Pretenţii. Hotărâre din 14-02-2014, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 73/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 73/R
Ședința publică de la 14 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător C. M.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor civile formulate de recurenții-pârâți UAT D. T. S., R. V., I. I. A. împotriva sentinței civile nr.3849/21.10.2012 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimatul-reclamant F. H. N., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că dezbaterile asupra recursurilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 06.02.2014 și încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din 13.02.2014, ce fac parte integrantă din prezenta decizie, după care, instanța reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 09.02._ pe rolul Tribunalului M. sub numărul de dosar_, reclamantul F. H N. a chemat în judecată pe pârâții U. A. T. M. D. T. S. prin Primar, R. V. și I. A., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea măsurii de încetare a contractului de concesiune înregistrat la nr. 379/25.05.2003 și dispusă prin adresa 2012/30.01.2012, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, suspendarea măsurii până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului și în subsidiar să fie obligată pârâta U. A. T. D. T. S. prin Primar să plătească despăgubiri materiale în cuantum de 50.000 EURO reprezentând c/v investițiilor efectuate pe ternul concesionat și pierderile înregistrate ca urmare a nerealizării planului de afaceri.
In motivarea cererii a arătat că, în data de 25.05.2003, a încheiat contractul de concesiune 379/2003 având ca obiect terenul în suprafață de 1170 mp situat în D. T. S., . care se aflau construcții cu destinație gospodărie anexă, stabilindu-se totodată durata contractului de 49 ani.
In temeiul acestui contract s-au efectuat investiții la acest imobil efectuând reparații capitale la gospodari anexa, împrejmuiri gard, etc., punând bazele unei activități zootehnie, și a unui plan de afaceri fiind asigurat că pentru acest teren nu s-a eliberat nici un titlu de proprietate întrucât terenul se afla în perimetrul CAP S.. A mai arătat că în anul 2012 contractul de concesiune a încetat conform restituirii terenului pârâților I. I. A. și R. V., nerespectându-se disp. Leg 219/1998.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar copia somațiilor adresate reclamantului, copia Hotărârii 51, copia contractului de concesiune, procesul verbal de punere in posesie, certificat urbanism precum și sentința 458/2011.
Pârâta R. a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive atât a sa cât și a pârâtului I. I. A., întrucât terenul în cauză s-a făcut în baza Leg.10/2001 care completează Legea 18/1991.
Prin sentința nr.1455 din 15.03.2012 Tribunalul M. a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei D. T. S., reținând că litigiul în cauză dintre părți vizează efectele contractului de concesiune privitor la terenul în suprafață de 1170 mp care este prev de OUG 54 /2006.
Potrivit art. 1 din această Ordonanță care reglementează regimul juridic al contractului de concesiune, de bunuri proprietate publica, potrivit art. 66 alin 1 soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune precum și cele privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit Legii Contenciosului administrativ 554/2004, acțiunea în justiție fiind adresată Secției de C. A. în raza căruia se află concedentul.
Terenul în discuție, pentru care se solicită anularea măsurii de încetare a contractului de concesiune face parte din domeniul privat al municipiului D. T. S. .
Așa fiind in acord cu disp. art. 121 alin 2 din Leg 215/2001 privind administrația publică locală, litigiului de față îi sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, (bunuri care fac parte din domeniul privat sunt supuse dispozițiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel).
Contractul de concesiune privitor la un bun proprietate privată este un act de drept comun supus legii civile sau comerciale, după caz, și nu face obiectul unei cauze in condițiile legii 554/2004.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs, susținând că terenul respectiv nu a făcut parte din perimetrul CAP Șimian, iar din adresa nr.6472/1998 rezultă că terenul face parte din domeniul public și privat de interes local al municipiului D. T. S., astfel că prezentul litigiu este de competența tribunalului.
Prin decizia nr.5555 din 26.06.2012 Curtea de Apel C. a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamant, cu motivarea că sentința pronunțată prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei D. T. S., nu este supusă vreunei căi de atac.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei D. T. S. la data de 09.07.2012, sub numărul de dosar_ .
La data de 22 octombrie 2012 reclamantul a formulat precizare de acțiune, prin care a solicitat, în subsidiar, obligarea pârâților R. V. și I. I. A. la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea construcțiilor edificate pe terenul pentru care le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991. A precizat că valoarea despăgubirilor este în cuantum de 50.000 euro și se referă la contravaloarea construcțiilor edificate atât pe terenul ce îl are în concesiune, cât și pe terenul pentru care le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pârâților.
