Servitute. Decizia nr. 59/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 59/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 2428/308/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 9416/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 59
Ședința publică de la 04 Aprilie 2013
Completul constituit din:
Președinte M. M.
Judecător E. O.
Grefier A. A.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă C. Națională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” S.A. – S. de Transport Sibiu, cu sediul în Sibiu, .. 3, jud. Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 1208 din data de 12 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 14 martie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a dispus amânarea pronunțării deciziei pentru data de 21 martie 2013, pentru data de 28 martie 2013 iar apoi pentru data de 04 aprilie 2013.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1208/ 12 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ a fost respinsă Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată în cauză de către pârâtă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. E. M. - Centrala Termoelectrică Iernut, invocată de către aceeași pârâtă și a fost respinsă acțiunea civilă formulată și precizată de către reclamanta C. Națională de Transport a Energiei Electrice "Transelectrica" SA - prin S. de Transport Sibiu în contradictoriu cu pârâtele . - prin S. E. București și . - prin S. E. M. - Centrala Termoelectrică Iernut pentru servitute legală de trecere, drept de acces ș.a., în favoarea imobilului cu nr. cadastral 24/5 din CF 912/N Fântânele.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut de către instanța de fond că, prin cererea introductivă, s-a solicitat constatarea și înscrierea în evidențele funciare a dreptului de servitute legală asupra drumului de acces la stația electrică 220/110/20 KV Fântânele, în favoare a reclamantei, cu stabilirea prin expertiză a suprafeței strict necesare drumului de acces în stație.
Printr-o precizate ulterioară, s-a reținut că a fost chemată în judecată pârâta . – S. E. București și solicitându-se ca instanța să constate că imobilul înscris în CF 912N Fântânele, nr. cadastral 24/5, în suprafață de_ mp, teren în construcții, constând din stație electrică de transformare constituind incinta stației de transformare 220/110/20 KV Fântânele, aflat în proprietatea statului român și concesionat reclamantei în baza contractului de concesiune nr. 1/2004, este loc înfundat, să se dispună înscrierea dreptului de servitute legală – servitute de trecere subterană, de suprafață, aeriană, pentru instalarea de rețele electrice sau alte echipamente aferente capacității energetice și pentru acces la locul de amplasare a acestora, cu piciorul, autoturisme și utilaje, în condițiile legii și a dreptului de acces la utilitățile publice, inițial în CF 911/N Fântânele nr. cadastral 24/1, iar ulterior în CF 954/N Fântânele, nr. cadastral 24/2- teren cu construcții aflat în proprietatea pârâtelor, conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr.6587/11.09.2011 în favoarea reclamantei, ca titular al licenței cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că, potrivit înscrierilor din CF nr. 912/N Fântânele, asupra parcelelor cu nr. cadastral 24/4 de natură teren intravilan cu 1680 mp și nr. cadastral 24/5 de natură teren intravilan în suprafață de_ mp, cu mențiunea că pe imobilul cu nr. cadastral 24/5 sunt edificate construcțiile ce compun stația Electrică 220/110/20 KV Fântânele, este intabulat dreptul de proprietate al statului român, în cotă de 1/1 parte, iar asupra construcțiilor evidențiate pe nr. cadastral 24/5, al reclamantei C. Națională de Transport al Energiei Electrice „ Transelectrica” SA S. de Transport Sibiu, cu titlu de drept conform HG 627/2000.
De asemeni, s-a reținut că, prin Contractul de Concesiune nr. 1/29.06.2004 încheiat în baza art. 1 din HG 886/2004 între Ministerul Economiei și Comerțului ca autoritate concedentă competentă desemnată ca atare prin art. 2 din HG 886/2004 și C. Națională de Transport al Energiei Electrice „ Transelectrica” SA în calitate de concesionar, s-a transmis reclamantei din prezenta cauză, pe timp de 49 de ani, cu posibilitatea prelungirii acestei durate, dreptul de exploatare asupra rețelei electrice de transport al energiei electrice și asupra terenurilor pe care aceasta este amplasată, în schimbul redevenței stabilite în sarcina concesionarului prin disp. art. 8 din contractul de concesiune (f. 102-143 din dosar), sub nr. de inventar_, cod 8.14, figurând înscrisă în obiectul concesiunii stația 220 KV Fântânele.
