Contestaţie la executare. Decizia nr. 420/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 420/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 30-03-2012 în dosarul nr. 420/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 420/R
Ședința publică de la 30 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător S. C.
Judecător C. M.
Grefier T. I.
Pe rol pronunțarea recursului civil formulat de recurentul intimat S. N. împotriva sentinței civile nr.796 din 14.12.2011 pronunțată de Judecătoria Orșova, în contradictoriu cu intimații-contestatori P. I. I., P. M., V. G., B. C. G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.03.2012 și încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din 23.03.2012, ce fac parte integrantă din prezenta decizie, după care, a fost reținută cauza pentru soluționare.
T R I B U N A L UL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Orșova și înregistrată sub nr._, contestatorii P. I. I., P. M., V. G. au formulat contestație la executare împotriva formelor de executare silită pornite de numitul S. N. prin intermediul executorului judecătoresc B. C. G. potrivit dosarului de executare silită nr. 18/E/2011, respectiv somația de executare silită, nr. 18/E/2011 din 08.07.2011, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 08.07.2011 și a raportului de expertiză contabilă întocmit de expert Dârpeș N.. Totodată au solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare.
În motivare au arătat că intimatul S. N. nu mai poate cere executarea silită întrucât sentința civilă nr. 1056 a fost pronunțată la data de 23.12.1996, fiind aplicabile dispozițiile art. 405 C.pr.civ. și art.6 din Decretul nr. 167/1958. Astfel intimatul nu mai poate cere executarea silită a sentinței civile nr. 1056/1996 după 13 ani de zile de la data când această sentință a rămas irevocabilă adică de la data de 15.01.1998 iar acesta a stat în pasivitate. Toate actele de executare silită ale executorului judecătoresc și ale expertului contabil din acest dosar de executare sunt abuzive și ilegale și trebuie anulate de instanță invocând excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită. Sentința civilă nr. 1056/1996 a fost dată pentru o sumă fixă și nu pentru o sumă actualizată. În acest sens înțeleg să invoce excepția lipsei titlului executoriu în baza căruia se solicită executarea silită. O altă excepție pe care au înțeles să o invoce este excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 358 din 01.06.2010 a Judecătoriei Orșova pronunțată în dosar nr._ având ca obiect pretenții și decizia civilă definitivă și irevocabilă a Tribunalului M. nr.1571/R/19.11.2010 pentru că intimatul a mai formulat aceste pretenții pe care le cere și în acest dosar de executare silită și prin intermediul cereri reconvenționale din dosarul nr._ acesta a solicitat suma de 187.516,803 lei iar prin declarația dată de acesta la data de 29.09.2009 aflată la fila 29 dosar, intimatul a renunțat la judecarea cererii reconvenționale și nu a mai formulat recurs în această cauză. Au arătat că au fost de bună credință și au trimis intimatului prin mandat poștal, în data de 04.04.2005, suma de bani prevăzută în sentința civilă nr. 1056/1996, dar acesta a refuzat să ridice banii de la poștă. De asemenea, în data de 18.01.2008 i-au făcut o ofertă reală de plată prin intermediul executorului judecătoresc P. C. potrivit dosarului de executare nr.3/E/2008 și i-au achitat suma de bani prevăzută în sentința civilă nr. 1056/1996 dar acesta a refuzat și de data aceasta să ridice suma de bani de la executorul judecătoresc, fiind nevoiți să-i consemneze la CEC Orșova. Au menționat că în acest dosar intimatul nu a făcut contestație la executarea silită și în consecință a acceptat banii consemnați la CEC. Au mai arătat că dreptul de retenție nu constituie un temei de suspendare a cursului prescripției executări titlului. De aceea și retentorului îi revine obligația de a întreprinde acte de executare a titlului sub sancțiunea pierderii dreptului de retenție în cazul în care executarea titlului este prescrisă. Intimatul a folosit și exploatat terenul ca un adevărat proprietar culegând fructele și venitul terenului de peste 13 ani iar acum cere banii reactualizați. În ceea ce privește somația privind pe V. Grigorița au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere că aceasta este decedată. Un alt motiv de anulare a tuturor formelor de executare silită din acest dosar de executare silită este lipsa încheieri de încuviințare a executării silite a sentinței civile nr. 1056/1996. Procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare în sumă de 3.719 lei este abuziv și ilegal fiind exagerat de mari, acesta fiind întocmit cu încălcarea prevederilor Ordinului nr. 2550/2006 al Ministerului Justiției și a Hotărârii nr. 2/2007 a Camerei Executorilor Judecătorești.
In drept, si-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 399-404 C.pr.civ.
In dovedirea contestației a depus somația din 08.07.2011.
Contestația la executare a fost legal timbrata cu 194,00 lei taxa de timbru si 3 lei timbru judiciar, conform art.2 alin.2 din Legea nr.146/1997 privind taxele de timbru si art.2 alin.2 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar.
Contestația la executare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Orșova la data de 02.08.2011, în termenul legal de 15 zile statuat de disp. art.401 alin.1 lit.b C.pr.civ.
