Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 45/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 45/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 45/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 45/2013
Ședința publică de la 02 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Grefier N. C. B.
M. Public reprezentat prin procuror A. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul M..
***
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanții F. H. N., F. S. și D. M. și pe pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri la Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2013 fiind consemnate în încheierea de 26.03.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
P. cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului M. și înregistrată sub nr._, reclamanții F. H. N., F. S. și D. M. au chemat în judecată pe pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca în baza probelor ce vor fi administrate să se constate caracterul politic al măsurii administrative abuzive de dislocare și de stabilire a domiciliului obligatoriu pentru reclamanți și autorii lor prin Decizia nr.200/1951 a MAI pe perioada 18.07.1951- 1956 în localitatea P., județul Călărași, stabilirea cu domiciliul obligatoriu pe perioada anilor decembrie 1977 până în anul 1990 când au fost evacuați forțat din domiciliul din . în . către organele de securitate, obligarea Statului R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor în sumă de 100.000 lei reprezentând echivalentul valorii bunurilor rămase în . în momentul dislocării, bunuri care nu au mai fost regăsite la reîntoarcerea din 1956 și bunuri dispărute și distruse cu ocazia evacuării forțate în a977, contravaloarea chiriei pe anii 1977-1990 cu o valoare de 311 lei chirie pe lună achitată de H. N..
Au solicitat de asemenea obligarea Statului R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în sumă de 100.000 euro sau echivalentul în lei pentru fiecare dintre cei trei reclamanți și câte 50.000 euro sau echivalentul în lei pentru părinții decedați.
Au motivat că în anul 1951 ca efect al deciziei nr.200/1951 a MAI, autorii F. A. și F. V. au fost dislocați din orașul Drobeta Turnu Severin în ., totodată și F. M. și Funză S.. În anul 1954, prin decizia MAI nr.559/20.12.1954 s-a dispus ridicarea restricțiilor domiciliare stabilindu-se un nou domiciliu obligatoriu în . până în anul 1956 când s-au ridicat restricțiile și au putut să se întoarcă în Dr. Tr. Severi, ..
În anul 1977 au fost mutați cu domiciliu obligatoriu în . susținut că au fost urmăriți de securitate și au avut diferite restricții, că prin dislocarea în B., stabilirea domiciliului obligatoriu în Gugești, sau în Dr. Tr. S., ..18 au trăit în condiții inumane prin restricțiile și interdicțiile la care au fost supuși, că li s-au cauzat prejudicii, inclusiv inconvenientul de ordin fizic datorită pierderii confortului fiind afectate acele atribute ale persoanei care influențează relațiile sociale, onoarea, reputația, pregătirea profesională.
Au susținut că sunt întrunite condițiile cerute de art.5 din Legea 221/2009 și 48 al.3 din Constituție, că se impune repararea integrală de către Statului R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice a pagubei suferite. Au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâta Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP M. a depus întâmpinare, susținând că măsura administrativă a dislocări este o măsură pe care legea o instituie ca având caracter politic, că un asemenea caracter nu mai trebuie constatat de instanța de judecată fiind stabilit ope legis. Capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, susține intimata, a rămas fără temei juridic, disp. art.5 al.1 din Legea 221/2009 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.1358/21.10.2010 a Curții Constituționale.
În privința cererii de acordare despăgubiri materiale, aceasta este neîntemeiată, reclamanții nedovedind faptul că măsura confiscării a fost dispusă printr-o hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, că nu s-a dovedit că bunurile au aparținut reclamanților sau familiei și s-au ridicat la momentul dislocării, că nu s-au depus înscrisuri relevante în stabilirea despăgubirilor materiale solicitate.
Reclamanta D. M. depune la termenul din 26 iunie 2012 precizare de acțiune prin care învederează instanței că nu achiesează la punctul 1 din acțiune întrucât prin Decizia nr._ din 26.02.1991 conform Hotărârii 114 din 7.02.1991 i s-au stabilit drepturile de persoană dislocată conform Decretului Lege 118/1990 a fost calculată corect de cei în drept.
Achiesează însă la celelalte două capete de cerere susținând că datorită persecutărilor și presiunilor politice, părinții săi s-au îmbolnăvit, mama sa a decedat la 40 de ani, tatăl a fost târât prin anchete de către securitate, iar copii au fost obstrucționați și urmăriți mereu, că în B. au locuit în bordeie săpate în pământ, au dus o copilărie mizeră, plină de suferințe.