La data de 16.11.2012 reclamantul a depus o nouă precizare de acțiune prin care a arătat că valoarea investițiilor efectuate se ridică la suma de 230.000 lei, în timp ce pierderile înregistrate ca urmare a nerealizării planului de afaceri, respectiv lipsa folosinței concesiunii pentru restul de 40 ani sunt în cuantum de 216.000 lei.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasivă invocată de pârâta R. V. reclamantul a susținut că deși pârâții R. V. și I. I. A. nu sunt părți ale contractului de concesiune, toate investițiile efectuate rămân în folosința și proprietatea pârâților și astfel trebuie să suporte toate aceste investiții care au adus spor de valoare terenului și să despăgubească în mod solidar cu U. A. T. D. T. S. prin Primar, persoana care le-a realizat. A solicitat respingerea acestei excepții.
Totodată reclamantul a precizat că rezilierea contractului de concesiune este greșită. A arătat că încetarea ar fi produs efecte legale dacă s-ar fi solicitat restituirea acestui teren în baza Legii 10/1001, astfel de cereri fiind de competența Tribunalului M. ca și instanță de fond. De altfel, dispozițiile art.9 lit.e din contractul de concesiune nu fac referire la legea 18/1991, situație în care, pentru cazurile de reconstituire a dreptului de proprietate pe această lege, nu intervine încetarea concesiunii, o interpretare contrară ar fi în afara dispozițiilor contractuale, aceasta cu atât mai mult cu cât nu se poate susține că cele două legi au același obiect sau privesc aceleași situații. Or, de îndată ce contractul este legea părților, iar concedentul a consemnat că încetarea survine numai în cazurile incidente ale Legii nr.10/2001, acesta a încălcat dispozițiile contractuale.
Cu privire la valoarea nefolosinței terenului concesionat reclamantul a susținut că a efectuat investiții, urmând ca din anul 2013 să înceapă obținerea de profit din creșterea de animale, păsări și vânzarea de produse specifice, aceasta ridicându-se la suma de 48.000 euro. A arătat că la data încheierii contractului de concesiune, terenul nu era împrejmuit, clădirile nu aveau acoperiș și plafon, pereții erau distruși de ploi și zăpezi, toate clădirile fiind grav deteriorate.
Reclamantul a depus în copie caiet de sarcini, factura fiscală nr._ din 18.08.2004, schiță, fișă de date cabană lemn, legendă privind terenul din . grajduri, releveu C3 magazie, releveu C4 WC-uri, releveu C1 corp administrativ, adresa nr.8611 din 02.06.2010 a Primăriei comunei Șimian, adresa nr.139 din 27.01.1998 a Primăriei municipiului D. T. S., planșe foto.
Pârâta U. A. T. M. D. T. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului D. T. S., susținând că aceasta nu a fost parte în contractul de concesiune nr.379 din 25.05.2003 și excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât prin cererea de chemare în judecată nu se solicită anularea unui act administrativ emis de M. D. T. S., nu se contestă legalitatea și temeinicia adresei nr.2012 din 30.01.2012, astfel că este inadmisibil ca reclamantul să solicite anularea unei măsuri de încetare a contractului de concesiune, fără să conteste actul administrativ prin care a luat la cunoștință de încetarea contractului de concesiune.
A arătat că prin titlul de proprietate nr._ din 09.12.2012 a fost restituit terenul în suprafață de 1601 m.p. situat în D. T. S., . 1, pârâților R. V. și I. I. A., astfel încât contractul de concesiune a rămas fără obiect, fiind reziliat de drept. Reclamantul a fost somat prin adresa nr.834 din 12.01.2012 ca până la data de 25.01.2012 să elibereze terenul, precum și prin adresa nr.2012 din 30.01.2012.
A solicitat să se aibă în vedere că a intervenit unul din cazurile de încetare de drept a contractului de concesiune.
Referitor la despăgubirile solicitate de reclamant, pârâta U. A. T. M. D. T. S. a apreciat că suma este pur speculativă, nedovedită prin nici un mijloc de probă.
