Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 386/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 386/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 386/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 386/R
Ședința publică de la 21 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător A. B.
Judecător A. M.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de apelanta reclamantă U. A. T. B. reprezentată prin Primar C. C., împotriva sentinței civile nr. 842/26.02.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimații pârâți M. I. și ..- A. U. E. A., având ca obiect constatare nulitate act juridic .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic C. C. pentru apelanta reclamantă și avocat L. A. pentru intimata pârâtă ., lipsă fiind intimatul pârât M. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul art. 150 cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra recursului;
Cj C. C. pentru apelantul reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea cu rejudecare sau cu trimitere spre rejudecare pentru a se lua în calcul toate probele administrate în apel.
Avocat L. A. pentru intimata pârâtă solicitat respingerea recursului ca nefundat. A arătat că toate probele administrate ar trebui înlăturate întrucât nu este admisibilă proba cu martori în recurs. Reclamanta a solicitat anularea actelor fără să aibă calitate procesuală activă. Proprietatea, dovedită prin acte autentice, se întinde din anul 1990 iar printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă de partaj, a fost preluată prin testament autentic, iar punerea în posesie s-a făcut prin executor judecătoresc cu ocazia hotărârii de partaj.
A solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței și lăsarea părților să-și compare titlurile de proprietate prin acțiunea de revendicare.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL;
Asupra recursului de față, tribunalul constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 24.03.2011 sub nr._, reclamanta U. A. T. B. - reprezentată prin primar C. C., a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. I. și . reprezentată prin E. A., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligații pârâții să lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul situat în . „ Slatina – Băile Vechi”, în suprafață de 1.000 mp. din care suprafața construită ( bazin de apă termală) – 320 mp. cu vecinii: E- C. E., V. – M. I., N. – B. C. și M. I., S.- rest proprietate reclamanți – domeniul public, să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 170 din 21.10.2008, pentru suprafața de 1.000 mp., situat în pct. numit „ Slatina – Băile Vechi” și constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare – cumpărare nr. 1.570 din 03.06.2009, pentru suprafața de 1.000 mp., situat în pct. numit „ Slatina – Băile Vechi”.
În motivare s-a arătat că aceasta este proprietara terenului revendicat așa cum rezultă din anexa nr. 7, terenul fiind cuprins în inventarul bunurilor aparținând domeniului public al comunei B., aflat la poziția nr. 40 din aceasta, pe terenul în suprafață de 1.000 mp., aflându-se construit pe o suprafață de 320 mp., bazinul de alimentare cu apă termală a bazinelor balneare de uz public al comunei B..
Arată reclamanta că pârâtul M. I., profitând de faptul că se învecinează cu terenul deținut de către aceasta pe trei laturi, respectiv, Vest, Nord și Sud, a mers la notar și la data de 21.10.1998, pe baza unei declarații pe propria răspundere a unui testament autentificat sub nr. 525 din 17.01.1991, care prevedea că este unic moștenitor al numitei P. I., decedată la data de 25.01.1998, obținând astfel certificatul de moștenitor a cărei anulare se solicită.
Obținând acest certificat de moștenitor, pârâtul a înțeles să înstrăineze întreaga suprafață din acest punct, prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 1570 din 03.06.2009 către pârâta . .
Apreciază reclamanta că atât certificatul de moștenitor, cât și contractul de vânzare cumpărare sunt lovite de nulitate absolută, întrucât autoarea P. I., nu era proprietara terenului menționat în certificatul de moștenitor iar prin contractul de vânzare – cumpărare pârâtul M. I. a înstrăinat un bun al cărui proprietar nu era, astfel fiind o vânzare a bunului altuia.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 480 și următoarele, art. 948 și următoarele Cod civil.
În dovedire a depus la dosar anexa cu domeniul public, certificatul de moștenitor nr. 170/21.10.2008, contractul de vânzare – cumpărare nr. 1570/03.06.2009.
Pârâta ., a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție necompetența materială a Judecătoriei Baia de A., necompetența teritorială a Judecătoriei Baia de A., excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei și excepția insuficientei timbrări a cererii principale, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii .
P. s.c.nr.263/20.05.2011 Judecătoria Baia de A. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 16.06.2011.
P. încheierea din 19 mai 2011 a Judecătoriei Baia de A., în temeiul art.165 c.pr.civ., s-a dispus disjungerea petitului având ca obiect revendicare imobiliară față de petitele privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.170 din 21.10.2008 și constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare nr.1570/03.06.2009 și constituirea unui nou dosar ce va avea ca obiect revendicare imobiliară, cu aceleași părți și cu termen de judecată la data de 09.06.2011,iar prin sentința nr. 263/ 20 Mai ,s-a respins excepția necompetenței materiale și s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Baia de A.,declinându-se competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta U. A. T. B. R. prin Primar C. C. în contradictoriu cu pârâții M. I., și ..- asociat unic E. A.,în favoarea Judecătoriei Dr. Tr. S..
P. încheierea de ședință din data de 12 octombrie 2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, s-a încuviințat proba cu efectuarea unei expertize ,dar având în vedere faptul că reclamanta nu a achitat onorariul de expert deși a fost citată cu această menține instanța în temeiul art. 170 c.p.civ. a dispus decăderea din probă a reclamantei privind efectuarea în cauză a unei expertize.
P. sentința civilă 5455/09.11.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar_, acțiunea a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la termenul din 12.10.2011 a apreciat ca necesară efectuarea unei expertize pentru a stabili dacă terenul înstrăinat de către M. I. către . este unul și același cu cel din inventarul prezentat de reclamantă și a stabilit ca obiective ale expertizei identificarea terenurilor prin dimensiune, formă, suprafață, vecinătăți, urmând să se stabilească dacă există o identificare totală sau o suprapunere a terenurilor. S-a fixat onorariu de expert în sumă de 600 lei în sarcina reclamantei.
Instanța a citat reclamanta cu mențiunea de a achita onorariul de expert sub sancțiunea decăderii din probă, apoi cum reclamanta nu a achitat onorariul de expert a respins acțiunea.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a declarat recurs, recurenta U. A. T. B. reprezentată prin primar, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că reclamanta nu s-a prezentat la nici un termen în fața instanței, chiar dacă a fost citată, că în mod nelegal s-a făcut aplicarea disp. art. 170 C.pr.civ., când de fapt în cauză erau aplicabile disp. art. 1551 C.pr.civ. în sensul suspendării cauzei.
A susținut de asemenea că a achitat onorariul de expert în cuantum de 600 lei prin ordin de plată prin Trezoreria Statului.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, potrivit disp. art. 3041 C.pr.civ., tribunalul a apreciat recursul ca fiind întemeiat, reținând următoarele:
Potrivit art. 201 al 1 teza 1 din C.pr.civ. când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, dispune efectuarea unei expertize, la cererea oricărei părți.
Instanța poate dispune din oficiu efectuarea unei expertize potrivit art. 129 al 5 Teza II C.pr.civ. în tot timpul judecății, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Potrivit art. 155 1 al 1 C.pr.civ. când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând prin încheiere care obligații nu au fost respectate.
În cauza dedusă judecății, instanța a aplicat sancțiunea decăderii din proba cu expertiza și a respins acțiunea, cu toate că dispusese în sarcina reclamantei și depunerea la dosar a întregului inventar cu privire la teren în copii conforme cu originalul.
De vreme ce art. 1551 C.pr.civ. are în vedere faptul că nu este posibilă desfășurarea normală a judecății din vina reclamantului, și cum acesta nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță, aceea de a depune actele solicitate, sancțiunea instanței ar fi trebuit să fie aplicarea disp. art. 1551 C.pr.civ., respectiv suspendarea cauzei, urmând ca reluarea judecății să se facă la cererea reclamantei după îndeplinirea obligațiilor care-i reveneau, astfel că motivele de recurs sânt întemeiate.
Având în vedere considerente expuse și apreciind că hotărârea primei instanțe este nelegală, tribunalul prin Decizia nr. 234/R/27.02.2012 a admis recursul, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, la data de 14.03.2012 sub nr._ .
La termenul de judecată in data de 24.04.2012, față de solicitarea reprezentantului pârâtei care a învederat că obiectul judecății este nulitate absolută și nu revendicare imobiliară, reclamanta solicitând constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor și a contractului de vânzare – cumpărare, a dispus rectificarea obiectul cauzei ca fiind „nulitate absoluta” in loc de „revendicare imobiliara”, în temeiul art. 165 alin. 1 cod procedura civila, a încuviințat pentru pârâta .. proba testimoniala cu doi martori si proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și în baza rolului sau activ reglementat de dispozițiile art. 129 alin.5 cod procedura civilă a dispus efectuarea unei adrese către Consiliul Local B. pentru a comunica o copie a hotărârii prin care terenul situat in . numit „Slatina – Baile Vechi”, in suprafața de 1000 mp, din care suprafața construită (bazin apa termala)- 320 mp cu vecinii: E- C. E., V- M. I., N- B. C. si M. I., S- rest proprietate reclamanți - domeniu public a trecut in proprietatea statului.