A depus la dosarul cauzei decizia nr._ din 26.02.1990 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă, acte de filiație, acte medicale, certificat de moștenitor nr.51 din 22 august 1972, declarație autentificată sub nr.1343/24.iunie 2011, decizia nr.191/22 mai 1975, notă sinteză a Ministerului de Interne privind pe numitul F. V., adresa nr. P 2355/16.08.2007 a Consiliului Național pentru Arhivele Statului, hot. Nr.107/7 aprilie 1992 a Comisiei Județene M. de aplicare a Legii 118/1990, adresa nr._/28.08.1954 a Ministerului securității Statului, plan de măsuri, adresa nr._/11.08.1954 a MAI, decizia nr._/11.11.1992.
La 18 septembrie 2012 s-a formulat precizare și complinire a acțiunii de către reclamanți car au învederat instanței că în 1951 bunicii împreună cu cei nouă copii au fost dislocați în baza deciziei MAI 200 în Câmpia Bărăganului de unde au fost redislocați în . împreună cu mama F. A. și F. S. au fost dislocați din T. S. ., iar tatăl F. V. împreună cu F. M. au fost dislocați din localitatea Ș., județul T..
În anul 1956 când se revine la măsura dislocării și se permite întoarcerea familiei în Dr. Tr. S., în localitatea Ș. nu mai exista imobilul și bunurile mobile, iar casa din Dr. tr. S. era o ruină.
În anul 1977, familia a fost evacuată din locuința pe care o avea și mutată în Dr. Tr. S. în ..18 locuința fiind preluată de Protocolul de Stat pentru a deservi vila IB Tito.
Reclamanții au solicitat despăgubiri pentru bunurile din . si anume: 4,5 ha teren extravilan și 0,5 ha intravilan, o casă de cărămidă compusă din 4 camere mari 4/5 m, un salon mare de 37 mp, două holuri mari și o bucătărie de 21 mp, camerele fiind pardosite, iar bucătăria și holurile pavate cu mozaic. Casa era acoperită cu țiglă.
În comună, pe suprafața intravilană mai erau construite grajd de cai construit din cărămidă cu dușumea de lemn, grajd de vaci construit din cărămidă cu dușumea din lemn,două cocini de porci din cărămidă cu scurgere la bazin, cotețe de păsări, precum și următoarele bunuri mobile: docar, trăsură, două căruțe, prășitoare, grapă,l pluguri, rariță, toate de fabricație germană, treierătoare și aparat pentru tocat hrana pentru animale, moară normală pentru cereale.
Din animalele care existau la data dislocării: 2 perechi de cai de tracțiune, 2 perechi de cai lipițani, 6 vaci cu lapte, 4 viței, 20 de porci rasa york și marele alb, 50 de gâște, 100 de găini și rațe.
În casă se aflau: 3 garnituri de mobilă dormitor din lemn masiv, o garnitură mobilă sufragerie compusă din vitrină cu trei corpuri din lemn de cireș masiv și cu geamuri de cristal, două jilțuri mari din piele naturală, o canapea din lemn de cireș și piele, o masă din lemn masiv din cireș de 12 persoane, 12 scaune din lemn de cireș tapițate cu piele, 8 perdele de mătase, 16 draperii de catifea, 5 covoare persane, precum și dune, plapume, lenjerii, cuverturi, tablouri și mileuri, un cazan de țuică de 120 l, un cazan de cupru, 40 pahare de cristal, 2 statuete de argint, 2 tăvi din argint, un samovar de ceai din argint cu masă de servit ceaiuri, 2 servicii de masă de 12 persoane, 2 servicii de cafea din porțelan de fabricație germană de 12 persoane, 50 bibelouri mici și mari de proveniență germană, 2 garnituri de tacâmuri de argint, servicii de comput și dulceată de 12 persoane, 4 fructiere de cristal și o fructieră din argint.
Imobilul din Dr. Tr. S. era compus din 5 camere și hol, dar era într-o stare de ruină totală fiind necesară reconstrucția lui.
Ca bunuri mobile se găseau și nu se mai regăsesc: 2 garnituri de mobilă de dormitor și o sufragerie din lemn masiv, 3 covoare persane, 5 perdele de mătase, draperii de catifea, vase de argint, 3 tăvi de argint, 2 garnituri tacâmuri de argint, 2 servicii de perțelan, un lighean de argint, un samovar de argint, serviciu de cafea și ceai din C., serviciu de tort, compot și dulceață din cristal și trei fructiere de cristal.
Toate aceste bunuri nu se mai regăsesc.