Pârâtul I. I. a formulat întâmpinare prin care a susținut că se impune ca reclamantul să identifice construcțiile edificate și să prezinte acordul proprietarului de teren sau al Primăriei pentru executarea de lucrări.
La data de 03.12.2012, față de dispozițiile instanței, reclamantul a depus o nouă precizare de acțiune prin care a arătat că principalul petit al acțiunii îl constituie anularea măsurii de încetare a contractului de concesiune nr.379 din 25.05.2003, măsură dispusă prin adresa nr.2012 din 30.01.2012. A precizat că exista posibilitatea concedentului de a rezilia parțial contractul de concesiune, întrucât suprafața totală concesionată era de 1170 m.p., iar pe o parte din acesta s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâților, incluzându-se și suprafața de teren pe care este construită magazia și grajdul.
Reclamantul a precizat că cel de-al doilea petit al acțiunii survine în mod logic în cazul în care instanța, soluționând primul petit, va considera ca neîntemeiată acțiunea, reținând că a fost incident cazul de încetare a contractului de concesiune prevăzut la art.9 lit.e din contract, concedentul procedând corect la rezilierea contractului, astfel că a fost îndreptățit să solicite obligarea pârâților la plata următoarelor despăgubiri: concedentul să fie obligat la plata pierderilor pricinuite ca urmare a nerealizării planului de afaceri, respectiv lipsa de folosință pentru restul de 40 de ani, iar pârâții R. V. și I. I. să fie obligați în solidar cu concedentul să plătească contravaloarea construcțiilor reabilitate și edificate de el.
Cu privire la excepțiile invocate de pârâta U. A. T. M. D. T. S., reclamantul a solicitat respingerea acestora, susținând că Primarul a acționat în numele pârâtei conform art.21 din Legea 215/2001 și nu a contestat legalitatea și temeinicia adresei nr.2012 din 30.01.2012 întrucât aceasta a fost o simplă adresă prin care a fost înștiințat de măsura pe care concedentul a luat-o unilateral.
Referitor la întâmpinarea formulată de pârâtul I. A. I., reclamantul a susținut că s-a lămurit cadrul procesual, iar la dosar au fost indicate toate construcțiile edificate, atât prin schițe, cât și prin planșe foto, respectiv înscrisuri.
Pârâtul I. I. A. a formulat întâmpinare cu privire la precizarea de acțiune, susținând că încheierea contractului de concesiune nu s-a întocmit cu respectarea normelor procedurale întrucât nu s-a făcut cu publicitate prealabilă în presă.
Pârâta R. V. a formulat întâmpinare la precizarea de acțiune formulată de reclamant solicitând respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată. A invocat excepția prematurității introducerii acțiunii în ceea ce privește obligarea la plata contravalorii construcțiilor edificate de reclamant, întrucât până la judecarea primelor petite ale acțiunii, între ea și reclamant nu există nicio obligație născută dintr-un drept al acestuia sau al ei.
La data de 04.01.2013 reclamantul a depus următoarele înscrisuri: contractul de concesiune nr.379 din 25.05.2003, proces verbal de punere în posesie din 25.05.2003, certificat de urbanism nr.451 din 18.06.2003, proces verbal din 05.08.2004, adresa nr.235 din 14.01.2002 a Primăriei comunei Șimian, adresa nr.6472/17.08.1998 a Primăriei municipiului D. T. S., adresa nr.6145 din 01.10.2004 a Primăriei Șimian, sentința civilă nr.458 din 01.02.2011 a Judecătoriei D. T. S., adresele nr._ din 07.09.2009, nr.139 din 27.01.1998 ale Primăriei municipiului D. T. S..
La data de 07.01.2013 pârâta U. A. T. M. D. T. S. a depus note de ședință, prin care a arătat reclamantul nu este îndreptățit să solicite despăgubiri reprezentând foloase nerealizate, acesta nu a precizat cuantumul despăgubirilor și nu a timbrat corespunzător. Totodată a susținut că reclamantul nu precizează construcțiile realizate, respectiv modernizările făcute, perioada în care au fost făcute, dacă au fost solicitate și obținute certificate de urbanism și autorizații de construcție, cuantumul la care se ridică cheltuielile făcute cu modernizările și reparațiile în vederea stabilirii taxei de timbru.