La data de 28.05.2012 Primăria B. a depus la dosarul cauzei adresa nr. 3768/23.05.2012 însoțită de HCL nr. 28/22.08.1999- Consiliul Local B. și Anexa.
La termenul de judecată din data de 12.06.2012 instanța a revenit cu adresă la Consiliul Local B. pentru a comunica actele care au stat la baza adoptării Hotărârii nr. 28/22.08.1999 de către Consiliul Local al comunei B. prin care s-a dispus trecerea terenurilor în domeniul public al statului precum și notele de fundamentare, Primăria B. depunând la dosarul cauzei, adresa nr. 5517/21.08.2012 însoțită de fotocopii Monitroul Oficial- inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei B., Hotărârea Consiliului Local B. privind inventarul bunurilor aparținând domeniului public și inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public.
La termenul de judecată din data de 11.09.2013, instanța, față de faptul că la dosarul cauzei s –a depus de către pârâta . cerere prin care a invocat excepția de nelegalitate a HCL nr. 28/22.08.1999, având în vedere prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze și nici atunci când excepția de nelegalitate a fost invocată în cauze penale”, a admis cererea de sesizare a Tribunalului M. – Secția a II a civila, de C. A. și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.C.L. nr. 28/22.08.1999 și a trimis cauza la instanța de contencios administrativ competentă – Tribunalul M., Secția a II a civila, de C. A. și fiscal, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a HCL nr. 28/22.08.1999, invocată de pârâta ., suspendând cauza până la soluționarea excepției de nelegalitate.
La data de 23.10.2013 reclamanta U. A. T. B. reprezentată prin Primar Ohima V. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei întrucât prin Decizia Civilă nr. 2310/05.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, irevocabilă,a fost respinsă cererea privind nelegalitatea HCL nr. 28/22.08.1999.
Instanța, la termenul de judecată din data de 27.11.2013, analizând actele și lucrările dosarului, motivele instanței de recurs, apreciind necesară efectuarea expertizei în cauză pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, astfel cum prevăd disp.art. 201 alin.1 Teza 1 VCpc, a revenit cu adresă către expert I. C. cu mențiunea de a proceda la efectuarea expertizei cu respectarea disp.art. 208 C. și întocmirea raportului de expertiză cu respectarea disp.art. 209 C., având ca obiective: identificarea terenului din contractul de vânzare cumpărare existent între M. I. (vânzător) și . (cumpărător) și cel din inventarul bunurilor localității B. prezentat de către reclamantă, urmând ca terenurile să fie identificate prin dimensiune, formă, suprafață, vecinătăți, categorie de folosință, coordonate cadastrale urmând a se stabili dacă este vorba de o identitate totală sau de o suprapunere parțială a acestor terenuri, comunicându-i-se că s-a achitat onorariul provizoriu în cuantum de 600 lei cu chitanța nr._/1/21.12.2011 depusă la fila 4 dosar recurs, iar față de disp.art. 167 alin.1 C. a încuviințat pentru pârâta ..- A. U. E. A. proba testimonială, fiind audiat martorul Ș. N..
Raportul de expertiză întocmit de expert I. C. a fost depus la dosarul cauzei la data de 07.01.2014.
P. sentința civilă nr. 842/26.02.2014 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins acțiunea formulată de reclamanta U. A. T. B. reprezentată prin Primar C. C. în contradictoriu cu pârâții M. I. și ..- asociat unic E. A. .
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
P. cererea dedusă judecății reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.170/21.10.2008 pentru suprafața de 1000 mp, teren situat în punctul „Slatina-Băile vechi”, precum și constarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.1570/3 iunie 2009 pentru aceeași suprafață de teren, motivând că este cuprins în inventarul bunurilor aparținând domeniului public al .> P. certificatul de moștenitor nr.170/2008 s-a constatat că de pe urma defunctei P. I., decedată la 25.01.1998 au rămas mai multe suprafețe de teren printre care și terenul în suprafață de 2448 mp situat în punctul Slatina-Băile Vechi în . moștenitor al acesteia a rămas ca legatar universal pârâtul M. I., în baza testamentului universal autentificat sub nr.525/1991.
