta cauză a fost reprezentat de apărător ales, respectiv avocat D. D..
Conform art. 453 Cod Procedură Civilă "partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea părții care a câștigat, la plata cheltuielilor de judecată".
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”, fapta acesteia generând răspunderea civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, respectiv de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.
Natura juridică a cheltuielilor de judecată fiind aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, acestea vor reprezenta contravaloarea prejudiciului material determinat de pierderea efectiv suferită, respectiv sumele efectiv cheltuite în susținerea procesului ori pentru apărare.
Pe cale de consecință, cererea reclamantului urmează a fi analizată raportat la dispozițiile art.1357 cod civil privind răspunderea civilă delictuală.
Fapta ilicită și vinovăția constând în culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții rezultă din dispozitivul sentinței civile nr. 987/20.03.2014 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 4262/24.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, prin care s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul din prezenta cauză.
În ceea ce privește prejudiciul, este reprezentat de cheltuielile efectuate de parte în procesul inițial constând în onorariul de avocat în cuantum de 1000 lei achitat la data de 20.03.2014 (fila 10 dosar).
Raportat la cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat, instanța a reținut că acestea nu au fost solicitate în dosarul_, instanța pronunțându-se în limitele învestirii pe cererea de chemare în judecată, partea reclamantă precizând că înțelege să solicite pe cale separată aceste cheltuieli.
Față de aceste aspecte, în condițiile în care partea a beneficiat de asistență juridică, iar plata apărătorului a fost efectuată, prejudiciul are caracter cert și este în legătură de cauzalitate cu fapta generatoare de răspundere, reclamantul apelând la asistență specializată, procedând la achitarea onorariului de avocat, ca urmare a necesității valorificării drepturilor sale pe cale judiciară.
Analizând cuantumul sumei solicitate cu titlu de onorariu avocat, raportat la dispozițiile art. 451 alin. (2) Cod Procedură Civilă, acestea nu au caracter disproporționat raportat la obiectul dosarului nr._, având în vedere că asistența juridică a fost asigurată atât în apel, cât și în recurs.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat apel apelanții pârâți A. M., D. C., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel apelanții pârâți au precizat că,motivarea data soluției de admitere, de către instanța de fond, respectiv faptul ca reclamantului ii este recunoscut dreptul de a pretinde cheltuielile de judecata, privind onorariul de avocat, pe cale separata, pe principiul culpei procesuale, este insuficienta si deopotrivă neîntemeiata. Consideră ca instanța face confuzie intre dreptul de a solicita pe cale separata aceste cheltuieli de la acțiune, astfel cum a fost recunoscut de procedura civila si dreptul material propriu-zis, de creanța, care trebuie sa izvorască dintr-un raport juridic, dovedit ca atare. Culpa procesuala naște dreptul la despăgubire, in sensul spetei,însa dreptul de creanța, pentru cheltuielile de judecata, ia naștere după pronunțarea soluției prin care cealaltă parte cade in pretenții, cu condiția ca tinderea acestui drept sa fi fost dovedita si promovata in fata instanței care pronunța soluția si care ia act in cuprinsul hotărârii sale de dovada cheltuielilor de judecata si de cuantumul lor. Numai astfel partea pretenții se poate prevala de dreptul sau de a cere reducerea cheltuielilor onorariul de avocat si tot astfel instanța, in baza rolului activ si in art.451 alin.(2) Cod pr. civ., poate analiza si dispune asupra temeiniciei privind reducerea onorariului. Mențiunile acestei hotărâri naște raportul obligațional privind creanța si constituie act doveditor, opozabil părților din proces.
In considerarea aceleiași idei, se poate observa motivarea data decizie de speța nr. 1378/23.04.2010, de către înalta Curte de Casații potrivit căreia, in cadrul operației de determinare a cheltuielilor de instanța va analiza in ce măsura cheltuielile făcute de partea care procesul sunt justificate. Astfel, a concluzionat Curtea ca, onorariile avocaților dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei (in speța noastră, in cauză originalul chitanței sau ordinului de plata reprezentând achitarea c de avocat, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să menționeze numărul contractului de asistenta juridica.