În anul 1977, reclamanții au fost evacuați forțat din proprietatea lor din T. S., . și li s-a stabilit domiciliu forțat tot în T. S., ..18, fiind obligați a încheia contract de închiriere și a plăti chiria.
Reclamanții au solicitat admiterea acțiunii și acordarea de despăgubiri pentru bunurile de care au fost lipsiți.
Au depus la dosarul cauzei adresa 3212/2.10.2012 a Primăriei Ș., județul T., hprți ale localităților în care s-au făcut deportări, declarații extrajudiciare, copia d.c.nr.1470/22.11.1973 a Tribunalului Județean M. pronunțată în dosar 1469/1975, raport de expertiză tehnică în dosar 19/1972 aflat pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, dispoziția de restituire nr.3249/22.09.2008 de către Primăria T. S., note informative.
La 11 decembrie 2012, reclamanta D. M. depune o nouă precizare de acțiune învederând că pretențiile solicitate se referă la imobilul situat în ..10 fost Republicii nr.10 compus din 5 camere, bucătărie și antreu, construit din cărămidă și acoperit cu țiglă (trei camere de 4/3,5 m dormitoare, sufragerie de 5,5/4,5 m, bucătărie de 20 mp și antreu de 2,5/6,5 m cu dușumea de stejar, susțin că acest imobil a fost demolat abuziv, că era mobilat cu o garnitură de mobilă C., sufragerie Drobeta, dormitor Drobeta, dormitor cu pat dublu de mijloc cu saltea de lână, dulap cu 3 uși din lemn curbat, două noptiere și toaletă cu oglindă ovală, mobilă de bucătărie (bufet cu vitrină), masa cu șase scaune, dulap soldățel, aragaz și două butelii, serviciu de masă de porțelan pentru 12 persoane, două servicii de cafea unul cafea cu lapte celălalt cafea, servicii de compot, serviciu de dulceață de 12 persoane, serviciu de desert și budinci de porțelan, două oale mari, șase cratițe de mărimi diferite emailate, două tuciuri de fontă smălțuite pentru dulcețuri și gemuri, moară de măcinat cafea manuală de alamă, fier de călcat cu cărbuni și fier de călcat electric, 60 bibelouri de porțelan diferite, un glob de cristal, 4 garnituri de lasetă compuse din milieu oval lung de 80 cm – cap de studio și lat de 40 cm, față de masă ovală cu struguri de 130/80 cm și 4 mileuri mici ovale, față de masă lasetă de 80/60 cm și 6 mileuri mici cu mijloc lucrat goblen, față de masă pătrată de lasetă și trei mileuri, față de masă ovală cu milieu fata oval pentru cap de studio și 6 mileuri ovale mici din lasetă lucrate manual; 3 plapune de lână țigaie cu fețe de mătase; șase garnituri de lenjerie din Damasc, 7 macate din lână lucrate în război țesute manual, covor de perete din păr de capră peisaj de iarnă, șase tablouri goblen, respectiv. Diplomă 40/29 cm, ciobănaș la oi după N. G. 23/29,5 cm, Campinita după N. G. 30/18 cm, ceaiul de la ora 5 după A Antonov 30/23,5 cm, car cu boi iarna după T. A. 40/27,5 cm, Iisus și Apostolii 40/24,5 cm, 12 bucăți de draperii din mătase 1,8/1,4 m, 5 perdele din mătase cu lasetă lucrate manual culoare crem de 3,40/2,40, 4 covoare persane lucrate manual la cizmărie cu lână adusă de ei 2,5/3 m la dormitoare și 1 covor sufragerie de ¾ m, două carpete de 2/1,2 m pentru hol, un covor de iută în bucătărie de 2/3 m.
A solicitat de asemenea despăgubiri pentru imobilul situat în . compus din 5 camere, bucătărie, antreu, dar și pentru următoarele bunuri mobile: două garnituri de mobilă „populară” studio tapițat și noptieră, masă cu două scaune tapițate toaletă cu oglindă mare, 3 covoare de iută de 2/3 și un covor de iută de ¾ m, o vitrină mare, masă cu 12 scaune, două fotolii tapițate, 3 plapume de lână cu fețe de mătase, 4 garnituri de lenjerie din biftină colorată, 3 cazane mari din aluminiu pentru fiert hrana la porci, două tuciuri de 30 și 40 Kg, o baniță dublă, două căruțe pe roți de cauciuc, o cabrioletă, grajd de cai din cărămidă acoperit cu țiglă, grajd de vaci din cărămidă acoperit cu țiglă, două cotețe de porci din zid, acoperite cu țiglă, coteț de păsări din lemn și scândură de brad, coteț pentru gâște și rațe construit din lemn și scândură de brad, gardul din blană și gard de zid din cărămidă.
