Fond funciar. Decizia nr. 281/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 281/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 06-03-2012 în dosarul nr. 281/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 281/R
Ședința publică de la 06 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător M. P.
Judecător V. N.
Grefier D. A. D.
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenții petenți B. U. și D. A., împotriva sentinței civile nr. 5131/31..10.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatele Primăria Căzănești, C. Locală de fond funciar Căzănești și C. Județeană de fond funciar M., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut, lipsă părțile.
Procedura îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință, care că susținerile și dezbaterile au fost consemnate în încheiere din 21 februarie 2012, când s-a amânat pronunțarea la data de 28 februarie 2012, și ulterior la 6 martie 2012, încheierii ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului M. la 29.04.2009 petenții U. B. și A. D. au chemat în judecată pe intimatele Primăria Căzănești și C. Locală de fond funciar Căzănești pentru a fi obligate la emiterea unei decizii cu privire la notificare a nr. 256/7.11.2005, adresată Primăriei comunei Căzănești, prin care a solicitat măsuri reparatorii pentru bunurile provenind de la autorul lor G. D., expropriate, respectiv: 35ha pădure, o moară de măcinat grâu și porumb, clădire și teren de 5000 mp, imobil format din cameră, hambar porumb demolat, vacă de rasă și doi porci de rasă ,16 curcani,24găini și gâște,plug cu grapă, 2 toalete, 2 oglinzi venețiene, 3 șifoniere din lemn de mahon și nuc, 2 dormeze ,3 canapele, 5 mese din care 2 din lemn select în stil florentin, 20 de scaune din care 12 din lemn în stil florentin, lavoar cu oglindă venețiană, o pendulă de1,80 m de proveniență germană și 2 birouri din care unul din lemn de mahon și unul în stil florentin, o bibliotecă în stil florentin, 10 paturi din care două în stil florentin, cinci sobe cu plăci faianțate aduse de la Viena, diferite piese de moară - volturi, curele de rezervă, garaj de cărămidă, diverse piese auto, 2 anvelope noi, o limuzină Buick 6 în stare de funcțiune, o locomotivă cu treierătoare în stare de funcțiune.
In motivarea cererii au arătat că au formulat notificări în 1997, 2000 și ultima în 7.11.2005 către Primăria comunei Căzănești și Prefectura M., însă până la formularea cererii de chemare în judecată nu au primit nici un răspuns, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul depunerii în termen al notificărilor prin decizia nr.6371/2007.
In drept și-au întemeiat cererea pe dispozițiile legii 18/1991, 1/2000, 247/2005 pentru terenurile agricole, ale legii 10/2001 pentru imobilele construcții demolate și pe dispozițiile codului de procedură civilă.
In dovedirea cererii au depus la dosar următoarele înscrisuri: notificarea nr.256/7.11.2005,decizia nr.6371/2007, proces verbal încheiat în 1949 de Direcția Gospodăriilor Agricole de Stat, aviz nr.300/1948 al Ministerului Agriculturii,acte de filiație și de deces, procese verbale din 11 iunie 1946 și 15 iulie 1948.
La termenul din 16 octombrie 2009 petentul B. U. a depus precizare de acțiune prin care a solicitat completarea cererii de chemare în judecată în sensul revendicării și a suprafeței de 81 ha și 1441mp teren arabil situat în localitatea Căzănești, teren ce face parte dintr-un lot de 127 ha și 8559mp, din care i s-a restituit în natură suprafața de 45 ha .
Intimata C. Locală de F. F. Căzănești a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât pentru suprafața de 35 ha s-a aprobat întocmirea anexei 37, cu privire la moară, nu rezultă că în 1948 i-a fost confiscată, iar imobilul cu 8 camere nu se află pe raza localității, conacul i-a fost restituit în baza legii 112/1995.
Intimata a depus la dosar adresa nr.1485/2009, anexa 2 la hotărârea nr.56/2009, hotărârea nr.483/1998.
La data de 13.11.2009 intimata a formulat întâmpinare la precizarea de acțiune, invocând excepția necompetenței materiale față de dispozițiile legilor de fond funciar.
Petentul U. B. a depus la dosar la termenul din 11.12.2009 notă de ședință prin care arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocată de pârâtă.
A formulat întâmpinare și intimata Primăria Căzănești, solicitând respingerea acțiunii și a precizării ulterioare cu motivarea că terenul împădurit de 35 ha nu poate face obiectul legii 10/2001, fiind adoptată o hotărâre în anexa 37 de către C. Căzănești.