La termenul de judecată din 28.09.2011 s-a constatat că în dosarul nr. 871/274/_ a fost admisă excepția de litispendență și trimis dosarul la acest complet care a fost mai întâi investit.
La solicitarea instanței B. C. G., a depus, prin serviciul registratură, copii certificate de pe înscrisurile întocmite în dosarul de executare nr. 18/R/2011.
La data de 25.10.2011 la solicitarea instanței Primăria comunei Podeni a comunicat că numita V. Grigorița a decedat la data de 23.11.1999.
Prin încheierea de ședință din data de 26.10.2011 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei caracterului executoriu al titlului, iar prin încheierea din data de 09.11.2011 a anulat cererea de suspendare a executării silite ca netimbrată.
Au fost depuse copii de pe înscrisurile din dosarele de executare nr.3/E/2008 și 4/E/2008.
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviințat și administrat, pentru contestatori, proba cu înscrisuri.
Judecătoria Orșova prin sentința supusă recursului a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. C. G. și respinge acțiunea față de acesta ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate.
A fost anulată excepția prescrierii dreptului material la executare silită, invocată de contestatori.
Au fost anulate formele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 18/E/2011.
A fost obligat intimatul S. N. la plata cheltuielilor de judecată, 197 lei taxă de timbru și timbru judiciar și 300 lei onorariu avocat plătit de contestatorii P. I. și V. G..
A fost respinsă cererea intimatului de obligare a contestatorilor la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, prin sentința nr.1056/23.12.1996 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosar nr. 227/1990 a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de reclamanții P. Gr. M., P. I., V. Grigorița și P. M. împotriva pârâtului S. N., fiind obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință terenul ce a format obiectul acțiunii și de asemenea să achite suma de 952.000 lei. Prin aceeași sentință au fost obligați reclamanții în solidar să achite pârâtului suma de 9.503.804 lei reprezentând actualizarea sumei de 65.000 lei achitată drept preț al terenului, constituindu-se un drept de retenție al terenului de mai sus până la achitarea integrală a acestei sume.
Sentință a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului la 15.01.1998.
La data de 31.01.2011 S. N. a depus la B. P. M. și C. G. cereri de executare silită a sentinței civile nr. 1056/23.12.1996 împotriva debitorilor P. Gr.M., P. I., V. Grigorița și P. M..
Prin încheierea din Camera de Consiliu din 02.02.2011, pronunțată de Judecătoria Orșova, s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința nr.1056/23.12.1996 pronunțată de Judecătoria Orșova.
Prin somația nr.18/E/2011 din 08.07.2011 emisă de B. C. G. au fost somați debitorii P. I., V. Grigorița și P. M. ca în termen de o zi de la primirea acesteia să achite debitorului S. N. suma de 27.940 lei din care 24.221 lei reprezentând actualizarea sumei de 9.503.804 lei pe perioada 01.11._, stabilită prin titlu executoriu și 3.719 lei cheltuieli de executare. Somația a fost comunicată la data de 15.07 și 18.07.2011.
La data de 18.01.2008 contestatorii-debitori au achitat intimatului S. N., prin oferta de plată urmată de consemnațiuni, suma de 950,38 lei prevăzută în titlul executoriu (proces verbal- fila 124, recipisă de consemnare a sumei la CEC – fila 125, decizia nr. 1571/R din 19.11.2010 – fila 108).
În ceea ce privește excepțiile invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanța analizând cu precădere față de fondul cauzei, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B. C. G. precum și excepția prescrierii dreptului de a cere executarea silită pentru următoarele argumente:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a B. C. G. instanța reține că B. nu este parte a executării silite, în sensul că aceasta nu realizează actele de executare silită în considerarea vreunui drept personal, ci acționează ca instituție special abilitată prin Legea nr. 188/2000 a executorilor judecătorești care, prin dispozițiile art. 1 și 2 prevede că executarea civilă a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către executorii judecătorești, dacă legea nu prevede altfel, că executorii judecătorești îndeplinesc și alte atribuții date prin lege în atribuția lor și că executorii judecătorești sunt obligați să îndeplinească un serviciu de interes public.
Ca urmare B. nu poate fi chemat în judecată în calitate de intimat în cadrul contestației la executare, întrucât recunoașterea dreptului ori interesului dedus judecății de către contestator nu poate fi opusă acestuia. Instanța, pe calea contestației la executare, nu poate fi învestită decât să verifice legalitatea și temeinicia actelor de executare efectuate în cadrul executării silite instrumentate de către executorul judecătoresc, calitatea de părți neputând-o avea în cazul de față decât creditoarea și afirmatul debitor al acesteia ( contestatorul).
Prin urmare, instanța urmează a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului, urmând a respinge în consecință acțiunea promovată în contradictoriu cu acesta.
