Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 107/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 107/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 27-03-2012 în dosarul nr. 107/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 107
Ședința publică de la 27 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Grefier I. M. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul I. I. D. și pe pârâtul S. R., reprezentat prin M. Finanțelor P., Direcția Generală a Finanțelor P. M., având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat G. Nuța pentru reclamant, martorul G. Ș., lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință după care a fost ascultat martorul G. Ș., potrivit dispozițiilor art.196 cod procedură civilă, răspunsurile acestuia fiind consemnate în procesul verbal atașat la dosar.
Avocat G. Nuța pentru reclamant depune la dosar un chestionar și chitanța nr. 46/30.01.2012 reprezentând onorariu avocat, solicitând efectuarea unei noi expertize pentru evaluarea celor 22 ha de teren care în prezent sunt pădure-salcâm.
Instanța față de probele administrate respinge proba cu expertiza solicitată de apărătorul reclamantului apreciind că aceasta nu este utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă acordă cuvântul pe fond.
Avocat G. Nuța solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată considerând că reclamantul e îndreptățit la primirea despăgubirilor materiale, iar în privința despăgubirilor morale lasă soluția la aprecierea instanței, cu cheltuieli expertiză, transport și onorariu avocat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3.11.2009, reclamantul I. I. D. a chemat în judecată pârâții S. R. prin M. Finanțelor P. și Direcția Finanțelor P. M., pentru a se constata caracterul politic al deportării sale și a părinților săi în perioada 1951-1956, să fie obligați pârâții să plătească daune morale în cuantum de 50.00 lei și materiale în cuantum de 130.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
In motivare a arătat că este fiul numiților I. I. și I. M., în prezent decedați, iar de la data de 18.06.1951 și până la 1.03.1956 aceștia au fost strămutați din localitatea de domiciliu, satul Cîrjei, com. Hinova în ., jud.Călărași, el născându-se în acea localitate la 15.02.1953.
A susținut că părinții săi au fost transportați în vagoane destinate transportului de animale până în localitatea de destinație, iar acolo li s-a dat o bucată de pământ pentru a-și construi o casă, pe care au edificat-o din pământ bătut, trăind în condiții subumane, îndurând frigul, mizeria și bolile, neputând să se deplaseze mai mult de 5 km de . arătat că la momentul plecării părinții săi au lăsat pământul animalele, uneltele agricole, grâne, o casă mobilată și multe alte lucruri, la întoarcerea acasă nu au mai nimic, fiind obligați să reconstruiască casa, bunurile pierdute fiind: un cazan de fabricat țuică, o batoză de treierat,o zdrobitoare de struguri, tior original clasa I. pentru selectat grâu, plug Mistreț nr. 5, o grapă pentru tractor, prășitoare, car doi boi ,vacă cu vițel, peste 1000 păsări, casa ce a trebuit a fi reconstruită, toate aceste bunuri însumând 130.000 lei.
In final, au arătat că a beneficiat de prevederile DL 118/1990, primind o indemnizație de 690 lei lunar, care nu acoperă însă adevăratul prejudiciu moral și material suferit de el și părinții săi, în perioada deportării, dar și ulterior.
Pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în motivare susținând că reclamantul nu face dovada că măsura administrativă ar fi fost dispusă prin unul din actele normative enumerate de art. 3 din legea 221/2009 iar reclamantul nu este îndreptățit la măsuri reparatorii cu titlu de daune morale câtă vreme art. 5 alin. 1 din legea 221/2009 se referă la persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic. S-a arătat că prin actele normative anterioare, respectiv OUG 214/1999 și DL nr.118/1990, reclamanți și autorii săi au beneficiat de repararea prejudiciilor de ordin material și moral.
Prin sentința civilă 338 din 28 iunie 2010 a Tribunalului M. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP M. și s-a respins acțiunea față de aceasta. S-a admis în parte acțiunea și s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative luate împotriva reclamantului și părinților acestuia în perioada 18.06._56. S-au respins cererile privitoare la obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul și S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P..
Pârâtul a criticat admiterea cererii privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative luată față de familia reclamantului.
Reclamantul a motivat apelul susținând că strămutarea din localitatea de domiciliu constituie măsură administrativă cu caracter politic și are dreptul de a solicita obligarea statului român la acordarea unor despăgubiri morale. S-a făcut o descriere a situației de fapt, a condițiilor în care a trăit familia reclamantului după strămutare și s-a arătat că daunele morale se cuvin în temeiul legii_. S-a criticat soluția de respingere a cererii de acordare a despăgubirilor materiale.
