Acţiune posesorie. Decizia nr. 305/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 305/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 3248/320/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8265/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 305/2013
Ședința publică de la 04 Aprilie 2013
Completul constituit din:
Președinte C. S.
Judecător M. M.
Judecător A. A.-B.
Grefier M. V.
Pe rol judecarea recursurilor formulate de către recurenta A. E. M. cu domiciliul în Tg. M. . nr. 15 ., împotriva sentinței civile nr. 5246 din 27.06.2012 și a încheierilor de ședință din data de 07.12.2011 și 06.06.2012 pronunțate de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 28 martie 2013 când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise la dosarul cauzei, în temeiul art. 260 coroborat cu prevederile art. 156 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a fost amânată pronunțarea la data de azi, 4 aprilie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie civilă.
Se constată depuse la dosarul cauzei, prin registratura instanței la data de 4 aprilie 2013, din partea recurentei A. E. M., o adresă prin care învederează că își menține cererea de recuzare formulată împotriva doamnelor judecători C. S. și M. M.. De asemenea, a înaintat la dosar și concluzii scrise.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ a fost respinsă cererea formulata de reclamanta A. E. M. în contradictoriu cu pârâții B. I. si B. E. E. ca neîntemeiata.
A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a calificat acțiunea formulată de reclamantă prin care aceasta a solicitat obligarea pârâților să-i lase în liniștita posesie terenul grădină situat în mun. Tg-M., ., nr. 15, jud. M. ca fiind o actiunea posesorie în reintegrare, acțiune ce poate fi exercitata nu numai de posesor, ci si de detentorul precar.
În continuare instanța aprocedat la verificarea condițiilor de admisibilitate a acțiunii posesorii în reintegrare, urmând a verifica daca a existat o tulburare prin violenta, iar de la aceasta tulburare nu a trecut mai mult de 1 an.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, coorborate cu recunoașterea pârâților, instanța a reținut că reclamanta a folosit o parte din gradina din Tg. M., . nr. 15, fiind somată de pârâți, in cursul lunii februarie 2008 sa le elibereze o suprafață de 611 mp. din CF_/N Tg. M..
Chiar daca aceste lucruri nu au fost contestate, instanța a considerat că se impune verificarea contextului in care a avut loc deposedarea si respectiv consecințele pe care le produc asupra prezentei cereri pronunțarea anterior datei la care aceasta este soluționata a unor hotărâri judecătorești care au determinat la un moment dat suspendarea cauzei.
Referitor la terenul situat administrativ in Tg. M., . nr. 15 s-a reținut ca in concordanta cu cele stabilite prin sentința civila nr. 6839/05.07.2010 pronunțată de Judecătoria Tg. M. in dosarul nr._ rămasă definitiva si irevocabila, situația conform cărților funciare a suferit in timp următoarele modificări:
Potrivit cărții funciare colective nr. 7307 Tg. M., în ., nr. 15, a fost înscrisă în baza Sentinței civile nr. 3425 din 1961, ieșirea din indiviziune asupra imobilului cu numerele top.1601/1, 1602/1/1 și 1600.
Parcelele cu număr topografic vechi 1602/1/1, grădină (572 stj=2059 mp) și nr. 1600 (110 stj=396 mp) s-au transcris în C.F. nr. 9122 nou înființat, în favoarea lui Szanto L., cu titlul de moștenire și partaj .
Nr. top 1601/1, cu 406 mp s-a readnotat în acest C.F.7307 sub A+4, fiind evidențiat pe acesta, conform schiței anexă la sentința mai sus indicată, casa din cărămidă având în componența inițială patru apartamente.
Suprafața inițială a celor două parcele cu nr. top. 1602/1/1 și nr. top 1600 de 2455 mp (396+2059 mp) este rectificată in 2002 la 1639 mp, întregul imobil este transcris în C.F._/N Tg. M., iar această carte este sistată.
În C.F. nr._/N in baza actului de dezmembrare autentificat sub nr. 2492/06.11.2003 de BNP N. G., are loc o dezmembrare, în două noi parcele, 1600/1 și 1602/1/1/1, nr. cad 1104/1 cu suprafața de 1028, teren intravilan situat în ., nr. 15 a, și respectiv 1600/2, 1602/1/1/2 cu suprafața de 611 mp.
Prima suprafață de teren constituie proprietatea familiei N., iar cea din urma suprafață de 611 mp. constituie proprietatea lui B. I., conform mențiunilor din CF_ Tg. M. si respectiv_ Tg. M..
Așadar, ca urmare a rectificărilor de CF si a dezmembrărilor menționate s-a stabilit irevocabil ca suprafața reala a gradinii in discutie este 1639 mp. din care 1028 mp. reprezinta proprietatea familiei N. ( conform situatiei din CF_ nr. top. 1602/1/1/1, 1600/1, f. 126) si respectiv familia Bobos ( conform situatiei din CF_/N nr. top. 1602/1/1/2, 1600/2, f. 11).