Instanța a mai constatat că, potrivit înscrierii în CF 954/N Fântânele, nr. cadastral 24/2 și al CF 911/N Fântânele, asupra imobilelor de natură teren intravilan în suprafață de 1680 mp și_ mp, edificate cu construcțiile enumerate în aceleași cărți funciare, are calitatea de proprietară tabulară, în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 6587/11.09.2001 și a protocolului de predare-preluare nr. 2966/13.03.2007 . S. E. M. – cu sediul în Iernut, iar prin Decizia CA Elcen nr. 11/11.06.2010, s-a trecut CTE Fântânele, din patrimoniul Sucursalei E. M. în patrimoniul Sucursalei București (
Față de starea de fapt care a reieșit din înscrierile de carte funciară și având în vedere situația preluării patrimoniului pârâtei inițiale S. E. M., de către pârâta S. E. București, s-a conchis că se justifică calitatea procesuală pasivă în cauză a ultimei, întrucât aceasta are calitatea actuală de proprietar asupra imobilelor asupra cărora se solicită instituirea dreptului de servitute.
În consecință, s-a dispus în sensul admiterii excepției cu acest obiect ridicată în cauză de către pârâta . – S. E. M., în contradictoriu cu care acțiunea a fost respinsă în temeiul excepției admise .
S-a apreciat însă că nu sunt întemeiate susținerile aceleiași pârâte cu privire la lipsa calității procesuale active a reclamantei, întrucât dreptul de concesiune conferă titularului, ca posesor animo domini, dreptul de a solicita instituirea unei servituți de trecere, prevederile OUG 54/2006 invocate de către pârâtă în susținerea excepției nefiind în sens contrar, și, de altfel este stipulat expres în cuprinsul contractului de concesiune nr. 1/29.06.2004 la cap. VIII, art. 10 lit g, h, j.
Instanța a mai arătat că în cauză sunt aplicabile e prevederile art. 3 pct. 5 din legea nr. 13/2007 – Legea energiei electrice, în conformitate cu care se definește noțiunea de capacitate energetică ca fiind reprezentată de instalațiile de producere a energiei electrice, rețele electrice și alte echipamente electroenergetice, iar stația electrică 220/110/20 KV Fântânele constituie o asemenea structură, iar, în conformitate cu prev. art. 16 al. 2, 3, 5 din L. 13/2007, asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau privată a altei persoane fizice ori juridice și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacității energetice, titularii licențelor beneficiază pe durata… de funcționare a capacității energetice de dreptul de uz și de servitute de trecere subterană, de suprafață sau aeriană, iar acestea au caracter legal, conținutul acestora fiind prevăzut la art. 19 al. 6 din L. 13/2007, în conformitate cu care servitutea de trecere subterană, de suprafață sau aeriană cuprind dreptul de acces și de executare a lucrărilor la locul de amplasare a capacităților energetice cu ocazia intervenției pentru retehnologizări, reparații, revizii și avarii.
S-a arătat și că, deși dreptul de servitute al reclamantei izvorăște din lege, se impune în speța concretă dedusă judecății a se stabili, în cazul în care cererea este întemeiată, modul concret și limitele de exercitare ale acestuia.
Referitor deci la fondul cauzei, s-a arătat că, potrivit concluziilor expertizei de specialitate efectuate în cauză, imobilul de natură teren cu construcții cu nr. cadastral 24/5, în favoarea căruia se solicită instituirea dreptului de servitute, nu constituie loc înfundat, întrucât există către acesta două posibilități de acces, atât din DN 13 A, pe poarta principală pe drumul preexistent, construit prin curtea CTE Fîntînele, de unde este o distanță de 162 m până la stația electrică, cât și din DJ 134A, în această din urmă situație existând mai multe posibilități de acces, inclusiv varianta amenajării accesului pe lângă gardul de beton, cu limita între pct. 94-93, pe lățimea de 12 m dintre punctele 93-691, unde folosința terenului este a reclamantei, dar investiția poate fi mai mare, pe teren fiind stâlpi electrici de transport, unii necesitând a fi mutați pe alt amplasament, constatându-se de către instanță că aceasta din urmă posibilitate de acces se poate realiza pe . în concesiunea reclamantei, după cum rezultă și din planul de amplasament, plan anexă la raportul de expertiză topometrică.
