Pretenţii. Sentința nr. 583/2014. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 583/2014 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 767/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 767/A/2014
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant B. I. împotriva sentinței civile nr.583/23.04.2014 pronunțată de Judecătoria Vănju M. intimați fiind S. F., G. L. M., având ca obiect,pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. D. pentru apelantul reclamant, lipsă intimații pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că, prin serviciul registratură intimații pârâți prin apărătorul lor ales au depus la dosar concluzii scrise.
Apărătorul ales al apelantului reclamant a depus la dosar împuternicire avocațială,chitanță privind achitarea onorariului de avocat. A solicitat încuviințarea probei testimoniale pentru a face dovada celor susținute prin motivele de apel, respectiv că nu a fost treierată toată suprafața de grâu, deoarece combina s-a defectat.
Instanța respinge cererea de probatoriu solicitată de apărătorul ales al apelantului reclamant, ca nefiind concludentă, deoarece la instanța de fond a fost administrată proba cu martori și cea cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra apelului de față;
Avocat M. D. pentru apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii instanței de fond considerând-o netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Vînju M. la data de 19.06.2013, reclamantul B. I. a chemat în judecată pe pârâții Stanaia F. și G. L. M., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții în solidar la plata sumei de 4000 lei, reprezentând contravaloarea grâului pentru suprafața de teren de 1 ha, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, în vara anului 2011, pârâtul i-a treierat grâul de pe un teren in suprafața de 1 Ha, teren aflat pe raza ., jud. M., situat în tarlaua 15, .> Reclamantul a arătat că, a apelat la pârât, solicitându-i sa-i înapoieze recolta de grâu obținută, dar acesta a refuzat, invocând ca si el i-a treierat in anul 2009, grâul după un teren în suprafața de 1,8 ha.
Acesta a menționat că, a încercat de mai multe ori sa ajungă la o înțelegere cu pârâți, spunându-le ca nu el este cel care le-a treierat in vara anului 2009 recolta si nu cunoaște nici persoana care i-a recoltat-o, dar acesta a refuzat orice înțelegere pe cale amiabilă.
Astfel, neputând sa ajungă la nici o înțelegere cu pârâții, s-a adresat cu plângere penala împotriva numitului Stanaia F., pentru infracțiunea de furt, faptă prevăzuta de art. 208 cod. penal, iar P. de pe lângă Judecătoria Vînju M., a dispus neînceperea urmării penale. Împotriva Ordonanței Procurorului de netrimitere in judecata, reclamantul a făcut plângere la P.-procuror, care a menținut soluția data de procuror.
De asemenea, a mai arătat că, a formulat plângere împotriva rezoluției P.-procurorului, în baza art.278 ind. 1 cod. proc. pen., iar prin sentința penala nr. 56/21.03.2013 a Judecătoriei Vinju M. s-a respins plângerea împotriva prim-procurorului de netrimitere in judecata.
Reclamantul a precizat că, el a arat, discuit, cultivat terenul în suprafața de un ha, iar pârâții, după o înțelegere prealabila, i-au recoltat producția.
A mai arătat faptul că, în declarațiile date la politie in faza de urmărire penala, ambii pârâți au recunoscut faptul ca i-au treierat producția de grâu de pe suprafața de 1 ha, după o înțelegere prealabilă.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.998-999 C. civ.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar: copie s.c. nr.56/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Vînju M., județul M. în dosarul nr._, copie referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, rezoluția din data de 12.06.2012 pronunțată în dosarul nr.1215/P/2011 de P. de pe lângă Judecătoria Vînju M., județul M., rezoluția din data de 30.07.2012 pronunțată în dosarul nr.241/II/2/2012, de P. de pe lângă Judecătoria Vînju M., județul M., copie proces verbal, împuternicire avocațială, chitanță privind dovada achitării taxei judiciare de timbru, copie înscris privind schimb de teren 2010, copie titlu de proprietate nr._/27.03.1995.
Pârâții, legal citați, au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, arătând că, nu sunt îndeplinite condițiile care ar angaja răspunderea lor. In acest sens au susținut că, așa cum a stabilit și P. de pe lângă Judecătoria Vânju M. în dosar nr. 1215/P/2012, nu se poate reține săvârșirea de către pârâți a unei fapte care să fi provocat reclamantului un prejudiciu, în contextul în care au recoltat în baza înțelegerii avute cu reclamantul, pentru a recupera prejudiciul suferit anterior, deoarece acesta își însușise recolta lor.
Totodată, pârâții au menționat că, reclamantul nu poate face dovada contrară aspectelor reținute de P. de pe lângă Judecătoria Vânju M. în dosarul nr. 1215/P/2012, cu privire la existența faptei și vinovăției pârâților existând chiar autoritate de lucru judecat. Deși nu s-a dispus trimiterea în judecată, legea procedural penală prevede posibilitatea controlului instanței de judecată, în temeiul art. 278 ind. l C. p. p., cu privire la legalitatea soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată. Cum reclamantul chiar a uzat de instituția plângerii prev. de art. 278 ind. l C. p. p., iar instanța judecătorească a cenzurat soluția procurorului, nu mai poate pretinde în acest cadru procesual să facă dovada contrară cu privire la existența faptei și vinovăției pârâților.