Imobilele situate în localitatea Ș., județul T. erau compuse din 4 camere mari de 5/4 m, salon de 37 mp, două holuri mari de 12/2,4 m și o bucătărie de 21 mp; grajd de cai construit din cărămidă, acoperit cu țiglă și dușumea pe jos, grajd de vaci construit din cărămidă, acoperit cu țiglă și dușumea, două cotețe de porci din cărămidă cu scurgere la bazin, cotețe de păsări construite din cărămidă cu curte îngrădită separat, docar, trăsură, două căruțe, prășitoare, grapă, rotițe și pluguri de origine germană, treierătoare, ciscarne de tocat hrana pentru animale, moara normală pentru cereale, o pereche de cai de tracțiune, rasa murana, o pereche de cai rasa lipițeni, patru cavi cu lapte, patru viței,20 de porci rasă york și marele alb, 50 de gâște, 100 găini ouătoare, curci, rațe, trei garnituri de mobilă dormitoare din lemn masiv de nuc, o garnitură mobilă sufragerie compusă din: vitrină cu trei corpuri, geam de cristal și lemn de cireș masiv, două jilțuri mari din piele naturală de culoare maro, canapea din lemn de cireș și piele, masă mare de 12 persoane – cireș masiv, 12 scaune cireș masiv și piele cu ținte galbene, 8 perdele de mătase și 16 draperii de catifea cu lungimea de 3 m și lățimea de 1,90 m, 5 covoare persane lucrate manual din lână, 4 dune de puf de gâscă, 3 plapume din lână țigaie, 12 lenjerii din bumbac, 8 cuverturi din lână, 4 cuverturi din lână, 5 tablouri goblen diferite mărimi, mileuri din macrameu și bumbac lucrate manual, cazan de țuică – 120 l, cazan de cupru pentru bulion și gemuri, 5 cratițe de alpaca de 15 și 20 l, 2 oale de ciorbă germane din metal alb, 40 pahare cristal, 2 statuete argint, 2 tăvi argint, un lighean mic argint, un samovar de ceai din argint cu masa serviciu de ceai, 2 seturi de masă de 12 persoane, 100 farfurii de porțelan, 30 căni de apă,2 seturi germane de cafea din porțelan pentru 12 persoane, 50 bibelouri germane mici și mari, 2 garnituri tacâmuri de argint, un set de 12 persoane pentru compot, un set de 12 persoane pentru dulceață, 4 fructiere de cristal, o fructieră de argint.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și cu martori, fiind audiați martorii T. A. și C. E..
Instanța a încuviințat administrarea probei cu martori la 15 ianuarie 2013 și pentru precizările de acțiune însă, având în vedere că reclamanții nu au depus lista cu numele și adresa martorilor, în temeiul art.170 al.3 c.pr.civ., s-a dispus decăderea reclamanților din administrarea probei, urmare neîndeplinirii obligației stabilite de instanță.
S-au efectuat în cauză și expertize tehnice de evaluare a bunurilor solicitate și pentru care s-au solicitat despăgubiri.
Pârâtul M. Finanțelor prin DGFP M. a formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză întocmite în cauză, legat de criteriile de evaluare pe care le-a avut în vedere expertul pentru calculul valorii bunurilor supuse evaluării, factori care au dus la stabilirea gradului de uzură, starea imobilului.
Expertul a răspuns obiecțiunilor la 21.03.2012.
La termenul din 2.04.2013, reclamanți prin apărător au renunțat la capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative a dislocării și de stabilire a domiciliului obligatoriu pentru reclamanți și autorii lor. Cât privește pe reclamanta D. M., aceasta prin precizarea de acțiune din 26 iunie 2012 a susținut că nu achiesează la primul petit al acțiunii formulată legat de constatarea de condamnare cu caracter politic al măsurii administrative.
Analizând materialul probator administrat în cauză în raport de actele normative cu incidență, instanța constată că acțiunea este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate.
Privitor la petitul acțiunii ce vizează obligarea pârâtului la plata de daune pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de reclamantă și membrii familiei sale (părinți, bunici, tutori) ca urmare a aplicării măsurii administrative a deportării se reține că prin decizia nr.1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial din 15 noiembrie 2010, dispozițiile legale pe care a fost întemeiat acest capăt al acțiunii au fost declarate neconstituționale, prin urmare instanța trebuie să aibă în vedere art.31 al.1 din Legea nr.47/1992 și disp. art.147 din Constituție potrivit cărora dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele după 45 de zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial iar pe durata acestui termen dispozițiile sunt suspendate de drept.
