Pretenţii. Sentința nr. 1132/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1132/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 333/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 333/2014
Ședința publică de la 01 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător C. M.
Grefier N. C. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant S. Județean De Urgență Dr. Tr. S. împotriva sentinței civile nr.1132/17.03.2014 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S., intimat fiind F. B. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa părților, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care, nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. T. S. sub nr._, reclamantul S. Județean de Urgență D. T. S., în contradictoriu cu pârâtul F. B. S., a solicitat ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de 543 lei plus dobânzi și penalități până la data plății efective cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 20.01.2008 pârâtul F. B. S. a fost internat în cadrul unității spitalicești, în urma unui accident rutier, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 20.01._08, iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 543 lei, în baza art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A mai arătat că, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”
A menționat faptul că deși pârâtul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nicio dovadă din care să reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, dacă a depus plângere penală sau dacă se află vreun dosar pe rol în acest sens și ținând seama că termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe bugetare, completat cu refuzul părții vătămate de a transmite date referitoare la numele persoanei vinovate, a formulat prezenta cerere de chemare în judecată pentru recuperarea sumei datorate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art.19 din C.proc. pen.
A precizat că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare.
Cererea de chemare în judecată nu a fost însoțită de înscrisuri doveditoare.
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către reclamant a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194-197 C.p.civ., și cu respectarea dispozițiilor art. 200 alin. 1 și 2 C.p.civ., prin rezoluția președintelui de complet învestit cu soluționarea cererii, s-a pus în vedere reclamantului să completeze lipsurile cererii de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 200 alin. 2 c.p.civ. respectiv să depună la dosarul cauzei înscrisurile doveditoare, în 2 exemplare.
La data de 20.12.2013 reclamantul a depus la dosarul cauzei decont – pârât și biletul de ieșire din spital, îndeplinind obligațiile stabilite în sarcina sa.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat pârâtului un exemplar al cererii de chemare în judecată și înscrisurilor depuse, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Pârâtul F. B. S. nu a formulat întâmpinare.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legală, verosimilă, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria D. T. S. a pronunțat sentința civilă nr.1132/17.03.2014 prin care a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria D. T. S. a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar (filele 8-9), instanța reține faptul că pârâtul F. B. S. a primit îngrijiri medicale în cadrul Spitalului Județean de Urgență D. T. S.– Secția chirurgie infantilă, fiind internat în perioada 20.01._08.
Reclamantul nu a specificat exact cauza vătămărilor suferite de pârât, afirmând că este vorba de un accident rutier.
Reclamantul a invocat în susținerea cererii atât dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, cât și dispozițiile art. 19 Cod procedură penală.
În ceea ce privește referirile făcute la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța constată că textul de lege invocat de reclamant este inoperant împotriva pârâtului, deoarece pârâtul nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Conform art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății – persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora.
Prin urmare, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 nu se poate solicita tragerea la răspundere civilă pentru cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală a victimei agresiunii sau accidentului decât a unei terțe persoanei (alta decât victima) care să fie răspunzătoare de daunele aduse sănătății persoanei spitalizate. În cauza dedusă judecății, prejudiciului încercat de reclamant (cheltuielile de spitalizare) sunt consecința directă a raportului de drept născut în temeiul legii între unitatea spitalicească reclamantă și pârât, raport în baza căruia reclamantul a acordat îngrijiri medicale pacientului.
Acest raport de drept are la bază dispozițiile normative prevăzute chiar de legea invocată de reclamantă, respectiv Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.
Conform art. 92 din Legea nr. 95/2006 – (1) Acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului. Aceasta va include și misiunile de salvare aeriană și navală. (2) Acordarea asistenței medicale publice de urgență nu poate avea un scop comercial.
Potrivit art. 91 din Legea nr. 95/2006 – (7) Asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurată de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale, iar conform art. 93 din Legea nr. 95/2006 – (1) Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, bugetul Ministerului Administrației și Internelor, precum și prin bugetele altor ministere și instituții cu rețea sanitară proprie, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări
Având în vedere că legea nu face nici un fel de distincție între cazurile în care persoanele victime ale accidentelor sau agresiunilor necesită intervenții medicale de urgență (după cum acestea sunt sau nu asigurate), obligația unității spitalicești de a acorda asistență medicală are la bază un temei legal, atât în situația în care persoana spitalizată este asigurată, cât și în situația în care aceasta nu este spitalizată (urmând ca prejudiciul să fie recuperat de la terțul vinovat de producerea agresiunii sau accidentului, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006).
