Revendicare imobiliară. Decizia nr. 462/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 462/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 11-04-2012 în dosarul nr. 462/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 462/R
Ședința publică de la 11 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător L. B.
Judecător C. Z.
Grefier D. D.
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de pârâții V. V. și V. N., împotriva sentinței civile nr. 1794 din 20.12.2011 pronunțată de Judecătoria Strehaia, intimați fiind reclamanții B. V., B. Nicolița și pârâtul P. C. Breznița M., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că dezbaterile asupra recursului au fost consemnate în încheierea din data de
09 aprilie 2012, ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia sub nr._, reclamanții B. V. și B. Nicolița în contradictoriu cu V. V. și V. N., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2500 mp., ce face parte din suprafața totală de 4600 mp teren extravilan arabil, situat în T 94, P 17 din TP 5998/07.11.2002 eliberat pe numele D. C., în prezent fiind proprietarii de drept și obligarea la plata recoltei ce sar fi putut obține de pe ultimii 3 ani de pe acest teren și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că la data de 06 iulie 2004 prin înscrisul intitulat act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 596 emis de BNP P. C., au cumpărat de la numitul D. C., conform TP nr. 5998/07.11.2002, suprafața de 4600 mp teren extravilan arabil situat în tarlaua 94, . la N-De 2478, la E- B. Victot, la S-B. V., la V- V. N., teren aflat pe raza com. B. M., ., prețul vânzării fiind de 2.000.000 lei pe care vânzătorul D. C. l-a primit în întregime.
Reclamanții precizează că din suprafața de teren pârâții V. V. și V. N., din anul 2004 au ocupat suprafața de 2500 mp din totalul suprafeței de 4600 mp teren arabil, pe care au înființat anumite culturi de grâu, porumb și în prezent refuză să îl lase în deplină și liniștită posesie.
Cererea de chemare în judecată nu este motivată în drept.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar în copie actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 596/06.07.2004 și titlul de proprietate nr. 5998/07.11.2002.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
Instanța din oficiu a administrat proba cu înscrisuri, proba cu martorii, M. C., D. A., V. G., P. A. și S. N., proba cu interogatoriul atât al reclamantului B. V. cât și al pârâților V. V. și V. N., proba cu expertiză agricolă în specialitatea topografie.
Martorul D. A. a declarat că în loc. Făuroaia există punctul numit Fântânile P. unde părțile din dosar dețin teren iar în punctul Fântânile P. reclamantul muncește un teren de la o mătușă și respectiv T. V.. Martorul mai declară că nu știe dacă reclamantul a moștenit terenul de la părinții săi.
Martorul M. C. a declarat că părțile din dosar se învecinează cu terenul în localitatea Făuroaia în punctul numit Fântânile P., iar în punctul F. Popilor reclamantul muncește un teren de la o rudă îndepărtată T. V.,și tot acolo reclamantul mai are un teren pe care
l-a cumpărat. Martorul mai declară că reclamantul a moștenit un teren de la mama sa, însă acesta nu se află în punctul La F. P., ci într-o altă parte.
Martorul V. G. V. a declarat că părțile din dosar au terenurile învecinate în punctul F. P., iar pârâtul V. V. a muncit terenul vecin cu cel al reclamantului până în anul 2009, iar V. N. îl muncește și în prezent.
Martorul P. A. a declarat că pârâtul V. V. a moștenit o suprafață de 80 de m. de F. P.. Martorul mai arată că în anul 2010 terenul pârâților nu a mai fost cultivat ci doar terenul reclamantului a fost cultivat de acesta.
Martorul S. N. a declarat că reclamanții au moștenit în punctul numit Fântânile P., iar un alt punct care să poarte denumirea de La F., nu există. Martorul mai declară că pârâții nu dețin teren în acest punct.