Instanța a mai reținut că reclamanta a contestat titlul de proprietate al paratilor, actiunea sa fiind respinsa irevocabil prin sentinta civila nr. 6839/2010 pronuntata de Judecatoria Tg. M. si respectiv faptul ca aceasta nu contesta contractele de vanzare cumparare in baza carora familia N. a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului de 1028 mp.
Așadar, chiar daca prin acțiunea posesorie se apără posesia ca stare de fapt, paratul nu poate fi împiedicat sa invoce si sa justifice in apărarea sa existenta unui titlu de proprietate, având in vedere ca acțiunea petitorie ( adica cea in care s-au analizat titlurile partilor) are autoritate de lucru judecat asupra actiunii posesorii.
In consecinta, chiar daca la un moment dat reclamanta a posedat/folosit o anumita suprafața din gradina in discuție, deposedarea sa, chiar continand elemente de violenta, nu a fost ilegitima.
S-a apreciat că prelungirea in timp a solutionarii actiunii posesorii a permis analizarea titlurilor celor care poseda in prezent terenul, iar mentinerea valabilitatii acestora face ca actiunea reclamantei sa fie neintemeiata.
De asemenea, s-a arătat că și daca reclamanta a facut dovada unei deposedari prin mutarea semnelor de hotar de catre parati, totusi martorii audiati nu au dovedit intinderea suprafetei posedate de catre reclamanta anterior deposedarii, sub acest aspect cererea fiind apreciată ca informa, solicitandu-se obligarea paratilor de a lasa in linistita posesie o suprafata de teren a carei dimensiune nu se indica, cu mentionarea doar a vecinatatilor si a identificarii administrative, desi, asa cum s-a aratat anterior la numarul administrativ respectiv exista o gradina cu o suprafata mai mare.
Chiar daca in motivarea cererii introductive s-a indicat posesia unei suprafete de 680 mp. martorii audiati fie au indicat o alta suprafata (si anume 400-500 mp.- martora M. M., fila 154), fie nu au putut preciza suprafata ( declaratiile martorilor T. I.- fila 103 si N. M.- f. 168).
De asemenea martorii au mai aratat ca modificarea suprafetei posedate de catre reclamanta s-a facut nu numai ca urmare a actiunilor realizate de catre parati, ci si ca urmare a actiunii vecinilor N.. Astfel, instanta constata ca este incerta atat intinderea suprafetei pretins posedate anterior de reclamanta, cat si intinderea suprafetei pretins ocupate de parati (de vreme ce reclamanta a fost deposedata si ca urmare a actiunii familiei N. care a mutat anterior limita, fara ca reclamanta sa manifeste opozitie, dupa cum rezulta din depozitiile martorilor).
Împotriva acestei hotărâri și a încheierilor de ședință din data de 07.12.2011, 06.06.2012 a declarat recurs reclamanta A. E. M., solicitând în principal casarea hotărârii și a încheierilor atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În subsidiar, a solicitat modificarea hotărârii și a încheierilor atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct.7-9, art. 304 ind.1 și art.312 Cod de procedură civilă.
Arată recurenta că în mod nelegal instanța de fond a respins cererea de efectuare a unei expertize topografice, expertiză ce se impunea a fi efectuată în cauză.
Mai arată că instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra cauzei deduse judecății, deoarece nu a analizat condițiile de admisibilitate a acțiunii posesorii în reintegrare, respectiv dacă a existat o deposedare prin violență și dacă de la această tulburare nu a trecut mai mult de 1 an.
Un alt motiv de nelegalitate a hotărârii recurate, din punctul de vedere al recurentei îl constituie faptul că instanța de fond s-a pronunțat asupra a altceva decât ce s-a cerut, procedând la analiza unei hotărâri care nu are relevanță în cauză și care are un alt obiect decât cel dedus judecății, fiind pronunțată într-o acțiune având ca obiect contestarea titlului de proprietate al pârâților.
Recurenta consideră că instanța avea obligația de a analiza dacă la data pretinsă în acțiune, respectiv aprilie 2008 pârâții au tulburat, prin violență, posesia exercitată de recurentă.
Se mai arată că nu are relevanță faptul că ulterior faptei de tulburare din aprilie 2008 s-a stabilit irevocabil în 2010 că pârâții au dobândit proprietatea imobilului, deoarece existența unui titlu de proprietate nu îi îndreptățea la tulburarea prin violență a posesiei exercitate de reclamantă ci, dacă se considerau îndreptățiți aveau la dispoziție calea acțiunii în revendicare.
