Pretenţii. Sentința nr. 871/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 871/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 428/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 428/2014
Ședința publică de la 09 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător V. N.
Judecător C. E. C.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta pârâtă . SRL împotriva sentinței civile nr. 871 din 03.07.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Orașul S. - prin P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință după care;
Instanța a invocat excepția perimării recursului de față;
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 30.01.2012, sub nr._, reclamantul ORAȘUL S., prin primar a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâtului . SRL la plata sumei de 2010,91 lei cu titlu de folosință pe ultimii 3 ani ai unei suprafețe de 9,26 mp, suprafață pe care o ocupă societatea pârâtă în imobilul Casa de Cultură S., aflată în domeniul public al orașului S., precum si să se dispună evacuarea pârâtei din acest spațiu.
În fapt, reclamantul a arătat că societatea pârâtă ocupă spațiul în suprafața de 9,26 mp, situată în imobilul Casa de Cultură S., desfășurând activități in domeniul cablu-TV, fără a plăti chirie pe o perioadă de 3 ani. Pârâta nu deține aprobare din pareta C.L. S. pentru închirierea sau concesionarea suprafetei de 9,26 mp si nicio obligatie contractuală izvorâtă dintr-un contract legal de închiriere sau concesionare cu Primăria orașului S..
Sustine că în prealabil a fost îndeplinită procedura prev. de art.720 ind.1-5 C.p.civ., sens in care a convocat societatea pârâtă la conciliere, iar față de adresa de convocare nr._/10.11.2011, pârâta nu s-a conformat, fapt ce a condus la încheierea procesului verbal nr._/12.12.2011, care certifica indeplinirea prevederilor impuse de art.720 ind.1 C.p.civ.
Cererea a fost întemeiată pe disp.art.998-999 C.civ.vechi, Lg.213/1999.
Ulterior, la data de 20.03.2012, reclamantul și-a precizat aciunea în sensul că solicită ca pârâta să fie obligată să evacueze spatiul in suprafata de 9,26 mp, suprafață pe care o ocupă societatea pârâtă în imobilul Casa de Cultură S., aflată în domeniul public al orașului S..
În dovedire cererii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: procesul verbal nr._/12.12.2011 intocmit de Primaria orasului S., dovada de comnicare a acestuia catre pârâtă, adresa nr._/10.11.2011 emisă de Primăria orasului S., fisă de calcul, schiță.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat exceptia inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Cu privire la aceasta exceptie, a sustinut ca actiunea in evacuare este un instrument juridic la indemana proprietarului sau posesorului unui imobil, pentru apararea folosintei bunului său. De aceea, in esenta actiunii in evacuare nu intra raporturile locative. Proprietarul unui imobil nu poate recurge la calea actiunii in evacuare impotriva celui ce-i ocupa bunul daca nu exista raporturi locative. Imobilul în speță ar fi ocupat in prezent de pârâtă care nu dispune de vreun titlu care sa justifice stapanirea bunului, fapt recunoscut si acceptat de catre reclamant.
De vreme ce intre parti nu s-a incheiat niciodata un contract de inchiriere cu privire la bunul imobil din speță, reclamantul nu este indreptatit sa solicite evacuarea din imobil, aceasta avand la dispozitie actiunea in revendicare.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, sustinand ca societatea . SRL a preluat drepturile de exploatare a rețelei cablu-TV S. ca urmare a cesiunii drepturilor de la ..
Consiliul Local s-a obligat să pună la dispoziția . un spațiu în vederea unei bune desfășurări a activității, fiind emisă o hotărâre a Consiliului Local. . s-a obligat la racordarea acestei instituții la rețeaua cablu-TV, recum si furnizarea gratuită a serviciilor pe toată durata de existență a acesteia. Considera ca si-a indeplinit obligațiile asumate prin caietul de sarcini al licentei emise, a construit reteaua calblu-TV, a dezvoltat-o si modernizat-o continuu.
La data de 09.11.2004 . a cesionat toate drepturile de exploatare ale acestei retele catre pârâtă.
Mai arată că a dezvoltat reteaua deja existentă, a modernizat-o, ultima reautorizare fiind emisa in anul 2010, asa cum rezultă din certificatul tip de furnizor de retele sau servicii de comunicatii electronice, emis de ANCOM – nr._/17.08.2010.
Conform înțelegerii, Consiliul Local S. a pus la dispozitia ., o incapere, in aceasta functionand si in prezent Biroul de relatii cu publicul al . SRL, iar din anul 1994 furnizarea serviciului de TV prin cablu către Primăria orasului S., Consliul Local S. si Casa de Cultura S. a fost gratuită. Mai mult, in vederea unui parteneriat si a unei bune colaborari, a efectuat diverse sponsorizari catre comunitate si catre autoritatile locale.