Prin sentința civilă 1794/20.12.2011 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._, a fost admisă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului P. comunei B. M. si respinsă acțiunea față de acest pârât ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă; s-a admis in parte actiunea formulată de reclamanții B. V. și B. Nicolița în contradictoriu cu pârâții V. V. și V. N.; au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și linistită posesie suprafața de 2038 mp teren extravilan, situat în comuna Breznița M., ., categoria de folosință "arabil" T 94 P 17, cu următorii vecini: la N – De 2478, la E – B. V., la S – B. V., la V – V. N.; a fost obligat paratul V. V. sa plăteasca reclamanților suma de 1215 lei, reprezentând contravaloarea producției agricole de cereale, obținute pe ultimii 3 ani, prin ocuparea suprafețelor aparținând reclamantului.; a fost obligat pârâtul V. N. să plăteasca reclamanților suma de 1777 lei, reprezentând contravaloarea producției agricole de legume si pășune, obținută pe ultimii 3 ani, prin ocuparea suprafețelor apartinând reclamantului; au fost obligați pârâții să platească reclamanților suma de 776,6 lei, reprezentând cheltuieli de judecată ce urmează a fi suportate in mod egal de către pârâți.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 596/06.07.2004, reclamanții sunt proprietarii unui teren arabil extravilan în suprafață de 4600 mp, situat pe raza comunei Breznița M., . în T 94 P 17, având ca vecini la N- De 2478, E – B. V., S – B. V., V – V. N.. Prima instanță a reținut că numai reclamantul are titlu privind proprietatea bunului revendicat, iar V. G. autorul pârâților doar figurează înregistrat în registrul agricol cu o suprafață de 2200 mp menționați în punctul ” Fîntîna P. ”.
Instanța a reținut de asemenea urmare administrării probelor că, pârâții au ocupat de la reclamanți suprafața de 2038 mp din terenul înscris în contractul de vânzare-cumpărare, că terenul în litigiu se află în posesia și folosința pârâtului V. V., este cuprins în actul de vânzare-cumpărare nr.596/06.07.2004, că pe teren nu se află identificate construcții și nu este afectat de detalii de sistematizare și utilități.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prima instanță a concluzionat că reclamanții opun un titlu de proprietate în privința suprafeței de teren revendicate, în schimb pârâții exercită posesia fără a prezenta titlu, motiv pentru care posesia lor este nelegitimă, astfel încât capătul de cerere privind revendicarea a fost admis.
Faptul că pârâții ar fi îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul ce figurează în registrul agricol ( 2200 mp) în calitate de moștenitori ai defunctului V. G., nu este de natură a nega dreptul de proprietate al reclamanților asupra suprafeței revendicate, și implicit dreptul acestora de a intra în posesia bunului lor.
Cât privește captul de cerere privind obligarea pârâților la plata c/val. recoltei ce s-ar fi putut obține pe ultimii trei ani de pe terenul revendicat, prima instanță a reținut că terenul în ltigiu se află în posesia pârâților, iar posesia exercitată de aceștia este de rea credință câtă vreme nu a exibat un titlu asupra terenului, l-au cunoscut pe fostul proprietar D. C., iar reclamanții le-au făcut cunoscută calitatea lor de proprietari, cerându-le totodată eliberarea terenului.
În plus din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză a reieșit că terenul este pretabil cultivării cerealelor, iar o parte este pășune, astfel încât reclamanții sunt îndreptățiți la contravaloarea fructelor ce le puteau obține de pe acest teren.
Împotriva hotărârii mai susmenționate au declarat recurs recurenții-pârâți V. V. și V. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au motivat în esență că prin sentința atacată, instanța de fond a dispus în mod greșit obligarea recurenților să lase în deplină proprietate suprafața de 2038 mp, fără a ține seama că V. V. deține de pe urma autorului său V. I G. 0,22 ha în punctul „F. P.”, așa cum rezultă din fila RA 1959/1963, iar V. G. deține 0,60 ha, așa cum rezultă din fila RA 1959-1963 fila 78, terenuri pentru care au formulat cerere de reconstituire în baza Legii 18/1991.
Recurenții au criticat expertiza întocmită în cauză sub aspectul că aceasta nu a stabilit cu certitudine dacă punctul „ F. P.” este unul și același cu punctul” la fântână”, fiind necesară suplimentarea probei cu martori.
Cu privire la lipsa de folosință a terenului, au susținut că măsurătorile expertului au fost făcute pentru o suprafață totală de 0,25 ha, iar terenul pretins ocupat de recurenți este 2038 mp.
