Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 127/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 127/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 24-04-2012 în dosarul nr. 127/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 127
Ședința publică de la 24 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Grefier I. M. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul Ț. C. și pe pârâtul S. R. reprezentant prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: avocat I. L. pentru reclamant, lipsă pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă acordă cuvântul pe fond.
Avocat I. L. pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii, arătând că, la data introducerii acțiuni, cererea privind acordarea daunelor morale avea temei legal ; o soluție contrară ar însemna încălcarea Protocolului I al CEDO, reclamantul având o speranță legitimă să fie despăgubit, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul Ț. C. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat la plata sumei de 100.000 euro reprezentând prejudiciul moral suferit de soția sa Ț. M. prin deportarea și stabilirea domiciliului forțat în .. G., în perioada 1951-1956, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în fapt, la 18.06. 1951, soția sa – decedată în prezent, a fost ridicată de la domiciliul său din . și după 4 zile de călătorie în vagoanele de marfă ale unui tren, în codiții inumane, fără hrană, apă extrem de puțină și amestecată cu motorină, a fost dusă împreună cu alte persoane în comun a Frumușița Nouă din B. ,unde au fost lăsați în câmp liber .
Pentru a putea supraviețui și-au construit case din pământ acoperite cu stuf și paie astfel încât pereții erau plini de vegetație care creștea din pământ, întreținând o atmosferă umedă și nesănătoasă.
În ianuarie 1956 le-a fost permis să se întoarcă acasă în . au fost primiți cu ostilitate, iar datorită acestor împrejurări soția sa și-a întrerupt studiile și nu le-a mai continuat la revenirea în jud. M. și datorită refuzului autorității de a se înscrie la școală.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar acte de stare civilă și hotărârea nr. 890 din 11 decembrie 1990 eliberată de Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-Lege nr.118/1990.
P. încheierea din 03 mai 2011, la cererea părților, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 242 pct.1 C.pr.civ.
La cererea reclamantului cauza a fost repusă pe rol la 24.04.2012 .
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
P. acțiunea introductivă de instanță, reclamantul Tepârdea C. a solicitat obligarea Statului R. la acordarea daunelor morale în sumă de 100.000 euro ,reprezentând prejudiciul moral suferit de soția sa, deportată cu domiciliul forțat în . G. în perioada 1951-1956.
Temeiul juridic al acțiunii, invocat de reclamant îl reprezintă dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea 221/2009, potrivit cărora, persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
P. Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 15 noiembrie 2010, dispozițiile legale pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea au fost declarate neconstituționale, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere art. 31 alin. 1 din Legea 47/1992 și dispozițiile art. 147 din Constituție potrivit cărora, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen dispozițiile sunt suspendate de drept.
Termenul de 45 de zile calculat de la momentul publicării Deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, s-a scurs.
În condițiile stabilite de art. 31 alin. 1 și 3 din Legea 47/1992 și art. 147 alin. 4 din Constituție, decizia care a declarat neconstituțională o dispoziție legală este definitivă și obligatorie, efectele sale se răsfrâng și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția. Decizia este general obligatorie, opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că, după publicare, ea are efect asupra cauzelor aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
Caracterul obligatoriuopozabil tuturoral deciziilor Curții Constituționale, prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, implică existența răspunderii juridice în cazul nerespectării acestor decizii, răspundere similară cu aceea a nerespectării unei legi adoptate de către Parlament sau a unei ordonanțe emise de Guvern, care decurge din caracterul imperativ al dispozițiilor art.1 alin.(3) din Constituție, potrivit cu care România este stat de drept. În lipsa unei astfel de răspunderi s-ar ajunge la înlăturarea de către una din puterile statului a acestui principiu fundamental, ceea ce este inadmisibil. De asemenea, nerespectarea unei decizii a Curții Constituționale poate consta, în lumina art.11 și 20 din Constituție, în răspunderea juridică, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prin pronunțarea unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva statului.
Concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplica norma declarată neconstituțională continuând soluționarea cauzei și având obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale.
P. decizia în interesul Legii nr.12/19.09.2011 pronunțată de ÎCCJ, s-a statuat că, declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 a avut drept consecință atât încetarea efectelor juridice ale acestora ,cât și imposibilitatea de a le invoca drept temei juridic în cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional in Monitorul Oficial, prin urmare, nu poate fi primită apărarea reclamantei în sensul că, efectele deciziei Curții Constituționale nu se răsfrâng asupra propriei acțiuni pentru faptul că, la momentul introducerii sale, norma instituită de art.5 alin 1 lit. a era aplicabilă.
În considerarea celor de mai sus expuse, tribunalul va pronunța o hotărâre prin care va respinge acțiunea ca întemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul Ț. C. cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, .. 72, jud. M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, .,sector 5.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2012, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. P. | ||
Grefier, I. M. G. |
CP/DR;ex.4
7.05.2012
Cod operator 2626
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 8084/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 126/2012.... → |
|---|