Dispozitiile invederate de reclamant – 998-999 C.civ.vechi, reglementeaza materia raspunderii civile delictuale, iar conditiile ce trebuie sa fie indeplinite pentru atragerea raspunderii delictuale pentru fapta proprie sunt utmatoarele: existenta unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, legatura de cauzalitate intre acestea, precum si vinocatia celui care a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta celui care a actionat. In speta aceste conditii nu sunt indeplinite.
Prejudiciul nu are un caracter cert, nefiind sigut atat in privinta existentei, cat si cu privire la modalitatea de evaluare.
Conditia ca prejudiciul sa nu fi fost reparat este neindeplinita avand in vedere ca parata a oferit contraprestatii pentru folosinta imobilului in litigiu, iar prejudiciul la care se refera reclamantul a fost evaluat la suma de 2010,91 lei in mod arbitrar si unilateral.
Fapta paratei de a folosi un spatiu pus la dispozitie prin Hot.C.L.S. in vederea exercitarii unei activitati de interes public nu constituie fapta ilicita, iar aceasta folosinta nu poate fi calificata drept un abuz de drept.
Reclamantul nu a receptionat niciodata vreo factura prin care sa fie obigata parata la plata si niciun alt instrument de plată.
P. încheierea de ședință din data de 06.04.2012 instanța a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii în evacuare invocata de pârâtă prin întampinare, întrucat cauza acțiunii în evacuare o constituie ocuparea fără titlu a imobilului de către pârâta și voința reclamantului de a face ca această ocupare să înceteze. Dacă imobilul este ocupat în mod abuziv de către o persoană proprietarul este lipsit de două din cele trei atribute fundamentale ale dreptului de proprietate, posesia și folosința, iar pentru reîntregirea dreptului de proprietate, acesta poate uza deopotrivă atât de o acțiune în revendicare, cât și de o acțiune în evacuare.
Pe calea acțiunii în revendicare poate fi apărat cel mai bine dreptul de proprietate al reclamantului care se pretinde proprietar, însă, atâta vreme cât se solicită posesia și folosința, exercitarea acestui drept poate avea loc și pe calea unei acțiuni în evacuare.
Condiționarea acțiunii în evacuare de existența unui contract de închiriere sau locațiune nu are suport legal și reprezintă o încălcare a principiilor de drept procesual civil. De altfel, și în situația existenței unui astfel de contract, pentru a se putea obține evacuarea se va cere mai întâi rezilierea sau nulitatea contractului și numai după după aceea evacuarea. P. urmare, în momentul în care instanța duspune evacuarea contractul nu mai este în ființă rămânând față în față proprietarul cu persoana care nu mai deține niciun titlu locativ asupra imobilului.
Raționamentul conform căruia, în absența unui raport juridic locativ între părți, reclamantul nu poate exercita împotriva pârâtului decât o acțiune în revendicare, afectează nejustificat dreptul de acces la un tribunal reglementat ca o componentă materială a dreptului la un proces echitabil prev. de art. 6 CEDO.
În ședința publică din data de 21.09.2012, reclamantul a precizat că, în ceea ce privește cel de-al doilea capăt al acțiunii, solicita contravaloarea lipsei de folosinta a spatiului in litigiu, pe ultimii 3 ani.
P. sentința civilă nr.1646/02.11.2012 a Judecătoriei S. s-a admis exceptia inadmisibilității cereri de chemare în judecată și s-a respins cererea de chemare in judecată ca inadmisibilă, reținând că reclamanta a introdus acțiunea fără a fi îndeplinită procedura prealabilă prev. de art. 720 ind.1 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul ORAȘUL S. prin primar, iar prin decizia nr.220/R/18.02.2013 Tribunalul Mehedinti a admis recursul formulat, împotriva sentintei mai sus mentionate, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
P. decizia nr.220/R/18.02.2013 Tribunalul Mehedinti a retinut că dispozițiile art. 7201 c.p.civ. (în forma în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată) reglementează, într-adevăr, obligația reclamantului de a încerca, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă cu cealaltă parte, însă doar în situația în care cererea sau procesul este unul evaluabil în bani și derivă din raporturi contractuale între profesioniști, procedura concilierii prealabile nefiind obligatorie în toate procesele de natură comercială, astfel cum greșit a reținut instanța de fond care, în motivarea soluției a redat forma avută de către art. 7201 c.p.civ. până la data de 25 noiembrie 2010. Astfel fiind, și văzând că pretențiile reclamantei nu derivă din raporturi contractuale, se constată că, aceasta nu avea obligația prevăzută de lege de a îndeplini procedura concilierii prealabile.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr. de dosar_ .