Prin cercetarea la fața locului, instanța a constatat aceleași împrejurări relevate de expert, constatându-se totodată că nu s-a făcut de către reclamantă dovada în sensul că a existat vreun impediment pentru aceasta în privința accesului și dreptului de trecere către stația electrică, iar sub aspectul dreptului de acces la utilitățile publice nu s-au adus în concret dovezi privind faptul că reclamanta a fost restricționată sau împiedicată să exercite acest drept și nici asupra conținutului concret al acestuia.
Instanța a arătat în consecință că, dreptul de servitute legală de trecere și acces nu este un drept automat și în orice condiții dobândit, adică un drept abstract, imuabil, ci numai dacă sunt justificate cerințele dreptului comun în materie, adică dacă se probează că fondul dominant nu are nici o ieșire la calea publică, fiind vorba de o imposibilitate totală, absolută de ieșire la calea publică, conform prev. de art. 616 din vechiul C.civil, aplicabile într-adevăr în cauză conform art. 5 coroborate cu cele ale art. 59 din Legea 71/2011.
Reclamanta a cerut și susținut inițial prin acțiune instituirea servituții de trecere și intabularea ei în cartea funciară pe . 24/1, unde de altfel există cale de acces amenajată, pentru ca ulterior să solicite că aceasta să se realizeze pe . 24/2, apreciind că aceasta ar fi varianta cea mai puțin costisitoare pentru ea, ori nu acesta trebuie să fie criteriul dominant atunci când se constată că este necesar să se instituie o servitute de trecere în favoarea unui loc înfundat, ci dimpotrivă, trebuie aleasă soluția cea mai puțin vătămătoare pentru fondul aservit care va fi grevat de o asemenea servitute.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta C. Națională de transport al Energiei Electrice “Transelectrica SA” – S. Transport Sibiu, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, cu consecința rejudecării fondului și admiterea acțiunii introductive, așa cum a fost aceasta precizată, cu cheltuieli de judecată .
Se arată prin memoriul de apel că toate împrejurările privind imobilele ce fac obiectul prezentei cauze au fost consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului, din aceste consemnări reieșind aspectul că terenul imobil identificat în CF nr. 912/N Fântânele, cu nr. top 24/4 - proprietate a statului român, în suprafață de 1680 mp este practice inutilizabil pentru amenajarea unui drum de acces dinspre incinta stației de transformare către DJ nr. 134 A, iar pentru amenajarea unui acces pe acest terne ar fi necesare pe lângă costurile ridicate de amenajare, și acorduri și avizele tuturor proprietarilor echipamentelor situate pe sau sub acest teren .
Expertiza efectuată în cauză se susține că a fost superficială, în contextual în care în acest raport nu au fost consemnate împrejurările menționate în procesul verbal de cercetare la fața locului și de asemenea că, prin lucrarea de specialitate s-a făcut confuzie între terenurile, respectiv imobile și incinta stației de transformare.
Se mai arată de către apelantă că, ulterior, având în vedere că o parte a obiectivului Termoelectrica Fântânele a fost transferat pe bază de protocol în cadrul aceleiași secții ., și de asemeni având în vedere că la acest obiectiv au început lucrări de demolare iar pentru accesul utilajelor de transport s-a creat un drum provizoriu de acces dinspre DJ 134 A la obiectiv, pe .. 24/2 – proprietate a pârâtei, apelanta arată că, de bună credință fiind, a precizat acțiunea în sensul de a se constata că incinta stației de transformare este loc înfundat, pe cale de consecință să i se acorde drept de servitute de trecere ; prin precizarea de acțiune s-a avut în vedere în principal aspectul că în incinta obiectivului s-a creat un drum de acces nou, iar utilizarea acestuia nu ar aduce prejudicii proprietarilor, este mijlocul ce mai scurtă către cale publică și mai mult, este soluția indicată în raportul de expertiză .
