Pretenţii. Decizia nr. 45/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 20-01-2012 în dosarul nr. 45/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 45/R
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător S. C.
Judecător M. C. O.
Grefier D. Boșog
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă A.P.I.A. - Centrul J. M. împotriva sentinței civile nr. 5244 din 02.11.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin,în contradictoriu cu intimatul B. M. D., având ca obiect
Pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic R. R. pentru recurenta pârâtă,lipsă intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic R. R. pentru recurentă depune la dosar cererea de recurs în original semnată și ștampilată,delegația de reprezentare nr.604/19.01.2011 și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri s-a acordat cuvântul asupra recursului de față:
Consilier juridic R. R. pentru recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost promovat. Precizează că instanța de fond,în mod greșit a respins excepția lipsei competenței materiale invocată ,deoarece cauza trebuia soluționată de Secția Comercială și de C. Administrativ; de asemenea a acordat mai mult decât s-a solicitat reclamantul solicitând despăgubiri fără stabilirea unui cuantum,acțiunea fiind una în pretenții.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, la data de 10.02.2011 reclamantul B. M. D., în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. – Centrul Județean M., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata unor sume de bani reprezentând despăgubiri pentru subvențiile agricole acordate de UE, ce i s-ar fi cuvenit acestuia pentru anii 2009 și 2010, fiind reținute de pârâtă în mod nelegal și abuziv.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul unei suprafețe de teren de 3,80 ha, pe raza comunei Vânători împărțită în 4 tarlale, conform titlului de proprietate nr._/05.04.1995. Mai arată că, această suprafață de teren a fost cultivată consecutiv, în anul 2009 cu păioase și porumb iar în 2010 numai cu păioase. Totodată, reclamantul a precizat că, în anul 2010 a primit de la A. Cujmir, decizia nr._/23.06.2010, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că este penalizat cu sume de bani 1855, 46 lei ( pentru teren necultivat ) și 715, 50 lei ( pentru teren cultivat), pentru motivul că, în urma unui control de teledetecție, nu au mai corespuns suprafețele de teren cultivate .
Reclamantul arată că nu se face vinovat de cele consemnate de A. Cujmir prin decizia prin nr._/23.06.2010, întrucât suprafața de teren a fost cultivată în întregime .
În drept, reclamantul a invocat prevederile Decretului nr. 167/1958.
În dovedirea acțiunii, a depus la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: titlului de proprietate nr._/05.04.1995 (f.3), decizia nr._/23.06.2010( f. 4), adresa nr. 2259/09.12.2010 emisă de A.- Centrul Cujmir, ( f. 7), cererea adresată conducerii A.- Centrul Județean M., procură de reprezentare în instanță .
La termenul de judecată din data de 20.04.2011, reclamantul – prin reprezentant a depus la dosar note scrise prin care arată că înțelege să conteste decizia nr._/23.06.2010 emisă de către A.P.I.A. – Centrul Local Cujmir precum și răspunsul la contestația făcută la A. cu nr. 2259/09.12.2010 ( fila 17) ; a solicitat proba testimonială cu doi martori, pe care s-a obligat să – i aducă în instanță .
În temeiul dispozițiilor art. 167 alineatul 1 Cod procedură civilă, instanța a admis probele solicitate .
La termenul de judecată din data de 18.05.2011, au fost audiați martorii B. D. și N. L. I., răspunsurile acestora fiind consemnate in declarațiile anexate la dosar ( filele 19 și 20).
La solicitarea instanței, reclamantul a mai depus decizia numărul_/23.06.2010.( f. 21).
În exercitarea rolului său activ consfințit de art. 129 alin. 5 C.p.c., instanța a dispus emiterea unei adrese către pârâtă pentru a ne comunica un înscris din care să rezulte că în urma teledetecției s-a constatat că suprafețele cultivate de către reclamant erau mai mici decât cele din realitate astfel cum se susține prin decizia nr._/23.06.2010, la dosar fiind înaintat răspunsul prin adresa nr._/01.06.2011 ( f. 27).
La termenul de judecată din data de 15.06.2011, reclamantul – prin reprezentant a depus la dosar concluzii scrise, și în combaterea modalității de identificare prin metoda teledetecției, a solicitat administrarea probei cu expertiză agricolă.
În baza dispozițiile art.167 al.1 C. coroborat cu dispozițiile art.201 al.1 C., instanța a admis proba cu expertiză agricolă și a desemnat in cauză in acest sens, pe domnul expert G. C..
A fost efectuată expertiza dispusă în cauză ( f. 39).
La data de 20.09.2011, pârâta a depus la dosar: delegație, obiecțiuni la raportul de expertiză - raportat la faptul că expertul nu a citat părțile la efectuarea raportului de expertiză prin care poștală recomandată, ci printr-o invitație ; mai depune invitația expertului, întâmpinare și înscrisuri aferente, în copie, respectiv:cerere de plată nr._/28.03.2009, declarație de suprafață, angajamente și declarații, solicitare de clarificare(anexa 5), anexa 6, raport de teledetecție, anexa 2, decizia_/23.06.2010 emisă de A., adresa nr.2250/09.12.2010, răspuns nr.68/06.04.2011, confirmare de primire, adresa nr.1219/27.07.2010, hartă fermier ( f. 53 - 85) .
Instanța a dispus revenirea cu adresă către expert, care a răspuns la obiecțiunile formulate( f. 89-92).
Prin sentința supusă recursului, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins excepția necompetenței materiale invocate de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar.
A fost admisă, în parte cererea formulată de reclamantul B. M. D., cu domiciliul în comuna Vânători, . în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. – Centrul Județean M., având ca obiect pretenții.
