Contestaţie la executare. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul MEHEDINŢI

Tribunalul MEHEDINŢI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 15/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 15/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 15/R

Ședința publică de la 20 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE F. M.

Judecător C. Z.

Judecător L. B.

Grefier D. D.

Pe rol pronunțarea asupra recursurilor civile formulate de recurenta-contestatoare S. E., recurenții-intimați I. Ș. și I. D., împotriva sentinței civile nr.3385 din 13.09.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul B. D. A., având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal, lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că dezbaterile asupra recursurilor au fost consemnate în încheierea din data de 13.01. 2014, ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care, a fost reținută cauza pentru soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._ la 26.11.2012, contestatorul S. E. în contradictoriu cu intimații B. D. A., I. Ș. și I. D., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea somației de executare întocmită de B. D. A. in dosar nr. 126/E/2012 prin care se pune in vedere contestatorului sa achite de urgenta suma de 4399,92 lei si 500 euro in beneficiul creditorilor I. Ș. și I. D..

In fapt, contestatorul a arătat ca, prin decizia civila nr. 20/A/30.01.2012 pronunțată de Tribunalul M. in dosar nr._ a fost obligat sa achite creditorilor I. Ș. și I. D. suma de 50 euro lunar, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de 63 mp teren proprietatea acestora pentru care s-a stabilit prin aceeași hotărâre judecătorească un drept de trecere in beneficiul contestatorului.

Decizia susmenționata a rămas irevocabila prin decizia civila nr. 8194/4.09.2012 a Curții de Apel C. iar contestatorul considera ca putea fi obligata la plata sumei respective începând cu luna a 10-a a anului 2012 și nu începând cu luna februarie, cum a procedat executorul judecătoresc.

In drept, au fost invocate prevederile art. 399 si urm. C.pr.c si art. 2524 Cod civil.

In dovedirea cererii contestatorul a atașat la dosar, in copie, următoarele înscrisuri: somație din data de 21.11.2012 dosar nr. 126/E/2012,

La dosarul cauzei au fost depuse înscrisurile din dosarul de executare nr. 126/E/2012 al B. D. A., semnate pentru conformitate cu originalul.

Intimații I. Ș. și I. D. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și au depus la dosar, în copie, somație nr._/08.09.2009, somație nr._/07.09.2010 si somație nr._/23.11.2010.

Instanța având in vedere prev. art. 167 C. a încuviințat pentru contestator si intimații I. Ș. și I. D. proba cu înscrisurile aflate la dosar si a respins proba testimoniala cu 2 martori propusa de contestator prin reprezentant, nefiind utila soluționării cauzei.

Instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. D. A..

Prin sentința civilă nr.425/24 ianuarie 2013, Judecătoria T. S. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. D. A.. A respins contestația la executare formulată de contestatorul S. E., in contradictoriu cu intimatul B. D. A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins contestația la executare formulată de contestatorul S. E., in contradictoriu cu intimații I. Ș. și I. D., ca neîntemeiată și a obligat contestatorul la plata către intimați a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

Analizând cu prioritate, în temeiul art.137 C., excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. D. A., instanța a constatat că organul de executare nu are interese proprii și, în consecință, nu are calitate de parte în proces. În consecință, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. D. A. și a respins contestația la executare formulată de contestatorul S. E., in contradictoriu cu intimatul B. D. A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, instanța a apreciat contestația la executare ca neîntemeiată.

Astfel, prin sentința civila nr. 993 din 23.02.2011, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, așa cum a fost modificată din Decizia nr.20/A din 30.01.2012 a Tribunalului M., s-au stabilit o servitute de trecere pe terenul intimaților I. D. și I. Ș., din . Drobeta Turnu Severin, în favoarea contestatoarei S. E., care să permită accesul la imobilul acesteia, loc înfundat, din . drept de trecere al contestatoarei spre beciul proprietatea sa, pe ternul intimaților din . Drobeta Turnu Severin, pe culoarul dintre imobilele părților. a fost obligată contestatoarea să să plătească intimaților cu titlu de contravaloare a lipsei de folosință a terenului pentru care i-a fost recunoscută contestatoarei servitutea de trecere și dreptul de trecere, suma de 50 euro/lunar.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 12.11.2012, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._/225/2012, s-a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 993 din 23.02.2011, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ și a Deciziei nr.20/A din 30.01.2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, ce constituie titluri executorii.