Contestația la executare reprezintă mijlocul procedural prin intermediul căruia oricare dintre părți sau terțe persoane interesate pot obține desființarea măsurilor ilegale de executare silită. Potrivit art. 399 alin. 1 C.proc.civila împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În ceea ce privește excepția dreptului de a cere executarea silită instanța reține că potrivit art.405 C.pr.civ. dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani în cazul unui drept de creanță cum este cazul și în speță.
Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, iar acest drept se naște la data când hotărârea devine executorie și poate fi investită cu formula executorie conform art. 376 C.pr.civ. În speță, hotărârea ce reprezintă titlu executoriu, a devenit executorie la data respingerii apelului.
Instanța constată că dreptul de a cere executarea silită era prescris la data formulării cererii de punere în executare a titlului executoriu, respectiv 31.01.2011, iar prin împlinirea termenului de prescripție titlul executoriu și-a pierdut puterea executorie potrivit art.405 alin.3 din Codul de procedură civilă. În acest sens instanța arată că actualizarea debitului de 950,38 cu rata inflației nu a fost dispusă prin titlu executoriu și a fost cerută de intimat la data de 31.01.2011, împrejurarea că intimatul a stat în pasivitate pe toată această perioadă de timp cu consecința devalorizării monedei naționale este imputabil acestuia.
Apărarea intimatului în sensul că termenul de prescripție s-a întrerupt prin ofertele de plată făcute de debitor nu poate fi primită. Astfel, oferta de plată făcută de contestator și care s-a finalizat la data de 18.01.2008 prin consemnarea sumei prevăzută în titlul executoriu respectiv suma de 950,38 lei nu poate avea semnificația unei recunoașteri a debitului de vreme ce contestatorii au plătit doar suma prevăzută în titlul executoriu refuzând să plătească și sumele pretinse de intimat cu titlu de prejudiciu constând în devalorizarea monedei naționale.
Chiar dacă s-ar considera că termenul de prescripție începe să curgă de la data de 18.01.2011, pe considerentul că acesta ar fi fost suspendat/întrerupt de existența dreptului de retenție recunoscut intimatului, opinie cu care instanța nu este de acord deoarece dreptul de retenție recunoscut în favoarea creditorului unei datorii nu constituie un temei sau o condiție suspensivă pentru debitor, ci un mijloc de apărare pe baza căruia titularul acestui drept poate refuza predarea bunului până la achitarea datoriei legate de acel bun, care nu-l îndreptățește pe creditor să stea în pasivitate cu privire la creanța ce o are iar cazurile de suspendare/întrerupere a prescripției sunt expres și limitativ prevăzute de lege, față de data formulării cererii de executare silită – 31.01.2011, termenul ar fi de asemenea împlinit.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs intimat S. N. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii considerând în mod nelegal că formele de executare silită au fost efectuate după împlinirea termenului de 3 ani .
A arătat că s-a mai judecat cu contestatorii prin sentința civilă nr. 730/23.11.2009 fiind admisă contestația la executare și anulate formele de executare întocmite de B. P. C..
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate raportat la disp. art. 304 c.pr.civ tribunalul constată că este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente :
Motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct 9 c.pr.civ, vizează aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor referitoare la prescripția dreptului de cere executarea silită.
Art. 405 c.pr. civ prevede în mod expres ,, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, iar termenul începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită ,,.
În cazul hotărârilor judecătorești momentul în care se naște acest drept este, cu anumite excepții expres și limitativ prevăzute de lege, cel în care hotărârile devin definitive și implicit executorii.
Se constată că prin cererea adresată executorului judecătoresc de către recurent la data de 31.01.2011 acesta a solicitat executarea silită a sentinței civile 1056/23 dec. 1996 rămasă definitivă și irevocabilă la data de 15.01.1998.
Se reține astfel că de la nașterea dreptului de a cere executarea silită și până la formularea cererii au trecut mai mult de 3 ani situație în care în mod corect instanța de fond a concluzionat că dreptul de a cere executarea silită era prescris iar intimatul nu a făcut dovezi în sensul existenței unei cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției.
Dreptul de retenție recunoscut în favoarea creditorului unei datorii nu constituie un temei sau o condiție suspensivă pentru debitor, ci un mijloc de apărare pe baza căruia titularul acestui drept poate refuza predarea bunului până la achitarea datoriei legate de acel bun. Prin urmare obligațiile părților fiind distincte și personale sunt executabile de fiecare potrivit propriei voințe cu beneficiile și consecințele ce decurg din executare sau neexecutare .
Pentru aceste considerente se apreciază recursul nefondat și va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul intimat S. N. împotriva sentinței civile nr.796 din 14.12.2011 pronunțată de Judecătoria Orșova, în contradictoriu cu intimații-contestatori P. I. I., P. M., V. G., B. C. G., ca nefondat.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.03.2012, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. C. O. | Judecător, S. C. | Judecător, C. M. |
Grefier, T. I. |
Red. O.M./ Tehn. T.I.
Jud. fond C. C.E.
2 ex. – cod operator 2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 813/2012. Tribunalul MEHEDINŢI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 467/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
