Obligaţie de a face. Sentința nr. 337/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 337/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 1206/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1206/R
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător V. R.
Judecător C. P.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul-reclamant M. N. împotriva sentinței civile nr.337/04.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. de A. în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. I. G., M. I. M. și intimata-pârâtă P. Orașului B. De A., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se ia act că, din oficiu, a fost repusă cauza pe rol pentru ca în conformitate cu dispozițiile art.248 și 252 cod procedură civilă să se constate intervenită perimarea.
Constatând că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an de la data suspendării, instanța invocă excepția perimării și reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. de A. la data de 24.02.2012, sub nr._, reclamanții M. N., M. I. G. și M. I. M., în contradictoriu cu pârâta P. orașului B. de A. au solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligată pârâta la punerea în executare a sentinței civile nr.683/16.12.2004, pronunțată de Judecătoria B. de A. în dosarul nr.1076/2003, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.2102 din data de 13.06.2006 a Curții de Apel C..
În motivare au arătat că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria B. de A., cu nr.1076 din 13.10.2003 au chemat în judecată pe pârâții M. I. G., M. I. M. și P. E. (decedată) solicitând instanței ca, prin sentința civilă ce s-a pronunțat, să se dispună obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafețele de teren menționate în sentința civilă nr.683/16.12.2004, pronunțată de Judecătoria B. de A. în dosarulnr.1076/2003. A precizat că primăria nu i-a luat în considerare sentința civilă menționată mai sus, rămasă definitivă și învestită cu formulă executorie pentru a-i pune în posesie cu suprafețele de teren menționate în aceasta.
În drept, și-au întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile art.446 c.p.p.
În dovedire au depus la dosar: copia procesului-verbal încheiat la data de 08.08.2011, copia sentinței civile nr.683/16.12.2004 a Judecătoriei B. de A., procesul-verbal încheiat la data de 14.10.2010, procura generală judiciară autentificată sub nr.261/28.02.2012, copia raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul nr.188/2006 al Judecătoriei B. de A..
La data de 15.06.2012 reclamantul M. N. a depus la dosar o precizare, prin care a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate faptul că a fost pus în posesie conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată în dosarul nr.188/2006. A precizat că acest raport de expertiză a stat la baza punerii în posesie executată de către executorul judecătoresc, aflându-se în dosarul nr._, prin care acesta a fost învestit de către instanța de judecată pentru a efectua punerea în posesie. A menționat că prin încheierea de ședință din data de 08.09.2010, pronunțată de către Judecătoria B. de A. în dosarul nr._, a constatat faptul că sentința civilă nr.683 din data de 16.12.2004 pronunțată în dosarul nr.1076/2003, constituie titlu executoriu. De asemenea, a solicitat efectuarea unei cercetări la fața locului, comisie care să constate faptul dacă a fost respectat dreptul de proprietate al vecinului, respectiv P. Gr. Nicolița, deoarece aceasta ajutată de fiul acesteia, modifică amplasamentul trasat de către executorul judecătoresc, trasând alte amplasamente, introducând în amplasamentul trasat și terenul agricol identificat în teren de către expertul topograf la terenul pus în posesie de executorul judecătoresc. A solicitat să-i fie respectată punerea în posesie, conform procesului-verbal din dosarul nr.15/E/2010, încheiat la data de 14.10.2010 de către executorul judecătoresc în conformitate cu raportul de expertiză tehnică judiciară.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.337/04.09.2012 Judecătoria B. de A., a respins acțiunea ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții M. N., M. I. G. și M. I. M. au solicitat obligarea pârâtei P. orașului B. de A. la punerea în executare a sentinței civile nr.683/16.12.2004, pronunțată de Judecătoria B. de A. în dosarul nr.1076/2003, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.2102 din data de 13.06.2006 a Curții de Apel C..
La data de 15.06.2012 reclamantul M. N. și-a precizat acțiunea, în sensul ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate faptul că a fost pus în posesie conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată în dosarul nr.188/2006. A solicitat să-i fie respectată punerea în posesie, conform procesului-verbal din dosarul nr.15/E/2010, încheiat la data de 14.10.2010 de către executorul judecătoresc în conformitate cu raportul de expertiză tehnică judiciară.
Potrivit Codului de procedură civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Potrivit art.373(1)(1)c.p.c. „Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea.”
La data de 14.10.2010 executorul judecătoresc C. M. C. a procedat la punerea în executare a sentinței civile nr.683 din data de 16.12.2004 a Judecătoriei B. de A., rămasă definitivă și irevocabilă și învestită cu formulă executorie, încheind procesul-verbal de la fila 10. A concluzionat acesta, cu privire la suprafața de 7.000 mp., situată în „Valea Teascului” că această suprafață a fost încălcată de vecinul P. Gr. Nicolița, cu 3.000 mp., nerespectându-se sentința civilă nr.683 din data de 16.12.2004, iar de pe suprafața respectivă au fost tăiați mai mulți arbori de esență fag. De asemenea se mar arată în procesul verbal că, cu privire la suprafața de_ mp. situată în tarlaua 109, . o lipsă de 2.000 mp., această lipsă fiind împărțită la toți cei trei moștenitori.