În drept, pârâții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art.205-208 C.p.c.
În dovedirea celor invocate a solicitat proba cu martorii D. G. și M. C..
La termenul de judecată din data de 05.02.2014, instanța văzând și disp. art. 248 c.pr.civ., a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat ridicată de pârâți prin întâmpinare.
Av. Z. M. pentru pârâți a solicitat admiterea excepției având în vedere rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Vînju M..
Av. M. D. pentru reclamant a solicitat respingerea excepției.
Instanța având în vedere că, numai hotărârile definitive au putere de lucru judecat a respins excepția autorității de lucru judecat ridicată de pârâți prin întâmpinare.
În ședința publică din data de 26.02.2014, au fost interogați pârâții și audiați sub prestare de jurământ martorii D. G. (f.57), M. C. (f.58), D. D. (f.59) și B. M. (f.60), declarațiile acestora fiind consemnate în scris, semnate conform legii și atașate la dosar.
La același termen de judecată, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize agricole în cauză, care să răspundă la următoarele obiective: expertul să precizeze producția de grâu realizată la ha în ani 2009, 2010 și 2011 pe raza localității Obîrșia de Cîmp, . și să se stabilească c/valoarea producției realizate. În acest sens, fiind desemnat expert în cauză în persoana doamnei V. E. cu un onorariu provizoriu de 600 lei.
La data de 14.03.2014, prin serviciul registratură a fost depus raportul de expertiză tehnică judiciară, din cuprinsul căruia s-a reținut că, împreună cu părțile s-au deplasat în teren, la locul litigiului, unde s-au documentat despre gradul de fertilitate a terenului din zonă, potențialul de producție a terenului. În continuare a purtat discuții cu părțile referitoare la tehnologia de producție aplicată, modul de realizare și valorificare a producțiilor de grâu, prețurile practicate pe piața liberă a produselor agricole din zonă.
Astfel, a estimat că, în anul 2009 pe raza comunei Obîrșia de Cîmp, satul Izîmșa, producția de medie grâu realizată a fost de 3000 kg/ha; în anul 2010 producția medie de grâu realizat a fost de 3800 kg/ha; în anul 2011 producția medie de grâu realizat a fost de 4000 kg/ha.
Prețurile medii de vânzare a grâului a fost de: 0,47 lei/kg în anul 2009; 0,59 lei/kg în anul 2010; 0,80 lei/kg în anul 2011.
În concluzie, pe raza comunei Obîrșia de Cîmp, satul Izîmșa: producția medie de grâu realizată în anul 2009 a fost de 3000 kg/ha; producția medie de grâu realizată in anul 2010 a fost de 3800 kg/ha; producția medie de grâu realizată în anul 2011 a fost de 4000 kg/ha.
Așadar, contravaloarea producției realizate în anul 2009: 3000 kg X 0,47 lei = 1410 lei; contravaloarea producției realizate în anul 2010: 3800 kg X 0,59 iei = 2242 lei; contravaloarea producției realizate în anul 2011: 4000 kg X 0,80 lei = 3200 lei.
La dosarul cauzei a fost depusă adresa nr.5138/31.03.2014 emisă de Direcția Județeană de S. M..
Pârâții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert V. E..
În acest sens, expert. V. E. a depus la dosar supliment la raportul de expertiză prin care a arătat că, împreună cu părțile s-au deplasat în teren, la locul litigiului, unde s-au documentat despre gradul de fertilitate a terenului din zonă, potențialul de producție a terenului. În continuare a purtat discuții cu părțile referitoare la tehnologia de producție aplicată, condițiile pedoclimatice din zonă pe fiecare an în parte.
Acesta a arătat că, datele de la INS Direcția Județeană de S. M. reprezintă producția medie de grâu/ha realizată în județul M., ori, instanța a solicitat producția medie de grâu/ha realizată în anii respectivi pe terenul agricol din localitatea Izimșa.
Astfel, contravaloarea producției agricole a fost estimată împreună cu părțile ținând cont de modul de realizare și valorificare a producțiilor de grâu, prețurile practicate pe piața liberă a produselor agricole din zonă.
Judecătoria Vînju M. prin sentința supusă apelului a respins acțiunea civilă având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul B. I..
A fost obligat reclamantul la plata către pârâți a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că ,prin prezenta acțiune, reclamantul a solicitat ca pârâții să fie obligați în solidar la plata sumei de 4000 lei, reprezentând contravaloarea grâului pentru suprafața de teren de 1 ha, cu cheltuieli de judecată.
Conform dispozițiilor art. 998-999 din Codul civil din 1865 persoana care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare, chiar și pentru cea mai ușoară culpă.
Pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală se cer a fi îndeplinite cumulativ patru condiții și anume: existenta unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, un raport de cauzalitate intre prejudiciu și fapta ilicită și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, deoarece, potrivit principiului general, ea este cea care reclamă ceva in justiție.