Instanța a reținut că prin decizia civilă nr.194/A/1998, pronunțată de Tribunalul M., irevocabilă prin decizia nr.6488/1998, pronunțată de Curtea de Apel C., s-a dispus partajarea masei succesorale rămase la decesul autorilor M. I. și M. P., iar obiect al partajului l-a format și suprafața de teren de 2448 mp situată în punctul Slatina-Băile Vechi, teren ce a fost atribuit autoarei pârâtului, P. I..
Instanța a constatat că terenul menționat a fost achiziționat în anul 1880, prin actul aflat la fila 77 dosar, de către autorul B. P., astfel că a fost în proprietatea familiei pârâtului până la data înstrăinării către ..
Mai mult, din depoziția martorei Ș. N. rezultă că terenul din litigiu a fost și este în proprietatea familiei M., că în anul 1950 pe acesta s-au construit bazine termale ce au fost lăsate ulterior în paragină, întrucât s-a construit un alt complex balnear în zona respectivă.
P. Hotărârea nr.28/22.08.1999, Consiliul Local al . trecerii bunurilor din anexe în proprietatea sa, printre care și terenul din litigiu, rezultând că reclamanta nu a avut un titlu de proprietate, cel puțin pentru terenul din litigiu.
În absența dovedirii titlului de proprietate al statului sau al unității administrativ-teritoriale asupra unui bun, nu se poate discuta despre chestiunea apartenenței bunului respectiv la domeniul public al statului. Altfel spus, dacă un anumit bun nu are natura juridică de bun domenial, este fără sens calificarea lui ca bun aparținând domeniului public sau privat . Acesta este înțelesul art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998 potrivit căruia „ Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat”, iar alin.2 prevede că „Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație”.
Împrejurarea că un anumit bun este posedat și folosit de către stat sau de către o unitate administrativ-teritorială, creându-se aparența că bunul face parte din domeniul public nu este suficientă pentru a se stabili apartenența reală a bunului respectiv la domeniul public, întrucât această apartenență nu are valoarea unui titlu de proprietate.
Mai mult, chiar dacă statul sau o unitate administrativ-teritorială ar înfățișa un titlu de proprietate, dar acesta nu este valabil potrivit criteriilor menționate de textul legal citat, nu este posibilă stabilirea apartenenței bunului la domeniul public. Ideea cuprinsă în acest text are valoare de principiu, astfel că se aplică și cu privire la orice alte bunuri aflate în posesia statului sau a unei unități administrativ-teritoriale, fiind consacrată și în partea finală a art.3 alin.1 din același act normativ în care se prevede că bunurile ce aparțin domeniului public trebuie să fi fost dobândite prin modurile prevăzute de lege, stabilindu-se că bunurile din domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor „este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local”.
În speță, terenul din litigiu nu a fost trecut în domeniul public prin modurile prevăzute de lege, astfel că se apreciază că reclamanta nu are un titlu de proprietate valabil pentru terenul de 1000 mp din punctul Slatina-Băile Vechi, pentru a invoca nulitatea absolută a celor două înscrisuri.
Nulitatea absolută este determinată fie de lipsa unui element esențial al actului juridic, fie de nesocotirea unei dispoziții imperative și prohibitive a legii.
Motivul invocat de reclamantă pentru constatarea nulității absolute îl reprezintă chiar nesocotirea dispozițiilor legale cu privire le domeniul public al statului, aspect nedovedit de către reclamantă.
P. urmare, instanța apreciază că reclamanta nu a făcut dovada că imobilul din litigiu a aparținut domeniului public, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta U. A. T. B. reprezentată prin Primar C. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie.
Împotriva sentinței civile nr.842/26.02.2014 pronunțata de Judecătoria Drobeta Turnu Severin in dosarul_ a formulat apel reclamanta U. A. T. B., prin Primar, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A arătat apelanta că hotărârea pronunțata in cauza este netemeinica si nelegala deoarece cuprinde motive contradictorii si străine de natura cauzei și a fost data cu aplicarea greșita a normelor de drept material.
Susține apelanta că se află în posesia acestui teren din anul 1950, așa cum a
precizat si martorul piritei Sontea N.. Printr-o investiție proprie Consiliul Popular a construit bazinele termale a căror construcție se afla si in prezent pe acest teren ,ori pirita nu s-a aflat in posesia terenului niciodată in acest interval desi a fost zona necooperativizata, dovada si faptul ca la efectuarea expertizei in cauza pirita nu a știut sa indice nici măcar aproximativ limitele terenului pe care susține ca este proprietara.