Prin procesul-verbal privind cheltuielile de executare încheiat la data de 21.11.2012, s-au stabilit de către B. Dumitrecu A. cheltuieli de executare silită în cuantum total de 3547,92 lei.

B. Dumitrecu A. a emis la data de 21.11.2012 somația de executare, prin care s-a solicitat contestatoarei să achite suma totală de 4399,92 lei și 500 euro sau contravaloarea în lei la data plății efective, compusă din 838 lei, reprezentând cheltuieli de judecată conform sentinței civile nr.993/23.02.2011, 500 euro reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru care i-au fost recunoscute contestatoarei servitutea de trecere și dreptul de trecere pe perioada februarie 2012-noiembrie 2012( 50 euro lunar), conform Deciziei nr.20/A/30.01.2012, 14 lei taxa timbru, 500 lei onorariu avocat în faza de executare silită și 3047,92 lei reprezentând onorariu și cheltuieli de executare .

A reținut instanța că, titlurile executorii au rămas definitive la data de 30.01.2012, începând cu această dată puteau fi puse în executare. Pe cale de consecință, în mod corect a stabilit executorul judecătoresc în sarcina contestatorului un debit de 500 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru care i-a fost recunoscută contestatoarei servitutea de trecere și dreptul de trecere pe perioada februarie 2012-noiembrie 2012( 50 euro lunar).

Mai mult decât atât, contestatoarea a declarat recurs împotriva deciziei nr.20/A/30.01.2012 a Tribunalului M., ce a fost respins ca nefondat, iar aceasta avea posibilitatea să solicite suspendarea executării hotărârii recurate, în condițiile art. 300 C pr civ.

Nu a fost reținută nici afirmația contestatoarei, privind executarea silită nejustificată pentru suma de 838 lei cheltuieli de judecată, dat fiind că, prin sentința civilă 993/23.02.2011, a fost obligată contestatoarea la plata către intimați a sumei de 838 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, această dispoziție fiind menținută prin decizia Tribunalului M. nr.20A/30.01.2012, iar prin decizia civilă nr.20A/30.01.2012 a Tribunalului M. au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți cu ocazia soluționării căii de atac a apelului.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs recurenta contestator criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.

In motivarea recursului a susținut că în mod eronat instanța i-a respins contestația în anulare apreciind că plata sumei de 50 de euro stabilită în sarcina sa prin titlu executoriu curge de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești prin care i s-a stabilit servitutea de trecere. Că în realitate nu este normal să i se aplice regulile de la pensia de întreținere în condițiile în care până la începutul lunii noiembrie traseul stabilit prin decizia civilă nr.20/A/30.01.2012 a Tribunalului M. a fost în mare parte blocat cu o construcție(WC) aparținând intimaților. Că în acest sens a solicitat proba cu martori însă prima instanță nu a considerat-o utilă .Mai mult decât atât nu recurenta a tergiversat punerea în aplicare a acestei hotărâri, ci intimații I. S. și I. D. care au atacat cu recurs decizia Tribunalului M..

Un alt motiv de rec urs s-a referit la greșita soluționare a petitului referitor la cheltuieli de judecată în sumă de 838 lei stabilită prin sentința civilă nr.993/23.02.2011 pronunțată de Judecătoria Tr S. în dosarul nr._ întrucât aceste cheltuieli au fost contestate prin decizia civilă nr.20/A/30.01.2012 a Tribunalului M.. Că este evident că nu poate fi vorba numai de o compensare a cheltuielilor făcute de părți în faza apelului, întrucât numai apelul său a fost admis nu și cel al intimaților.

A depus la dosar mai multe acte doveditoare și fotografii cu privire la dreptul de trecere.

Intimații I. S. și I. D. au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului, întrucât decizia Tribunalului M. în privința sumei de 50 euro lunar putea fi pusă în executare de la data rămânerii definitive și totodată de la rămânerea definitivă recurenta avea posibilitatea punerii în executare sub aspectul servituții de trecere. Mai mult decât atât, recurenta nu a fost niciodată privată de dreptul de servitute.

Verificând sentința atacată prin prisma art. 394 ind. 1, 306 alin. 2 C.pr.civ. Tribunalul M. a constatat recursul întemeiat.

Astfel, potrivit art. 616 din vechiul cod civil( aplicabil raporturilor juridice ce au format fondul cauzei ), proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.