Se constată că, reclamantul prin probele solicitate în susținerea acțiunii, nu a reușit să producă dovezi pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală a pârâților, întrucât deși a făcut dovada existenței prejudiciului, nu a făcut dovada faptei ilicite a pârâților, condiție prevăzute de art. 998 C.civ., mai exact faptei săvârșite de către pârâți, constând în recoltarea producției de grâu de pe suprafața de 1 ha de teren situat în T 15 P 33 pe raza comunei Obîrșia de Câmp îi lipsește caracterul ilicit.
Din înscrisurile depuse la dosar, declarațiile martorilor D. G. (f.57), M. C. (f.58), D. D. (f.59), B. M. (f.60) și răspunsul la interogatoriul luat pârâtului Gornovicianu L. M., rezultă că în anul 2009 reclamantul a recoltat, din greșeală, grâul cultivat de către pârâți pe o suprafață de teren de 1,82 ha. După acest fapt, părțile s-au înțeles ca în anul următor, pârâții să recolteze și ei grâul cultivat de reclamant de pe o suprafață egală de teren,pentru a-și recupera paguba. Pe baza acestei înțelegeri în anul 2010 pârâții au recoltat grâul de pe un teren pus la dispoziție de reclamant, însă numai suprafața de 0,75-0,80 de ha, fiind nemulțumiți de producția obținută. Au căzut de acord ca diferența de 1 ha să fie recoltată în anul următor, astfel că în anul 2011 pârâții au recoltat suprafața de 1 ha de teren cultivat cu grâu de către reclamant, situat în T 15 P 33 pe raza comunei Obîrșia de Câmp.
Fapta ilicită este definită în practica judiciară și în doctrină ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. În măsura în care victima prejudiciului a fost de acord, încă înainte de producerea faptei, ca autorul acestei fapte să acționeze într-un anumit mod, deși exista posibilitatea cauzării unei pagube materiale, caracterul ilicit al faptei este înlăturat și, odată cu el, este înlăturată și răspunderea.
În speță, pârâții au recoltat în anul 2011suprafața de 1 ha de teren cultivat cu grâu de către reclamant cu consimțământul reclamantului, dat în împrejurările mai sus descrise. Instanța reține sub acest aspect, că deși reclamantul a omis să arate în cererea de chemare în judecată împrejurările în care pârâții i-au recoltat cultura de grâu, a recunoscut implicit situația de fapt prin întrebările formulate pentru interogatoriul pârâtului Gornovicianu.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamantul B. I., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel apelantul reclamant a reținut că în mod eronat instanța de fond a respins acțiunea, deoarece apelantul a făcut dovada că pârâții i-au treierat grâul,iar fapta acestora este ilicită,nu este adevărată, apelantul precizând că a treierat din greșeală suprafața de 1,8 ha de grâu de pe terenul intimaților, dar între timp s-a defectat combina ,treierând decât două brazde de grâu.
In anul următor apelantul le-a pus la dispoziție pârâților terenul cu grâu, însă aceștia după ce l-au treierat au spus că producția de grâu este prea slabă. Apelantul le-a oferit grâu din magazia sa ,dar aceștia l-au refuzat.
Pârâții s-au dus la terenul apelantului și i-au treierat grâul fără ca acesta să fie anunțat.
Apelantul și-a întemeiat cererea pe disp. art.466-480 c.pr.civ.
In procedura prealabilă intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la disp. art. 476 și urm c.pr.civ tribunalul constată că este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost investită cu soluționarea acțiunii având ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 4000 lei reprezentând contravaloare grâu recoltat de aceștia de pe terenul proprietatea reclamantului întemeiată în drept pe disp. art. 998-999 din vechiul cod civil ce reglementează răspunderea civilă delictuală.
În mod corect s-a reținut de către instanță că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții printre care și existența unei fapte ilicite a pârâților, faptă prin care, încălcându-se normele dreptului subiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând altei persoane .
În situația dedusă judecății probele administrate în cauză nu au demonstrat caracterul ilicit al faptei pârâților aceștia recoltând suprafața cultivată cu grâu ca urmare a faptului că în anul 2009 apelantul le-a treierat din greșeală o suprafață de 1,8 ha de grâu și a convenit cu pârâții ca aceștia să-și recupereze grâul în anii următori ( declarațiile martorilor audiați în cauză și răspunsurile la interogatoriu ale reclamantului apelant ) .
Cum caracterul ilicit al faptei pârâților nu a fost dovedit tribunalul reține că, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea și prin urmare apelul fiind nefondat va fi respins .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul . formulat de apelantul reclamant B. I., cu domiciliul în ., satul Izimșa, județul M., împotriva sentinței civile nr.583/23.04.2014 pronunțată de Judecătoria Vănju M. intimați fiind S. F., G. L. M., ambii cu domiciliul în ., satul Izimșa, județul M.,ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, L. I. |
OMC/LI/ 5 ex.
Data 6.01.2015
Jud.fond.C. C. E..
Confidențial cod.op.2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 234/2014. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 871/2014. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