Potrivit art. 1164 din Codul civil „ Obligația este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestația creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată.” iar potrivit art. 1165 din Codul civil „ Obligațiile izvorăsc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită, precum și din orice alt act sau fapt de care legea leagă nașterea unei obligații.”
Din interpretarea celor două texte de lege a rezultat că între cel care solicită executarea unei obligații și cel căruia i se solicită executarea obligației trebuie să existe o conexiune, un act sau fapt în raport de care legea să dea naștere unei obligații în sarcina celui căruia i se cere executare ei față de subiectul de drept care solicită executarea obligației.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții M. N., M. I. G. și M. I. M. au solicitat obligarea pârâtei P. orașului B. de A. la punerea în executare a sentinței civile nr.683/16.12.2004, pronunțată de Judecătoria B. de A. în dosarul nr.1076/2003, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.2102 din data de 13.06.2006 a Curții de Apel C..
Instanța a constatat că, din sentința civilă menționată nu rezultă că, în sarcina pârâta din prezenta cauză s-ar fi stabilit obligația de a pune în posesie pe reclamanți.
De asemenea nici din celelalte acte, aflate la dosarul cauzei nu rezultă în sarcina pârâtei vreo obligație pe care ar trebuie să o execute față de reclamanți, astfel că acțiunea reclamanților s-a constatat a fi nefondată.
Instanța a reținut că, la data de 15.06.2012 reclamantul M. N. și-a precizat acțiunea, în sensul ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate faptul că a fost pus în posesie conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată în dosarul nr.188/2006 și a solicitat să-i fie respectată punerea în posesie, conform procesului-verbal din dosarul nr.15/E/2010, încheiat la data de 14.10.2010 de către executorul judecătoresc în conformitate cu raportul de expertiză tehnică judiciară.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului M. N. de a se constata faptul că a fost pus în posesie conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată în dosarul nr.188/2006, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă „ partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept”.
Din prevederile art.111 C.proc.civ. pentru exercitarea acțiunii în constatare, este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes prin acțiune să nu se urmărească constatarea existentei sau inexistentei unei stări de fapt.
Astfel, față de dispozițiile art. 111 Cod de procedură civilă și față de solicitarea reclamantului de a se constata o stare de fapt instanța a apreciat cererea ca nefondată.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului M. N. să-i fie respectată punerea în posesie din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că pârâta tulbură în vreun fel posesia reclamantului M. N., astfel că, având în vedere acest aspect precum și dispozițiile art. 1169 din Codul civil, instanța a apreciat cererea ca nefondată.
Având în vedere cele mai sus menționate, instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu precizarea că motivele de recurs vor fi indicate ulterior.
La termenul de judecată din 22.11.2012, s-a dispus suspendarea judecății în baza art.242 alin.2 cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
La 28.11.2013 prin referatul întocmit de grefa instanței, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea verificării subzistenței motivului suspendării cauzei având în vedere că de la data suspendării, 22.11.2012 și până în prezent a trecut mai mult de un an, timp în care dosarul a rămas în nelucrare din culpa părților.
Potrivit art. 248 din Codul de procedura civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedura urma să fie îndeplinit din oficiu. Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns încă la instanța competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată. În materie comercială termenul de perimare este de șase luni.
Potrivit art. 252 C.pr.civ., perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate, președintele instanței va cita de urgență părțile și va dispune ca grefa să întocmească o dare de seamă asupra actelor de procedura în legătură cu perimarea.
Potrivit art. 253 C.pr.civ., dacă instanța constată că perimarea nu a operat, pronunță o încheiere, care poate fi atacată o data cu fondul procesului. Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.
În cauză, instanța constată că la termenul din 22.11.2012 părțile au lipsit la judecarea cauzei și potrivit dispozițiilor cod procedură civilă, art.242 pct.2 a fost dispusă suspendarea pentru lipsa părților. Cum art.248 cod procedură civilă, sancționează lipsa de atitudine a recurentului care, deși suspendată cauza, nu a făcut niciun demers în vederea continuării judecății, instanța observând că în dosarul de față termenul de 1 an s-a împlinit (la 22.11.2013), în temeiul art. 252 raportat la art. 248 cod procedură civilă, se va constata perimat recursul formulat împotriva sentinței civile nr.337/04.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. de A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul formulat de recurentul-reclamant M. N. împotriva sentinței civile nr.337/04.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. de A. în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. I. G., M. I. M. și intimata-pârâtă P. Orașului B. De A., având ca obiect obligație de a face.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Decembrie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, V. R. | Judecător, C. P. |
Grefier, M. B. |
Redactat M.C.M – 16.12.2013
tehnoredactat M.B., Ex.2/4 pag.
jud.fond B. C.I.
Cod operator 2626
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 5192/2013. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 10/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