Mai susține apelant că în cursul judecării cauzei s-a încercat stingerea conflictului dedus judecății pe o cale amiabilă .
Un alt aspect la care se face referire în memoriul de recurs este faptul că, instanța de fond a permis depunerea la dosarul cauzei a unor fotocopii, cu privire la care reclamanta apelantă a solicitat înlăturarea lor din cadrul probatoriului, fiind o probă care nu a fost procedural încuviințată și care de altfel nu prezintă relevanță în susținerea cererii .
Cu privire la dreptul de servitute legală, se arată că sunt incidente în cauză prevederile art. 16 alin. 3 și art. 19 din Legea nr. 13/2007, astfel încât, față de condițiile reglementate de lege, nu se justifică poziția instanței de a stabilii în concret limitele de exercitare a acestei servituții . În același sens ,se arată că instanța de fon a apreciat că terenul nu este loc înfundat, însușindu-și superficial concluziile raportului de expertiză, iar pe de altă parte a apreciat că cererea este neîntemeiată motivând lipsa vreunui impediment în privința accesului și a dreptului de trecere către stația de transmisie; în această privință, se susține că motivul rezidă din chiar opoziția pârâtei față de acțiunea dedusă judecății cât și din poziția pârâtei față de încercările apelantei se stingerea a litigiului pe ale amiabilă .
În drept au fost invocate prevederile art. 13/2007, art. 61 și urm. cod civil .
Prin întâmpinare, intimata . S. E. M. a solicitat respingere apelului, arătând în acest sen că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 616 Cod civil, respectiv că reclamanta nu este proprietare terenului ( fond dominat), iar pe de altă parte, reclamanta are ieșire la calea publică pe ./4 ( fond aservit ) proprietatea sa.
Se arată prin întâmpinare că în mod corect s-a admis de către instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a . referitor la fondul cauzei ,se susține că, din probele administrate a reieșit că terenul în cauză nu este loc înfundat, întrucât există două posibilități de acces, atât de pe DN 13A pe poarta principală, pe drumul preexistent construit prin curtea CTE Fântânele, cât și pe DJ 134/a, în condițiile în care se mai precizată că reclamantei i-a fost cedat cu titlul gratuit terenul identificat în ./4 pentru s-și construii propriul drum de acces.
Tot în ceea ce privește probatoriul administrat în cauză se arată și că planșele fotografice depuse la dosar au relevat că accesul a stația electrică se poate face și prin altă parte decât cea prin care dorește reclamanta .
Alăturat întâmpinării au fost depuse copii după Cf_ Fântînele ,și încheierile de carte funciară prin care s-a dispus cu privire la înscrierile în cartea funciară .
Prin întâmpinare, . –S. Electocentrale București a solicitat respingerea apelului și a invocat lipsa calității procesual pasive în ceea ce o privește, întrucât, după pronunțarea hotărârii de către instanța de fond, la data de 07.08.2012, OCPI M. – BCPI Sighișoara a dispus rectificarea cărților funciare nr. 954/N, 955/N și 911/N, astfel că, în temeiul acestor rectificări, proprietarul fondului aservit este . .
În ceea ce privește apelul formulat de către reclamantă, se arată că în mod corect a reținut instanța de fond că S. E. M. nu are calitatea procesuală în cauză, ca și faptul că reclamanta nu a fost împiedicată sau restricționată să exercite dreptul de acces pe ./4 .
Se arată că, probele administrate în cauză au reliefat faptul că terenul nu constituie loc înfundat, existând două căi de acces, astfel că nefiind în prezența unui loc înfundat, nu sunt incidente în cauză prevederile art. 616 Cod civil .