Potrivit dispozițiilor instanței, la data de 14.01.2013 reclamantul a precizat valoarea investițiilor efectuate ca fiind în cuantum de 120.000 lei. A arătat că la Corpul C1 ce are suprafața de 37 m.p. cumpărată de la Apele Române la prețul de 25.263.700 lei ROL, s-au făcut următoarele investiții: s-a racordat clădirea la apă curentă, s-a schimbat toată instalația electrică, s-a montat gresie, au fost înlocuite ușile interioare, a fost refăcut acoperișul.
Corpul C2 reprezintă o fundație din beton care nu a suferit modificări și nici investiții.
Corpul C3 a fost anterior magazie și birouri și avea 3 camere, fiind extins ulterior. Investițiile efectuate la acest corp de clădire sunt: au fost rezidite zidurile celor 3 camere, au fost construite tavane din grinzi de lemn, montat plasă de rabitz, tencuit, finisat și văruit fiecare cameră, atât în interior, cât și în exterior, s-a construit acoperișul acoperit cu tablă, s-a montat instalație electrică, au fost gletuite și văruite toate camerele, încăperile cu numărul 4 și 5 au fost construite integral de reclamant, începând de la fundație, ziduri din beton pe structură metalică, tavane, acoperiș, instalații electrice și sanitare, s-a turnat pe jos placă de beton, au fost montate uși de interior și exterior (3 bucăți), ferestre din lemn, 4 bucăți mari și 2 mici, instalații electrice și sanitare pentru baie și bucătărie.
Corpul C4 este reprezentat de grajd și fânar în suprafață de 329,26 m.p.. Acesta a fost împărțit în 9 boxe, fiind folosit în prezent la creșterea porcilor. La acest corp au fost montate ferestre metalice, 6 uși, podea din beton peste care au fost puse grătare speciale achiziționate. Pe lângă acestea au mai fost construite încă 3 încăperi lipite.
Corpul C5 reprezintă un șopron de 48 m.p., ce nu a existat anterior, fiind construit pe structură metalică, acoperit cu țiglă, însă fără curent electric.
Corpul C6 reprezintă o baracă metalică de 18 m.p. refăcută, întrucât era în totalitate degradată. Au fost montate panouri metalice, acoperiș pe grinzi de lemn și învelit cu tablă.
Corpul C7 reprezintă grup sanitar ce a fost refăcut complet, tencuit, montat ușă, acoperiș, asigurat iluminat.
Corpul C8 reprezintă un șopron de 16 m.p. construit integral din grinzi de lemn, acoperit cu țiglă.
A arătat că a mai fost construită o groapă din beton pentru depozitare reziduuri de la animale, s-a împrejmuit terenul cu gard din beton, folosindu-se lemn, precum și plasă de sârmă.
Cauza a fost suspendată prin încheierea din 21.01.2013, în temeiul art.244 alin.1 pct.1 c.pr.civ, fiind formulată cerere de repunere pe rol la data de 10.06.2013, ce a fost admisă prin încheierea din 30.09.2013.
La termenul din 14 octombrie 2013, reclamantul a precizat că renunță la capătul de cerere privind pretențiile așa cum a fost precizat la 16.11.2012, astfel că instanța a luat act de voința acestuia.
Prin încheierea din 14 octombrie 2013 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant, în ceea ce privește taxa judiciară de timbru în cuantum de 813 lei și timbru judiciar de 5 lei, pentru petitul privind anularea măsurii încetării contractului de concesiune cu repunerea părților în situația anterioară.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.3849/21.10.2012 Judecătoria Dr. Tr. S., a admis acțiunea, pentru următoarele considerente:
Reclamantul s-a adresat Tribunalului M. la 09.02.2012 solicitând judecata în contradictoriu cu U. A. T. M. D. T. S. reprezentantă prin Primar, R. V. și I. I. A., a cererii privind anularea măsurii de încetare a contractului de concesiune înregistrat la nr.379 din 25.05.2003 dispusă prin adresa nr.2012 din 30.01.2012 și repunerea părților în situația anterioară, suspendarea măsurii încetării contractului și obligarea Unității A. Teritoriale M. D. T. S. prin Primar la 50.000 euro despăgubiri reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate pe terenul concesionat, precum și a pierderilor înregistrate ca urmare a nerealizării planului de afaceri.
