Pretenţii. Sentința nr. 1428/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1428/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 324/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 324/2014
Ședința publică de la 01 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător A. B.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamantul S. C. Județean de Urgență C., împotriva sentinței civile nr. 1428/03.04.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul pârât Gogâltan A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța potrivit dispozițiilor art.244 alin.3 din Noul Cod de Procedură Civilă declară cercetarea procesului încheiată și în temeiul dispozițiilor art.394 din Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată închise dezbaterile.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, tribunalul constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 18.12.2013 sub nr._/225/2013 reclamantul S. C. Județean de Urgență C. în contradictoriu cu pârât G. A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 380,78 lei reprezentând contravaloarea zilelor de îngrijiri medicale acordate acestuia.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 19.04.2010 pârâtul Gogilea A. a fost internat în cadrul unității spitalicești, fiind victima unei agresiuni, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 19.04.2010 – 21.04.2010, iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 380,78 lei.
A mai arătat că, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
A menționat faptul că deși paratul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nici o dovadă din care să reiese numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penală sau dacă se afla vreun dosar pe rol in acest sens.
A precizat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului, respectiv existenta faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existenta legăturii de cauzalitate intre fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția făptuitorului.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art. 998 și art. 999 C.civil.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
La cererea de chemare în judecată a fost atașat decont de cheltuieli privind pe pârâtul Gogilea A..
La data de 14.01.2014 pârâtul a depus la dosar întâmpinare (fila 14), prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât acesta a fost victima unei agresiuni, descriind totodata imprejurările concrete in care i-au fost provocate leziunile, leziuni ce i-au fost provocate de numitul T. L.. A precizat că potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale. În cazul de față persoana vinovată de producerea leziunilor nu este pârâtul, acesta fiind victima leziunilor.
Reclamantul nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
La termenul din 03.04.2014 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile atașate la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1428/03.04.2014 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins acțiunea reținând următoarele:
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă, rezultă că parata M. I. a beneficiat de servicii medicale de urgenta, fiind internată la Secția Ortopedie a Spitalului Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin în perioada 22.08.2008 – 25.08.2008, astfel cum rezultă din foaia de observație clinică generală întocmită de unitatea medicală sus amintită (fila 10), parata fiind victima unei agresiuni.
Cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea pârâtei M. I. în perioada sus amintită s-au ridicat la suma de 432 lei, potrivit decontului de cheltuieli întocmit de unitatea medicala (fila 9)
În ceea ce privește referirile făcute de reclamantă la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța a constatat că textul de lege invocat de aceasta este inoperant împotriva pârâtei, deoarece pârâta nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006, persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgențelor medico chirurgicale.
Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora acordarea asistentei medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului.
Instanța a apreciat ca nefiind întemeiate susținerile reclamantei în sensul că pârâta in calitate de persoana vătămată trebuie sa suporte aceste cheltuieli întrucât acesta nu a depus la unitatea medicala dovezi privind numele făptuitorului sau dacă acesta a formulat plângere penală împotriva persoanei vinovate.
Legiuitorul prin instituirea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 a urmărit consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate. Instanța apreciază ca fiind absurd a considera ca persoana vătămata printr-un fapt propriu sa beneficieze de asistenta medicala de urgenta gratuita, pe când persoana vătămata prin fapta unui terț sa fie obligata la plata acestui serviciu. Acest raționament este susținut si de argumentul potrivit căruia in situația in care persoana vătămata ar fi avut calitatea de persoana asigurata, prin aplicarea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-ar realiza o plata nedatorata.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamantul S. C. Județean de Urgență C., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin acțiunea introdusă, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 613,35lei, sumă ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de spitalizare suportate cu acordarea serviciilor medicale pârâtului, internat la S. C. Județean de Urgență C., ca urmare a unui accident de circulație /agresiune.
Având în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivii legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora”, iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debilul reprezentând cheltuielile elective ocazionate de asistenta medicala acordată, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația să le restituie către Casa de Asigurări de Sănătate D..
A mai arătat că, acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată — adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006 fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fii create excepții în drept.