În soluționarea cauzei, din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către Primăria S. pentru a comunica dacă urmare a hotărârii nr.51/2002 a Consiliului Local S., s-a desfășurat licitația și care a fost actul final.
Cu adresa nr.9423/25.06.2013 Primăria orașului S. a comunicat instanței că ulterior adoptării HCL nr.51/2002 nu s-a realizat procedura de organizare a unei licitații publice pentru ocuparea spațiului din imobilul Casa de Cultură S., situație în care nici până în prezent nu exista un contract de închiriere a acestui spațiu.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:
Judecătoria S. prin sentința supusă recursului a admis acțiunea în evacuare formulată de către reclamantul ORAȘUL S. prin P..
S-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul în suprafață de 9,26 mp., ocupat în clădirea Casei de Cultură S..
A fost respinsă ca rămasă fără obiect acțiunea în pretenții formulată de reclamantă.
A fost obligată pârâta . SRL la 415,45 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, potrivit anexei 4 din HG 963/2002 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al orașului S., reclamanta este proprietara clădirii Casei de Cultură S. în suprafață de 966 m.p.
Conform art. 14, 15 din Legea 215/1998, închirierea bunurilor proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale se aprobă prin hotărâre a consiliului local, iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia. Închirierea bunurilor proprietate publică se face prin licitație publică, în condițiile legii.
Conform susținerilor reclamantei, necontestate de către pârâtă, o suprafață de 9,26 m.p. din incinta Casei de Cultură S. este ocupată din anul 1993 de către . SRL, cesionar al ., care a construit și exploatat o rețea de televiziune prin cablu în orașul S..
Pârâta susține că a ocupat acest spațiu în baza unei hotărâri a Consiliului local, fără a proba această susținere.
Se constată că prin hotărârea nr. 51/2002 a CL S. s-a aprobat scoaterea la licitație în vederea închirierii unui spațiu în incinta Casei de Cultură S., în suprafață de 16 m.p., în vederea amenajării unui post de transmisiuni prin cablu prin participarea a cel puțin două firme autorizate.
Din adresa nr. 9423/25.06.2013 a Primăriei S. reiese că hotărârea nr. 51/2002 a rămas fără finalitate, întrucât nu s-a realizat procedura de organizare a licitației publice pentru ocuparea spațiului.
Implicit nu s-a putut încheia nici contract de închiriere cu societatea pârâtă, care a continuat însă să funcționeze în incinta Casei de Cultură S., cu toleranța proprietarului până la data formulării cererii de chemare în judecată.
Conform art. 554 al. 2 rap. la art. 555 al. 1 Cod civil, proprietatea publică este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
În speță, reclamanta nu poate beneficia de prerogativele dreptului de proprietate asupra spatiului de 9,26 m.p. din incinta Casei de Cultură S. datorită faptei pârâtei, care îl ocupă fără drept.
Dreptul locativ poate fi dobândit numai prin contract de închiriere, a cărui proba se face prin înscris. Pârâta nu a prezentat la dosar contractul de închiriere încheiat cu reclamanta. Faptul că până în prezent reclamanta i-a permis să folosească spațiul, nu îi conferă nici un drept locativ pârâtei.
Apărarea pârâtei, în sensul că evacuarea presupune ca o condiție prealabilă existența unui contract de locațiune nu este întemeiată.
Până la . legii 134/2010, privind Codul de procedură civilă, literatura juridică și practica judiciară au susținut admisibilitatea acțiunii în evacuare a persoanei care ocupă fără drept un imobil-clădire, inclusiv pe calea ordonanței președințiale, cu respectarea condițiilor prev. de art. 581 din codul de procedură civilă de la 1865. În prezent, soluția statuată în practică a fost legiferată, făcând obiectul titlului XI din legea 134/2010, intitulat evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs pârâtă . SRL, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată din 19 noiembrie 2013, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 242 alin.1 pct. 1 c.pr.civ.
Potrivit art. 248 din Codul de procedura civila, orice cerere de chemare in judecata, contestație, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept chiar împotriva incapabililor, daca a rămas in nelucrare din vina parții timp de un an.
Constatând că de la data pronunțării încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii;
Instanța, în baza art.248 și urm Cpciv, urmează a constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul formulat de recurenta pârâtă . SRL, cu sediul in Drobeta Turnu Severin, ., jud. Mehedinti,împotriva sentinței civile nr. 871 din 03.07.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Orașul S. - prin P., cu sediul în S., ., jud. M..
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2014.
Președinte, A. M. | Judecător, V. N. | Judecător, C. E. C. |
Grefier, L. I. |
MA/LI/4 ex
Data:17.12.2014
Jud.fond.F. A.
Con fidențial cod.op.2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 583/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 2598/2015. Tribunalul... → |
|---|
