Contestaţie la executare. Decizia nr. 298/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 08-03-2012 în dosarul nr. 298/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 298/R
Ședința publică de la 08 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător V. R.
Judecător C. P.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-contestatoare S. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr.6406/14.12.2011 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimații B. I., B. G., M. I., AFP Dr.Tr.S., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a luat act că s-a depus la dosar prin serviciul registratură dovada achitării taxei de timbru în sumă de 256,50 lei și 6 lei timbru judiciar mobil.
Întrucât s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 cod procedură civilă, instanța potrivit dispozițiilor art.150 cod procedură civilă, a constatat încheiate dezbaterile și a reținut-o pentru soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil, constată următoarele ;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. T. S. sub nr._, contestatoarea . a formulat contestație împotriva intimaților B. I., B. G., M. I., Administrația Finanțelor P. Dr.Tr.S. cu privire la procesul-verbal de distribuire a prețului din 20.09.2011 întocmit în cadrul dosarului execuțional nr.207-208/E/2010 al B. P. M. solicitând îndreptarea acestuia în sensul distribuirii sumelor de 1736 lei și 266 lei către S. C. ci nu către AFP M. și M. I..
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat în fapt, că în mod greșit executorul judecătoresc a procedat la distribuirea cu prioritate a sumelor de 1736 lei către AFP M. și 266 lei către M. I., întrucât . are asupra imobilului situat în Șimain, Cl.Craiovei, nr.210 un drept de ipotecă de rang I, astfel că avea prioritate înaintea altor creditori.
În dovedirea acțiunii, a depus în copie, proces-verbal încheiat în 20.09.2011, comunicare, decizie de impunere(f.5-8).
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria D. T. S. a pronunțat sentința civilă nr.6406/14.12.2011 prin care a respins cererea formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimații B. I., B. G., M. I., Administrația Finanațlor P. Dr.Tr.S. .
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor articolului 771 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, la transferul dreptului de proprietate și al desmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel:
a) pentru construcțiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum și pentru terenurile de orice fel fără construcții, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv:
- 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
- peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv;
b) pentru imobilele descrise la lit. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani:
- 2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
- peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv.
Prin actul întocmit în faza de executare silită – act de adjudecare, a avut loc un transfer al dreptului de proprietate prin acte juridice între vii, astfel încât executorul judecătoresc în mod legal a procedat la reținerea și distribuirea sumei de bani către organele financiare.
În acest fel, se distribuie către creditorul ipotecar sumele ce rezultă în urma valorificării bunului, adică suma ce rămâne la dispoziția executorului după ce au fost achitate impozitele pe transferul proprietății și cheltuielile de executare.
Împotriva soluției adoptată de Judecătoria D. T. S. prin sentința civilă nr.6406/14.12.2011, în termen legal a declarat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a reținut ca distribuirea cu prioritate către Administrația Finanțelor P. a mun. D. T. S. a sumei de 1.736,00 RON a fost făcută în mod legal de executorul judecătoresc .
Prin hotărârea dată, prima instanță a omis să se pronunțe față de distribuirea sumei de 266,00 RON către M. I. .
Un alt motiv de recurs vizează faptul că, în mod greșit instanța de fond a reținut că executorul judecătoresc a procedat în mod corect la distribuirea către Administrația Finanțelor P. a municipiului D. T. S. a sumei datorate de debitorul urmărit cu titlu de impozit pe venitul de transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal .
Referitor la mențiunea instanței potrivit căreia subscrisa ,,nu a făcut dovada ca suma primită în urma executării silite nu a fost îndestulătoare pentru acoperirea debitului”, așa cum reiese din procesul verbal încheiat la data de 20 septembrie 2011, creanța deținută de S. C. SRL împotriva debitorului B. I. și B. G. era în cuantum de 35.688,76 Euro .
Așadar suma de 77.962,00 RON distribuită către subscrisa de către executorul judecătoresc nu a fost îndestulătoare pentru acoperirea debitului, ea reprezentând doar 50% din valoarea totală a creanței înregistrată în favoarea subscrisei în baza Contractului de credit nr.2904 din data de 25.07.2007 .
Totodată, față de contestația subscrisei cu privire la modul de distribuire a sumelor de către executorul judecătoresc, consideră ca fiind irelevantă cerința instanței către S. C. SRL de a face dovada acoperirii debitului prin suma depusă prin procesul verbal.
Examinând sentința recurată din prisma criticilor aduse cât și în raport de art. 304 ind.1 C.pr.civ. tribunalul constată că recursul este întemeiat din următoarele motive:
Prin acțiunea introductivă de instanță, contestatoarea S. C. SRL a contestat procesul verbal de distribuire a prețului încheiat la 20.09.2011 în dosarul de executare nr.207-208/E/2010 al B. P. M. în sensul distribuirii sumelor de 1736 RON și 266 RON către contestatoare ci nu către AFP Dr.Tr.S. și M. I., invocând ca și temei juridic al contestației dispozițiile art. 570 al.2 C.pr.civ.
Potrivit disp.art. 129 al.4 C.pr.civ. „cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare”.
În speță, instanța de fond și-a motivat soluția pe un alt temei juridic(art. 77 ind.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal ) decât cel invocat de contestator (art. 572 al.2 C.pr.civ.), fără însă a pune în discuție acest temei juridic, fapt ce constă în încălcarea principiului contradictorialității și dreptului la apărare.
De asemenea, după cum se observă din considerentele sentinței, instanța de fond nu a soluționat cauza nici în ceea ce privește contestația față de M. I. .
Procedând astfel, instanța de fond a pronunțat o sentință susceptibilă de casare cu trimitere spre rejudecare, situație față de care, în temeiul art. 312 C.pr.civ., tribunalul va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea soluționării cauzei în limitele cu care a fost investită .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-contestatoare S. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr.6406/14.12.2011 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimații B. I., B. G., M. I. și AFP Dr.Tr.S..
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 08 Martie 2012, la sediul Tribunalului M. .
Președinte, C. M. | Judecător, V. R. | Judecător, C. P. |
Grefier, M. B. |
CP/DR;ex.2;
2.04.2012
j.f. D. Z..
Cod operator 2626
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 23-03-2012, Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 107/2012.... → |
|---|
