Obligaţie de a face. Sentința nr. 8084/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8084/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 335/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 335/R
Ședința publică de la 11 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător S. C.
Judecător M. C. O.
Grefier T. I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-contestatoare . împotriva sentinței civile nr.8084 din 22 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul pârât Ș. A. M., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, din partea recurentei contestatoare, concluzii scrise, cu duplicat pentru comunicare.
Se ia act de lipsa părților și față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 cod procedură civilă, tribunalul, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, la data de 23.07.2012, sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul Ș. A. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că la data de 02.06.2010, între reclamant, în calitate în calitate de vânzător și pârât, în calitate de cumpărător, s-a încheiat în mod valabil contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect autoutilitara F. Doblo, ._, ._, de culoare albă, An Fabricatie 2003, înmatriculat sub nr._, pentru prețul de 7400 LEI. și, pe cale de consecință, că pârâtul este proprietarul acestui autoturism, ca efect al contractului încheiat între părți.
A menționat reclamantul că pârâtul a achitat valoarea autoturismului, cu precizarea vânzării definitive a acestuia.
Între părți s-a convenit întocmirea, prin notariat, a actului de vânzare-cumpărare în termen de 30 de zile de la data dobândirii autoturismului, dată de la care autoturismul să se înmatriculeze pe numele noului proprietar, respectiv să se radieze de pe numele vechiului proprietar.
Cu toate acestea, pârâtul nu s-a prezentat pentru întocmirea actului de vânzare-cumpărare conform înțelegerii, astfel încât reclamantul este în imposibilitate de radiere a autoturismului, fiind obligat să plătească impozit pentru un mijloc de transport pe care nu îl folosește.
Astfel, reclamantul a solicitat să se admită acțiunea și să se emită hotărârea care să consfințească vânzarea-cumpărarea autoturismului în condițiile rezultate din înțelegerea anexată.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: certificat de înmatriculare al autoturismului, caret de identitate autoturism, factura nr. 2470/02.06.2010, foaie de vărsământ, extras de cont curent, copie CI pârât, notificare, factura din data de 18.05.2012,procese verbale de constatare contravenții,, proces verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, factura nr. 428/2012, înscris bancar.
Acțiunea reclamantului a fost legal timbrată.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză dar s-a prezentat in instanță fiind audiat la termenul din 22.10.2012, când a depus la dosar contractul de vânzare cumpărare din data de 08.05.2010, prin care a vândut autoturismul în cauză.
Sub aspectul probatoriului, a fost încuviințată pentru reclamantă proba cu înscrisuri.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentința supusă recursului a admis acțiune, a constatat că la data de 02.06.2010, între reclamant, în calitate în calitate de vânzător și pârât, în calitate de cumpărător, s-a încheiat în mod valabil contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect autoutilitara F. Doblo, ._, ._, de culoare albă, an fabricație 2003, înmatriculat sub nr._, pentru prețul de 7400 lei și a constatat, pe cale de consecință, că pârâtul este proprietarul acestui autoturism, ca efect al contractului încheiat între părți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța reține că:
La data de 03.05.2010, în baza facturii fiscale . nr. 2470/03.05.2010, reclamantul . a vândut pârâtului Ș. A. M., o autoutilitară F. Doblo cu nr. de înmatriculare_ pentru prețul de 7400 lei, așa cum rezultă din înscrisul depus la dosarul cauzei (fila 6).
Prezent la interogatoriu pârâtul a recunoscut vânzarea si a arătat că ulterior a înstrăinat la rândul sau autoutilitara si nu mai este interesat de acesta.(fila 50)
În legătură cu acest tip de contract, instanța precizează că regimul său juridic este guvernat de dispozițiile art. 1294 și următoarele C.civil, potrivit cărora contractul de vânzare-cumpărare are un caracter consensual, putând fi încheiat prin simplul acord de voință al părților, fără îndeplinirea vreunei formalități, din acest moment operând și transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător.