Făcând aplicarea dispozițiilor de mai sus prin decizia civilă nr.20/A/30 ianuarie 2012 a Tribunalului M., s-a stabilit o servitute de trecere pe terenul intimaților I. D. și I. S. din . Drobeta Turnu Severin în favoarea reclamantei S. E. conform raportului de expertiză întocmit de expert I. C., în varianta și traseul stabilit de instanță. S-a stabilit totodată un drept de trecere al reclamantei spre beciul proprietatea sa pe același teren al pârâșilor din . pe culoarul dintre imobilele pârâților stabilit de asemenea de instanță.

Prin aceeași decizie a fost obligată reclamanta pârâtă S. E. să plătească pârâților reclamanți I. D. și I. S. cu titlul de c/val. lipsei de folosință a terenului pentru care i-a fost recunoscută servitutea de trecere și dreptul de trecere, suma de 50 de euro /lunar.

Este adevărat că, decizia de mai sus reprezintă titlu executoriu și putea fi pusă în executare imediat, recursul formulat împotriva ei nefiind suspensiv de executare..Numai că,obiectul principal al deciziei l-a constituit instituirea unei servituți de trecere și al unui drept de trecere al reclamantei pe terenul pârâților ,obligarea acesteia la o sumă lunară ,reprezentând lipsa de folosință a terenului ,nefiind decât o consecință a prejudicierii titularilor dreptului de proprietate cu instituirea acestei servituți. Ori, atât timp cât reclamanta reclamă faptul că nu a beneficiat de servitutea de trecere din culpa intimaților în sensul că traseul stabilit de instanță a fost blocat cu existența unei construcții, evident că acest lucru poate fi apreciat ca un impediment la executare, în sensul art. 399 C.pr.civ.

A aprecia altfel, s-ar ajunge la concluzia eronată a se executa o sumă ce reprezintă echivalentul lipsei de folosință, deși această lipsă de folosință nu s-a produs.

Totodată faptul că, contestatoarea recurentă nu a solicitat ea însăși punerea în executare a sentinței sub aspectul instituirii servituții de trecere, nu schimbă datele problemei, de vreme ce executarea din partea intimaților putea fi făcută și în mod voluntar, iar nu neapărat prin intermediul executorului judecătoresc.

Pentru motivele sus arătate, prin Decizia 488/R23.04.2013, Tribunalul M. a casat sentința Judecătoriei Drobeta Turnu Severin nr. 425/24.01.2013 și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, unde a fost înregistrată în cel de-al doilea ciclu procesual sub nr. de dosar_ la data de 24.05.2013 pentru a se verifica susținerile contestatoarei în sensul că executarea sumei de 50 de euro lunar poate fi făcută de la data la care a beneficiat de servitutea de trecere și de dreptul de trecere pentru care a fost obligată la despăgubiri, reprezentând lipsa de folosință și în acest sens să facă probe prin care să stabilească dacă reclamanta a beneficiat de servitutea de trecere și de dreptul de trecere și de la ce dată, respectiv dacă aceste servituți au fost blocate din culpa pârâților, și pentru a se pronunța la celălalt motiv de recurs referitor la cheltuielile de judecată.

Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației la executare. În apărare, au arătat că contestatoarea a beneficiat în permanență și neîntrerupt de servitutea de trecere care nu a fost niciodată obstrucționată, curtea fiind în permanență liberă, și a existat de asemenea și poarta separată construită de contestatoare. A mai arătat că contestatoarea a avut posibilitatea dea folosi traseul servituții și a putut trece cu toate obiectele necesare gospodăririi și renovării casei și nu a fost obstrucționată de construcția 1x1 care a fost demolată de anul trecut. În ceea ce privește susținerea contestatoarei că pe traseul servituții au amplasat o masă unde serveau cafeaua în timpul zilei, a arătat că aceasta nu este reală întrucât sunt persoane în vârstă și cu afecțiuni cardiace și nu obișnuiesc să stea la soare în cursul zilei..În apărare a solicitat proba cu interogatoriul contestatoarei, proba cu martorii Vladica S. G. și B. G. F. și proba cu înscrisuri pe care le-au completat cu o declarație notarială dată de D. E. precum și o planșă foto care relevă situația actuală.

Contestatoarea în susținerea acțiunii a solicitat proba cu martorii L. L. și M. O. și au depus în completarea înscrisurilor: decizia 20/A/2012 a Trib. Mh precum și o fotografie.

Instanța a încuviințat probele așa cum au fost solicitate de ambele părți, a administrat proba cu interogatoriul luat de intimați contestatoarei și a audiat martorii.

