Pretenţii. Decizia nr. 812/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 812/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 175/251/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 812/2013
Ședința publică de la 10 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: E. O.
Judecător: C. M.
Judecător: P. M.
Grefier: M. V.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă . ROMÂNIA SA, cu sediul în Bacău, ., nr. 22, jud. Bacău împotriva sentinței civile nr. 340/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosar nr._ .
Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 26 septembrie 2013 când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 3 octombrie 2013 și apoi la data de azi, 10 octombrie 2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie civilă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 340/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._, s-a respins acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulată de reclamanta . România SA în contradictoriu cu pârâtul C. I. S., precum și cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta . România SA, care a solicitat admiterea căii de atac, anularea hotărârii atacate și admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În ședința publică desfășurată la data de 26.09.2013, instanța a ridicat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. și a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale invocate din oficiu, tribunalul o constată întemeiată, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.
Prezenta pricină poartă între o societate comercială și o persoană fizică, cea dintâi având în mod evident calitatea de comerciant, în sensul vechiului Cod comercial. În actuala reglementare, societatea comercială are calitatea de profesionist.
Mai mult decât atât, raportul juridic dintre părți, dedus judecății, își are originea într-o convenție de furnizare a gazelor naturale încheiată între recurentă și intimat (fiind în discuție neplata unor facturi restante emise în temeiul acestui contract), corespunzătoare obiectului de activitate al recurentei.
Nu în ultimul rând, obiectul principal al cauzei de față este reprezentat tocmai de acțiunea în pretenții declanșată de recurenta reclamantă pentru recuperarea pretinselor sume de bani neachitate de intimatul pârât în temeiul prevederilor contractuale stabilite prin acordul de voință al părților.
Prin urmare, litigiul ce se desfășoară între părți este un litigiu comercial (potrivit vechii reglementări, incidente în cauză), întrucât operațiunea juridică pusă în discuție este un fapt de comerț, atât obiectiv, cât și subiectiv, în sensul art. 3 pct. 5 și art. 4 coroborat cu art. 56 din vechiul Cod comercial.
În atare condiții, judecata realizată de către prima instanță s-a făcut în conformitate cu normele de competență materială instituite de art. 1 pct. 1 C., iar recursul declarat de reclamantă este de competența tribunalului.
Însă datorită specificității litigiului de față, caracterului comercial al acestuia, competența materială de soluționare a cauzei nu aparține Tribunalului M. – Secția Civilă, ci Tribunalului Specializat M., constituit, între altele, pentru a judeca acest tip de cauze. Pentru a hotărî astfel, avem în vedere și dispozițiile art. 226-228 din Legea nr. 71/2011, dar și prevederile art. 159 alin. 1 pct. 2 și art. 159^1 alin. 2 C., care fac referire la modul în care trebuie abordată necompetența materială.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 2 lit. d și art. 37 din Legea nr. 304/2004 coroborat cu art. 158 alin. 3 C., instanța va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M., invocată din oficiu și va declina competența materială de soluționare a recursului formulat de recurenta . România SA, cu sediul în Bacău, ., nr. 22, jud. Bacău, împotriva sentinței civile nr. 340/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._, în favoarea Tribunalului Specializat M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. și în consecință:
Declină în favoarea Tribunalului Specializat M. competența de soluționare a recursului formulat de recurenta . ROMÂNIA SA, cu sediul în Bacău, ., nr. 22, jud. Bacău, împotriva sentinței civile nr. 340/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 10 octombrie 2013.
Președinte, E. O. | Judecător, C. M. | Judecător, P. M. |
Grefier, M. V. |
Red. P.M./Dact. P.M.
14.10.2013/2 ex.
Judecător fond: C. R. F.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 991/2013. Tribunalul MUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 966/2013.... → |
|---|