În consecință, având în vedere și caracterul translativ de proprietate al acestui contract, instanța urmează sa admită sub acest aspect acțiunea formulată de reclamantul . și, în temeiul art. 111 C.pr.civ., să constate că prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată intitulat facturii fiscale . NR. 2470/03.05.2010, între reclamant, în calitate de vânzător și pârâtul, în calitate de cumpărător, s-a transferat în patrimoniul acestuia din urmă dreptul de proprietate asupra autoutilitară F. Doblo cu nr. de înmatriculare_ .
Instanța urmează astfel să constate că pârâtul este proprietarul acestui autoutilitare ca efect al contractului încheiat între părți.
Deși reclamantul nu și-a întemeiat în drept acțiunea, cererea formulată de acesta cu privire la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare este o veritabilă acțiune în constare potrivit dispozițiilor art. 111 C.p.c.
Acțiunea în constatare este admisibilă, în condițiile în care, pe de o parte, reclamantul nu are la dispoziție o acțiune în realizare, contractul de vânzare-cumpărare fiind deja încheiat ca efect al realizării acordului de voință al părților, iar, pe de altă parte, justifică un interes în promovarea prezentei acțiuni, radierea autoturismului de pe numele său și înmatricularea acestuia pe numele pârâtului cumpărător, respectiv înscrierea mențiunilor noului deținător al autovehiculului în cartea de identitate urmând să se facă pe baza hotărârii judecătorești de către organele de poliție, în condițiile H.G. nr. 610/1992 și ale Instrucțiunilor de aplicare nr. 290/1993, precum și ale art. 10 alin. 3 din O.G. nr. 78/2000, având în vedere că pârâtul nu s-a prezentat la poliție pentru a încheia contractul tip de vânzare-cumpărare în acest scop.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs contestatoare ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs susține că a solicitat ca instanța să constate că pârâtul acea obligația, ca în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului, să se prezinte la Serviciul Public Comunitar pentru Înmatriculări Auto din cadrul Instituției Prefectului, pentru îndeplinirea formalităților de transcriere pe numele său, cu consecința implicită radierii mașinii de pe numele său, obligația care însă nu a fost îndeplinită de pârât, astfel încât la data promovării prezentei acțiunii, autoutilitare figurează înmatriculată în circulație, pe numele societății.
Arată că pârâtul a săvârșit contravenții, pentru faptul că circula pe drumurile publice, fără rovinieta din anul 2010 până în prezent.
Procesele verbale de contravenție în sumă de 3.750 lei ce reprezintă cele 5 amenzi, fiecare în sumă de câte 750 lei, reprezentând c/val. amenzilor aplicate de CNADNR pentru circulația pe drumurile publice fără rovinieta: pr. verbal R11 nr._/14.05.2011; pr. verbal R11 nr._/2011; pr. verbal R11 nr._/14.06.2011, pr. verbal R12 nr._/10.04.2012, pr. verbal R12_/10.04.2012, la care se adaugă, pentru fiecare proces verbal câte 395,59 lei tarif de despăgubire cf art. 8 din OG 15/2002.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul deși instanța a admis acțiune, dar în dispozitiv constată doar intervenită vânzarea și că pârâtul-intimat este proprietarul autoturismului, omițând însă a se pronunța asupra petitului 2 din acțiune, respectiv să se dispună obligarea pârâtului la radierea autoturismului din evidențele Serviciului Public Comunitar – Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor al Județului T. și de pe rolul fiscal al municipiului Timișoara, iar în caz contrar, să se dispună ca hotărârea judecătorească pronunțată, să țină loc de consimțământ al pârâtului spre a fi autorizată societatea, la radierea din circulație a autoturismului.