La termenul din 22 octombrie 2012, după înregistrarea dosarului pe rolul Judecătoriei D. T. S., reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea la despăgubiri reprezentând contravaloarea construcțiilor edificate pe terenul ce a fost înscris în titlul de proprietate al pârâților R. V. și I. I. A., ulterior renunțând la petitul privind pretențiile, astfel că instanța urmează să analizeze doar legalitatea măsurii de încetare a contractului de concesiune dispusă prin adresa nr.2012 din 30.01.2012.
În acest context, instanța a constatat că între Primăria municipiului D. T. S. reprezentată prin Primar și contabil șef în calitate de concedent, pe de o parte, și F. H N. pe de altă parte, în calitate de concesionar, la 25.05.2003 s-a încheiat contractul de concesiune nr.379 având ca obiect un teren în suprafață de 1170 m.p. situat în municipiul D. T. S., . sunt amplasate construcții cu destinația gospodărie anexă.
Terenul ce a fost concesionat în baza acestui contract, în parte, a făcut obiectul unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate care a fost soluționată prin sentința civilă nr.458 din 01.02.2011 a Judecătoriei D. T. S., iar în baza sa a fost eliberat titlul de proprietate nr._ din 09.12.2011.
În urma eliberării titlului de proprietate U. A. T. M. D. T. S. a emis adresa nr.2012 din 30.01.2012 către F. H N., reclamantul din cauza de față și spre știință pârâților R. V. și I. I. A., prin care anunța că începând cu 01.02.2012 încetează de drept contractul de concesiune nr.379 din 25.05.2003, invocându-se Cap. VIII art.9 lit. e din contract.
Analizând textul invocat de U. A. T. M. D. T. S., instanța a constatat că la Capitolul VIII art.9 lit.e încetarea contractului se realizează în situația în care se va solicita restituirea în natură a terenului conform dispozițiilor Legii 10/2001.
Cum restituirea terenului nu s-a făcut în baza Legii 10/2001, iar U. A. T. M. D. T. S. a fost nevoită să emită titlul de proprietate în temeiul Legii 18/1991, în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, situația nu se încadrează în prevederile art.9 lit. e din contract, astfel că măsura încetării contractului în baza acestui temei și grefată pe starea de fapt reținută este nelegală, având în vedere că potrivit art.969 c.civ. convenția legal încheiată între părți are putere de lege.
În raport de situațiile de încetare a contractului de concesiune prevăzute în art.9, s-a apreciat că U. A. T. M. D. T. S. s-a văzut în situația rezolvării unui interes local prin emiterea unui titlu de proprietate în executarea unei hotărâri judecătorești, iar încetarea contractului trebuia rezolvată în baza art.9 lit. b prin denunțarea unilaterală de către concedent cu plata unei despăgubiri juste.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a Unității Administrative Teritoriale M. D. T. S. reprezentată prin primar, instanța a reținut că adresa nr.2012 din 30.01.2012 a fost eliberată sub antetul D. T. S., subînțelegându-se că este vorba de U. A. T., anterior acestei date, la 12.01.2012, Primăria municipiului D. T. S. a emis somație către F. N. referitor la încetarea aceluiași contract de concesiune, astfel că în raport de organele administrative implicate cauza de față nu putea fi soluționată decât în contradictoriu cu U. A. T. D. T. S..
Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtei R. V., renunțându-se la petitul privind pretențiile, așa cum a fost dezvoltat ulterior, analiza excepției este caducă.
Față de cele expuse, s-a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată și a fost admisă.
Cum acțiunea a fost admisă, suma avansată cu titlu de ajutor public judiciar a rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâții R. V., I. I. A. și UAT D. T. S. reprezentată prin primar C. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac exercitată de recurenta R. V., aceasta a arătat că în mod greșit instanța de fond, față de precizarea intimatului reclamant în sensul că renunță la capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri, a constatat caducă excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, excepția fiind admisibilă.
O altă critică vizează fondul cauzei în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de anulare a măsurii încetării contractului de concesiune, având în vedere că Legea 10/2001 completează Legea 18/1991 situație în care, dispozițiile art.9 lit. b din contract sunt incidente și în cazul Legii 18/1991.
UAT a Municipiului Dr. Tr. S., în motivarea căii de atac, a invocat că instanța de fond în mod nelegal nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate pe cale de apărare, respectiv excepția lisei calității procesuale pasive a UAT și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
S-a arătat că UAT a Municipiului Dr. Tr. S. nu na fost parte în contractul de concesiune nr.379/27.05.2003, situație în care nu poate fi obligată la anularea măsurii de încetare a acestuia.