Instanța de fond a încălcat limitele investi si a făcut aprecieri asupra lucrului deja judecat, in dosarul număr_ . Prin mențiunea ca " Analizând cuantumul sumei solicitate cu titlul de onorariu de avocat, raportat la dispozițiile art. 451 pct. (2) Cod pr. civ acestea nu au caracter disproporționat raportat la obiectul dosarului nr_ ", in mod evident si nelegal, instanța a făcut aprecieri cu privire la obiectul unei cauze aflate sub puterea lucrului judecat.
De asemenea, instanța de fond nu a analizat temeinic raportul juridic dedu judecații. Reiterând, a susținut că procedura privind cererile de valoare redus; este o procedura speciala, care necesita îndeplinirea unor condiții speciale de admisibilitate a cererii,una dintre condiții fiind aceea ca reclamantul-creditor sa aibă o creanța, a cărei obligație corelativa consta in îndatorirea debitorului de i plații o suma de bani in cuantum maxim de 10.000 lei.
Obligația corelativa, de esența raportului juridic dedus judecații, presupune un raport de reciprocitate. Văzând si dispozițiile art. 1028 pct.(2) si (3) din C.pr.civ., reclamantul care declanșează procedura indica probele si face depunerea înscrisurilor pe care își întemeiază cererea. In speța, intimata-reclamanta depune copia unei chitanțe prin care dovedește ca a achitat de buna voie o suma in contul unor prestații profesionale, in dosarul nr._ . Aceasta chitanța face dovada unor raporturi obligaționale intre părțile asumate, aici regăsindu-se raportul de reciprocitate, respectiv intre avocat si clientul sau, nu între client si apelanți . In consecința, îndreptarea pretențiilor intimatei, in persoana căreia trebuie sa se regăsească si calitatea de creditor, împotriva apelantei este vădit neîntemeiata, nejustificata si nedovedita, condiția ceruta de procedura abordata nefiind, astfel, îndeplinita.
Solicită admiterea apelului si schimbarea sentinței nr. 194/20.01.2015, in sensul respingerii cererii.
In procedura prealabilă intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului si menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinica si legala pentru următoarele:
In fapt, reclamantul a solicitat instanței să oblige parații D. C., A. M. si AFM București la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecata constând in onorariu de avocat.
Prin sentința nr. 194/20.01.2015 Judecătoria Dr. Tr. S. a admis cererea.
Apelul formulat este netemeinic si nelegal.
Consideră ca, in mod corect, instanța a admis acțiunea reținând ca sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, atât timp cat partea a beneficiat de asistenta juridica si a plătit apărătorului pentru aceasta, apelantele parate fiind părți care au căzut in pretenții, acestea fiind obligate sa repare prejudiciul cauzat, respectiv sa restituie sumele pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoita sa le realizeze.
Or, având in vedere ca reclamantul a achitat o suma de bani avocatului pentru a-l reprezenta in instanța presupune o cheltuiala de judecata, este evident ca reclamantul este îndreptățit sa recupereze si acești bani ca si cheltuiala de judecata, la fel cum a recuperat si contravaloarea taxei de timbru judiciar.
Cum paratele sunt părți care au căzut in pretenții, reclamantul are dreptul la recuperarea tuturor cheltuielilor efective pe care le-a suportat in dosarul nr._, faptul ca paratele sunt terți fata de contractul de asistenta juridica neavând nici o relevanta si neputând sa atragă exonerarea paratelor de !a plata cheltuielilor de judecata.
In caz contrar, reclamantul ar fi în imposibilitate de a-si recupera integral cheltuielile de judecata, deși nu se afla in culpa procesuala si nici in culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu apreciat ca exagerat de către parata.