Decizia constituțională mai sus arătată a fost publicată în Monitorul Oficial iar termenul de 45 de zile de la acel moment s-a scurs, astfel că în condițiile stabilite de art.31 al.1 și 3 din Legea 47/1992 și art.147 al.2 din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, efectele sale se răsfrâng și în alte cauze nu numai în cauza în care a fost invocată excepția. Decizia este general obligatorie, opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor ceea ce înseamnă că după publicare ea are efect asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
Caracterul obligatoriu opozabil tuturor al deciziilor Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, implică existența răspunderii juridice în cazul nerespectării acestor decizii, răspundere similară cu cea a nerespectării unei legi adoptate de către Parlament sau a unei ordonanțe emise de Guvern, care decurge din caracterul imperativ al disp. art. 1 al.(3) din Constituție potrivit cu care România este stat de drept. În lipsa unei astfel de răspunderi s-ar ajunge la înlăturarea de către una din puterile statului a acestui principiu fundamental ceea ce este inadmisibil. De asemenea, nerespectarea unei decizii a Curții Constituționale poate consta în lumina art.11 și 20 din Constituție în răspunderea juridică în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prev. de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, privind pronunțarea unei hotărâri a CEDO împotriva statului.
Concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplică norma declarată neconstituțională continuând soluționarea cauzei și având obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale. În măsura în care este necesar, instanța judecătorească va aplica direct dispozițiile Constituției de care depinde soluționarea procesului, în absența unei reglementări legale care să fi înlocuit sau completat dispozițiile prevăzute prin decizia pronunțată de Curtea Constituțională, promovând astfel actualitatea principiilor statului de drept asigurarea supremației Constituției precum și importanța controlului constituționalității legilor de către Curtea Constituțională ca factori pentru întărirea statului de drept.
În acest context, se reține că prin decizia în interesul legii nr.12/19.09.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că declararea neconstituționalității disp. art.5 al.1 lit.a teza I din Legea 221/2009 a avut drept consecință atât încetarea efectelor juridice ale acestora cât și imposibilitatea de a le invoca drept temei juridic în cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial prin urmare, susținerea reclamantei că este îndreptățită să beneficieze de daune morale nu poate fi reținută, și luând în considerarea considerentele expuse, capătul de cerere privind acordarea daunelor morale urmează a fi respins.
Cât privește cererea de acordare de despăgubiri pentru prejudiciul material încercat de autori și reclamanți, se constată că reclamanții sunt descendenți ai autorilor F. A. și F. V..
Din probele administrate – adresa nr._/28 august 1954 a MAI, adresa nr._/11.08.1954, referat din 6.V.1955, rezultă că bunicii V. și D. împreună cu cei 9 copii ai lor între care și A. au fost dislocați în baza deciziei MAI nr.200 în Câmpia Bărăganului în anul 1951, apoi în vara anului 1952 au fost redislocați în .. Așa cum rezultă din referatul întocmit de MAI la 6.V.1955 prin decizia 5229/1954 s-a ridicat domiciliul obligatoriu. Familia F. V. a fost dislocată din localitatea Ș., județul T., conform susținerilor reclamanților dar și adresei nr.3212/2.10.2012 a Primăriei Ș..
Cu privire la bunurile solicitate aflate în ., instanța reține că potrivit adresei nr.3212/2.10.2012 emisă de Primăria Ș., numitul F. V. a fost reîmproprietărit cu suprafața de 5 ha teren agricol, că primăria nu deține documente din care să reiasă bunuri ale cetățenilor rămase în urma deportării în B. în 1951.
Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la momentul deportării autorului reclamanților i-ar fi fost confiscate bunurile mobile pentru care se solicită acordarea de despăgubiri materiale, declarațiile extrajudiciare depuse la dosar neputându-se corobora cu nici un alt mijloc de probă.
Nici în privința solicitării făcute pentru bunurile aflate în imobilul situat în ., solicitarea nu poate fi admisă.
Potrivit deciziei civile nr.1470/22.11.1973 pronunțată de Tribunalul Județean M. în dosar nr.1459/1975, a fost admisă sesizarea Comisiei privind controlul provenienței bunurilor persoanelor fizice, care au fost dobândite ilicit împotriva pârâtului F. V., și constatându-se că acesta nu justifică bunuri în valoare de_ lei s-a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului situat în . Dr. Tr. S., proprietatea acestuia.