Prin decizia civilă nr. 373/04 noiembrie 2010, C. de A. C. a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond cu următoarea motivare.
S-a reținut că stabilind corect că părinții reclamantului au făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, tribunalul a soluționat greșit cererea de acordare a despăgubirilor morale.
Astfel, art. 5 alineat 1 din Legea 221/2009 stabilește că orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, se poate adresa instanței de judecată. Litera a) din acest alineat prevede posibilitatea de a cere obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare iar litera b) stabilește acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă a obținut reparația în condițiile legilor anterioare.
C. general de reglementare a drepturilor patrimoniale recunoscute de lege, rezultat din interpretarea logică și teleologică a prevederilor art. 5, privește toate persoanele, atât cele condamnate politic, cât și cele care au făcut obiectul unor măsuri administrative politice în perioada de referință, care beneficiază de dreptul la despăgubiri morale și/sau materiale.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat să excludă în mod categoric de la despăgubiri pentru prejudiciul moral persoanele care au făcut obiectul unor măsuri politice administrative, ar fi folosit ca tehnică legislativă, același procedeu utilizat la redactarea art. 5 alin. 1 lit. b din lege, potrivit cu care se acordă despăgubiri materiale pentru bunuri confiscate, dacă nu au fost restituite sau nu s-au obținut anterior despăgubiri în echivalent, în scopul evitării unei duble reparații. Așadar, ar fi trebuit să se prevadă expres că un astfel de prejudiciu moral a fost deja acoperit prin aplicarea Decretului Lege 118/1990, ori, dimpotrivă, în cuprinsul Legii 221/2009 se arată că măsurile stabilite prin decretul anterior nu sunt afectate.
Concluzia este aceea că sunt îndreptățite la repararea prejudiciului moral și persoanele care au fost victima unor măsuri administrative cu caracter politic, care nu a fost satisfăcut adecvat prin legea veche.
Cum reclamantul a făcut dovada că autorii săi au fost supuși unei măsuri administrative cu caracter politic, fiind dislocați în județul Călărași, timp de 5 ani, în temeiul art. 5 acesta poate solicita obligarea statului la acordarea unor despăgubiri morale.
Mai mult, prin OUG 62/2010 s-au modificat dispozițiile legii_, stabilindu-se că despăgubiri morale se cuvin atât persoanelor condamnate politic, cât și celor ce au fost supuși unei măsuri administrative cu caracter politic.
Prima instanță a interpretat și aplicat greșit disp. art. 5 alin. 1 lit. a din Legea 221/2009, soluționând litigiul fără a intra în cercetarea fondului.
Împotriva soluției adoptate de C. de A. C. prin d.c.nr.373/04 noiembrie 2010, în termen legal a declarat recurs pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., recurs care prin decizia civilă nr._ a ÎCCJ a fost respins ca nefondat.
Cauza a fost înregistrată pentru rejudecare la Tribunalul M., la data de 24.11.2011 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată și reține următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat să se constate caracterul politic al deportării sale și a părinților săi în perioada 1951-1956, să fie obligați pârâții să plătească daune morale în cuantum de 50.00 lei și materiale în cuantum de 130.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Daunele materiale au fost solicitate pentru următoarele bunuri: cazan țuică, batoză de treierat, zdrobitoare struguri, trior casa I pentru selectat grâu, plug Mistreț nr. 5, grapă pentru tractor, prășitoare, car, 2 boi, vacă cu vițel, 100 păsări, bunuri mobile, reconstruire casă demolată.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu martori, fiind audiat în cauză G. Ș. și proa cu expertiza tehnică de specialitate pentru evaluare bunuri, probă respinsă de instanță, având în vedere și faptul că s-a efectuat o astfel de expertiză și în primul ciclu procesual, iar pentru evaluarea terenurilor s-a apreciat că aceasta nu este utilă cauzei.
La data de 31.01.2012 s-a formulat precizare de acțiune prin care reclamantul a solicitat acordarea daunelor materiale și pentru suprafața de 22 ha teren arabil, menționând că pentru acesta nu a primit niciun fel de despăgubire.
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârătei Direcția Generală a Finanțelor P. M. se constată că, față de dispozițiile art.4 alin.4 din legea 221/2009-care statuează că cererile având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile aduse persoanelor ca urmare a aplicării unei măsuri administrative cu caracter politic sau a unei condamnări cu același caracter în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 se judecă în contradictoriu cu statul, reprezentat prin M. Finanțelor P.- aceasta este întemeiată, pârâta neavând legitimitate procesuală pasivă în astfel de acțiuni, împrejurarea că, în art.5 alin.2 din același act normativ este stipulat că hotărârile pronunțate în astfel de cauze sunt puse în executare de M. Finanțelor P. prin direcțiile sale din fiecare județ, neconferind calitate procesuală acestor direcții.