Deși se invocă în cauza de față culpa pârâtului de a nu fi depus diligențe pentru a afla numele făptuitorului și de a aduce la cunoștință împrejurarea că a depus plângere penală sau stadiul vreunui dosar aflat pe rolul instanțelor, reclamantul nu face dovada înștiințării pârâtului în acest sens.
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea formulata de reclamantul S. Județean de Urgență D. T. S. împotriva pârâtului F. B. S..
Împotriva acestei soluții, în termen legal a declarat apel reclamantul S. Județean De Urgență Dr. Tr. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A solicitat admiterea apelului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond si pe cale de consecința, obligarea pârâtului la plata sumei de 543 lei, plus dobânzi și penalități până la data plății.
A arătat apelantul că, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei menționate mai sus, sumă ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de spitalizare suportate de către instituția reclamantă cu acordarea serviciilor medicale în perioada 20.01.-23.01.2008, când pârâtul a fost internat la S. Clinic Județean de Urgență D. T. S..
Având in vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății: "persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivii legii au obligația să repare prejudiciul cauzal furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionale de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora" iar spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile elective ocazionate de asistenta medicala acordata, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit art. 15 din MSF și CNAS nr._ și art. 313 din Legea 95/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze casei de asigurări de sănătate cheltuielile de spitalizare de la persoanele vinovate.
Instanța de fond a pronunțat sentința fără a ține scama de faptul că reclamantul s-a aflat în imposibilitatea de a cunoaște făptuitorul/autorul accidentului, pârâtul fiind singura persoană care avea cunoștință de acesta.
Mai arată apelantul că, spitalul a chemat in judecata pe pârât, după ce acesta a fost înștiințat despre debit și rugat să comunice date/documente din care să reiese cine este autorul faptei, dacă a depus plângere penală sau dacă se află vreun dosar pe rol în acest sens și în urma cărora unitatea spitalicească să facă demersurile necesare pentru recuperarea debitului și virarea sumei către CAS M..
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor formulate se constată că apelul nu este întemeiat.
Așa cum a reținut și instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 313 din Legea nr.95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
De asemenea, în același act normativ se prevede posibilitatea subrogării furnizorului de servicii medicale în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate, spitalul dobândind calitatea procesuală a acestora în procesele aflate pe rolul instanțelor judecătorești.
Urmează a se constata însă, că textul de mai sus se aplică doar în cazul proceselor pe rolul instanțelor de judecată ce privesc persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, nu și în cazul de speță, când cererea de cheltuieli este îndreptată împotriva victimei însăși.
În situația în care persoana spitalizată a fost victima unei agresiuni, față de prevederile art. 313 alin.1 din Legea 95/2006și art.1 pct.34 din OUG 72/2006, calitate procesuală pasivă nu are persoana spitalizată, indiferent dacă victima este sau nu asigurată, ci autorul faptei datorită căruia a fost necesară spitalizarea.
Prevederile indicate anterior sunt în conformitate și cu practica europeană prin care se acordă protecție victimelor faptelor ilicite, iar unitatea spitalicească nu poate pretinde victimei să identifice autorul faptei.
Faptul că, victima, F. B. S. nu a făcut demersuri pentru identificarea autorului accidentului nu îi poate fi imputat acestuia ca „o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu”, așa cum susține apelantul, fapta ilicită fiind a autorului accidentului, nu a victimei.
În aceste condiții se apreciază că, în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, motiv pentru care în condițiile art. 480 alin. 1 N. C.pr.civ., urmează a fi respins apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelantul reclamant S. Județean De Urgență Dr. Tr. S., având Cod fiscal_ și sediul în D. T. S., Splai M. V. nr. 4, județul M., împotriva sentinței civile nr.1132/17.03.2014 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S., intimat fiind F. B. S., având CNP_ și domiciliul în D. T. S., .. 229, ., având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2014
Președinte, L. B. | Judecător, C. M. | |
Grefier, N. C. B. |
Red. MCM
Dact. CNB
Ex.4/ 09 Iulie 2014
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1428/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1383/2014. Tribunalul... → |
|---|