A fost anulată decizia nr._/23.06.2010 a pârâtei.
A fost respinsă cererea în pretenții ca prematură.
Față de excepția de necompetență materială a Judecătoriei, instanța a apreciat că respectiva decizie nu reprezintă un act administrativ, ci un act juridic ale cărui motive de nulitate se analizează pe calea dreptului comun.
Pentru a pronunța soluția dată cererii de anulare a deciziei nr._/23.06.2010, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform adresei cu numărul_/01.06.2011 a Agenției de plăți și intervenție în agricultură – Centrul Județean M. la controlul prin teledetecție au fost constatate diferențe între terenurile declarate de reclamant și cele măsurate cu ajutorul imaginilor din satelit.
Neconcordanțele identificate au constat în inexistența culturilor declarate sau în suprapuneri între terenul declarat ca fiind proprietatea reclamantului și atribuirea terenului către altă persoană.
În susținerea celor reținute prin adresa de mai sus pârâta nu a depus nici o dovadă, deși instanța i-a solicitat acest lucru. Instanța a apreciat că nu se poate face dovada acestor fapte doar prin adresa ce emană de la pârâtă, ci trebuie depusă o dovadă în acest sens care poate consta fie în înscrisul constatator al teledetecției fie în planșe foto.
Din punctul acesta de vedere, respectiv al probelor care se impun în cauză, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice care să răspundă dacă starea de fapt este cea învederată de reclamant – cultivarea suprafețelor de teren – sau corespunde susținerii pârâtei – nu s-a realizat cultivarea iar terenurile indicate de reclamant se suprapun cu alte terenuri.
Conform concluziilor raportului expertului tehnic G. C. – fila 41 din dosar, întreaga suprafață de teren a reclamantului de 3,8 hectare amplasată în 4 parcele, pentru care reclamantul a solicitat sprijin este delimitată în teritoriu în mod corect, toate parcelele sunt lucrate de acesta, se cunosc limitele naturale între parcele și vecini, nici una dintre aceste parcele nu a fost atribuită altui cetățean și nu poate exista o suprapunere, fiind totuși posibil ca la prima solicitare reclamantul să fi indicat un amplasament greșit necunoscând scara hărții cadastrale.
În acest fel instanța a reținut că, reclamantul a cultivat terenurile pe care le stăpânește și pentru care a solicitat acordarea de fonduri pentru agricultură – raport de expertiză coroborat cu declarațiile martorilor audiați în cauză. În același timp, instanța consideră că nu reiese în mod cert faptul că reclamantul ar fi indicat greșit parcelele. Chiar dacă s-ar fi produs acest fapt, instanța apreciază că nu se poate sancționa reclamantul care a dovedit că stăpânește terenurile pentru care a solicitat sprijin, că a efectuat lucrări – a cultivat aceste terenuri, iar în acest fel se realizează scopul urmărit prin acordarea ajutorului, respectiv sprijinul acelor agricultori care cultivă terenurile pe care le dețin.
S-a apreciat că nu se impune sancționarea unei persoane care și-a îndeplinit obligația de a cultiva terenul doar pentru că nu a reușit să îl identifice în mod corect pe harta topografică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. Centrul Județean M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a susținut că, în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei competenței materiale a judecătoriei, câtă vreme decizia_/23.06.2010 este emisă de o autoritate publică, cauza fiind de competența instanței de contencios administrativ, în acest sens fiind art. 1 din legea 554/2004, concret tribunalul.
Pe fond, a susținut că, eronat a procedat instanța și atunci când s-a pronunțat în sensul anulării deciziei, aprecierea instanței în sensul nesancționări intimatului reclamant fiind una subiectivă, ce ignoră reglementările comunitare în domeniu și care sunt în sensul obligației ce subzistă în sarcina fermierilor de a declara corect și complet toate parcelele, precum și orice modificări ulterioare, în caz contrar, aceștia sunt pasibili de sancțiuni multianuale ce merg până la excluderea de la plată a acestora. Ori, reclamantul nu a declarat corect datele cerute, aspect ce rezultă din chiar declarația de angajament a acestuia, împrejurare ce a determinat aplicarea sancțiunii prin decizia emisă.
O altă critică s-a referit la faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut prin aceia că s-a pronunțat pe anularea actului administrativ, deși nu a fost investită în acest sens, acțiunea dedusă judecății fiind una în pretenții.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Recursul se găsește a fi fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată dedusă judecății, astfel cum aceasta a fost precizată la data de 20.04.2011, reclamantul a solicitat anularea deciziei nr._/23.06.2010 emisă de intimata A., precum și obligarea acesteia la restituirea sumei reținute de aceeași intimată cu titlu de subvenții agricole aferente anilor 2009 și 2010.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată . său de către o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Se reține că, decizia contestată de către reclamant reprezintă un act administrativ emis de o autoritate publica, prin urmare, față de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. d Cod procedura civila potrivit cărora ”tribunalele judeca in prima instanță procesele si cererile in materie de contencios administrativ, cu excepția celor date in competența curților de apel”, se constată că prezentul litigiu a fost soluționat de către o instanță necompetentă material, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.3 c.pr.civ.
Văzând și dispozițiile art.306 alin.6 c.pr.civ,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă A.P.I.A. - C. J. M. împotriva sentinței civile nr. 5244 din 02.11.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Casează sentința și trimite cauza pentru judecare în primă instanță la Tribunalul M. Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2012, la sediul Tribunalului M..
Președinte, Judecător, Judecător,
A. M. S. C. M. O.
Grefier,
D. Boșog
RED.M.A./TEHN..MB.
2 EX./01.02.2012
JUD.FOND.Z. D.
Cod operator 2626
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 62/2012. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Decizia nr. 201/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
