Pretenţii. Sentința nr. 759/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 759/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 619/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 619/A/2014
Ședința publică de la 20 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DR. TR. S. împotriva sentinței civile nr. 759/22.05.2014 pronunțată de Judecătoria Vînju M.,intimată fiind B. M., având ca obiect,pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că s-a solicitat judecarea în lipsă, după care,cauza fiind în stare de judecată s-a trecut la soluționarea apelului de față;
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Vînju M. la data de 13.12.2013, reclamantul S. Județean de Urgență Dr.Tr.S. a chemat în judecată pe pârâta B. M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 198 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale, plus dobânzi și penalități până la data plății cu titlu de despagubiri civile.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut faptul că la data de 11.06.2010 pârâta a fost internata la Spitalului Județean de Urgență Dr.Tr.S. pe perioada 11.06-11.06.2010. Contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 198 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent motiv pentru care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâta la plata acestei sume, plus dobânzi și penalități până la data plății cu titlu de despagubiri civile.
Arată că potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ,,Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora”.
Astfel, spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, în termenele stabilite de lege.
In dovedire, reclamantul a depus la dosar adresa nr.6145/12.03.2014, precizare de actiune, proces verbal de informare privind avantajele medierii, fisa externare si fișa decont.
La termenul de azi, instanța din oficiu a pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului.
Analizând actele și lucrările din dosarul cu numărul de mai sus, instanța constată și reține următoarele:
Conform art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Se reține că prin prezenta acțiune, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 198 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale, plus dobânzi și penalități până la data plății efective a debitului.
Judecătoria Vînju M. prin sentința supusă apelului a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu.
A fost respinsă acțiunea acțiunea civilă având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Dr.Tr.S., cu motivarea că,din actele dosarului rezultă că raportul dedus judecății s-a născut la data exigibilității creanței, 11.06.2010, fiind supus dispozițiilor Decretului nr.167/ 1958 cu privire la termenul de prescripție aplicabil.
Ori, față de această ultimă dată, acțiunea de față a fost introdusă la instanță la data de 13.12.2013, în afara termenului de prescripție de 3 ani.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamantă S. JUDETEAN DE URGENTA DR TR S. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel apelantul reclamant a susținut că, în temeiul art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata .Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata ". A.. 2 al aceluiași articol prevede ca «furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevăzuta la lin. 1 realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta, in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective ».Deși paratul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nicio dovada din care sa reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penala sau daca se afla vreun dosar pe rol in acest sens. Ținând seama ca termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe bugetare, completând cu refuzul pârtii vătămate de a ne transmite date referitoare Ia numele persoanei vinovate, ne vedem nevoiți sa intentam acțiune civila pentru recuperarea sumei datorate.
Privind prescrierea faptei, întrucât in conformitate cu prevederile Codului Fiscal si de Procedura Fiscala,prescripția începe sa curgă de Ia data de 1 ianuarie a anului următor, mai precis 1 ianuarie 2011. întrucât nu ne supunem legal termenului general de prescripție de 3 ani, ci celui de 5 ani fiind vorba de creanțe bugetare iar acțiunea a fost depusa in termen legal. A susținut apelantul că nu s-a ținut seama in acest cadru legal, daca paratul este minor/major daca a depus contribuții la CAS /sau nu, neputându-se invoca lipsa calității procesuale pasive câtă vreme, deși înștiințat, pârâtul nu a binevoit să furnizeze la secretariatul unității, nici o dovadă din care să rezulte numele făptuitorului.
Apelantul reclamant și-a întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma in domeniul sănătății, art. 19 C. proc.pen. solicitând admiterea apelul așa cum a fost formulat si a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 198 RON plus dobânzi si penalități pana la data plații, in conformitate cu art.119-121 si 123-127 Cod Procedura Fiscala, și de asemenea casarea sentința primei instanțe.
In procedura prealabilă intimata pârâtă nu a depus întâmpinare la motivele de apel.
Examinând sentința apelată prin prisma criticii privitoare la soluția dată de către prima instanță excepției prescripției dreptului material la acțiune, se constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Art. 91 alin.1 și 2 din OG 92/2003 statuează că dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel., termen care începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin.1 din Ordonanța nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale, conform dispozițiilor alineatului 2 al aceluiași act normativ.
Din cuprinsul textelor în discuție rezultă că termenul special de prescripție de 5 ani se aplică doar în cazul dreptului de a stabili și de a cere executarea silită a creanțelor fiscal, Ordonanța nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală definind, în cuprinsul art. 21 ce se înțelege prin creanțele fiscale.
Astfel, creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal - art. 21 alin.1 din Codul de procedură fiscală.Deasemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conținutul cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate, constând în “dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat…”( lit.a)
În speță se reține că, suma pretinsă de reclamant reprezinjtă contravaloarea unor servicii medicale de urgență prestate în favoarea pârâtului și care, potrivit art.165 alin.3 din OG 95/2006, sunt decontare din asigurările sociale de sănătate, în condițiile stabilite de Contractul cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Art.291 alin.2 lit. b din legea nr. 95/2006, stabilește ca reprezentând o obligația a CNAS, aceea de a urmări colectarea și folosirea cu eficiență a fondului, astfel fiind, cum prezenta cerere de chemare în judecată a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art.313 alin.1 din legea 95/2006, dispoziții ce conferă inclusiv legitimare procesuală activă spitalelor în litigiile având ca obiect recuperarea cheltuielilor efective ocazionate cu îngrijirea persoanelor ce au fost victimele unei agresiuni fizice, suma pretinsă de către reclamant are natura unei creanțe fiscale, fiindu-i aplicabile dispozițiile speciale mai sus enunțate în ce privește prescricpția dreptului la acțiune, prescriptie ce a fost greșit soluționată de către prima instanță tocmai pentru că termenul de 5 ani stabilit de lege nu a fost împlinit.
Pe baza celor reținute și făcând aplicarea dispozițiilor art.480 alin.3 teza I c.pr.civ, va fi admis apelul și anulată sentința, urmând ca instanța de apel să rejudece cauza.
Evocând fondul cererii de chemare în judecată, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Nu poate fi primită susținerea reclamantului că din interpretarea acestui text de lege se poate concluziona faptul că, pârâtul ar avea obligația să efectueze demersuri legale pentru a stabili identitatea și vinovăția agresorului, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, câtă vreme, însuși legiuitorul stabilește pe cel responsabil de suportarea cheltuielilor rezultate din acordarea serviciilor medicale, precizând expres că acesta este persoana care prin fapta ei aduce daune sănătății altei persoane .Interpretarea dată de reclamant nu rezultă din nici un text legal, iar unde legea nu distinge, nici instanța nu o poate face.
Așadar, față de dispozițiile legale menționate, având în vedere că făptuitorul este obligat să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, pârâtul, ca persoana vătămată, nu poate fi obligat la acoperirea acestui prejudiciu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DR. TR. S., ..4, județul M. împotriva sentinței civile nr. 759/22.05.2014 pronunțată de Judecătoria Vînju M.,intimată fiind B. M., domiciliată în ..
Anulează sentința și rejudecând respinge acțiunea .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2014.
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | |
Grefier, L. I. |
OMC/LI/4 ex.
Data 28.10.2014
Jud.fond.N. A.
Confidențial cod.op.2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2372/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Hotărâre din 22-09-2014, Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