Pin note de ședință, apelanta a arătat, față de cele expuse prin întâmpinare, se apreciază că se impune introducerea în cauză a . ca fiind succesor în drepturi ale pârâtelor inițiale, fie cu consecința reținerii cauzei spre rejudecare în calea de atac, fie cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Ulterior, la dosarul cauzei au fost depuse copii după Protocolul de predare-primire a centralei termoelectrice Iernut, încheiat între . și Societatea Națională de gaze naturale Romgaz, certificatul de urbanism nr. 662/04.03.201, Hotărârea nr. 2/ 4 martie a A. ., ordine emise de Ministerul Economiei cu privire la Statutul . .
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel, a apărărilor expus prin întâmpinare și având în vedere efectul devolutiv al căii de atac, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește calitatea procesuală a . electrocentrale M., instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale pasive a acesteia, admițând excepția invocată în acest sens, aspect care de altfel nici nu a fost supus critici în calea de atac.
În ceea ce o privește pe pârâta intimată . SA – sucursala București SA, se poate constatat că, după soluționarea cauzei în fața instanței de fond, au fost operate rectificări în cartea funciară cu privire la dreptul de proprietate al acestei pârâte, respectiv în cartea funciară apărând în calitate de titular . SA, mai multe, în cursul judecării cauzei în fața instanței de apel, potrivit Hotărârii nr. 2/4 martie 2012 a Adunării generale Extraordinare a Acționarilor, s-a dispus desființarea acestei sucursale .
Tribunalul constată în aceste privință, că . este continuatoare din punct de vedere juridic a pârâtei . – S. E. București, sens în care de altfel termenul de judecată din data de 14 martie, prin consilier juridic cu delegație la dosar și-a însușit această calitate procesuală.
Tribunal reține că în cauză nu este vorba de o veritabilă excepția a lipsei calității procesuale, întrucât în fapt sucursala pârâtă fiind în procedura de radiere, potrivit protocolului de predare primirea mai sus menționat ca și a ordinelor municipiului, . este continuatoarea activității sucursalei, de altfel acesta asumându-și calitatea procesuală în prezenta cauză .
În ceea ce privește fondul cauzei dedus judecății, tribunal arată în primul rând că instanța de fond a reținut în mod corect prevederile legale incidente în cauză, și de asemenea, contrar susținerilor din cale de atac, a apreciat că deși reclamanta apelantă beneficiază de un drept de servitute legal, aceste nu poate fi exercitat în orice condiții .
Astfel, tribunal, în acord cu instanța de fond, apreciază că, prevederile art. 16 alin. 3 din Legea nr. 13/2007, coroborate cu cele ale are. 19 din același act normativ reglementează un drept de servitute ,care însă, deși are un regim special, trebuie stabilit în condițiile art. 616 Cod civil, respectiv, raportat la starea de fapt, doar ca urmare a constatării faptului că pentru accesul la locul de amplasare a capacității energetice nu există alte căi de acces.
Servitutea, chiar recunoscută prin lege, nu poate fi necondiționată, ci pentru că apare ca o sarcină asupra unui alt fond, trebuie determinată, dacă este cazul ,c are ar fi cea mai eficientă modalitate de exercitare, dar în primul rând, dacă este întemeiată .
Susținerile apelantei că opoziția pârâtei la admiterea acțiunii este o dovadă a faptului că imobilul teren pentru care se solicită acordarea dreptului de servitute este un loc înfundat, nu poate fi primită, întrucât opoziția, la admiterea unei acțiuni ,de orice natură, nu este implicit o dovadă a temeinicie acțiunii .
S-au adus în cale de atac o . critici cu privire la probatoriul administrat.
În ceea ce privește planșele fotografice la care se face referire în memoriul de apel, tribunal reține că, ulterior depunerii acestora dosar, la termenul de judecată din data de 50.04.2012, s-a acordat termen pentru ca reclamantă să formuleze o poziției cu privire la administrarea acestei probe ,iar pin notele depuse s-a solicitat de către reclamantă înlăturare lor de la soluționarea cauzei, susținându-se că ar fi fără relevanță în cauză și de asemenea că nu ar reprezenta probe a căror administrare să se fi pus în prealabil în discuția părților .