Se mai arată faptul că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea principiului oralității și contradictorialității și al dreptului la apărare, deoarece, fără a fi invocată de părți și pusă în discuție, instanța de fond a reținut autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr.6839/2010 asupra prezentei acțiuni.
Mai invocă recurenta și faptul că motivarea hotărârii atacate este contradictorie în condițiile în care se reține în cuprinsul acesteia faptul că reclamanta a posedat o anumită suprafață de grădină în discuție însă deposedarea sa, chiar folosind elemente de violență nu a fost nelegitimă.
Pârâții B. I. și B. E. E. au solicitat, prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 05.12.2012 respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Apreciază intimații ca nefondate criticile formulate de recurentă.
Se apreciază că respingerea cererii de administrare a expertizei topografice a fost întemeiată, în condițiile în care nu s-a dovedit nici suprafața deținută anterior deposedării, nici limitele acelei suprafețe, nici titlul în baza căruia se tinde la o reintegrare în folosință.
Se mai arată că instanța a pronunțat o hotărâre în legătură cu cererea dedusă judecății, fiind analizate probele administrate, fără a fi încălcat nici principiul oralității, nici cel al contradictorialității.
Consideră intimații că nu este de neglijat nici faptul că reclamanta, prin cererea dedusă judecății a solicitat reintegrarea asupra a cca 680 mp de teren grădină în condițiile în care intimații dețin în proprietate și folosință o suprafață de doar 611 mp, iar reclamanta a arătat că jumătate din terenul „pierdut „ în prezenta cauză este proprietatea fam. N., față de care nu a înțeles să inițieze nici o acțiune.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a promovat în paralel mai multe acțiuni împotriva acelorași pârâți, având cauze diferite, însă urmărind aceeași finalitate redobândirea de către reclamantă a terenului în litigiu.
Se reține astfel că atât acțiunea pendinte cât și acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ au fost înregistrate pe rolul Judecătoriei Tg. M. la data de 14.04.2008.
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ reclamanta din prezenta cauză a contestat validitatea titlului de proprietate al pârâților B. asupra terenului în litigiu solicitând anularea Ordinului Prefectului nr.571/18.09.2007 și în final atribuirea în proprietatea sa a terenului aferent construcțiilor pe care le deține în mun. Tg. M., ..
La data de 21.03.2011 aceeași reclamantă formulează împotriva acelorași pârâți, și a altor persoane acțiunea înregistrată sub nr._ având ca petit final solicitarea sa de constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra aceluiași teren.
Acțiunea posesorie însă nu poate fi exercitată concomitent sau ulterior unei acțiuni petitorii deoarece în momentul în care într-un litigiu posesoriu se pune în discuție dreptul de proprietate, litigiul posesoriu se transformă . fiind și motivul pentru care instanța de fond a analizat puterea de lucru judecat a sentinței civile nr.6839 din 05.07.2010 care confirmă titlul în baza căruia pârâții din prezenta cauză au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în discuții.
Contrar susținerilor recurente, instanța nu a încălcat dreptul său la apărare nepunând în discuție autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. nr.6839 din 05.07.2010 deoarece acesta nu a fost privită și analizată din perspectiva unei excepții procesuale ci prin prisma caracterului său de prezumție legală.
Ceea ce instanța a avut în vedere în cauză a fost efectul pozitiv al hotărârii judecătorești pronunțate, respectiv faptul că pârâții s-au prevalat de în respectiva cauză de calitatea lor de proprietari ai terenului în litigiu, fără ca existența dreptului de proprietate al acestora să mai poată fi pusă în discuție.
Constatând că pârâții, împotriva cărora reclamanta s-a îndreptat opun acesteia un titlu de proprietate asupra terenului în litigiu s-a apreciat în mod întemeiat că posesia, ca stare de fapt nu poate fi opusă proprietarului de posesorul neproprietar, astfel încât reintegrarea recurentei nu mai este posibilă.
Mai mult decât atât recurenta nu poate invoca încălcarea dreptului său la apărare în contextul în care ea înseși a apreciat că cele două litigii sunt interdependente, solicitând la data de 03.08.2009 suspendarea judecării cauzei în temeiul art.244 al.1 Cod procedură civilă.
Cu privire la faptul că în cauză nu a fost încuviințată cererea reclamantei de efectuare a expertizei topografice, în mod întemeiat a apreciat instanța de fond că această probă nu este utilă soluționării cauzei, în raport de obiectul acțiunii și de precizările făcute de părți la termenul de judecată din data de 07.12.2011 în legătură cu suprafața și amplasamentul terenului în litigiu.