În ceea ce privește primul petit – constatarea caracterului politic al măsurii deportării - instanța îl va respinge, constatând că măsura dispusă față de familia reclamantului constituie de drept măsură administrativă cu caracter politic conform disp. art. 3 alin. 1 lit. e din Legea nr. 221/2009. Astfel, acest aspect rezultă din hotărârea aflată la fila 15 din dosarul Curții de A. C., conform căreia dislocarea a fost dispusă în temeiul deciziei nr. 200/1951.
În ceea ce privește acordarea daunelor morale se constată că această cerere este neîntemeiată din considerentele ce urmează:
Reclamantul și-a întemeiat cererea pentru acordarea despăgubirilor morale pe dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr.221/2009, dispoziții care ulterior, prin Decizia nr.1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 15 noiembrie 2010, au fost declarate neconstituționale, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere art. 31 alin. 1 din Legea 47/1992 și dispozițiile art. 147 din Constituție potrivit cărora, decizia prin care o normă de drept a fost declarată neconstituțională își încetează efectele după 45 zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen dispozițiile sunt suspendate de drept.
La data soluționării acțiunii de față termenul de 45 zile prevăzut de textul constituțional a expirat, astfel că acțiunea este lipsită de temei juridic.
Așadar, ca o consecință a respectării caracterului general obligatoriu a deciziilor Curții Constituționale prin care a fost constatată neconstituționalitatea dispozițiilor art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009,cererea reclamantului pentru acordarea de daune morale va fi respinsă.
În ceea ce privește cererea pentru acordarea despăgubirilor materiale, tribunalul constată că este întemeiată în parte din următoarele considerente:
Potrivit disp.art.5 al.1 lit.b din legea nr.221/2009, cu completările ulterioare, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 s-au care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acestuia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată obligarea statului la :b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valoric al bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor bunuri imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și un ele măsuri adiacente ,cu modificările și completările ulterioare.
În speță, reclamantul a făcut dovada faptului că tatăl său a avut în proprietate următoarele bunuri: cazan țuică, batoză de treierat, zdrobitoare struguri, trior casa I pentru selectat grâu, plug Mistreț nr. 5, grapă pentru tractor, prășitoare, car, 2 boi, vacă cu vițel, 100 păsări, conform înscrisurilor depuse la dosar la filele 8,9,10,11,12,13,15 și declarației martorului audiat în cauză.
Instanța reține că reclamantul nu a dovedit proprietatea asupra terenului de 22 de ha, chestionarul invocat și aflat la fila 42 din dosar nefăcând dovada proprietății, pentru a se face această dovadă fiind necesar un act translativ sau constitutiv de drepturi.
De asemenea, reclamantul a mai menționat generic faptul că i-au fost confiscate bunuri mobile fără a preciza în ce constă acestea și fără a dovedi proprietatea sau confiscarea lor. Nu se vor avea în vedere nici cheltuielile efectuate de acesta pentru refacerea casei, acestea neconstituind nici bunuri mobile, nici imobile și nefiind menționate în cuprinsul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009.
Din proba testimonială administrată în cauză, rezultă că la reîntoarcerea în B. reclamantul și autorii săi au găsit casa devastată fără nici un bun dintre cele menționate în acțiune, aceste bunuri fiind ridicate de Primar și de Miliția din localitate după plecarea familiei.
Prin urmare având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, instanța apreciază întemeiată în parte cererea pentru acordarea despăgubirilor materiale constând în contravaloarea bunurilor confiscate, valoarea acestora fiind stabilită prin expertiza întocmită în primul ciclu procesual (fila 63) de către expert P. E..
În temeiul disp. art. 274 cod proced. civ. instanța va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1909 lei.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a DGFP M. și respinge acțiunea față de aceasta.
Admite în parte acțiunea precizată față de pârâtul S. R. prin M. finanțelor P..
Respinge petitul privind constatarea caracterului politic al măsurii strămutării.
Respinge petitul privind acordarea daunelor morale.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de_ lei reprezentând contravaloare bunuri confiscate.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1909 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.03.2012, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. Z. | ||
Grefier, I. M. G. |
CZ/DR;ex.5
Cod operator 2626
6.04.2012
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 298/2012. Tribunalul... | Actiune in regres. Decizia nr. 416/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