Hotărârea a rămas definitivă.
Așa cum rezultă din nota sinteză a Ministerului de Interne, Inspectoratul Județean M. –securitate – cu toate că locuința a fost trecută în decembrie 1973 în patrimoniul statului, totuși F. V. și familia sa au continuat să locuiască mai departe în imobil și chiar să lucreze la acesta până în decembrie 1977 când a fost evacuat din casă și mutat pe ..
P. dispoziția de restituire nr.3249 din 22.09.2008 a Primăriei municipiului Dr. Tr. S. privind soluționarea notificărilor 197/N/2002 formulată de F. V. dosar nr.1589 și 198/N/2002 dosar nr.1588 formulată de F. S., Hahin N. și D. M. s-a dispus restituirea în natură a construcției (1/2) situată în Dr. Tr. S., . respinsă cererea de restituire în natură pentru imobilul teren.
Reclamanții nu au produs proba cu înscrisuri pentru a face dovada bunurilor preluate abuziv. Cum legea nu distinge asupra modalității în care să se producă proba bunurilor de care au fost deposedate, instanța urmează să evalueze declarațiile martorilor audiați în cauză sub prestare de jurământ.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză, T. A. și C. E. rezultă că la momentul mutării din imobilul situat în . în .-a făcut un transport al bunurilor în noua casă, că au fost transportate mobilă, pături, aragaz, televizoare, șifoniere, fotolii, veselă.
Cât privește bunurile solicitate pentru imobilul situat în ., instanța reține că nu rezultă din probele administrate în cauză că reclamanților le-au fost confiscate bunurile pentru care se solicită despăgubiri. Apărarea că imobilul nu a trecut în proprietatea statului prin d.c.nr.1470/1973 a Tribunalului M. și că astfel s-ar dovedi confiscarea și demolarea abuzivă a acestuia, s-au confiscarea bunurilor din imobil, nu poate di reținută nefiind susținută de probe.
Potrivit disp. art.5 al.1 lit.b din Legea nr.221/2009, persoanele ce au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanței de judecată în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii 10/2001 sau legii 247/2005.
P. urmare se pot acorda despăgubiri numai pentru bunurile imobile care se subsumează sferei de aplicare a Legii 10/2001, bineînțeles sub rezerva îndeplinirii și a celorlalte cerințe să fi fost confiscate prin hotărâre de condamnare ori ca efect al măsurilor administrative abuzive și să nu fi obținut măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
În cauza dedusă judecății, din probele administrate nu rezultă întrunirea cumulativă a condițiilor impuse de art.5 al.1 lit.b din Legea 221/2009. Reclamanții nu au produs probe pertinente cu privire la componența gospodăriei la data dislocării, dreptul de proprietate asupra bunurilor a căror contravaloare se solicită, dovada confiscării acestor bunuri ca efect al măsurii administrative dispuse. Susținerea că bunurile au fost confiscate și nu au fost restituite în lipsa unor dovezi temeinice care să demonstreze îndeplinirea condițiilor prev. de lege pentru acordarea despăgubirilor nu poate fi reținută.
Expertizele tehnice efectuate în cauză au stabilit valoarea bunurilor după criterii generale în lipsa unor probe concludente, concluziile expertului în lipsa unor elemente de apreciere, neputând fi apreciată ca reală.
Cât privește capetele de cerere privind despăgubirile reprezentând producția agricolă nerealizată sau plata chiriei, acestea urmează a fi respinse întrucât bunurile nu se circumscriu dispozițiilor legii.
Pentru considerentele expuse și apreciind neîntrunite condițiile prev. de Legea 221/2009 pentru acordarea daunelor materiale, cererea urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act că reclamanții renunță la capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative a dislocării și de stabilire a domiciliului obligatoriu pentru reclamanți și autorii lor.
Respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
Respinge cererea precizată și complinită privind acordarea despăgubirilor materiale formulată de reclamanții F. H. N., domiciliat în Dr. Tr. S., ..18, județul M., F. S., domiciliat în Dr. Tr. S., ., județul M. și D. M., domiciliată în C., cartier Craiovița Nouă, ., ., . și pe pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ..
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2013.
Președinte, L. B. | ||
Grefier, N. C. B. |
Red.LCB
Dact.CNB
Ex6
Cod operator 2626
23.04.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 14/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 08-04-2013,... → |
|---|