Asa cum s-a menționat si in raportul de expertiza întocmit de expertul
judiciar I. C., categoria de folosința a terenului in documentația cadastrala este fânete, ori expertul a constatat la fata locului ca pe cel puțin 283 m.p pe care se găsește construcția ce a avut destinația de bazin termal, are categoria de folosința de curți construcții.
Arată apelanta că instanța de fond a reținut ca pirita isi dovedește proprietatea cu un certificat de moștenitor si o sentința civila de partaj, acte cu caracter declarativ si nu translativ de proprietate. Acel act de proprietate menționat si datat de la 1880 pe numele B. P. este mult prea vechi si nerelevant, in acest interval de peste o suta de ani putând opera o seama de operații juridice de înstrăinări ,schimburi,donatii, fiind zona necolectivizata.
Hotarirea nr. 28/22.08.1998 prin care UAT B. trece acest teren în domeniul public a fost atacată de pârâtă la instanța de contencios administrativ însă acțiunea a fost respinsa prin sentința 5661/2012.
În concluzie, apelanta a solicitat desființarea sentinței și constatarea nulității certificatului de moștenitor și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între M. I. și ..
P. încheierea din data de 13 Mai 2014 instanța a dispus transpunerea cauzei pe rolul Secției a II a Civilă și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului M., apreciind că litigiul de față este un litigiu cu profesioniști.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției aII-a civilă și de contencios administrativ sub nr._, iar prin încheierea din data de 24 Iunie 2014 cauza a fost din nou transpusă pe rolul Secției I Civilă a Tribunalului M., apreciindu-se că din contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a cerut a se constata nu izvorăsc obligații comerciale iar litigiul nu poate atrage competența după specializare a secției care soluționează litigii cu profesioniști.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Secției I Civilă sub nr._, iar la solicitarea apelantei a fost încuviințată proba testimonială, fiind audiați martorii I. Șotea M. și C. M., intimata nesolicitând proba cu martori.
P. încheierea de ședință din data de 21 Octombrie 2014 calea de atac exercitată de reclamantă a fost recalificată din apel în recurs.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței se constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost sesizată cu acțiunea în constatarea nulității absolute parțiale a două acte juridice: certificatul de moștenitor nr. 170/21.10.2008, pentru suprafața de 1000 mp situată în punctul Slatina-Băile Vechi și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1570/03.06.2009 privind terenul în suprafață de 1000 mp situat în punctul Slatina- Băile Vechi, reclamanta invocând drept cauză a nulității absolute apartenența terenului la domeniul public al Unității A. Teritoriale B..
Se constată că în mod greșit prima instanță a procedat la examinarea valabilității titlului reclamantei, întrucât acest aspect nu poate fi verificat decât în cadrul acțiunii în revendicare.
Având în vedere obiectul cauzei, instanța trebuia să verifice existența motivului de nulitate absolută invocat de reclamantă și să stabilească momentul intervenirii lui, în raport de fiecare act juridic contestat, inclusiv în raport de hotărârea judecătorească de partaj
De asemenea, era necesar ca printr-o expertiză topografică să se verifice dacă terenul menționat în certificatul de moștenitor, cel din actul de vânzare cumpărare, precum și cel intabulat este unul și același cu terenul din hotărârea de partaj; dacă se încalcă terenul despre care reclamanta susține că face parte din domeniul public și prin care din acte( hotărârea de partaj, certificatul de moștenitor, contractul de vânzare-cumpărare sau documentația cadastrală întocmită de pârâți) ; de asemenea, era necesar să stabilească și regimul juridic al construcțiilor de pe terenul în litigiu în raport de actele existente la data edificării lor.
Neprocedând în acest fel, instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 5 C.pr.civ. va fi admis recursul, va fi casată hotărârea instanței de fond și va fi trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de apelanta reclamantă U. A. T. B. reprezentată prin Primar C. C., împotriva sentinței civile nr. 842/26.02.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimații pârâți M. I. și ..- A. U. E. A., având ca obiect constatare nulitate act juridic .
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, V. N. | Judecător, A. B. | Judecător, A. M. |
Grefier, D. A. D. |
Red. BA/DDA
2ex/14.11.2014
Jud fond G. L.
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1751/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 2350/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