Nu sunt întemeiate nici susținerile recurentei în conformitate cu care instanța de fond s-a pronunțat asupra a altceva decât s-a cerut în condițiile în care instanța a analizat acțiunea pendinte în contextul celorlalte acțiuni promovate concomitent de aceeași reclamantă în legătură cu același teren, avându-se în vedere și faptul că litigiul pendinte a fost suspendat în temeiul art.244 al.1 Cod de procedură civilă tocmai în considerarea faptului că modul de soluționare a prezentei cauze („dezlegarea pricinii”), depindea în totalitate de existența unui drept ce făcea obiectul celeilalte judecăți (în speță, dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu).
Contrar susținerilor reclamantei nu în 2010 s-a stabilit dreptul de proprietate al pârâților asupra terenului în litigiu, ci în 2007, în momentul emiterii Ordinului Prefectului nr.571/18.09.2007, hotărârile judecătorești pronunțate in 2010 nefăcând altceva decât să confirme validitatea titlului acestora de proprietate.
Relevanța în cauză a hotărârilor pronunțate în dosarul nr._ a fost sesizată fără îndoială și de către reclamantă, chiar dacă în prezent o contestă, câtă vreme aceasta a solicitat la data de 03.08.2009 suspendarea judecării cauzei în temeiul art.244 al.1 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele anterior enunțate, tribunalul apreciază ca nefundat recursul declarat de reclamantă, pe care îl va respinge, în temeiul art.312 Cod de procedură civilă.
Constatând culpa procesuală a recurentei, o va obliga în temeiul art.274 Cod de procedură civilă să plătească intimaților suma de 1736 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta A. E. M. cu domiciliul în Tg. M. . nr. 15 ., împotriva sentinței civile nr. 5246/27.06.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la plata sumei de 1736 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimaților B. I. și B. E. E., ambii cu domiciliul în Tg M., . nr. 15 ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Aprilie 2013.
Președinte, C. S. | Judecător, M. M. | Judecător, A. A.-B. |
Grefier, M. V. |
Red. Tehnored. A.A.B./
Jud. fond: A.L.B.
Listat: M.V./06.09.2013/2 exemplare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8265/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
ÎNCHEIERE CIVILĂ
Ședința camerei de consiliu din data de 6 septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte C. S.
Judecător M. M.
Judecător A. A.-B.
Grefier M. V.
Pe rol îndreptarea, din oficiu, a erorii materiale strecurară în dispozitivul deciziei civile nr.305/04.04.2013 al Tribunalului M..
Fără citarea părților.
Față de actele dosarului, instanța cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin decizia civilă nr. 305/04.04.2013 pronunțată de Tribunalul M., s-a respins ca nefondat recursul formulat de reclamanta A. E. M. cu domiciliul în Tg. M. . nr. 15 ., împotriva sentinței civile nr. 5246/27.06.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ și s-a obligat recurenta la plata sumei de 1736 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimaților B. I. și B. E. E., ambii cu domiciliul în Tg M., . nr. 15 ..
Tribunalul constată că potrivit art.281 C.pr.civ. „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu. Părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar să dea anumite lămuriri.
În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.”
Din consultarea dosarului, respectiv a minutei și a hotărârii dactilografiate se constată că s-a produs o eroare:
Astfel în dispozitivul s-a menționat că se obligă recurenta la plata sumei de 1736 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reținându-se factura fiscală de la fila 16 (în sumă de 868 lei) și chitanțele de la filele 17 (în sumă de 500 lei) și 62 (în sumă de 368 lei).
Verificând factura și chitanțele indicate s-a constatat că factura fiscală de la fila 16 dosar a fost emisă pentru suma de 868 lei achitată prin cele două chitanțe de la filele 17 și 62 dosar.
Având în vedere eroarea materială evidentă și ținând seama de prevederile art.281 C.pr.civ. urmează a dispune îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei civile nr.305/04.04.2013 pronunțată de Tribunalul M. după cum urmează:
În loc de „Obligă recurenta la plata sumei de 1736 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimaților…..” cum este greșit se va menționa „Obligă recurenta la plata sumei de 868 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimaților” cum este corect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Din oficiu se dispune îndreptarea dispune îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei civile nr.305/04.04.2013 a Tribunalului M., aliniatul II, după cum urmează:
În loc de „Obligă recurenta la plata sumei de 1736 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimaților…..” cum este greșit se va menționa „Obligă recurenta la plata sumei de 868 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimaților” cum este corect.
Îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.
Irevocabilă..
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședința publică azi 6 septembrie 2013.
Președinte, C. S. | Judecător, M. M. | Judecător, A. A.-B. |
Grefier, M. V. |
Red. Tehnored. A.A.B./06.09.2013
Listat: M.V.06..09.2013/2 exemplare
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 150/2013.... | Servitute. Decizia nr. 59/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