Prin sentința 3385/2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar_ fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a B. D. A. și, în consecință, respinsă contestația la executare formulată împotriva acestuia; a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea S. E. în contradictoriu cu intimații I. Ș. și I. D., a fost anulată somația la executare din data de 21.11.2012, emisă în dosarul de executare nr.126/E/2012 al B. D. A.; s-a dispus anularea parțială a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 21.11.2012 încheiat de B. D. A. și refacerea acestuia în ceea ce privește calculul sumei de 50 euro lunar pentru lunile februarie-septembrie 2012 și cheltuielilor de executare raportate la această sumă și s-a menținut restul actelor de executare.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Contestatoarea S. E., în contradictoriu cu intimații B. D. A., I. Ș. și I. D., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea somației de executare întocmită de B. D. A. in dosar nr. 126/E/2012 prin care se pune in vedere contestatoarei sa achite de urgenta suma de 4399,92 lei si 500 euro in beneficiul creditorilor I. Ș. și I. D. susținând că, prin decizia civila nr. 20/A/30.01.2012 pronunțată de Tribunalul M. in dosarul nr._ a fost obligată sa achite creditorilor I. Ș. și I. D. suma de 50 euro lunar, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de 63 mp teren proprietatea acestora, pentru care s-a stabilit prin aceeași hotărâre judecătoreasca un drept de trecere in beneficiul contestatoarei.

Decizia susmenționată a rămas irevocabila prin decizia civila nr. 8194/4.09.2012 a Curții de Apel C. iar contestatoarea consideră că putea fi obligată la plata sumei respective începând cu luna a 10-a a anului 2012 si nu începând cu luna februarie, cum a procedat executorul judecătoresc.

Instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. D. A..

Analizând cu prioritate, în temeiul art.137 C.pr.c., excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. D. A., instanța a constatat că organul de executare nu are interese proprii și, în consecință, nu are calitate de parte în proces. În consecință, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. D. A. și s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul S. E., în contradictoriu cu intimatul B. D. A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Analizând contestația la executare, prin coroborarea actelor și lucrărilor dosarului, în raport de dispozițiile art. 399 și urm. C.proc.civ., instanța a constatat că, prin sentința civila nr. 993 din 23.02.2011, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, așa cum a fost modificată din Decizia nr.20/A din 30.01.2012 a Tribunalului M., s-au stabilit o servitute de trecere pe terenul intimaților I. D. și I. Ș., din . Drobeta Turnu Severin, în favoarea contestatoarei S. E., care să permită accesul la imobilul acesteia, loc înfundat, din . drept de trecere al contestatoarei spre beciul proprietatea sa, pe ternul intimaților din . dr Tr Sevein, pe culoarul dintre imobilele părților, fiind obligată contestatoarea să plătească intimaților cu titlu de contravaloare a lipsei de folosință a terenului pentru care i-a fost recunoscută servitutea de trecere și dreptul de trecere, suma de 50 euro/lunar.

Prin procesul-verbal privind cheltuielile de executare încheiat la data de 21.11.2012, s-au stabilit de către B. Dumitrecu A. cheltuieli de executare silită în cuantum total de 3547,92 lei.

B. Dumitrecu A. a emis la data de 21.11.2012 somația de executare, prin care s-a solicitat contestatoarei să achite suma totală de 4399,92 lei și 500 euro sau contravaloarea în lei la data plății efective, compusă din 838 lei, reprezentând cheltuieli de judecată conform sentinței civile nr.993/23.02.2011, 500 euro reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru care i-au fost recunoscute contestatoarei servitutea de trecere și dreptul de trecere pe perioada februarie 2012-noiembrie 2012 (50 euro lunar), conform Deciziei nr.20/A/30.01.2012, 14 lei taxa timbru, 500 lei onorariu avocat în faza de executare silită și 3047,92 lei reprezentând onorariu și cheltuieli de executare .

Conform art.372 C. pr civ, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. De asemenea, art.374 alin.1 C. pr. civ prevede că hotărârea judecătorească se execută numai dacă este investită cu formula executorie prevăzută de art.269 alin.1 C pr. civ, iar în temeiul art.376 alin.1 C pr. civ, se investesc cu formula executorie prevăzută de art.269 alin.1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile.

