Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 85/2012. Tribunalul MEHEDINŢI

Sentința nr. 85/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 27-02-2012 în dosarul nr. 85/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

T. M.

SECȚIA I CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 85/2012

Ședința publică de la 27 Februarie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. M.

Grefier N. C. B.

M. Public a fost reprezentat de către procuror D. A. din cadrul Parchetului de pe lângă T. M..

* * * * * *

Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul L. I. și pe pârât S. R., Reprezentat P. M. Finanțelor P., având ca obiect Legea 221/2009.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.02.2012 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, după care s-a trecut la soluționare:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:

P. cererea înregistrată la T. M. la 12.11.2009, reclamantul L. I. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. solicitând să se constate că tatălui său L. V. decedat în anul 1968 i-au fost aplicate măsuri administrative în perioada 1946- 1951 pentru fapte și acțiuni politice antidemocratice .

În motivarea cererii a arătat că tatăl său a fost îndepărtat din serviciu în perioada 1946-1951 pentru fapte și acțiuni politice antidemocratice în baza Legii 217/1945, că a fost cercetat și interogat de Serviciul R. de Informații pentru activitate politică desfășurată înainte de 1944, iar în perioada 1959 -1960 a fost urmărit de organele de securitate pentru manifestări la adresa regimului comunist .

A arătat de asemenea că, măsurile luate împotriva tatălui său au produs consecințe nefaste și asupra vieții sale .

La data de 26.11.2009 reclamantul a precizat acțiunea în sensul completării acesteia solicitând și despăgubiri de 58.000 lei pentru tatăl său și 10.000 lei pentru sine cu titlul de daune morale .

În dovedirea cererii a depus la dosar: adresa nr. 1503/2000 a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, copie carte de muncă, Foaie Oficială C.F.R., adeverința nr.D4/820/27.06.2002,copie certificat de naștere a numitului L. V., adresa nr._/07.03.2002 a Serviciului R. de Informații, copie certificat de naștere, dispoziția nr.7431 din 7 noiembrie 1978 a Direcției de Drumuri și Poduri C., sentința civilă nr.236/25.01.1979 a Judecătoriei Dr. Tr. S., adresa nr.5/8.01.1958 a Fabricii de Ciment „Gura –Văii”, adresa nr. P. 92/ 2121 a Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor – Direcția Drumurilor .

S. R. prin M. Finanțelor P. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că, din conținutul actelor depuse la dosar nu rezultă că tatălui reclamantului i-au fost aplicate măsuri cu caracter administrativ sau penal care să se încadreze în prevederile Legii nr.221/2009.

T. M. prin sentința civ. 248/25 mai 2010 a admis în parte acțiunea, așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul L. I. domiciliat în Dr.Tr. S., . nr.3, ., apt.12 ,județ M. în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentat prin M. Finanțelor P. cu sediul în București, ., sector 5.

A constatat caracterul politic al măsurii administrative a îndepărtării din serviciu a numitului L. V. în baza dispozițiilor Legii 217/1945 pentru purificarea Administrației P..

A respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că reclamantul nu se încadrează în nici una din cele trei categorii de măsuri reparatorii prevăzute în mod expres de art. 5 din Legea nr.221/2009, nefăcându-se dovada că reclamantul sau părinții săi ar fi suferit o condamnare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul L. I. și pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel formulate de reclamantul L. I. s-a susținut, în esență, că în mod nejustificat s-a respins cererea privind acordarea despăgubirilor, în condițiile în care măsurile aplicate tatălui său reprezintă măsuri administrative cu caracter politic ce se încadrează în dispozițiile art. 5 din Legea nr.221/2009, fiind îndreptățite la acordarea unor despăgubiri morale și materiale atât persoanele condamnate politic cât și cele care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, fiind incidente prevederile art. 5 alin. 1 din lege.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru judecarea pe fond, aceleiași instanțe.

În motivele de apel formulate de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor s-a criticat sentința în privința constatării caracterului politic al măsurii administrative luate împotriva reclamantului, susținându-se că din conținutul actelor depuse în dosarul de fond, nu rezultă o astfel de măsură administrativă abuzivă.

P. decizia nr.305/12.10.2010 pronunțată de Curtea de Apel C. s-au admis apelurile declarate de L. I. și pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la T. M..

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel C. a reținut că, prevederile art.5 din Legea 221/2009 au fost modificate prin art.I din OUG nr.62/2010 în sensul că s-a recunoscut expres dreptul la acordarea daunelor morale într-un anumit cuantum și pentru persoana care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic.

În condițiile în care de modificarea legii beneficiază și reclamantul, în privința pretențiilor ce derivă din măsura administrativă ce a fost aplicată tatălui acestuia, s-a constatat că, tribunalul nu a analizat fondul cauzei în privința cererilor formulate de reclamant, dispunând admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., cauza fiind înaintată la Înalta Curte de Casație și Justiție.

P. decizia nr.6645/30.09.2011, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P..

Cu ocazia rejudecării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ .

Examinând cererea formulată de reclamant în raport de textele legale cu incidență în cauză se constată că aceasta este întemeiată în parte pentru motivele ce succed:

Din Foaia Oficială CFR 1755 din 13.12.1946 rezultă că autorul reclamantului L. V. a avut funcție de mecanic CFR Drobeta Turnu Severin fiind îndepărtat definitiv din Serviciul Direcției Generale CFR fără nici o indemnizație în baza dispozițiilor Legii nr.217/1945 pentru purificarea Administrației P., pentru fapte și acțiuni politice antidemocratice care au tulburat buna funcționare a serviciilor și relațiile dintre România și aliați. Actul îndepărtării din serviciu al autorului L. V. rezultă și din carnetul de muncă al acestuia .

