Despăgubiri Legea nr.221/2009. Încheierea nr. 473/2013. Tribunalul MUREŞ

Încheierea nr. 473/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 4697/102/2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._ (Număr în format vechi 5816/2012)

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

ÎNCHEIERE CIVILĂ Nr. 473/2013

Ședința publică din data de 12 februarie 2013

Completul compus din:

Președinte: A. B.

Grefier: S. D.

Cu participarea Ministerului Public reprezentat prin d-nul procuror F. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul M..

Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulate de reclamanta H. I. cu domiciliul în Reghin, ., jud. M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 30 ianuarie 2013, din partea D.G.F.P. M. în numele pârâtului, întâmpinare cu respectarea formalității multiplului exemplar și prin care solicită comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul din Târgu-M., .. 1-3, jud. M.. Totodată, se constată depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 8 februarie 2013, din partea reclamantei H. I., o cerere de renunțare la judecată. De asemenea, se constată încheiat de grefierul de ședință proces-verbal privind efectuarea verificărilor în conformitate cu prevederile art. 95 alin. 1 ind. 1 din Hotărârea nr. 387/2005.

Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței să ia act de renunțarea reclamantei la judecarea acțiunii.

Instanța reține cauza în pronunțare asupra cererii de renunțare la judecarea acțiunii formulată de reclamantă.

TRIBUNALUL,

P. cererea înregistrată la data de 2012 la Tribunalul M., formulată de reclamanta H. IrinaHajdu împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, s-a cerut instanței pronunțarea unei hotărâri prin care:

- să se constate caracterul politic al măsurii prizonieratului și a deportării în URSS, în perioada 20.02.1944 – 04.07.1948, a soțului său, H. F.;

- să fie obligat pârâtul la plata sumei de 60.000 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin măsura suportată de soțului său;

- să fie obligat pârâtul la plata sumei de 60.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daunele materiale cauzate prin măsura suportată de soțul său;

În motivarea cererii formulate reclamanta a arătat că soțul său a fost luat prizonier și deportat în fosta U.R.S.S. în perioada februarie 1944 – iulie 1948, măsură prin care i s-au adus grave prejudicii materiale și morale.

În drept s-au invocat prevederile art. 4, alin. 4 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009.

S-a depus la dosarul cauzei copia actului de identitate a reclamantei, copii ale actelor de stare civilă, copia livretului militar al soțului reclamantei.

Direcția Generală a Finanțelor Publice M., în numele Ministerului Finanțelor Publice, a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată. S-a arătat că prin decizia nr. 1358 din 21 octombrie a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Finanțelor Publice și s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1, lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 sunt neconstituționale. În considerentele hotărârii s-a arătat că după anul 1989 statul român a acordat o atenție deosebită reglementărilor referitoare la repararea pagubelor pricinuite de suferințele cauzate de regimul comunist anterior adoptând reglementări în acest sens. S-a apreciat că nu poate exista o „obligație morală” a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă, în acest sens fiind și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Analizând actele normative incidente în materia despăgubirilor pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă, Curtea Constituțională a constatat că există două norme juridice, art. 4 din Decretul nr. 118/1990 și art. 5 alin. 1, lit. a) din Legea nr. 221/2009, ambele cu aceeași finalitate. Considerațiile din expunerea de motive la Legea nr. 221/2009, potrivit cărora pot exista situații în care măsuri reparatorii cu caracter pecuniar prevăzute de Decretul nr. 118/1990 să nu fie suficiente în raport cu suferința deosebită resimțită de persoanele care au fost victimele unor măsuri abuzive ale regimului comunist nu pot constitui baza instituirii unei noi norme juridice, cu scop identic celui prevăzut de Decretul nr. 118/1990, diferența constând doar în modalitatea de plată, prestații lunare sau o sumă globală. De asemenea prin introducerea posibilității moștenitorilor de gradul II de a beneficia de despăgubiri legiuitorul s-a îndepărtat de la principiile care guvernează acordarea acestor despăgubiri, și anume de cel al dreptății și al echității. S-a concluzionat astfel că acordarea de despăgubiri pentru daune morale suferite de foștii deținuți politici contravine legii fundamentale a României.

Având în vedere că prin înscrisul depus de reclamantă la dosar la data de 8 februarie 2012 aceasta a arătat că înțelege să renunțe la judecarea cererii formulate, tribunalul va lua act de această renunțare, potrivit art. 246 Cod de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Ia act de renunțarea reclamantei H. I. cu domiciliul în municipiul Reghin, ., jud. M., la judecarea acțiunii civile exercitate împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi, 12 februarie 2013.

Președinte,

A. B.

Grefier,

S. D.

Red./Tehnored./A.B./4 ex./28.02.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Despăgubiri Legea nr.221/2009. Încheierea nr. 473/2013. Tribunalul MUREŞ