Tribunalul constată că, nu s-a făcut mențiune nici în încheierea de ședință din data de 5.04.2012 și nici în cea ulterioară, din data de 24 mai 2012 ( când de altfel s-a rămas în pronunțare asupra cauzei ) cu privire la modalitatea în care instanța de fond a apreciat că aceste probe pot fi primite la dosarul cauzei ( o eventuală incidență a prevederilor art. 138 Cod civil), reținându-se însă că scopul acestora ( teza probatorie ) este de a dovedii că există o cale de acces „cu piciorul “. De asemenea, tribunalul constată și faptul că, prin sentința atacată s-a făcut referire, în prima parte a considerentelor la aceste planșe fotografice, instanța arătând că “ părțile au depus în susținerea poziției procesuale în cauză, înscrisuri, fotografii, cu privire la care se pot efectua referire punctuale “ însă se poate constata că analiza instanței de fond a cauzei s-a întemeiat pe înscrierile în carte a funciară, ale raportului de expertiză în cauză și a cercetării la fața locului, fără a se fi dat eficiență aspectelor care au reieșit din aceste planșe.
În consecință, chiar dacă instanța de fond a primit la dosarul cauzei acest probe, atâta vreme cât soluția sa nu a fost întemeiată, nici măcar parțial pe acestea ,nu prezintă relevanță faptul că ar fi fost sau nu procedural administrate, raportat la finalitatea care reiese din sentința atacată .
În ceea ce privește cercetarea la fața locului, în memoriul de apel se face referire pe larg la această probă, arătându-se că au fost consemnate aspectele privitoare la amplasamentul echipamentelor, susținându-se că din cele consemnate cu ocazia deplasării instanței la fața locului reiese că terenul imobil identificat în CF nr. 912/ N Fântânele este inutilizabil pentru amenajarea unui drum de acces .
Din expunerea de motive cu privire la administrarea acestei proba nu reiese că s-ar aduce în fapt vreo critică cu privire la cercetarea la fața locului, după cum mai sus s-a arătat, dimpotrivă reieșind că în opinia apelantei s-au făcut consemnări corecte de către instanță la momentul deplasării la fața locului .
Critici concrete au fost aduse în ceea ce privește expertiza de specialitate efectuată în cauză .
În primul rând, s-a susținut în această privință că nu au fost luate în expertiză împrejurările menționate în procesul verbal de cercetare la fața locului referitoare la imobil înscris în CF nr. 912/N Fântânele .
Tribunal arată că, proba cu cercetarea la fața locului și expertiza sunt două probe distincte. Chiar dacă în efectuare unei lucrări de specialitate pot fi avute în vedre probele anterior administrate în cauză, nu este obligatoriu ca acestea să se regăsească în concluziile lucrării de specialitate –expertiza de altfel nu este o probă irefutabilă, iar în concret, în speța dedusă judecății, instanța, în deliberare asupra cauzei a coroborat concluziile celor două probe mai sus menționate, prin urmare simpla neindicare în cuprinsul raportului de expertiză constatările făcute cu ocazia cercetării la fața locului nu sunt de natură a califica această lucrare ca fiind “superficială” .
S-a mai susținut în calea de atac, față de aceeași probă, că s-ar fi făcut de către expert confuzie între imobil și incinta stației de transformare . Chiar dacă, într-adevăr, potrivit înscrierilor în cartea funciară, stația de transformare este consemnată numai pe ./5 nu și pe imobilul cu nr. cad. 24/4, acest aspect nu prezintă nici o relevanță câtă vreme și această din urmă parcelă aparține tot reclamantei ; astfel pare în cauză că reclamanta înțelege să solicite a se constant că .. 24/5 pe care se află situația stației de transformare are caracterul de loc înfundat raportat la faptul că .. 24/4 care de asemenea îi aparține îi “blochează accesul la drum” . “Buna credință ” cu care susține apelanta că și-a precizat acțiunea ( de a se constata că doar .. 24/5 are caracterul de loc înfundat “ este cel puțin hilară ,raportat și la celelalte apărări ale acesteia .