P. art.3 lit.a-f din legea nr.221/2009 au fost enumerate actele normative în baza cărora instanța constată de drept caracterul politic al măsurilor administrative .

Întrucât Legea nr.217/1945 nu se regăsește printre aceste acte normative, instanța făcând aplicarea disp.art.4 pct.2 din legea nr.221/2009 urmează să constate dacă măsurile administrative aplicate autorului reclamantului au caracter politic .

Analizând Foaia Oficială nr.1755 din 1946 se constată că îndepărtarea definitivă din serviciu a autorului reclamantului L. V. a fost făcută pentru acțiuni politice antidemocratice săvârșite de acesta care ar fi dus la tulburarea bunei funcționări a serviciilor și a relațiilor din România și aliați .

Este în afara oricărui dubiu că motivele care au stat la baza măsurii îndepărtării definitive din serviciu a defunctului L. V. a avut caracter politic, acesta fiind cauza pentru care a fost privat de dreptul de a munci .

Temeiul juridic al îndepărtării din serviciu îl constituie Legea nr.217/1945 pentru purificarea Administrației publice pentru fapte și acțiuni politice antidemocratice .

În art.2 din acest act normativ sunt enumerate la lit. a - e faptele pentru care puteau fi îndepărtați din serviciu fără nicio indemnitate funcționarii și salariații .

Din cuprinsul acestui text rezultă până la evidență că temeiul măsurii administrative a îndepărtării din serviciu l-a constituit fapte de natură politică săvârșite de persoanele cărora li s-a aplicat sancțiunea îndepărtării din serviciu cum este și cazul de față .

Având în vedere cele arătate se constată caracterul politic al măsurii îndepărtării din serviciu a autorului reclamantului L. V. în baza Legii nr.217/1945 .

În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri materiale și morale acesta va fi respins pentru următoarele considerente:

P. Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 15 noiembrie 2010, dispozițiile legale pe care reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată au fost declarate neconstituționale, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere art. 31 alin. 1 din Legea 47/1992 și dispozițiile art. 147 din Constituție potrivit cărora, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen dispozițiile sunt suspendate de drept.

Decizia constituțională mai sus arătată a fost publicată în Monitorul Oficial, iar termenul de 45 de zile de la data publicării a expirat.

În condițiile stabilite de art. 31 alin. 1 și 3 din Legea 47/1992 și art. 147 alin. 4 din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția. Decizia este general obligatorie, opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că, după publicare, ea are efect asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.

Caracterul obligatoriuopozabil tuturoral deciziilor Curții Constituționale, prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, implică existența răspunderii juridice în cazul nerespectării acestor decizii, răspundere similară cu aceea a nerespectării unei legi adoptate de către Parlament sau a unei ordonanțe emise de Guvern, care decurge din caracterul imperativ al dispozițiilor art.1 alin.(3) din Constituție, potrivit cu care România este stat de drept. În lipsa unei astfel de răspunderi s-ar ajunge la înlăturarea de către una din puterile statului a acestui principiu fundamental, ceea ce este inadmisibil. De asemenea, nerespectarea unei decizii a Curții Constituționale poate consta, în lumina art.11 și 20 din Constituție, în răspunderea juridică, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prin pronunțarea unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva statului.

Concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplica norma declarată neconstituțională continuând soluționarea cauzei și având obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale.

P. decizia în interesul legii nr.12/19.09.2011 pronunțată de ÎCCJ, s-a statuat că, declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 a avut drept consecință atât încetarea efectelor juridice ale acestora, cât și imposibilitatea de a le invoca drept temei juridic în cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.

Ca atare, instanța va respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.

Instanța va analiza petitul privind acordarea daunelor materiale reprezentând salariul cuvenit autorului în perioada în care a fost îndepărtat definitiv din serviciu în baza Legii 217/1945 pentru purificarea Administrației publice pentru fapte și acțiuni politice antidemocratice, în raport de dispozițiile art.5 lit.b din Legea 221/2009.

În conformitate cu dispozițiile acestui text, orice persoană care a făcut obiectul unor măsuri administrative poate solicita instanței, acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate ca rezultat al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a fost despăgubit prin echivalent în condițiile Legii 10/2001 sau a Legii 247/2005.

Interpretând textul ce constituie temeiul juridic al acordării de despăgubiri, se constată că legiuitorul s-a referit la acordarea echivalentului bunurilor confiscate dacă bunurile respective nu au fost restituite.

Cum textul se referă la echivalentul bunurilor confiscate, fără a face referire la drepturile bănești de care au fost private persoanele față de care au fost luate măsuri administrative, instanța nu poate să extindă aplicarea legii și la alte situații decât cele prevăzute în mod expres.

Așa fiind, instanța va dispune admiterea în parte a acțiunii, așa cum a fost precizată, în sensul constatării caracterului politic al măsurii administrative aplicată autorului reclamantului și va dispune respingerea capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARAȘTE

Admite în parte acțiunea așa cum a fost precizată privind pe reclamantul L. I., domiciliat în Drobeta Turnu Severin, . nr.3, ., județ M., și pe pârât S. R., Reprezentat P. M. Finanțelor P., cu sediul în București, sector 5, ., având ca obiect Legea 221/2009.

Constată caracterul politic al măsurii administrative a îndepărtării din serviciu a numitului L. V. în baza Legii 217/1945 pentru purificarea Adm. P..

Respinge capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri.

Cu apel.

Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2012.

Președinte,

C. M.

Grefier,

N. C. B.

MCM/CNB

Ex.4

Cod operator 2626

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 85/2012. Tribunalul MEHEDINŢI