Dispozițiile art. 313 din Legea nr.95/2006 se coroborează cu dispozițiile art. 998 și 999 cod civil conform cărora omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce l-a cauzat, dar și de acela ce a fost cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa. Din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul că pârâtul avea obligația să efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția agresorului/autorului accidentului, chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii în instanță, astfel, se poate prezuma că pârâtul își recunoaște culpa prevăzută de dispozițiile art. 998-999 c. civ., constând în omisiunea sau neglijența de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada că starea sănătății sale a fost afectată prin fapta altei persoane care ar răspunde față de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art. 313 din Legea nr.95/2006.
De asemenea, practica judiciară a stabilit că și o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când nu depune minimum de diligente pentru a identifica autorul faptei ilicite, iar în situația în care din culpa beneficiarului îngrijirilor ori serviciilor medicale acordate, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, el poate fi obligat la repararea prejudiciului.
În motivele de apel a mai susținut că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea reclamantei fără să facă aplicarea dispozițiilor art. 313 din Legea nr.95/2006 potrivit cărora, S., în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul de la persoanele care au cauzat debitul, iar intimatul fiind victima unei agresiuni are obligația să restituie cheltuielile suportate din Fondul național de asigurări de sănătate către Casa de Asigurări de Sănătate. Că, pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar cheltuielile făcute de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate de Fondul național de asigurări de sănătate.
Ținând cont de dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății "pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuala a acestora " iar, spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudicial cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din fondul național de asigurări de sănătate.
A susținut faptul că, sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale accidentelor de circulație/agresiunilor, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speță S. C. Județean de U. C. și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
A precizat că, spitalul a chemat în judecată pârâtul, după ce acesta a fost înștiințat despre debit și rugat să comunice date /documente din care să reiese cine este autorul faptei și în urma cărora să facă demersurile necesare pentru recuperarea debitului și virarea sumei către CAS D..
S. nu deține date sau documente privind persoanele care au produs fapta decât evidența persoanelor spitalizate .
S. raportează lunar situația pacienților ca fiind victimele accidentelor /agresiunilor, Casei de Asigurări de Sănătate D., care ulterior îi solicită banii încasați pe fiecare caz în parte .
În concluzie a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare și pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata debitului menționat reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate în cadrul Spitalului C. Județean de U. C. precum și aplicarea disp. art.242 alin.2 Cod Procedura Civila.
Intimatul - pârât nu a formulat întâmpinare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate potrivit motivelor formulate și în conformitate cu dis part. 479 alin1 C pr civilă, instanța constată apelul nefondat .
Astfel, potrivit art. 478 C pr civilă, prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. Părțile nu se vor putea folosi înainte instanței de apel de alte motive decât cele invocate în prima instanță, și totodată nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
În același timp potrivit art. 148 alin 1 C pr civilă, cererea de chemare în judecată care investește instanța trebuie să cuprindă în mod obligatoriu pe lângă numele și calitatea părților și respectiv obiectul cererii, temeiul juridic al acțiunii prin arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se sprijină cererea.
Instanța investită cu soluționarea cererii, este ținută să judece cauza în limitele investirii, implicit prin prisma temeiului juridic invocat.
În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, reclamanta precizează ca temei juridic dis part. 313 din Legea 95/1996 potrivit cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată.
Urmează a se constata că, textul de mai sus se aplică doar în cazul proceselor în curs de judecată ce privesc persoanele care prin faptele lor aduc atingere sănătății altei persoane, nu și în cazul de speță, când acordarea de cheltuieli este îndreptată împotriva victimei însăși.
Prin urmare, în raport de temeiul juridic invocat în acțiunea introductivă și care nu poate fi schimbat în căile de atac, sentința atacată este temeinică și legală, urmând ca apelul să fie respins ca nefondat, făcându-se aplicarea art. 480 alin 1 C pr civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul ca nefondat, formulat de apelantul reclamantul S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., jud. D., C.F._, împotriva sentinței civile nr. 1428/03.04.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimatul pârât G. A., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., județul M., având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2014, la sediul Tribunalului M..
Președinte, V. N. | Judecător, A. B. | |
Grefier, M. B. |
Red. N.V./BM
4ex/10.07.2014
Jud. fond C. F.
Cod operator 2626
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 7246/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 1132/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