De asemenea, instanța, în mod greșit nu a acordat cheltuielile de judecată cu motivarea că nu le-au solicitat. Arată că pentru termenul din 08.10.2012, în dovedirea cheltuielilor de judecată a depus, factura nr. 428/2012 emisă de Cabinet de Avocat, înscrisul bancar din care rezultă că a intrat în contul cabinetului, de la ., suma de 1.000 lei, idem Raiffeisen Bank plata onorariu avocat, fiind expediate cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Aceste înscrisuri fiind anexate la cererea de recurs ( filele 9-12 dosar recurs).
În drept, cererea de recurs este întemeiată pe disp. art. 969, 970, 971, art. 1295, art. 1073, art. 1075 cod civil, art. 11 OG nr. 195/2002.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că nu a putut să înscrise autoturismul pe numele său întrucât nu a primit de la societate certificatul fiscal, document obligatoriu pentru radierea de pe numele vehiculului proprietar și înscrierea pe numele actualului proprietar.
Arată că la data de 8 mai 2010 a vândut mașina numitului V. L. A., cu domiciliul în oraș Ciacova, ., jud. T., posesor la CI . nr._, acesta obligându-se de a înmatricula mașina pe numele său. Arată că de la data respectivă numitul V. L. A. a intrat în posesia efectivă a mașinii și a actelor acesteia, aspect față de care solicită introducerea în cauză a acestuia pentru a fi obligat să îndeplinească pretențiile reclamantei. De asemenea, amenzile contravenționale pe care le-a primit reclamanta ca urmare a conducerii autoturismului de către numitul V. L. A. nu sunt obligația sa întrucât faptele sancționate au fost săvârșite de către acesta.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată solicitate consideră că nu poate fi obligat la plata acestora întrucât a avut un comportament bun față de reclamantă, recunoscând că a cumpărat autoturismul de la reclamantă, dar obligația de a face pe care o solicită nu poate fi în sarcina sa ci a numitului V. L. A. care deține autoturismul și actele acestuia, fiind în fapt proprietarul autoturismului.
Analizînd recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la disp. art. 304 c.pr.civ. tribunalul constată că este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost investită cu soluționarea acțiunii formulate de către reclamantă, acțiune ce a avut 3 capete de cerere respectiv: să se constate intervenit transferul dreptului de proprietate asupra autoutilatei în litigiu, să se dispună obligarea pîrîtului la radierea autoturismului din evidențele Serviciului Public Comunitar –Regim Permise de Conducere și Înmatriculare precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată .
Prin sentința atacată instanța de fond a admis acțiunea, a constatat că la data de 02.06.2010, între reclamant, în calitate în calitate de vânzător și pârât, în calitate de cumpărător, s-a încheiat în mod valabil contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect autoutilitara F. Doblo, ._, ._, de culoare albă, an fabricație 2003, înmatriculat sub nr._, pentru prețul de 7400 lei și a constatat, pe cale de consecință, că pârâtul este proprietarul acestui autoturism, ca efect al contractului încheiat între părți, însă nu s-a pronunțat și nu a analizat celelalte două capete de cerere cu care a fost investită. .
Se reține astfel că față de ultimele două capete de cerere ce vizau obligarea pârâtului la radierea autoturismului din evidențele Serviciului Public Comunitar –Regim Permise de Conducere și Înmatriculare precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată instanța nu a intrat în cercetarea fondului, astfel că ,în baza art. 312 alin 3 c.pr.civ, se va admite recursul, se va casa sentința parțial, cu privire la petitele 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată și trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond . Se va menține soluția dată primului petit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta-contestatoare . împotriva sentinței civile nr.8084 din 22 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul pârât Ș. A. M., având ca obiect obligație de a face.
Casează sentința parțial, cu privire la petitele 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată.
Trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Menține soluția dată primului petit.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2013.
Președinte, A. M. | Judecător, S. C. | Judecător, M. C. O. |
Grefier, T. I. |
O.M.C./T.I. – 2 ex.
Jud. fond U. G.
Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Sentința nr. 210/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 127/2012.... → |
|---|