Cu privire la conacul cu 8 camere a fost restituit în natură petenților D. A. și F. E. P., moștenitori ai autorului D. G., conform hotărârii din 27 martie 1998,în baza legii 112/1995, iar cu privire la bunurile mobile nu fac parte din categoria celor prevăzute de art. 7 din legea 10/2001. Intimata a mai arătat că petentul prin precizarea de acțiune a calificat greșit cererea, solicitând de fapt reconstituirea dreptului de proprietate, instanța competentă fiind Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Intimata Primăria Căzănești a depus prin apărător contract de vânzare cumpărare nr.1203/2002 și proces verbal din 5.09.2002.
Tribunalul M., prin sentința civilă nr.31 din 15 ianuarie 2010 a admis excepția necompetenței materiale invocată de intimata C. Căzănești și a declinat în baza art.158 c.pr.civ. soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, competentă în primă instanță, potrivit legilor de fond funciar.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. S. la data de 10.02.2010 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.3621 din 07.06.2010 instanța a trimis cauza la C. județeană de fond funciar M., apreciind că petenții nu au formulat contestație la comisia județeană împotriva hotărârii nr.56 din 15.01.2009 a Comisiei locale de fond funciar Căzănești.
În urma soluționării contestației de către CJFF M., dosarul a fost restituit instanței, fiind înregistrat din nou pe rolul instanței la 23.12.2010, sub nr._ .
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința civilă nr.5131/31.10.2010 a admis în parte plângerea formulată de petenții B. U. și D. A. în contradictoriu cu intimatele Primăria comunei Căzănești, C. Locală de fond funciar Căzănești și C. județeană de fond funciar M. și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru 15 ha pășuni fânețe, în despăgubiri.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că Primăria comunei Căzănești a comunicat instanței cu adresa nr.1506 din 25.03.2010 faptul că petentul B. U., moștenitor al defunctului D. G. a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legilor 18/1991, 1/2000, 169/1997, 247/2005. În baza Legii 1/2000 a fost validat autorul D. G. cu moștenitori B. U., F. E. P., D. A. și T. I. cu suprafața de 45 ha teren agricol pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr._ din 22.01.2007. În baza Legii 247/2005 autorul a fost înscris în anexa nr.37 cu suprafața de 35 ha pădure, urmând a se stabili amplasamentul.
La cererea petenților, la data de 10.01.2011, a fost încuviințată efectuarea unei expertize tehnice specialitatea topografie, ce urma să identifice moșia ce a aparținut numitului D. G. de pe raza comunei Căzănești în suprafață de 127 ha și 8559 m.p. A fost desemnat expert I. M..
Expertiza efectuată în cauză a identificat și măsurat moșia numitului G. D. de pe raza localității Căzănești ca fiind de 127 ha și 8302 m.p., din care li s-a reconstituit dreptul de proprietate petenților pentru 10,2 ha, diferența suprafeței înscrisă în titlul de proprietate, aflându-se în afara perimetrului identificat.
S-a stabilit că întreaga suprafață de 127 ha și 8302 m.p. a fost atribuită cetățenilor, fiind eliberate titluri de proprietate sau înscrisă în anexele 2 și 3 în vederea emiterii titlurilor de proprietate.
Din actele dosarului, instanța a reținut că petenții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 81 ha și 1441 m.p. teren arabil situat pe raza localității Căzănești, precizând că din totalul suprafeței de 127 ha și 8559 m.p. li s-a reconstituit dreptul de proprietate de 45 ha.
Primăria comunei Căzănești, răspunzând solicitărilor instanței, a confirmat faptul că a fost întocmit titlul de proprietate pentru 45 ha teren agricol în beneficiul petenților, iar pentru suprafața de 5 ha cererea acestora a fost validată de C. Balta, terenul aflându-se pe raza acestei comune. Pentru diferența de teren și-a motivat respingerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate deoarece pe aceste terenuri au fost împroprietăriți cetățeni după exproprierea fostului proprietar.
Totodată s-a comunicat faptul că referitor la suprafața împădurită li s-a recunoscut dreptul de proprietate petenților pentru 35 ha pădure, fiind înscriși în anexa 37, dar documentația nu a fost înaintată Comisiei județene de fond funciar M. pentru faptul că petenții nu au răspuns invitației privind stabilirea amplasamentului.
Cât privește existența și întinderea dreptului petenților, instanța reține în baza înscrisului existent la fila 17 dosar aflat în primul ciclu procesual, că autorul petenților a deținut la 28.02.1947 suprafața de 347 ha teren, din care a fost supusă exproprierii suprafața de 262 ha și 5970 m.p., fiindu-i lăsată proprietarului suprafața de 50 ha teren arabil și 34 ha și 4780 m.p. pădure.
În raport de relațiile comunicate de Primăria comunei Căzănești, se reține că cererea petenților a fost soluționată favorabil cu privire la suprafața împădurită și suprafața arabilă în limita a 85 ha, urmând a se aprecia asupra reconstituirii dreptului de proprietate pentru diferența de teren până la limita maximă de 100 ha prevăzută de art.3 alin.2 ind.1 din Legea 1/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr.193/2007, doar cu privire la teren cu destinația pășuni și fânețe.
