Pretenţii. Sentința nr. 2350/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2350/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 637/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 637/2014
Ședința publică de la 21 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător C. P.
Grefier N. C. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta S. Județean de U. Dr. Tr. S. împotriva sentinței civile nr. 2350/23.06.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._, intimat fiind G. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa părților precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care, nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._, reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu pârâtul G. V. a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 197 lei plus dobânzi și penalități până la data plății efective cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 28.03.2010, pârâtul G. V. fost internat în cadrul unității spitalicești, în urma unei agresiuni, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 28.03._10, iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 197 lei, în baza art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A mai arătat că, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”
A menționat faptul că deși paratul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nici o dovadă din care să reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penală sau dacă se afla vreun dosar pe rol in acest sens și ținând seama că termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe - bugetare, completând cu refuzul părții vătămate de a transmite date referitoare la numele persoanei vinovate, a formulat prezenta cerere de chemare în judecată pentru recuperarea sumei datorate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art.19 din C.proc. pen.
A precizat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare.
La dosar a depus: decont cheltuieli, fișă de externare.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a pronunțat s.c.nr.2350/23.06.2014 prin care a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar (filele 8-9), instanța a reținut că pârâtul G. V. a primit îngrijiri medicale în cadrul Spitalului Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin– Secția, fiind internat în perioada 28.03._10.
Reclamantul nu a specificat exact cauza vătămărilor suferite de pârât, afirmând că aceasta este victima unei agresiuni.
Reclamantul a invocat în susținerea cererii atât dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, cât și dispozițiile art. 19 Cod procedură penală.
În ceea ce privește referirile făcute la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a constatat că textul de lege invocat de reclamant este inoperant împotriva pârâtului, deoarece pârâtul nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Conform 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății – persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora.
Prin urmare, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 nu se poate solicita tragerea la răspundere civilă pentru cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală a victimei agresiunii sau accidentului decât a unei terțe persoanei (alta decât victima) care să fie răspunzătoare de daunele aduse sănătății persoanei spitalizate. În cauza dedusă judecății, prejudiciului încercat de reclamant (cheltuielile de spitalizare) sunt consecința directă a raportului de drept născut în temeiul legii între unitatea spitalicească reclamantă și pârât, raport în baza căruia reclamantul a acordat îngrijiri medicale pacientului.
Acest raport de drept are la bază dispozițiile normative prevăzute chiar de legea invocată de reclamantă, respectiv Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.
Conform art. 92 din Legea nr. 95/2006 – (1) Acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului. Aceasta va include și misiunile de salvare aeriană și navală. (2) Acordarea asistenței medicale publice de urgență nu poate avea un scop comercial.
Potrivit art. 91 din Legea nr. 95/2006 – (7) Asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale, iar conform art. 93 din Legea nr. 95/2006 – (1) Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, bugetul Ministerului Administrației și Internelor, precum și prin bugetele altor ministere și instituții cu rețea sanitară proprie, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări
Având în vedere că legea nu face nici un fel de distincție între cazurile în care persoanele victime ale accidentelor sau agresiunilor necesită intervenții medicale de urgență (după cum acestea sunt sau nu asigurate), obligația unității spitalicești de a acorda asistență medicală are la bază un temei legal, atât în situația în care persoana spitalizată este asigurată, cât și în situația în care aceasta nu este spitalizată (urmând ca prejudiciul să fie recuperat de la terțul vinovat de producerea agresiunii sau accidentului, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006).
Deși se invocă în cauza de față culpa pârâtului de a nu fi depus diligențe pentru a afla numele făptuitorului și de a aduce la cunoștință împrejurarea că a depus plângere penală sau stadiul vreunui dosar aflat pe rolul instanțelor, reclamantul nu face dovada înștiințării pârâtului în acest sens.
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea formulata de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu pârâtul G. V..
Împotriva sentinței civile nr.2350/23.06.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în termen legal a declarat apel reclamanta S. Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac exercitată, apelanta a susținut că în data de 28.03.2010 numitul G. V. a fost internat in cadrul unității în urma unui accident rutier, beneficiind de îngrijiri medicale in perioada 28.03._10.
În urma acestei internări, intimatul pârât figurează ca debitor in evidentele contabile cu suma de 197 RON in baza art. 313 din legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății.
Apelantul reclamant a invocat disp. art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006 și a arătat faptul că deși paratul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nicio dovada din care sa reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penala sau daca se afla vreun dosar pe rol in acest sens. Ținând seama ca termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe bugetare, completat cu refuzul părții vătămate de a transmite date referitoare la numele persoanei vinovate, au fost nevoiți sa intenteze acțiune civila pentru recuperarea sumei datorate. Paratul a luat cunoștință de contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, odată cu data externării, când a semnat si un angajament de plata.
In conformitate cu prevederile Codului Fiscal si de Procedura Fiscala, prescripția începe sa curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor, mai precis 1 ianuarie 2011, fiind aplicabil termenul de prescripție de 5 ani, fiind vorba de creanțe bugetare iar acțiunea a fost depusa in termenul legal. Apelanta a arătat că nu se poate invoca lipsa calității procesuale pasive, atâta vreme cat paratul deși înștiințat, nu a binevoit sa depună la secretariatul unității până acum, nicio dovada din care sa reiese numele făptuitorului.
Analizând apelul formulat instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, modificată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Dispozițiile art. 998 - 999 din Codul civil prevăd că orice faptă a omului, săvârșită cu intenție, praeterintenție sau din culpă, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara însă acest temei trebuie avut în vedere la aprecierea răspunderii autorului vătămării și nu al persoanei vătămate.
Nu poate fi primită susținerea apelantei că din acest text de lege se poate concluziona faptul că, pârâtul avea obligația să efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția agresorului, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, întrucât atunci când legiuitorul stabilește pe cel responsabil de suportarea cheltuielilor rezultate din acordarea serviciilor medicale precizează expres că acesta este persoana care prin fapta ei aduce daune sănătății altei persoane, adică făptuitorul. Interpretarea dată de recurentă nu rezultă din nici un text legal, iar unde legea nu distinge, nici instanța nu o poate face.
Așadar față de dispozițiile legale menționate, având în vedere că făptuitorul este obligat să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, iar nu persoana vătămată, pârâtul nu poate fi obligat la plata acestora.
În consecință, față de considerentele expuse, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 480 alin. 1 NCPC, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul civil declarat de apelanta S. Județean de U. Dr. Tr. S., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., nr. 4, județul M., având Cod fiscal_, împotriva sentinței civile nr. 2350/23.06.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._/225/2013, intimat fiind G. V., domiciliat în ., având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2014.
Președinte, C. Z. | Judecător, C. P. | |
Grefier, N. C. B. |
Red. CZ
Dact. CNB
Ex.4/5.11.2014
Cod operator 2626
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 386/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 2377/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