Practica judiciara retine ca nu are importanta daca plata onorariului de avocat s-a făcut anterior sau după soluționarea litigiului deoarece momentul achitării acesteia este lăsat la aprecierea pârtilor contractante, avocatul angajat fiind singurul in măsura sa decidă daca prestează serviciul anterior sau ulterior achitării onorariului.
Prin urmare, apelanta este in eroare atunci când susține ca Statutul Profesiei de Avocat obliga la plata onorariului o data cu încheierea contractului de asistenta juridica. Plata onorariului se determina si se prevede in contractul de asistenta juridica, însa achitarea acestuia se poate face oricând, cu acordul pârtilor, chiar si după "încetarea procesului, dovada achitării acestuia facăndu-se doar cu chitanța emisa de către avocat.
Neplata onorariului conduce, implicit, la posibilitatea avocatului de a solicita executarea silita a contractului de asistenta juridica care constituie titlu executoriu.
A fost atașat dosarul de fond nr.,_/2014 al Tribunalului M. Secția a II a civilă și de contencios administrativ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor formulate, cu referire și la disp. art.479 ,alin. 1 teza a II-a cpr.civ., instanța constată apelul întemeiat.
Astfel, din lecturarea dosarului_/2014 al Tribunalului M.-Secția a II a civilă se constată că, prin cererea de chemare în judecată cea făcut obiectul acestui dosar SCKontrol Debit Holding SRL în calitate de reprezentant al lui M. I. G. a chemat în judecată D. C. și A. F. P. M.,pentru obligarea acestora la plata dobânzii pentru suma de 2109 lei reprezentând taxa de poluare restituită acestuia în baza sentinței 2495/2011,precum și la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces.
Acțiunea de față a fost făcută în nume personal ,iar nu prin avocat și de asemenea notele de ședință depuse la 16.01.2014 au fost formulate tot de . SRL fără reprezentarea avocatului.
Urmează a se constata totodată că răspunsul al întâmpinare a fost formulat la 26.02.2014 tot de . SRL iar nu de avocat, aceiași reclamantă în reprezentarea lui M. I. formulând și note de ședință prin care solicită judecarea cauzei în lipsă la 20.03.2014.
In ședința publică din 20 martie 2014 instanța constată lipsa părților, pronunțându-se asupra cheltuielilor de judecată conform actelor depuse la dosar.
Față de această stare de fapt, Tribunalul constată pe de o parte că, în cazul de față au fost solicitate toate cheltuielile de judecată prin cererea introductivă de instanță, fără a se solicita doar cheltuielile cu taxa de timbru urmând ca, cheltuielile privind onorariul de avocat să fie solicitate pe cale separată.
Pe de altă parte, deși în prezenta cauză de acordare pe cale separată a cheltuielilor privind onorariul de avocat s-a depus chitanța privind onorariul avocatului D. D., urmează a se constata că, în dosarul de fond nr._/2014, acesta nu a depus delegație de reprezentare,și nici nu a formulat cereri sau apărări în beneficiul persoanei M. I. G., care să justifice cheltuielile pretinse în cond. art.451 c.pr.civ.
Așa fiind, instanța apreciază întemeiat apelul formulat de A. M., motiv pentru care în cond. art. 480 alin. 2 c.p.civ. va admite apelul, va anula sentința și pe fond va respinge acțiunea ca nefondată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții pârâți A. M., având cod unic de înregistrare_, cu sediul în Dr. Tr. S., ., nr. 1, județul M., D. C., .. 2, județul D., împotriva sentinței civile nr. 194/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, intimați fiind M. I. G., având CNP -_, cu domiciliu procesual ales în Dr. Tr. S., .. 6, județul M. ,A. F. P. M., având cod de înregistrare fiscală_, cu sediul în București, Spl. Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6.
Schimbă sentința.
Respinge cererea de chemare în judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2015.
Președinte, V. N. | Judecător, A. M. | |
Grefier, L. I. |
NV/LI /6 ex.
Data 25.06.2015.
Jud.-fond.I. C. G.
Confidențial cod.op.2626
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 3814/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 362/2015. Tribunalul... → |
|---|
