Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 106/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 106/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 106/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 106/2013
Ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Grefier N. C. B.
M. Public reprezentat prin procuror C. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul M..
***
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta B. E. și pe pârât S. R. reprezentat de M. Finanțelor P., având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care, s-a invocat din oficiu excepția perimării cererii și s-a acordat cuvântul.
Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de admitere a excepției și perimarea cererii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._, reclamanta B. E. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. reprezentat de M. Finanțelor P., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate caracterul politic al condamnării și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral și material suferit prin condamnarea bunicului său – S. F..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în fapt, bunicul său S. F. a fost deținut politic pe motivul de origine socială nesănătoasă fiind internat de către Direcția Generală a Securității Statului Râmnicu V. cu ordinul nr.5879/12.03.1951 iar în baza hotărârii nr.7565/1952, cu ordinul nr.6117/1952 a fost ridicat și închis în Penitenciarul V., conform fișei matricole penale nr.185/12.03.1952.
Cu ocazia condamnării, bunicului său i-au fost confiscate bunuri în valoare de 100.000 lei.
Prin întâmpinare, pârâtul S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. a solicitat respingerea acțiunii.
Prin încheierea de ședință din 12.06.2012 s-a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a depune hotărârea de condamnare nr.7565/1952 și toate actele de care înțelege să se folosească în dovedirea acțiunii iar prin încheierea de ședință din 04.09.2012, s-a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru a preciza bunurile pentru care solicită despăgubiri materiale.
Prin încheierea de ședință din data de 18.09.2012, având în vedere lipsa reclamantei, precum și faptul că aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței în sensul că nu a precizat bunurile pentru care solicită despăgubiri materiale, în temeiul disp.art.155 ind.1 c.pr.civ., s-a dispus suspendarea cauzei.
La termenul de azi, din oficiu, instanța invocă excepția perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare din culpa reclamantei mai mult de un an, cauza fiind suspendată în temeiul disp. art.155 ind.1 c.pr.civ.
Potrivit art. 248 din Codul de procedura civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept chiar împotriva incapabililor, daca a rămas în nelucrare din vina parții timp de un an. Partea nu se socotește in vina, când actul de procedura urma sa fie îndeplinit din oficiu. Termenul perimării nu curge cat timp, fără vina parții, cererea n-a ajuns încă la instanța competenta sa o judece sau nu se poate fixa termen de judecata. In materie comerciala termenul de perimare este de sase luni.
Articolul 250 alin. 1 C.pr.civ. statuează: cursul perimării este suspendat, cat timp dăinuiește suspendarea judecării, pronunțata de instanța in cazurile prevăzute de art. 244, precum si in alte cazuri stabilite de lege, daca suspendarea nu este cauzata de lipsa de stăruința a părților in judecata.
Potrivit art. 252 C.pr.civ., perimarea se constata din oficiu sau la cererea părții interesate, președintele instanței va cita de urgenta părțile si va dispune ca grefa sa întocmească o dare de seama asupra actelor de procedura in legătura cu perimarea.
În cauză, întrucât desfășurarea normală a procesului a fost împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, la termenul din 18.09.2012 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul disp. art.155 ind.1 c.pr.civ. fiind arătate în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.
Cum art.248 C. pr. civ., sancționează lipsa de atitudine a reclamantei care deși, citată cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru a preciza bunurile pentru care solicită despăgubiri materiale, sub sancțiunea prev. de art. 155 ind.1 C.p. civilă, nu a făcut niciun demers în vederea continuării judecății, în sensul că nu s-a conformat dispozițiilor instanței, și observând că în dosarul de fata termenul de 1 an s-a împlinit la 18.09.2013, excepția perimării invocată din oficiu fiind astfel întemeiata, in temeiul art. 252 raportat la art. 248 C.pr.civ., o va admite si va constata perimată acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constată perimată acțiunea privind pe reclamanta B. E., domiciliată în Dr. Tr. S., ., ..2,. și pe pârât S. R. reprezentat de M. Finanțelor P., având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2013.
Președinte, L. B. | ||
Grefier, N. C. B. |
Red. LCB
Dact. CNB
Ex.4/13 Decembrie 2013
Cod operator 2626
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 108/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Sentința nr. 1301/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