Au susținut că producția calculată de expert pe un teren de 0,04 ha, ca fiind o producție rezultată ca urmare a cultivării cu roșii, castraveți, varză nu poate fi luată în considerare, deoarece terenule este situat în extravilan, iar cultivarea cu astfel de produse și recoltarea în condiții optime ar necesita consum de apă pentru udare.
Au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea cererii.
Intimații B. Nicolița și B. V. au depus întâmpinare.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, potrivit disp. art. 3041 C.pr.c., se rețin următoarele:
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 596/06.07.2004, intimații-reclamanți B. Nicolița și B. V. sunt proprietarii unui teren arabil extravilan în suprafață de 4600 mp, situat pe raza comunei Breznița M., . în T94 P17, având ca vecini la N- De 2478, E - B. V., S-B. V., V-V. N..
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că, autorul pârâților figurează înregistrat în registrul agricol al comunei cu o suprafață de 2200 mp, situați în punctul „F. P.”. Concluziile expertului sunt clare în privința ocupării de către pârâții-recurenți a suprafeței de 2038 mp de la reclamanții-intimați, fiind lipsit de relevanță așa cum corect a reținut prima instanță, faptul că reclamanții excercită posesia și asupra altor terenuri situate sau nu în același punct.
Cum acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul care nu posedă bunul urmărește să i se recunoască dreptul de proprietate și să redobândească posesia lui de la persoana care îl deține, fără a fi proprietară, și cum în cauza dedusă judecății recurenții-pârâți exercită posesia fără a avea un titlu, fiind insuficientă înscrierea în registrul agricol a suprafeței, așa cum se invocă în motivele de recurs în mod corect prima instanță a admis petitul privind revendicarea motivelor de recurs, neputând fi reținute.
Nu se pot reține nici criticile aduse raportului de expertiză în ce privește acțiunea în revendicare și nici necesitatea completării probatoriului prin audierea de noi martori, prima instanță formându-și convingerea în soluționare prin interpretarea coroborată a tuturor probelor administrate: acte, martori, expertiză tehnică.
Întemeiate însă, sunt criticile aduse hotărârii în privința capătului de cerere privind pretențiile, respectiv lipsa de folosință a terenului. La stabilirea c/val. producției agricole de care au fost lipsiți reclamanții pentru anii 2008, 2009 și 2010, expertul a avut în vedere mai multe suprafețe care însumate formează 0,25 ha, suprafață mai mare decât terenul ocupat de 2038 mp.
Cum, instanța s-a pronunțat având în vedere suprafața de teren de 0,25 ha identificată de expert, se apreciază că judecătorul nu a stăruit prin toate mijloacele pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului și fiind încălcat principiul rolului activ, hotărârea urmează să fie casată parțial în ce privește acest capăt de cerere, fiind necesară completarea probatoriului cu o expertiză agricolă care să stabilească c/val. producției agricole de care au fost lipsiți reclamanții-intimați în cei trei ani. Față de înscrisul depus la dosar, fila 101, se vor înlătura motivele de recurs legate de aspectul că pe suprafața de 0,04 ha, nu s-ar putea cultiva legume, susținerea fiind infirmată chiar de către recurenți.
Pentru considerentele expuse, recursul urmează să fie admis, casată parțial sentința cu privire la petitul privind pretenții și reținută cauza spre rejudecare în privința acestui petit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâții V. V. și V. N., împotriva sentinței civile nr. 1794 din 20.12.2011 pronunțată de Judecătoria Strehaia, intimați fiind reclamanții B. V., B. Nicolița și pârâtul P. C. Breznița M..
Casează parțial sentința cu privire la petitul având ca obiect pretenții.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Reține cauza pentru rejudecarea petitului-pretenții.
Fixează termen la 23.04.2012, cu citarea părților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Aprilie 2012
Președinte, F. M. | Judecător, L. B. | Judecător, C. Z. |
Grefier, D. D. |
Red.B.L./D.D.
19.04. 2012
Jud. fond N. V. Ș.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 418/2012. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 949/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