Cum potrivit constatărilor inserate în expertiza efectuată în cauză suprafața de 127 ha și 8302 m.p. ce a aparținut autorului petenților a făcut obiectul unor reconstituiri ale dreptului de proprietate inclusiv pentru petenți, în natură, se apreciază că în lipsa posibilității reconstituirii în natură pentru 15 ha pășuni și fânețe, urmează a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate al petenților, în modalitatea prin echivalent despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs petenții B. U. și D. A., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Au motivat recurenții că au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 81 ha și 1441 mp teren arabil pe raza . de la autorul lor, D. G. și au făcut dovada cu înscrisuri a calității pe care ei o au, precum și a întinderii suprafeței de teren arabil deținută anterior colectivizării de bunicul lor. C. Căzănești nu a formulat nicio opoziție la pretențiile lor, recunoscându-le dreptul de proprietate, arătând însă că întreaga suprafață a fost atribuită altor persoane.
Mai arată recurenții că din suprafața totală de 127 ha și 8302 mp, lor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 45 ha prin titlu definitiv de proprietate, iar validarea cererii lor pentru 35 ha pădure nu are legătură cu prezenta cauză, întrucât cele 35 ha pădure nu se regăsesc în limita suprafeței de 127 ha și 8559 mp. De asemenea, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 5 ha teren arabil situat pe raza .> Instanța a apreciat greșit atât cererea cât și întreg probatoriul cauzei, apreciind că în conformitate cu disp. art. 3 alin. 2 ind.1 din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 193/2007, în cauză nu se mai pune decât problema terenului cu destinația pășuni și fânețe, și din limita de 100 ha teren din această categorie stabilită de lege, a scăzut practic, 85 ha teren arabil și păduri și a ajuns la suprafața de 15 ha fânețe. Însă art. 3 alin.2 ind.1 din Legea nr. 193/2007 face referire la limita de 100 ha teren pe care se află pășuni și fânețe, și nu la limita maximă, indiferent de categoria de folosință de 100 ha cum pare să fi avut în vedere instanța de fond.
Prin Legea nr. 247/2005 nu mai există o limită a suprafeței de teren agricol pentru care se reconstituie dreptul de proprietate, astfel că perspectiva din care instanța de fond a analizat cererea lor, este una nelegală.
Recursul este nefondat.
Dispozițiile art. 3 alin. 2 ind.1 din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 193/2007 se referă la situația terenurilor pe care se află pășuni și fânețe, însă acestea nu sunt aplicabile în cauză, așa cum în mod greșit a apreciat instanța de fond, întrucât petenții au solicitat teren arabil și au făcut dovada că autorul lor a deținut anterior teren din această categorie-arabil.
Pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sunt incidente dispozițiile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată și completată prin legea nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se face pentru diferența dintre suprafața de 10 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.
Prin urmare, Legea 247/2005 stabilește o limită până la care se poate reconstitui dreptul de proprietate pentru terenuri agricole, nefiind reală susținerea recurenților că urmare a adoptării Legii nr. 247/2005 nu mai există o limitare a suprafețelor pentru care se poate dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenuri agricole.
Reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață avută în proprietate se poate realiza numai pentru terenurile forestiere, așa cum prevede art. 24 din Legea nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare.
În cauza de față, recurenții petenți au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului lor, pentru terenuri agricole, în limita prevăzută de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005, respectiv pentru suprafața de 50 ha din care 45 ha pe raza . ha pe raza ., față de aceste dispoziții legale, petenților nu li se poate reconstitui o suprafață mai mare decât limita de 50 ha teren agricol admisă de lege.
Faptul că instanța de fond a dispus în favoarea petenților reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 15 ha pășuni fânețe, în despăgubiri, nu poate atrage desființarea sentinței, întrucât s-ar încălca principiul neagravării situației părții în propria cale de atac și oricum, această dispoziție a instanței de fond profită petenților, având în vedere că în prezent pe terenul în cauză se află pășuni și fânețe iar intimata C. Căzănești nu a înțeles să formuleze recurs împotriva hotărârii instanței de fond.
Față de aceste considerente, se constată că recursul este nefondat, astfel încât, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții petenți B. U. și D. A., împotriva sentinței civile nr. 5131/31.10.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatele Primăria Căzănești, C. Locală de fond funciar Căzănești și C. Județeană de fond funciar M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică ,azi 06 Martie 2012, la sediul Tribunalului M. .
Președinte, A. B. | Judecător, M. P. | Judecător, V. N. |
Grefier, D. A. D. |
12.03.2012/Red BA/DR;ex.2
j.f.G. D. /cod operator 2626
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 44/2012. Tribunalul MEHEDINŢI | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 174/2012. Tribunalul... → |
|---|