S-a susținut că excepția inadmisibilității acțiunii constă în faptul că intimatul reclamant nu a contestat actul administrativ prin care a luat cunoștință de încetarea contractului așa încât devine inadmisibilă solicitarea anulării unei măsuri de încetarea contractului fără a se verifica legalitatea actului administrativ.
O altă critică vizează modul greșit în care instanța ar fi soluționat fondul cauzei având în vedere că pentru terenurile ce au format obiect al retrocedării, contractele de concesiune se reziliază de drept.
Pe de altă parte, recurenta a susținut că cercetarea judecătorească este incompletă deoarece în cauză trebuia dispusă o expertiză tehnică topo pentru a identifica terenul în litigiu și pentru a constata cât din suprafața concesionată a fost reconstituit recurenților R. V. și I. I. A., dar și alte aspecte incidente la încetarea contractului de concesiune.
Recurentul I. I. A. a invocat în calea de atac că în mod greșit a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar privind taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor formulate de intimatul reclamant și că renunțarea la acestea se putea face numai după achitarea taxei judiciare de timbru, iar pe fond a arătat că soluția instanței este greșită deoarece contractul de concesiune a încetat de drept urmare reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului ce a constituit obiectul acestuia.
Intimatul reclamant F. N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu în temeiul art.304 ind.1 c.pr.civ., tribunalul constată următoarele:
La data de 25.05.2003 între Primăria Municipiului Dr. Tr. S. și intimatul reclamant F. H N. a intervenit contractul de concesiune nr.379 având ca obiect terenul în suprafață de 1170 mp situat în Dr. Tr. S., . se aflau amplasate construcții cu destinația de gospodărie anexă.
La data de 9.12.2011, recurenților pârâți R. V. și I. I. A. li se emite titlul de proprietate nr._ pentru suprafața totală de 5718 mp din care 4117 mp în tarlaua 60/1, . mp în tarlaua 62/1, . în executarea dispozitivului s.c.nr.458/1.02.2011 pronunțată în dosar nr._ .
O primă chestiune aflată în dispută este aceea legată de identificarea exactă a suprafeței de teren ce a constituit obiect al concesiunii și identificarea terenului ce constituie obiect al retrocedării prin T.P. nr._/9.12.2011 în favoarea recurenților R. V. și I. I. A..
În acest sens se impunea efectuarea unei expertize topo care să fie dispusă în contradictoriu cu intimatul reclamant în calitate de concesionar și recurenții care invocă titlul de proprietate emis în baza Legii 18/1991.
În soluționarea cauzei sunt necesare a se face probe referitoare la situația juridică a terenului concesionat, respectiv dacă acesta se afla la momentul concesiunii la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar pentru retrocedare în baza cererilor formulate de persoanele îndreptățite; care a fost actul concedentului în baza căruia a concesionat terenul din contractul litigios; dacă pe terenul identificat ca făcând parte din contractul de concesiune și respectiv titlul de proprietate există construcții și persoanele titulare ale dreptului de proprietate asupra acestuia.
În raport de aceste elemente rămase nelămurite în primă instanță, vor fi aplicate dispozițiile legilor reparatorii și cele de drept comun în temeiul cărora a fost încheiat contractul de concesiune, precum și obligațiile părților ce derivă din starea de fapt completă ce va fi stabilită de instanță.
Pentru motivele arătate, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat soluția fără a cerceta fondul cauzei, motiv pentru care, în conformitate cu disp. art.312 pct.5 c.pr.civ., va admite recursurile și va casa hotărârea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, vor fi analizate și celelalte critici invocate de recurenți, urmând a fi soluționate în aplicarea legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții-pârâți UAT D. T. S., R. V., I. I. A. împotriva sentinței civile nr.3849/21.10.2012 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. în contradictoriu cu intimatul-reclamant F. H. N., având ca obiect anulare act.
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2014.
Președinte, C. P. | Judecător, C. M. | Judecător, V. R. |
Grefier, M. B. |
Red.MCM
Dact.CNB
Ex.2/17.03.2014
Cod operator 2626
Jud. fond G. D.
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 4729/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 3757/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