Având în vedere dispozițiile legale menționate anterior, instanța a reținut că pot fi puse în executare hotărârile judecătorești rămase definitive, care sunt investite cu formulă executorie. Cum titlurile executorii au rămas definitive la data de 30.01.2012, începând cu această dată puteau fi puse în executare. Pe cale de consecință, în mod corect a stabilit executorul judecătoresc în sarcina contestatorului un debit de 500 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru care i-a fost recunoscută contestatoarei servitutea de trecere și dreptul de trecere pe perioada februarie 2012-noiembrie 2012 (50 euro lunar).

În ce privește susținerea contestatoarei, conform căreia intimații nu i-au asigurat posibilitatea, până în luna noiembrie 2012, de a folosi traseul stabilit pentru trecerea pe terenul acestora, instanța apreciază că, în cauză, contestatoarea având posibilitatea să solicite, la rândul său, executarea silită a hotărârii judecătorești la data la care aceasta a rămas definitivă, nu era obligată la aceasta întrucât hotărârea instanței putea fi executată de bunăvoie. Totodată, conformându-se indicațiilor instanței de recurs cu privire la stabilirea datei de la care contestatoarea a beneficiat de servitutea și dreptul de trecere, din declarațiile martorilor V. S., M. O., B. G. F. și L. L. (filele 39-42) instanța a reținut că folosința deplină a celor 63 mp nu s-a făcut începând cu luna februarie 2012, ci începând cu data de 23 septembrie 2012, data demolării WC-ului situat pe această suprafață de teren și îndepărtării reziduurilor, dată de la care trebuie să plătească contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru care i-a fost recunoscută servitutea de trecere.

Nu va fi reținută însă afirmația contestatoarei, privind executarea silită nejustificată pentru suma de 838 lei cheltuieli de judecată, dat fiind că, prin sentința civilă 993/23.02.2011, a fost obligată contestatoarea la plata către intimați a sumei de 838 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, această dispoziție fiind menținută prin decizia Tribunalului M. nr.20A/30.01.2012, iar prin decizia civilă nr.20A/30.01.2012 a Tribunalului M. au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți cu ocazia soluționării căii de atac a apelului.

Față de cele de mai sus, instanța a admis în parte contestația formulată de contestatoarea S. E. în contradictoriu cu intimații I. Ș. și I. D., a anulat somația la executare din data de 21.11.2012, emisă în dosarul de executare nr.126/E/2012 al B. D. A., a dispus anularea parțială a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 21.11.2012 încheiat de B. D. A. și refacerea acestuia în ceea ce privește calculul sumei de 50 euro lunar pentru lunile februarie-septembrie 2012 și cheltuielilor de executare raportate la această sumă și a menținut restul actelor de executare întocmite în acest dosar de executare.

Împotriva hotărârii mai sus menționate au declarat recurs părțile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta S. E. a înțeles să critice hotărârea pentru neconcordanță dintre dispozitiv și considerente în ceea ce privește calculul sumei de 50 euro lunar pentru lunile februarie –septembrie 2012. A apreciat că din considerentele sentinței reiese că nu datorează suma de 50 euro lunar decât după data de 23 septembrie 2012, ori în această situație nu se mai impune refacerea procesului verbal de executare pentru perioada februarie –septembrie 2012, ci efectuarea unui alt calcul începând cu luna octombrie 2012.

O altă critică este adusă respingerii prin hotărârea atacată a petitului referitor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 838 lei stabilite prin sentința civilă 993/23.02.2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin. A arătat că prin decizia civilă 20A/30.01.2012 a Tribunalului M. a fost admis apelul promovat de recurentă împotriva acestei sentințe și au fost compensate cheltuielile de judecată, urmând ca intimații-pârâți să-i achite suma de 200 lei cu acest titlu. Greșit prima instanță a reținut că au fost compensate cheltuielile în faza de apel întrucât numai apelul declarat de recurentă a fost admis și în această situație nu se puteau compensa cheltuielile făcute de ambele părți din proces.

A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii în totalitate a contestației.

Recurenții I. Ș. și I. D. au criticat de asemenea hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Au susținut că nu înțeleg motivarea primei instanțe în sensul că ar fi vinovați de neexecutarea hotărârii,că, contestatoarea nu a fost interesată să solicite punerea în executare a hotărârii judecătorești întrucât a beneficiat din totdeauna de drept de trecere așa cum a fost consemnat în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 353/05.12.1995, că este nereală susținerea contestatoarei că nu a beneficiat de dreptul de trecere, curtea fiind complet liberă, iar trecerea nefiind limitată în spațiu.