În acest sens tribunalul are în vedere atât referirile pe care le face apelanta la raportul de expertiză, care este superficial dar ale cărei concluzii sunt considerate corecte raportat la faptul că s-ar propune și o variantă referitoare la o cale de acces pe terenul aservit, ca și afirmațiile mai sus menționate referitoare la faptul că simpla opoziție a pârâtului la admiterea acțiunii este o dovadă a temeinicie acestei . În același sens, tribunalul constată că, existența unui căii de acces pe terenul pârâtei, folosită de aceasta pentru s-ași desfășura activitate, nu poate fi un motiv pentru a se stabilii o servitute a reclamantei pe această cale de acces.
De altfel, în ceea ce privește lucrarea de specialitate efectuată în cauză, tribunalul mai are în vedere că, prin chiar cererea introductivă s-a solicitat determinarea unei căi de acces prin efectuarea unei expertize de specialitate, iar instanța de fond a admis administrarea acestei probe, împrejurare în care, reclamanta, care se presupune că ar cunoaște mai bine situația terenului ( afectat de lucrări ), nu a formulat nici un fel de obiective în vederea efectuării lucrării, obiectivele fiind punctual stabilite de către instanță, potrivi celor consemnate în încheierea de ședință din data de 18 iunie 2009 .
În acest împrejurări, tribunalul constată că expertul a răspuns acestor obiective stabilite de instanță, obiecțiunile formulate de reclamantă fiind chestiuni noi, care nu au fost solicitate a fi stabilite de către expert .
Astfel, s-a susținut că expertul a dat o greșită interpretare prevederilor art. 616 Cod civil ,( deși expertul nu a făcu decât să constate o stare de fapt ), că nu s-a făcut referire la existența pe acest teren unor echipamente sub și supra teren ( deși expertului nu i s-a cerut prin obiective să facă precizări în acest sens ), posibilitățile de acces la stația au fost contrar susținerilor reclamantei apelante expuse prin lucrare, iar obiecțiunile privitoare la costurile pe care ar trebuii să le suporte reclamanta în edificarea unei căi de acces sunt cu totul străine atât competenței expertului cât și cauzei, întrucât servitutea nu se stabilește în funcție de cotul edificării unei căi de acces și doar în situația în care nu există un termen care are caracterul de loc înfundat . .
Tribunalul mai reține că, expertul a răspuns la aceste obiecțiuni, și deși s-a făcut reclamanta a făcut referire prin obiecțiuni la efectuarea unui supliment, față de răspunsurile expertului privitoare la faptul că o parte din chestiunile la care se face referire invocate exced competenței sale, reclamanta nici nu a solicitat efectuarea unei lucrări cu privire la acele sub și supra edificate aflate pe teren dat nici nu a depus alte probe din care să reiasă că nu ar fi posibilă crearea unei proprii căi de acces, potrivit concluziilor raportului de expertiză, pe .. 24/4, care îi aparține .
Tribunalul apreciază în consecință că nu sunt fondate nici unele dintre criticile aduse prin memoriul de apel, soluția pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică, întrucât probe administrate în cauză au relevat în mod just că în fapt există posibilitatea e edificării unei căi de acces ,prin urmare nu se justifică stabilirea unei servituții .
Pentru aceste considerente mai sus expuse, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul dedus judecății .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de C. Națională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” S.A. – S. de Transport Sibiu, cu sediul în Sibiu, .. 3, jud. Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 1208/12 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Sighișoara .
Fără cheltuieli de judecată
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 aprilie 2013.
Președinte, M. M., aflată în concediu legal de odihnă semnează Vicepreședintele instanței, Judecător, I. L. | Judecător, E. O., aflată în concediu legal de odihnă semnează Vicepreședintele instanței, Judecător, I. L. | |
Grefier, A. A., aflată în concediu legal de odihnă semnează Grefier, S. T. T. |
A.A. 19 Aprilie 2013
Redactat/tehnoredactat/M.M./19.07.2013
Listat C.M.P./24.07.2013/5 exemplare
Jud. fond L. M.
| ← Acţiune posesorie. Decizia nr. 305/2013. Tribunalul MUREŞ | Reprezentativitate sindicat. Decizia nr. 444/2013. Tribunalul... → |
|---|