Au susținut că s-a apreciat de către prima instanță greșit lipsa de folosință, că prin decizia civilă 20/2012 a Tribunalului M. nu s-a născut o servitute, ci s-a schimbat doar traseul vechii servituți sau drept de trecere pe o latură a proprietății și a fost delimitată de spațiu.

Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul menținerii actelor de executare în forma inițială.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor aduse și potrivit disp. art.304¹ C.pr. civ., se apreciază că recursurile nu sunt întemeiate.

Având în vedere disp. art. 372 C.pr.civ. executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care potrivit legii constituie titlu executoriu. Potrivit disp. art. 374 al.1 C.pr.civ. hotărârea judecătorească se execută numai dacă este investită cu formulă executorie prev. de art. 269 al.1 C.pr.civ., iar în temeiul art. 376 al.1 C.pr.civ.se investesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive sau au devenit irevocabile.

Prima instanță a făcut o corectă interpretare a stării de fapt și o corectă apreciere a probelor în cauza dedusă judecății.

Titlurile executorii au rămas definitive la 30.01.2012 astfel încât începând cu această dată puteau fi puse în executare. În mod corect executorul judecătoresc a stabilit în sarcina contestatoarei un debit de 500 euro reprezentând c/val. lipsei de folosință a terenului pentru care i-a fost recunoscută contestatoarei servitutea de teren și dreptul de trecere pe perioada februarie 2012-neiembrie 2012( 50 euro lunar ).

Prima instanță s-a conformat indicațiilor instanței de recurs, decizia civilă 488/R/2013 a Tribunalului M. cu privire la stabilirea datei de la care contestatoarea a beneficiat de servitute de dreptul de trecere, și a coroborat în mod corect probele administrate în cauză reținând că folosința deplină a celor 63 mp. nu s-a făcut începând cu luna februarie 2012. Ci începând cu data de 23 septembrie 2012, astfel încât motivul de recurs legat o eventuală neconcordanță între dispozitiv și considerentele hotărârii invocat de recurenta S. E. în recursul său nu va fi reținut.

Nu va fi reținut nici motivul legat de petitul privind cheltuielile de judecată în sumă de 838 lei, având în vedere că prin sentința civilă 993/23.02.2011, contestatoarea a fost obligată la plata către intimați a sumei de 838 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar prin decizia civilă 20 A/30.01.2012 pronunțată în dosar_ Tribunalul M. a compensat cheltuielile de judecată în apel, menținând dispozițiile sentinței 993/2011cu privire la cheltuielile de judecată.

Instanța va înlătura criticile aduse hotărârii prin recursul declarat de recurenții I. Ș. și I. D..

Cauza se află în al doilea ciclu procesual, prima instanță fiind obligată să aibă în vedere îndrumările date de instanța ierarhic superioară. Îndrumările date prin decizia civilă 488/R/23.04.2013 se referă la verificări legate de executarea sumei de 50 euro lunar, dată de la care a beneficiat contestatoarea de servitutea de trecere și de dreptul de trecere pentru care a fost obligată la despăgubiri, reprezentând lipsa de folosință. De asemenea instanța urma să se pronunțe pe capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.

Aspectele au fost analizate în cauza dedusă judecății, prima instanță motivând în fapt și în drept hotărârea sa.

Motivele legate de faptul că, contestatoarea nu ar fi fost interesată de punerea în executare a hotărârii judecătorești vor fi înlăturate, contestatoarea fiind cea care a cerut executarea silită a deciziei Tribunalului M., deci nu a stat în pasivitate.

Pentru considerentele expuse, apreciind că în cauză s-a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, recursurile urmează să fie respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenta-contestatoare S. E., recurenții-intimați I. Ș. și I. D., împotriva sentinței civile nr.3385 din 13.09.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul B. D. A., având ca obiect contestație la executare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2014

Președinte,

F. M.

Judecător,

C. Z.

Judecător,

L. B.

Grefier,

D. D.

Redactat. B.L./ 06. 02 .2014

Tehnoredactat D.D. /2 ex./8 pag.

Jud. fond P. I.

Cod operator 2626

← Fond funciar. Sentința nr. 1301/2013. Tribunalul MEHEDINŢI		Fond funciar. Decizia nr. 12/2014. Tribunalul MEHEDINŢI →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul MEHEDINŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul MEHEDINŢI